Skip to main content

Full text of "Divina comedia"

See other formats


Google 



This is a digital copy of a book that was prcscrvod for gcncrations on library shclvcs bcforc it was carcfully scannod by Google as part of a projcct 

to make the world's books discoverablc onlinc. 

It has survived long enough for the copyright to expire and the book to enter the public domain. A public domain book is one that was never subject 

to copyright or whose legal copyright terni has expired. Whether a book is in the public domain may vary country to country. Public domain books 

are our gateways to the past, representing a wealth of history, cultuie and knowledge that's often difficult to discover. 

Marks, notations and other maiginalia present in the original volume will appear in this file - a reminder of this book's long journcy from the 

publisher to a library and fmally to you. 

Usage guidelines 

Google is proud to partner with libraries to digitize public domain materials and make them widely accessible. Public domain books belong to the 
public and we are merely their custodians. Nevertheless, this work is expensive, so in order to keep providing this resource, we have taken steps to 
prcvcnt abuse by commercial parties, including placing lechnical restrictions on automated querying. 
We also ask that you: 

+ Make non-commercial use ofthefiles We designed Google Book Search for usc by individuals, and we request that you use these files for 
personal, non-commercial purposes. 

+ Refrainfivm automated querying Do noi send automated queries of any sort to Google's system: If you are conducting research on machinc 
translation, optical character recognition or other areas where access to a laige amount of text is helpful, please contact us. We encouragc the 
use of public domain materials for these purposes and may be able to help. 

+ Maintain attributionTht GoogX'S "watermark" you see on each file is essential for informingpcoplcabout this projcct and hclping them lind 
additional materials through Google Book Search. Please do not remove it. 

+ Keep it legal Whatever your use, remember that you are lesponsible for ensuring that what you are doing is legal. Do not assume that just 
because we believe a book is in the public domain for users in the United States, that the work is also in the public domain for users in other 
countiies. Whether a book is still in copyright varies from country to country, and we can'l offer guidance on whether any specific use of 
any specific book is allowed. Please do not assume that a book's appearance in Google Book Search mcans it can bc used in any manncr 
anywhere in the world. Copyright infringement liabili^ can be quite severe. 

About Google Book Search 

Google's mission is to organizc the world's information and to make it univcrsally accessible and uscful. Google Book Search hclps rcadcrs 
discover the world's books while hclping authors and publishers rcach ncw audicnccs. You can search through the full icxi of this book on the web 

at |http: //books. google .com/l 





iORR'Hine.-'lll 


|i(WSjâ*^2'l'fJ'Nţ^f)^ 


^ 


§ 

^ 




e 


^ 


iţj^^^ 9]^^^fe; 


CI 


9 


^^^i^^l 


ffi 


w 


'« ffw^i'(fi«i&''i'' 


?î 


n 




fe 


» 


•TrS.vra.'peX. 


®J 



m DNIVERSin OE MICHIGAN LIBRARII 






4 



I 









DANTE ALIGHIERI. 



DIVINA COMEDIA 



►•*«c 



II 



/ -r-// 



PURGATORIULU 

'^ T3 £ '^ '^'^ ^«r •»» T TT tr ŢT' 

*■ A^ ^^ ^ ^ ^ A X ^ x^ X!* 
I 

CV NOTE I>UPA PUINCIPALII COMENTATORI 



II K 



D6nma MĂRIA P. CHITIU 



oQOOQOOOoaE 



C R A I O V A 
TII'O-LITOliIJAFJA XATIOXAI.K KAMAX SI HiXAT SAMITIA 

18 8 8. 



MEMORIEI 



BUNULUI ŞI ILLUSTRULUI SEU AMICU 



Abatelui G. IACOPO FERRAZZI 



AUTORULU „MANUAIxELUI DANTESCU'* 



I\ SEMNL DE VENEUATILNK 



TRADUCÂTOREA DEDICĂ ACESTA LUCRARE. 



PURGATORIULU 




CĂNTULCT I. 



1. spre a jiliili pre ape maî lume') a ge- 
niului meft naiă. ce lasă în nnnă'I atfttfl de 
eiimplită mare 'şî înalţă acum velele: 

2. HI voin <:c\nla Hespre celfl de alft douilea 
regnfl, nnrte piifleinlft omenesr:ft se puritioă, sji 
unde demnii se face a i'C urca la cen'i. 



4 CANTULU I. 

3. Ci reînviueze aci morta poesiă^) o sânte 
Muse, de 6re-ce alu vostru suntft şi înalţă-se 
aci puţinii Caliope^), 

4. însoţind ii alu meu cântă cu acelG su- 
netG, ce atâtu isbi pre miserele Coţofene*) 
câta disperară de ertare. 

5. Uă dulce colore de orientalii safirâ, ce 
se reversâ în seninulu aspect ii alu aerului purti 
p6nă la primulii cercii^), 

6. 'mî înveseli ochii, indată ce eşiî afară 
din aura mortă, ce şi anima şi ochii 'mî în- 
tristase. 

7. Frum6sa planetă^), ce a iubi indemHă, 
făcea totu orientulii se ricjă invglândîî Pesciî, 
ce in urmă'î veniaii. 



Ma qui la morta poesia risurga, 
O sânte Muse, poiche vostro sono, 
E qui Calliope alquanto surga, 

Seguitando ii mio canto con quel suono, 
Di cui le Pichc misere sentiro 
Lo colpo tal, che disperar perdono. 

Dolce color d'oriental zaffiro, 
Che 8'accoglieva nel sereno aspetto 
Dell'aer puro infîno al primo giro, 

Agii occhi miei ricomincio diletto, 
Tosto eh' io usci'fuor dell'aura morta, 
Che m'avea contristato gli occhi e ii petto. 

Lo bel pianeta che ad amar conforta, 
Faceva tutto rider l'oriente. 
Velando i Pesci ch'erano in sua scorta. 



CANTULU I. 5 

8. M6 int.orseiu la drepta şi liiaiu sema la 
celii-allii pol ii ^), şi văduî patru stele, de nime 
maî v^dule afar de [)rima gintă^j. 

9. Cerulu părea că se inveselesce de ale 
loru flăcări. O septentrională văduvă regiune, 
căci eşti privată de a loru vedere^)! 

10. Cum mă depărtaiă din privirea lorii, 
intorcendu-m6 puţin spre cela alţii polu, acolo 
unde Carulă gia dispăruse^^), 

11. v6(Juî lângă mine unii bătrână^^) sin- 
gurii, demnii la vedere d'atâta respectii, câtu 
maî multă nu datoreşte părintelui unii fiii. 

12. Lungă purtă uă barbă cu peri albi mes- 
tecată, intogmaî ca şi pSru'î din care pe i>ep- 
tii 'î cădea uă indouilă pletă. 



8 Io mi voisi a man destra, e posi mente 
AH'altro polo, e vidi quattro stelle 

Non viste mai fuor ch'alla prima gente. 

9 Goder pareva ii ciel di lor flammelle. 
O settentrional vedovo sito, 

Poiche privato se' di mirar quelle ! 

10 Com'io dai loro sguardo fui partito. 
Un poco me volgendo all'altro polo, 
Lă onde ii Carro gik era sparito ; 

11 Vidi presso di me un veglio solo, 
Degno di tanta revcrcnza in vista, 

Che pili non dee a padre alcun ligliuolo. 

12 Lunga la barba e di pel bianco misia 
Portava, a'suoi capegli simigliante, 
De'quai cadeva al petto doppia lista. 



6 CANTULU I. 

13. Bazele celorii patru stele sânte 'î ornau 
astu-felii faţia de lumină, că eâ 'Iii vedeamu 
ca şi cum sorele mi-arii {\ fostă dinainte. 

14.— «Cine sunteţi voî, cari in contra intu- 
necaluluî rîu^^) fugit-aţî de carcera eternă?» 
— (}is.se elu, mişcându acea onestă barbă. 

15. — «Cine v'a călăusitu? seu cine v'a fostu 
lumină spre a eşi afară din profunda nopte, 
ce in eternii intunecă infernala vale? 

16. Suntii 6ve ale abisului legi astu-felii căl- 
cate? şeii in cerii luatu-s'a uă nouă hotărîre, ca 
damnaţi fiind ii, se veniţi in scorburile mele?» 

17. Conducgtorulă meii atunci me apuca, 
şi prin cuvinte, prin mâni şi prin semne. *mî 
făcu piciorele şi ochii respectuoşi^^). 



13 Li raggi delle quattro luci sânte 
Fregiavan si la sua faccia di lume, 
Ch'io '1 vedea come '1 Sol fosse davante. 

14 Chi siete voi, che contra '1 cieco fiume 
Fuggito avete la prigione eterna? 
Diss'ei, movendo queH'oneste piume: 

15 Chi v'ha guidati? o chi vi fu lucerna, 
Uscendo fuor della profonda notte 

Che sempre nera fa la valle inferna ? 

16 Son le leggi d'abisso cosi rotte? 
o e mutato in Ciel nuovo consiglio, 
Che dannati venito alle mie grotte? 

17 Lo Duca mio ailor mi die di piglio, 
E con parole e con mani e con cenni 
Rcvcrenti mi fe le gambe e ii ciglio. 



CANTULU I. 7 

18. Apoi 'î respunse: «Eii n'amâ venitu din 
capulii meti, ci o D^mnă din ceru descins-a 
ale oăreî rugăminte mă înduplecară a veni a- 
cestuia în ajutorii cu a mea însoţire. 

19. Ci dacă a tea voinţă e ca maî multu 
să afli despre condiţiunea nostră, cum e in- 
tr'adevăriî, a mea nu pote ţie nimica nega. 

20. Acesta n'a vScJutii ancă ultima seră^^), 
deră prin nebunia sea fu atâta de aprope, câtă 
prea puţinfi timpii 'î rem?1sese de petrecută. 

21. Aşiâ precum spuseiu, fuî trămisă la dân- 
sulu spre alu scăpa, şi altă cale nu era de 
câtă acesta pre care amil apucat'o. 

22. I amtt arătată t6tă ginta rea, şi acum 
cugetă a'î arăta acele spirite, carî sub puterea 
ta se spală de păcate. 



18 Poscia rispose lui : Da me non venni : 
Donna scese dai Ciel, per li cui preghi 
Della mia compagnia rostui sovvenni. 

19 Ma da ch'e tuo voler che piu si spieghi 
Di nostra condizion com'ella e vera, 

Esscr non pud che '1 mio a te si nieghi. 

20 Questi non vide mai l'ultima sera, 
Ma per Ja sua follia le fu si presso, 
Che molto poco tempo a volger era. 

21 Si come i' dissi, fui mandato ad esso 
Per lui campare, e non c'era altra via 
Che questa per la quale io mi son messo. 

22 Mostrata ho lui tutta la gente ria; 
E ora intendo mostrar quegli spirti 
Che purgan se sotto la tua balîa. 



8 CANTULU I. 

23. Cum ramii scostt. prea lungtt mi-arii fi 
a'ţî spune ^*) ; de susu descinde uă virtute ce 
'mî ajută a 'lă conduce ca să te vedă şi te au(Jă. 

24. Deci placă'ţî a luî sosire : elG merge cău- 
tândii libertatea^^) ce e asia de scumpă, cum scie 
numai celtt care pentru ea viueţa despreţuesce. 

25. Tu o sciî, căci nu'ţî fu pentru ea amară 
m6rtea in Utica^^), unde lăsaşî veşmântulu ca- 
re la dioa cea mare va fi atâtu de strălucită. 

26. Edictele eterne nu suntii de noî călcate, 
căci viu este acesta, şi Minos pre mine nu m6 
legă^'^); ci suntii din cerculft^®) unde suntft o- 
chiî ceî castî 

27. aî MarQieî tele, ce în căutătura lortt ancă 
te r6gă, o sântă ânimă^^), ca s6 o privescî ca 
pre a ta: pre a eî iubire deră inclinăle spre noî. 



23 Corn' io l'ho tratto, saria lungo a dirti : 

Dell'alto scende virtu che m'aiuta 

Conduceri© a vedertî, e a udirti. 
2i Or ti piaccia gradir la sua venuta: 

Libertk va cercando, ch'e si cară, 

Come sa chi per lei vita rifîuta. 

25 Tu '1 sai, che non ti fu per lei amara 
In Utica la morte, ove lasciasti 

La veste ch'al gran di sară si chiara. 

26 Non son gli editti eterni per noi guasti ; 
Che questi vive, e Minos me non lega; 

Ma son del cerchio ove son gli occhi casti 

27 Di Marzia tua, che in vista ancor ti prega, 
santo petto, che per tua la tegni. 

Per Io suo araore adunque a noi ti piega. 



CANTULU I. 9 

2<S Lasă-ne s6 străbat emii ale tele sepie reg- 
nuri; eii graţii "î voiii duce de la tine, decă 
primescî a fi acolo josii amintilu.» 

29. — ♦Mar^ia^o) plăcu mulţii ochilorii meî, 
pre când eramti în lume,» — cjise atunci, — «că 
câte graţii 'mî ceru, pre tote le împlinii. 

80. Ensă de 6re-ce locuesce acum presle flu- 
viulii celîi blăstematii^i), ea nu mă maî p6te 
mişca în virtutea acelei legî^-) ce'mî fu im- 
pusă când eii eşiî afară-^). 

81. Ci decă uă domnă din ceru te mişcă şi 
conduce cum (}icî, nu-e nevoe de dulci cuvinte: 
destuliî e in numele ieî s6 mă chiămî. 

82. Du-te deră, şi ve(|î de încinge de douS 
orî pre acesta c'uă trestia netedă^*), şî faţa i-o 
spală, ca orî-ce petă pre densa să dispară. 



28 Lasciane andar per li tuoi sette regni: 
Grazie riportero di te a lei, 

Se d'csser mentovato laggid degni. 

29 Marzia piacque tanto agii occhi miei, 
Mentre eh' i' fui di 1&, diss' egli allora, 
Che quante grazie voUe da me, fei. 

30 Or che di lă dai mal fiume dimora, 
Piu mover non mi pu6 per quella legge 
Che fatta fu quand'io rae n'usci' fuora. 

31 Ma se Donna del Ciel ti muove e regge, 
Come tu di', non c'e mestier lusinga: 
Bastiti ben, che per lei mi richegge. 

32 Va dunque, e fa che tu costui ricinga 
D'un giunco schietto, e che gli lavi '1 viso, 
Si che ogni sucidurae quindi stingă: 



10 CANTULU 1. 

88. Câcî nu e cuviincioşii cu ochift întune- 
cata se mergă dinaintea primu-ministruluî, ce 
este dintre ceî din paradisu^^j. 

84. Acea insuliţă^^) lăsată împregiurft, josă 
colo unde o bate unda, are trestii pre m6Ie- 
lei limu. 

85. Nici uă altă plantă care se infrunzescă, 
orî se se înlărescă, nu [)6te avea acolo viueţă 
căci nu se mlădie la bătăile undeP^). 

86. Pre aicî apoi s6 nu vă maî reint6rceţî, 
sorele care acum resare, ve va arăta pre unde 
e maî uşioru de urcatfi muntele.» 

87. Atunci dispărîi; şi eu mă ridicaiG fără 
a grăi şi mg trăseiii de tottt lângă călăusa'mî. 
şi ochii căire ea indreptaift. 



33 Che non si converria l'occhio sorpriso 

D'alcuna nebbia andar davanti al primo 
Ministre, ch'e di quei di Paradise. 

3i- Qucsta isoletta intorno ad imo ad imo, 

Laggiu, colâ, dove la batte l'onda, 
Porta de' giunchi sovra '1 molie limo. 

35 Null'altra pianta che facesse fronda, 

o indurasse, vi puote aver vita, 
Pero ch'alle percosse non seconda, 

30 Poscia non sia di qua vostra reddita; 

Lo Sol vi mostreră, che surge omai, 
Prender ii monte a piu lieve salita. 

37 Cosi sparî; ed io su mi levai 

Senza parlare, e tutto mi ritrassi 
Al Uuca mio, e gli occhi a lui drizzai. 



CANTULIJ I. 11 

88. Ea incepu: — «Fiule, urmeză paşiloră 
meî: s6 ne int(Srcemu indărătft, căci de aici de- 
clină acesta câmpia s[)re t.ermnriî eî de josti^®)» 

89. Ziorile vinceau aura dimineţii, ce fugia 
dinainte-le asia, că din depărtare recunoscui 
alu măreî tremuriştt. 

40. Păşiamă prin singurateca câmpia, ca o- 
mulii care se întorce la rgtăcita'î cale, cărui 
penă ce ajunge i se pare că merge în zadarft. 

41. Când furămâ acolo, unde rouă se luptă 
cu sorele, si unde din causa recoreî puţinti se 
abureadă, 

42. maestrulii meii puse uşorii ambele mâni 
intin.«^e pre frageda erbă; şi efi ce 'î pricepui 
gândulil. 



3K Ei comincio : Figîiuol, segui i miei passi 

Volgianci indietro, che di qua dichina 
Qucsta pianura a'suoi termini bassi. 

89 L'alba vinccva Tora mattutina, 

Che fuggia innanzi, si che di lontano 
Conobbi ii tremolar della marina. 

40 Noi andavam per Io solingo piano 
Corn' uom che torna alia smarrita strada, 
Che infmo ad essa gli par ire invano. 

41 Quando noi fummo dovc la rugiada 
Pugna col Sole, e per essere in parte 
Ove adorezza, poco si dirada ; 

42 Ambo le mani in su l'erbetta sparte 
Soavcmentc ii mio Maestro pose ; 
Ond'io che fui accorto di su'arte, 



12 CANTULU I. 

43. intinseiîi către elu faţia'mî de lacrimi 
udată29): atunci 'mî descoperi acea colore ce 
Infernulu 'mî ascnnsese^^). 

44. Venirămu apoi pre ţermulâ deşert Q. ce 
nu vedu vre-uă-dată in apă î navigândii unii 
omii, care să se fi reintorsu in urmă. 

45. Aci me incinse cum altuia plăcu^^) : O 
minune! asia cum o culese totO astu-felu in- 
dată renăscii 

umila plantă, acolo unde o smulse^^). 



43 Porsi ver lui le guance lagrimose : 
Quivi mi fece tutto discoperto 

Quel color che 1' Inferno mi nascose. 

44 Vcnimmo poi in sul lito diserto, 
Che mai non vide navicar sue acque 
Uom, che di ritornar sia poscia esperto. 

45 Quivi mi cinse, si come altrui piacque 
O maraviglia ! che qual egli scelse 
L'umile pianta, cotai si rinacque 

46 Subitamente lă onde la svelse. 




HOTE LA CÂNTUIiC I. 



(1). Adecă pentru a tracta despre uă materia maî puţin tristă 
de cât este InfernulO. După Doctorii Bisericii, Purgatorula este şi 
ela situatu in avernO, in apropiere de InfernO, ba este chiar nu- 
mai uă despărţire a Infernului, pre care ei 'la divideaO in două 
părţi principale adecă: 1 InfernulQ propriu (}'S&, unde damnaţii 
şi diavolii suferfl chinurile eterne, 2, cele-alte locaşuri infernale 
cari suntQ : a, PurgatoriulQ, care so mărginesce imediata cu In- 
fernulO ; b, Limbulu copiilorfl (limbus in/antum), unde stau copiii 
morţi fără botezG ; r, LimbulQ părinţilorîi (limbus palrum), locaşulft 
celora pioşi din antichitate, unde CristG descinse ca se predice mân- 
tuirea şi liberarea. Intru cât privesce pre acestQ din urmă, Dante 
se conformă topografii doctorilorO scolastici ; ensă în privinţa Pur- 
gatoriului densulQ se depărteză de părerile doctorilorQ, creândti 
unft Purgatoriu mai poeticii, maî luminosfl, mal vesela. Purga- 
toriula dantcscQ este uă insuliţă in mediloculfl marilorft ape, cari 
după părerea timpului s6Q, acoperiafi tota emisferulG pământului 
opusG nou6; in acea insulă, unG munte, care in meridianu este 
in directă oposiţiune cu IerusalimulQ, atunci cre4utG ca punctG 
mediu alG emisferului nostru, ce se înălţa in forma unui conO, 
retezatQ la verfG intr'o câmpia plăcută şi care este paradisulQ te- 
restru. După doctrinele catolice InfernulQ, ParadisulG şi Purgato- 
riulG suntQ locaşurile unde divina Justiţia retribue pre cel buni 
şi pre cei rCi. Cele d'ântei douC locaşuri represintă retribuţlunea 
eternă, Purgatoriulft, retribuţiunea timporală. Literalmente Pur- 
gatoriulG deră este starea de penitenţă a sufletelorfi dupe morte. 
După alegoria elQ ne represintă pre omQ, care prin penitenţă se 
împacă cu DumnezeG. PurgatoriulQ se împarte in unG-spre-zece 
caturi circulare. Cele ânteiG patru formeză Antipurgaloriidu unde 



14 NOTE LA CANTULU I. 

stafi patru nemuri de suflete negligente, asceptândQ ca s6 fiă ad- 
mise in adereratnlu Purgatwlu, compusO din cele-alte şepte caturî 
seQ cercuri, in cari se espieză cele şepte păcate capitale, cum 
vomu vedea. 

(2). Măria poesiă, riind&-că a cântatO de morţî. Ea este tristă şi 
lugubră ca şi locaşurile şi ginta ce cântă. 

(3). Caliope este musa poesiei epice. Numele ei inscmneză voce 
friimdsă. In Infemii Dahte invocă pre muse in generala; aici nu- 
mai pre Caliope, avenda trebuinţă de voce fruinăisâ pentru a cânta 
de ala douilea regnfi. 

(4). Fiicele unui rege din Tesalia anume Pieriu sfidându pre 
muse la cântecu, fură invinse de aceste şi metamorfosate in Co- 
ţofene. 

(5). După unii comentatori este cercula lunii, considerata du- 
pă pămenta ca primula intre cercurile ceresci. Alţii intelega cer- 
cula cela mai inalta ala Cerului, cercula stelelora fixe. Ensă 
observă Luhin, aerula nu pote fi turburata de câta inântrula at- 
mosferii pămentesci ; dincolo de acesta, cum se deduce din multe 
passage, este forte pura. // primo giro deră, va fi primula cerca ca- 
re se află in Sfera adecă Orittontiilu, care serveşte la determinarea 
celora alte cercuri. 

(6). Sleua Venerii. Sorele aflându-se in constclaţiuneaBerbecelui 
situată în dosula Pescilora, aceşti eraa ascunşi in lumina Luce- 
ferului care precede cu puţina sorele. 

(7). La polula antarctica ala emisferului australa. «Comenta- 
torii se tortureză în acesta loca spre a cerceta cu deamăruntula 
ce stele pota fi acele v6(}ute de Dante la cela-alia pola, şi cum 
a putula cla s6 aibă cunosciinţă, ne fiindu în acela timpa desco- 
perita în celu-alta emisfera nici o ţeră, de unde s6 se potă vedea. 
Unii susţină că sunta cele patru stele frumose, cari în formă de 
eruce se v6da în constclaţiunea centaurului numită Crueea de la 
Sud, descrise în calalogula lui Ptolomeu, Alţii că trcbue s6 se în- 
ţelcgă alte patru stele multa mai aprope de pola, cari de şi fură 
întSia observate de Americo Vespucci (1501), aa putută fi vfcjute 
ancă .şi de Marco Polo, care naviga p6nă la insula lava .şi Mada- 
gascar, şi de la care Dante a putută avea cunoscinţă despre ele. 
Eu de la începută înclinama a crede că aceste patru stele sunta 
uă curată închipuire a Poetului, pentru a înfrumuseţia şi mai 
multa acela ccra sub care, de pre cum imagineacjă eia, trebue 



KOTE LA GANTULU I. 15 

66 trăescă generaţiiinea umană fericită, 'decă s'arQ fi pututii măn- 
ţine inocentă ; s'apoî, pentru a face dintr'ensele sirabolulO ce- 
lorO patru virtuţi cardinale, carî constituescu principala onore a 
naturei omenesci, şi cari într'adevărti ornau pre omO câtQ timpii 
fu inocente în locaşulG unde 'IQ pusese DumnezeQ ; dear carî de- 
vcniră din ce în ce mai rari şi mai dificile. Ensă Părintele Anio- 
nelli în doctele luî rationăminte asupra doctrinelorfl astrono- 
mice ale lui Dante, fără a nega că Poetulfl a avutQ în vedere 
scmnificaţiunea morală susQ espusă, a probatQ în moda sciin- 
ţificu, că acele strălucitore stele la polulQ australa trebuiai'i înlr'a- 
devCrQ se fiă v6(|ute de celQ care, s'arQ fi aflata în locuia ce ima- 
gincză Dante şi în stagiunea şi ora ce cla pune ; şi că cla a tre- 
buita s6 aibă uă cunosciinţă sicură de ele.» 

(lîrunone Bianchi). 

(8). Prima gintă sunta numiţi Adam şi Eva, progenitorii genu- 
lui omcncscu. 

(i)). V^diiră, privată d'una marc bine, căci nu escî înveselită de 
radele acelora strălucitore stele. 

(10). Căruia este Ursa cea mare care se află la polula arctica, 
Dante 4we dispănuie f/iă, căci din locuia unde era el a, din emis- 
ferula australa, nu putea s6 vetjă acea constelaţiune care rCnjâne 
sub orisonte. 

(11). Acesta bătrâna este Catone din Utica. Virgiliu 'Iu recu- 
nosce de şi probabila în viueţă nu l'a vCcJuta nici-o-dată. Catono 
se ucise, în etate de 5() ani în Utica, anula 4G nainte de Crista, şi 
Virgiliu veni pentru prima oră, cum se scie, la Roma în 41 saa 
cinci ani mai în urmă. Ensă Virgiliu 'la rccunoscc, căci 'Iu v6- 
(}use sculptata pre scutulu lui Vulcan, când dă legi spiritclora-pi- 
ose din Elisee; Secrelosqne pios: hi.s danU'tn iitra Calonem (Enei<ia 
VIII, (570). Aici Catone esercită unu oficiu simila. Din cele ce ur- 
meză în acesta cânta, se vede că Catone este tipula Principelui, 
care se sacrifică pentru libertatea patriei sole; celui ce repre- 
scntă pe Capula Statului, conducCtoru data de Provedintă pen- 
tru a călăusi omenirea la beatitudinea timporală prin invCţăturilc 
filosofice si observarea virtuţilora Pru lenţiei, Justiţiei, Cumpătă- 
rii şi Tăriei. — (Vedi: Divina Comedia espusâ şi comentată de 
Antonio Lubin, partea II Cap. V^III din si ndiî preparatorii ilustp'atirV; 
Dante şi în cele-alte opere alo s(^le arată o deosebită considera- 
ţiune pentru Catone. In Monarhia, ela este sim!)olula adevCratei li- 



16 NOTE LA CANTCLU I. 

bertăţî. In Corni to, Dante 'Iu face figura luî DumnezeQ, adăo- 
gândâ : E quale nonio terreno degtio fu di significare Jddio, che Ca~ 
tone? Certo nidlo. Dante totO în convito, pare a crede că Ca tone 
s'a sinucisG prin inspiraţiune divină. 

(11). Rîuşiorulii care descinde în centrulfl Universului (ve4î In- 
fernula XXXIV): Carcera elernă. InfemulO. 

(12). Cu alte cuvinte : m6 făcu sg îngenunchiG şi s6'mî aplectl 
ochii cu respectu. 

(13). Acesta ancă nu a murită. «Literalmente vorbesce de mor- 
tea corporală, şi alegoricii se înţelege de raortea spirituală.» Butii. 
A trăi, <}ice Uante în Convito, este a usa de raţiune. CelG care se 
depărteză de raţiune şi useză numai de partea sensitivă, nu tră- 
esce ca omQ, ci ca bestia. — Nebunia dcră este părăsirea raţiunel 
pentru a urma apetilurile viţiose, cari conducti la mortea spiri- 
tuală. Comentatorii politici ai Divinei Comedii susţinO, că nebu- 
nia pre care Dante o indică in acesta terţină prin gura lui Vir- 
giliu fu I-iQ primirea Prioratuluî ; Il-lea datoria ce elG 'şi impusese 
de a face bine ingratei sele patrii în ultima solia la Bonifaciu VIII, 
uă nebunia care l'arO fi condusu la morte, decă mai nainto nu arti 
fi avuta cunosciinţă de pericolula s6G. Testula însă vorbesce forte 
clara în favorea sensului morala. 

(14). Cum l'ama scosa din Infcrna. 

(15). Libertatea ce Dante, sea omenirea represintată de elti, 
merge se caute prin cele trei regnuri, e aceea ce esistă într'o so- 
cietate bine condusă. Societatea bine condusă e apoî aceea, de 
pre teoriile lui Dante, în care, iiinda constituită pre legile de Dum- 
nezea prescrise omonirei, acele legi se observă cu csactitate. 

(16). Catone nu voi a supravieţui servitudinei Romei, când Ce- 
sare se făcu tiranula ei. Vestimenlulu, adecă corpula. 

(17). Vcrbula legare este aici în sensa de condamnare. 

(18). Din Limba. 

(19). Dante şi în Concito 4ice : O sacralissimo petlo di Catone. 

(20). Catone avu cu Mar^ia soţia sa treî fii; el o dete fiindtl în- 
sărcinată oratorului şi amicului sSa Ortensiu ca soţia. După 
mortea acestuia, Marţia 'la moşteni, şi se întorse erăşi la Catone, 
rugându-la sS o reia de soţia, ca să se potă scrie pre mor- 
mentu'i : Marpia sofia Iui Catone, La acesta rugă face alusiune aici 
Virgiliu. Lucaniu relateză faptula în Farsala, şi Dante făcendA a& 
alegoria dintrânsula în Convito, vede în Marţia represintată No- 
bilă Animă, şi în Catone pre Dumneceu. 



NOTE LA CANTULU I. 17 

(21). Acesta este Acherontele. Pro Marţia o vedemG damnată 
în Limbo. • 

(22). După părerea doctului Lubin, Dante prin acea lege înţelege, 
că după morte înceteză ore-carî obligaţiuni, ce subsistau în vi- 
ueţă cu aceî cari trăiescG ancă. 

După Searlaccini este legea, care divide în moda absoluta pre 
damnaţi de cei fericiţi. Catone muri 46 ani nainte de Crista. Na- 
inte de mergerea acestuia în Interna spiritele umane nu eraa mân- 
tuite (ve(}i Inf. IV). Va trebui deră să ne închipuima, că şi Ca- 
tone se afla în Limba, de la mortea sea până la venirea luî Crista, 
şi că el a fu dintre acei pre care Crista 'I scose d'acolo şi 'i făcu 
ferice. Penă ce deră Catone era în Limba, ela putea comunica cu 
Mar<;ia ; eşindu de acolo, ori-ce comunicare se întrerupse, după cu- 
ventula Evangeliuluî că «între voi şi noi e chaos». Acesta sepa- 
raţiune absolută, ^'me Scartaccini, este tocmai legea la care face 
alusiune Catone. 

(23). Adecă din Limba. 

(24). După comentatori acesta trestie este simbolula umilităţii 
numită de teologi «rădăcina tuturora virtuţilora». Celui ce esse din 
pCcata, 'i este necesariă acesta virtute. 

(25). Acesta ministru este ângerula cu cele dou6 chiăl, care tre- 
bue să'l deschidă ^ 'rta Purgatoriului. 

(26). Insula pre care stă muntele Purgatoriului. 

(27). Adecă nu ce<l(>ză lesne fără a se rumpe, ca trestia la bă- 
tăile undelora mării. 

(28). Adecă către mare. 

(29). Miseriile Infernului făcuseră pre Dante se verse lacrimi. 

(30). Colorea naturală a feţei pre care 'i o ascunsese fumula' 
Infernului. 

(31). Adecă Catone. 

(32). Dante voesce s6 arate pote prin acesta imagine, că tesau- 
nila graţiilora divine, nu se împuţineză ora-cftta s'ara împărţi 
între omeni. Acesta imagine reamintesce ramura de aura ruptă 
de Enea spre a ii presintată Proserpinei naintea intrărel in Elisee, 
care de asemene renăscîi cum fu smulsă. (V. Eneida Cartea VI). 




CANTULO 11. 



1. (iia scirele sosIhc la orisonliilo, alii căruî 
cercii meriiiiann in [>iiiictiri celil mal inallQ 
acopere lerusalimiilii'): 

2. şi nojitea care se înv^rtesce împrejiirultl 
cercului opuşii, eşia din (iange afară cii cumpe- 
nele*), ce "I caiiil din mani când ea se lungesce; 



20 CANTCLU II. 

8. asia că alba şi rumena fată a frum6seî 
Aurore, acolo unde efi m6 allamâ, de prea 
înaintată etate devenia galbinjl'^). 

4. Noî eramii dealungulu mării ancă, ca o- 
mulâ ce Ia cale'î ?e găndesce, şi care cu â- 
nima merge*) şi stă pre loca cu corpulii. 

5. Şi ecă, precum în aproprirea dimineţii, 
prin aburii denşî roşesce Marte^), jostt la apusii 
pre câmpia lichidă, 

6. atare 'mî aparii^) (de aşî maî vedea-o 
ăncă^)! uă lumină, pre mare venindii atâtii de 
iute, că nici chiar sborulft nu 'î egala mişcarea; 

7. de Ia care înforcendu putina eti ochii, 
ca s6 întrebii pre călăusă'mî. maî străliKîit6re 
o roveciuî şi maî mărită*). 



3 Si che le bianchc e le vermiglie guance, 
Lâ dove io era, della bella Aurora, 

Per troppa etate divenivan rance. 

4 Noi eravam lunghesso '1 mare ancora, 
Come gente che pensa suo cammino, 
Che va col core, e col corpo dimora; 

'5 Ed ecco qual, su 'l presso del mattino, 

Per li grossi vapor Marte rosseggia 
Giu nel ponente sopra ii suol marino ; 

6 Cotai m'apparve, sMo ancor Io veggia, 
Un lume per Io mar venir si ratto, 

Che '1 mover suo nessun volar pareggia; 

7 Dai qual corn* io un poco ebbi ritratto 
L'occhio per dimandar Io Duca mio, 
Rividil piu lucente e maggior fatto. 



CANTULU II. 21 

8. Aj)OÎ de fiă-care latură *mî apăru unu nu 
sciu ce albii^), şi de sub acesta, puţinu cate pu- 
ţinu, eşia unQ allu ce asemenea lup^). 

9. MaestrulQ meu nu se mişca, i)enă ce pri- 
ma albeţiă nu apării ca aripi. Atunci recu- 
noscendă bine pre luntraşQ, 

10. striga: — «plecă-ţî, plecă-t.î genuchiî: 
ecă ângerulâ luî D-zeu: împreunâ'ţî manile. 
De acum nainte asemeni miniştri •aî să vedî. 

11. Ve(}î că dispreţuesce uneltele omenesc!, 
că nu voesce veslă, nici altă pânză, afară de 
aripele selle pre aste depărtate ţermurî. 

12. Vedî cum către cerfi le are îndreptate, 
agitândii aerulu cu penele eterne, ce nu se 
schimbă ca p^rulu muritorii». 



8 Poi d'ogni lato ad esso m'appario 
Un non şapca che bianco, e di sotto 
A poco a poco un altro a Iui n'uscio. 

9 Lo mio Macstro ancor non fece motto 
Mcntre clie i primi bianchi apparser aii. 
Ailor che ben conobbe ii galootto, 

10 Grido : Fa, fa che le ginocchia caii : 
Ecco l'Angel di Dio: piega le mani. 
Ornai vedrai di si fatti ufîciali, 

11 Vedi che sdegna gli argomenti umani, 
Si che remo non vuol, ne altro velo 

Che l'ale suc, tra liti si lontani. 

12 Vcdi come 1' ha dritte verso '1 cielo, 
Trattando l'aere con l'eternc pcnne, 
Che non si mutan come mortal pelo. 



22 CANTULU II. 

18. Apoi cu câlii venia din ce în ce spre 
noî, divina pasare părea niaî lucitore, şi o- 
chiu'mî de aceea nu o suferi de aprope, 

14. ci 1u f)lecaitt ; şi elii veni Ia ţermure^ 
cu uă barcă sprinlenă şi atâlD de uşioră, câtii 
maî de loca n'o înghiţia apa. 

15. La pupă slâ, atare, ceresculii luntraşii^ 
că pre fatiă'î părea scrisii ferice; şi maî mulţii 
d'uă sulă spirite înântru se aşezară. 

16. In exltu Israel de Aegipto^^) itin\wX\6\.Q 
împreună într'uă voce, şi cea ce maî este scrisu 
în acela psalmii. 

17. Apoî le făcu semnulu sânteî crucî; şî 
ele atuncî se aruncară tole pre pruniii, şi ân- 
gerulil pleca, precum venise, iute. 



13 Poi come piu e piu verso noi venne 

L'uccel divino, piu chiaro appariva; 
Perche l'occhio da presso noi sostenne. 

14- Ma chinai'l giuso ; c quei sen venne a riva 

Con un vaselio snelietto e leggiero, 
Tanto chc l'acqua nuUa ne inghiottiva. 

15 Da poppa stava ii celestial nocchiero, 
Tal, che părea healo per iscripto; 

E piu di cento spirti entro sediero. 

16 In exitu Israel de jfCgyplo 
Cantavan tutti insieme ad una voce, 

Con quanto di quel salmo e poscia scripto. 

17 Poi face ii segno lor di sânta crocc ; 
Ond'ei si gittar tutti in sulla piaggia, 
Ed ei sen gi, come venne, veloce. 



CANTULU II. 28 

18. Mulţimea ce ramase aici, părea străină 
de loca, uitânduse în giură, ca acela ce lucruri 
nouî vede. 

19. Sorele, care cu sicurele î săgeţî din me- 
^iloculii cerului alungase Capricornulii, săgeta 
lumina în iote părţile^-); 

20. când noua gintă 'şî redicâ fruntea că- 
tre noî, (}i^'^ndu-ne: — «de sciţi, arătaţi-ne ca- 
lea ce duce la munte». — 

21. Er Virgilift respunse: — «Voî credeţi 
p6le, că suntemu cunoscetorî de Sstîi locti; deră 
şi noî suntemâ străini cum şi voî sunteţî. 

22. Inainte-v6 venit-amCi nu de multă pre 
altă cale, ce fu asia de aspră şi grea, că de 
acum nainte urcarea unu jocCî ne va părea». 



18 La turba che rimase li, selvaggia 
Părea del loco, rimirando intomo, 
Come colui che nuove cose assaggia. 

19 Da tutte parti saettava ii giorno 
Lo Sol, eh' avea colic saette conte 

Di mezzo *l Ciel cacciato ii capricorn© ; 

20 Quando la nova gente alz6 la fronte 
Ver noi, dicendo a noi : Se voi sapete, 
Mostratene la via di gire al monte. 

21 E Virgilio rispose : Voi credete 
Forse che siamo sperti d'esto loco ; 
Ma noi sem peregrin, come voi sete. 

22 Dianzi venimmo, innanzi a voi un poco, 
Per altra via, che fu si aspra e forte, 

Che lo salire ornai ne parră gioco. 



24 CANTULU II. 

23. Spiritele Inândii semă că, după suflare, 
ancă eramu viu, mirându-se deveniră serbede; 

24. şi precum către ună mesageră, ce duce 
ramură de măslina, alergă lumea ca s6 audă no- 
utăţi, şi nime nu ia sema pre aliulu s6 nu calce; 

25. asia şi acele anime fortunate^^) 'şî ţin- 
tiră căutătura pre faţiă'mî maî-maî uităndti a 
merge, spre a se face frumose^*). 

26. V6dui pre una din ele, eşindu nainte, spre 
a me îmbrăţişa cu asia mare iubire, că m6 
făcu să facil şi eu asemeni. 

27. O umbre vane, ce sunteţi numai apa- 
renţă! de trei orî îndărăUi'î legaiCi manile mele, 
şi tolii de atâtea orî le readuseiii la peptu'mî. 



23 L'anime che si fur di me accorto. 

Per Io spirar, che io era ancor vivo, 
Maravigliando diventaro smorte ; 

24r E come a messaggier, che porta olivo. 

Tragge la gente per udir novclle, 
E di calcar nessun si mostra schivo, 

25 Cosi al viso mio s'affisar quelle 
Anime fortunate tutte quante, 
Quasi obbliando d'ire a farsi belle. 

26 Io vidi una di lor trarresi avânte 
Per abbracciarmi con si grande affetto, 
Che mosse me a far Io somigliante. 

21 O ombre vane, fuor che nell'aspetto ! 

Tre volte dietro a lei le mani avvinsi. 
E tante mi tornai con esse al petto. 



CANTULU II. 25 

28. Eu credD că mirarea 'mî apăru pre fa- 
lia ; căci umbra surise şi se retrase, şi eu ur- 
mându'o, păşii nainte. 

29. Suavii ea 'mî cjise s6 încetedă^^): atunci 
cunoscuî cine era, şi spre a'mî vorbi, puţinii 
s6 se oprescă o rugaiu. 

80. 'Mî respunse : — «precum te iubii în cor- 
pu'mî muritoru, şi despărţită de densulti totii 
aslă-felii te iubescu ; de aceea m6 oprescii : der 
tu pentru ce mergî^^)?» 

31. «Casella alii meii^^), spre a mă reîntorce 
uă-dată aici unde me aflu, eii facii aceslă cale^^)» 
(Jiseî, «dera ţie ce ţi-a luată atâta timpii^ ^)?» 

32. Şi elii mie: — «Nici unu ultragiunu mis'a fă- 
cutO, decă acela care ridică pre cine şi când voesce, 
de maî multe orî mi-a denegatii acesta trecătore. 



28 Di maraviglia. credo, mi dipinsi ; 
Perche l'ombra sorrise e si ritrasse, 
Ed io, seguendo lei, oltrc mi pinsi. 

29 Soavemente disse, eh' io posasse : 
Ailor conobbi chi era, e pregai 

Che per parlarmi un poco s'arrestasse. 

30 Risposemi: Cosi com'io t'amai 
Nel mortal corpo, cosi t'amo sciolta; 
Peru m'arresto : ma tu perche vai ? 

31 Casella mio, per tornare altra volta 
Laddove io son, fo io questo viaggio, 
Diss' io ; ma a te come tant'ora e tolta ? 

32 Ed egli a me : Nessun m' e fatto oltraggio, 
Se quei, che leva e quando e cui gli piace, 
Piii volte m' ha ncgato csto passaggio ; 



26 CANTULU II. 

88. Căci dinir'uă dreptă voinţă elu face pre 
a sa^^). Intr*adev6ru de trei luni în totă pacea 
primit-a în barcă'î pre cru-cine a voiţii s6 intre. 

84. Şi eu care mă aflamii pre ţermulii raăriî, 
asceptândîi acolo unde apa Tibrulnî ?e .«^areză^i), 
fui de elu primiţii cu bunătale. 

85. La acea gură^-) acum 'şî îndreptă elti a-' 
ripa : fiindu-că acolo se adună totii-deuna, ceî 
cari descindii spre Acheronte» — 

i^6. Şi eîi: — «Decă vre uă nouă lege^^) nu 
'ţî răpesce memoria seu usulu cântului amo- 
rosQ, ce'mî alină uă-dată t6te dorurile, 

87. cu densulii placă'tî a'mî consola puţinii 
anima, ce cu corpulu venindti aici, e atâta de 
sdrobită.» — 



33 Che di giusto voler Io suo si face. 

Veramente da tre mcsi egli ha tolto 
Chi ha volute entrar con tutta pace. 

3i Ond'io che er'ora alia marina volto, 

Uove I'acqua di Tevere s'insala, 
Benignamente fui da Iui ricolto. 

35 A quella foce ha egli or dritta l'ala ; 
Perocche sempre quivi si raccoglie, 
Qual verso d'Acheronte non si cala. 

36 Ed io : Se nuova legge non ti togîie 
Memoria o uso all'amoroso canto, 

Che mi solea quetar tutte mie voglie, 

37 Di cio ti piaccia consolare alquanto 
L'anima mia, che, con la sua persona 
Venendo qui, e affannata tanto. 



CANTULU II. 27 

H8. * A morii care hi minte ^ml vorbesce-^)» — 
începii elG atunci, atâtu de dulce, că dulceţa 
ancă în mine resună. 

89. Maeslrulu ineG şi eCî şi acea gintă ce 
era cu elîi, păreamii atâta de mulţumiţi, ca 
şi cum nime la allâ-ceva arQ fi cugetalu. 

40. Erama totî nemişcaţi şi atenţi la ale luî 
note, cănd de uă-dată austerultt bătrânft ne 
Htrigă: — «ce e acest.;), spirite lente? 

41. Ce negligenţă? ce statil este acesta? A- 
lergaţî Ia munte spre a v6 despoia de scorţa, 
care împedică, ca l)-zeft vou6s6 liă manifest ii '-^).» 

42. Precum cănd columbiî adunaţi Ia mân- 
care, staâ, ciugulindft grăunţe seu neghină pacî- 
nicî, fără a-şî arăta obicîniiitulQ lorft orgoliQ^c)^ 



38 Amor che uella mente mi rayiona, 
Comincio egli ailor si dolcementc, 

Che la dolcezza ancor dcntro mi suona. 

39 Lo mio Maeslro, ed io, e quella gentc 
Ch'eran con lui, parevan si contenţi, 
Com'a nessun toccasse altro la mente. 

40 Noi cravani tutti fissi ed attenti 
Alle sue note, ei ecco ii veglio onesto, 
(iridando : Che e cio, spiriti lenţi? 

41 Qual negligenza, quale stare e questo? 
Correte al monte a spogliarvi lo scoglio, 
Ch'esser non lascia a voi Dio manifesto. 

42 Come quando, cogliendo biada o loglio, 
Gli colombi adunaţi alia pastura, 

Queti, sen/a mostrar l'nsato orgoglio, 



28 CANTULU II. 

4H. decă ceva apare de care ?ă aibă frică, 
numai de câtu 'şî părăsescii mâncarea, căci 
suntu cuprinşi de uă maî mare grijă; 

44. asia vSdui acea nouă mulţime"), lăsândii 
cântulâ, şi îndrept«ându-se către costă-^), ca o- 
mulii ce merge fără a scie unde o s'ajungă : 

nici plecarea n6stră nu fu maî puţin iute. 



4H Se cosa appare ond'elli abbian paura, 

Subitamcnte lasciano star l'csca, 
Perche assaliti son da maggior cura ; 

44 Cosi vid'io quella masnada fresca 

Lasciar ii canto, e fuggir vcr Ia costa, 
Com'uom che va, ne sa dove riesca : 
Ne Ia nostra partita fu men tosta. 




^^y 



NOTE LA CÂNTULCr II. 



(1). OrisontulO despre care vorbesce Dante aici, este acela alCî 
Ierusalimului. FiindO-că orisontulâ unu! loca este şi acela alâ 
antipodului scâ, asia şi aci. orisontulQ Ierusalimului este şi 
acela alâ Muntelui Purgatoriului, antipodulâ acestei cetăţi ; cu 
deosibire că, orisontulâ occidentalO alQ unuia este orisontulQ ori- 
entala alu celui-l-a!tâ; că unulO vede sorele apuncndO, precândâ 
celâ aitu 'Ifi vede răsârindfi. Acesta punctO de apusO pentru le- 
rusalimâ, şi de răsărita pentru Purgatoriu, este pentru Dante, 
MaroculO (V. C. 4 Purg.) 

(2). PoetulO ne represintă noptea ca unti astru, ce respândesce 
obscuritate, şi care se învortesce în oposiţiune cu sorele. Ea esse 
din Gange, fiindO-că pentru Dante Ierusalimul^ era la 90 de gra- 
de departe do MarocO, }i totQ la atâtea grade departe de Gange; 
uă opiniune greşită, ensă !n timpulA lui Dante împărtăşită şi de 
alţii. Ea are cumpenele în wâuă, adecă se află in acesta constela- 
ţiune, câta timpO noptea cu (jiua suntO egale, şi sorele se află în 
constelaţiunea Berbeceluî; când ensă noptea începe a se lungi, 
(soverehia) ea trece într'uă altă constelaţiune, şi atunci cumpăna 
1 cade din mâni, cum se esprimă Dante. 

(3). Dante arată aici cele trei colori nainte de răsăritulO sorelul: 
albula ziorilorâ, rumenulâ aurorii şi galbinulâ ce precede imediata 
sorele. 

(4). Adecă care are dorinţa de a merge. 

(5). Acesta planetă roşesce mai multQ scO mai puţinO, după 
densitatea vaporilorti ce o încongioră. Etă ce 4^ce Dante în Con- 
vUo, despre Martc : Marte disecca e arde le cose, percM U suo calore 
i simile a quello del ftioco, e qiiesto i quello percJtâ esso appare affo- 
eato di colore, quan(fo pih qiiando meno, secondo la sprssecza e rărită 



30 NOTE LA CANTULU II. 

delii vapori che 7 seijuono ; li qxijili per loro mcdesimi molie rollle s'ac- 
cendono, alccome uri primo thlla 3Ietrora ("' delerminalo. 

«Marte usucă şi arde totfi, căci căldura lui c asemenea căldurii 
focului, şi acesta e causa pentru care elQ apare, când mal multa, 
când mai puţinfi aprinsO, după densitatea vaporilora ce *10 în- 
conjoară, şi cari de multe ori se aprindâ singuri, precuni ne arată 
prima Carte a Meteoricei» (a lui Aristotele). 

("6). Adecă, roşu aprinsa ca Marte. 

(7). Poetulfl *şi ureză sC revecjă după morte acea lumină, fiindti 
«igurâ în asemene casf, că va njungc la fericiţii din paradisO. 

(8). Acesta lumină era faţia ângeruluî. 

(9). AcestO albfi era aripele ungerului, 

(10). De sub aripi eşia una alto albo alecă veşmîntulQ, 

(11). Aceste cuvinte suntO începutulG unui psalmO, care în ve- 
-chime se cânta de preuţi la transportarea mortului în biserică. 
Ele suntfi forte bine puse în gura celorO ce caută să se purifice 
de păcate, spre a intra în graţia divină. 

(12). Sorele răsărise şi săgeta luniina, adecă o respândia în tote 
părţile. Elu alungase Capriromulii dincolo de meridianfl, unde a- 
cesta se afla, când sorele stândO în constelaţiunea Berbocelui, era 
pre orisonte. Fie cărui semna 'i trebuescO douC ore ca sS trecă 
meridianulQ; şi prin urmare dacă CapricornulQ părăsise meridi- 
anulil, l^orele era deja de două ore pre orisonte. 

Dante (}ice : Saelle conle, adecă sicure, adecă cari nu greşescft 
nici uă dată ţinta.- 

(13). Fortunate, fiindO-că speră sS ajungă într'uă cji în paradisfi. 

(14) Adecă spre a se purifica. 

(15). S6 încetezi d'a o mal îmbrăţi.şia. 

(16). Pentru ce mergi printre morţi. 

(17), Casella fu unG musicantO faimosQ în timpu'.â lui Dante, 
•cu care era şi amicO. 

(18). Aceste cuvinte arată scopulfi călătorii lui Dante. ElO o 
face, ca se evite damnaţiunea eternă, ca să mi mal fă orbii, cum 
(}ice elO însuşi mai la vale C. 26, şi ca să se reîntorcă după morte 
în Purgatoriu. 

(19). Pentru ce al întâr(}iatG atâtfl (^u venirea ta aici ? Acesta în- 
trebare ne face cunoscuto, că Casella era mortft cu multo nainte de 
a veni sufletulQ s6fl în Purgatoriu. Respunsula ce elO dă lui Dante, 
• ne arată, că acel ce moru împăcaţi cu D-zeO, se adună la gura 



NOTE LA CANTL'LU II. 81 

Tibniluî, pentru ca să fiă transportaţi în Purgatoriu. Ensă ânge- 
nilft însărcinata cu transportarea sufleleloru, primesce în barca 
sa numai pre cine ^i căndu roesce. Lui Casella i refusase de mai 
multe ori trecerea. Deară în timpulQ lubileuluî, care începu in ser- 
bătorile nascerii Domnului în 1299, adecă cu trei luni înainte de 
epoca fictivă a călătorii lui Dante, ângcrulQ primindfi în barcă pre 
ori cine se bucură de indulgenţa plenară a iubileuluî, primi .şi pre 
Casella, care se adresase lui şi care ascepta cu doru la gura Ti- 
bniluî. Ficţiunea întâr()iării e luată din mitologia, după care su- 
fletele staO mai multa seu mai puţina pre ţermulQ Stigelui. îna- 
inte de a fi trecute pre cela alto ţermâ, către care întindu manile 
cu dorâ. 

(20). Adecă elfi 'şi conformă voinţa după acea a lui D-zcfi. 

(21). Adecă se versă în mare. 

(22). La gura Tibrului unde se adună sufletele, cari se ducu în 
Purgatoriu. Roma este locuia de plecare, după principiulo, că a- 
fară din Biserică nu esto măntuire. Casella reamintesce pre Pa- 
linure alâ lui VirgiliO, cărui Caron refusă trecerea pre celu alta 
termG alQ Stigelui. {V. En. III). 

(23). Keamintindu-şi, că Catone printr'uă noue leţje ce fu făcută, 
cândâ cşi afară din Limbo, nu mai pote încerca iubire pentru 
Marcia, Dante se teme, ca şi aici vre-uă nou6 lege saii vre unO 
decreta alu cerului, s@ nu răpiască lui Casella memoria saâ usulO 
amorosului canto. — Boccaccio in Vila di Danie relateză că: multO 
se delecta Dante in tinereţia sea cu musica, şi că era in relaţi- 
une cu orO-cine era cântăreţO şi niusicantO bunO. 

(24). Acesta e primulO versO dinîr'unu cântecO (canzone) com- 
pusO şi comentato de Dante în Comifo. ProbabilO că Casella 'I 
făcuse uă aria. 

(25). Alergaţi a vC purifica de picatele ce v6 impedică,a mer- 
ge ca s6 veJeţi pre D-zeO. 

(26). OrgoliO aici în sensO de vivacitate, de impaţicnţa ce arată 
porumbeii cândO suntO flămânzi. 

(27). Adecă sosită de curendu. 

(28). Către costa muntelui. 




cântulO iii. 



Dante ţi Virjrlllu voescfl n urca nimiîele, ^n%& "Iii aHft j.rer» r4|>e<l«». Precând delibe- 
rez&, »«>»ef>ctt Kuflete ce le indică calea de urniatfi. l'nula dintre ele e^tc Manfred regele 
Apuliel ţi al& Siciliel. 



1. De şi, subita fugă le^) împrăştiase pre câm- 
pia, întdrse către muntele unde raţiunea ne 
îmboldesce^); 

2. eii mS apropiaiii maî mulţii de fidela mea 
călăusă. Şi cum aşâ fi pututu eii merge fără d6n- 
sa? Cine ore m'ară fi condusă pre munte în susu? 



2 



Avvegnache la subitana fuga 
Dispergesse color per la rampagna, 
Rivolti al monte, ove ragion ne fruga ; 

Io mi risirinsi alia fîda compagna: 
E come sare' io senza lui corso ? 
Chi m'avria tratto su per la montagna ? 



3 



U CÂNELUI III. 

3. Mi se părea, că ea se mustra pre sine. O 
demnă şi nepătată consoiinţă. cum uă mică gre- 
şelă 'ţî este amară remuşcareî 

4. (^ând piciorele sele lăsară graba, ce la 
oru ce aclii ridică demnitalea.minteamea.ee 
maî înteiG era restrânsă'^j, 

5. 'şî relărgi atenţiunea*) asia precum do- 
ria, .si'mî aruncai privirea s[)re muntele, ce 
din apă maî înallu spre ceru se ridică. 

H. Sorele, care flacăra roîjiu în urma mea, 
era ruplu dinainle'mî, în figura ce avea în 
mine [)edică razeloru sele'^j. 

7. Eu mă înlorseiu de uă [)arle, în tema de 
a fi părăsiţii, când vedniu dinaintea mea nu- 
mai [)ămcntulu obscuru'?). 



3 Ei mi părea da se stet^so rimorso. 
O (lignitosa coscienza e netta. 

Come 1' e picciol fallo amaro morso ! 

4 Quandu li picdi suoi lasciâr la frctta, 
C-he l'onestadc ad ogni atto dismaga, 

La mente mia, che prima era ristretta, 

5 Lo intento rallargo, si come vaga, 
V. diedi ii viso mio inccmtro al poggio, 
Che inverso ii ciel piii alto si dislaga. 

() Lo Sol. che dietro liammcggiava roggio, 

llotto m' era dinanzi, alia figura 
C.h' aveva in nie dc'suoi raggi l'appoggio. 

7 Io mi volsi da lato con paura 

I)'os?scre ahbandonalo. quando i' vidi 
Solo dinan/.i a me Ia terra oscura: 



CANTULU Ilf. 85 

8. Şi Confortniu meu: — «Pentru ce mereu asia 
neîncredere?» — începu a'mî cjice, înlorsu cu lo- 
tulu către mine. — «^Nu credî ore ca eG suntu 
•cu tine, şi că e& te conducu? 

9. E gia seră acolo, unde e înmormentatu 
corpulG în care eu făceamu umbră: Neapo- 
lulu "la are, şi din Brindisi fu luatu"^). 

10. Căci decă acum n'ainte'mî nimicu nu se 
adumbră, nu te mira maî multu de cătii de 
•ceruri, carî unulfi altuia ra/a nu împedică^). 

11. Atarî corpuri să sufere turmente şi focii 
:şi geriî, disf)une Puterea, care, cum face, nu 
Toesce noue să ni să desvelue^). 

12. Nebunii e cine speră, ca raţiunea nostră 
să potă străbate nemărginita cale, ce ţine uă 
isubstanţă în trei fiinţe^^). 



H K 'I mio Conforto : Pcrche pur diflidi, 

A dir mi comincio tutto rivolto ; 
Non credi tu me teco, e eh' io ti guidi? 

î) Vespero e giâ cola, dov' e sepolto 

Lo corpo, dentro al quale io facev'ombra : 
Napoli l'ha, e da Brandizio e tolto. 

10 Ora, se innanzi a me nulla s'adombra, 
Non ti maravigliar piu che dc'cicli, 

Che l'uno aH'altro raggio non ingombra. 

11 A sofTerir tormenti e caldi e gieli 
Simli corpi la Virtii dispone, 

Che come fa non vuol ch'a noi si sveli. 

12 Matto e chi spera che nostra ragionc 
Possa traseorrer la infinita via, 

Che tiene una sustanzia in tre personc. 



86 CANTULU III. 

13. Mulţumiţi- ve, gintă omenescă, cu (juia^^); 
căcî decă aţî fi pututu vedea tote, nu era ne- 
voie ca Măria se nască^^). 

14. Şi. pre atarî^^) îndarnu v6dun1ţî dorindu^ 
alu căroru doru, ce spre eternă durere le e 
datu, le arii fi alinatu. 

15. VorbescLi de Aristotele şi de Platone, şi 
de multî altî: » si aci 'şî înclină fruntea, si maî 
mulţii nu dise, ci remase turburata^*). 

1(). Intr'aceea ajunserămu la piciorele mun- 
telui: aci aflarămii stânca atălu de răpede, că 
în darnu aru fi piciorele iuţi. 

17. Cea maî deşartă, cea maî rîpdsă c6stă 
dintre Lericî şi Turbia, este uă scară uşdră. 
şi largă, alături cu acesta ^^). 



13 State contenţi, umana gente, al qnia; 
Che se potuto aveste veder tiitto, 
Mestier non era partorir Măria ; 

14 E disiar vedeste senza frutto 
Tai che sarebbe lor disio quetato, 
Ch'eternalmente e dato lor per lutto. 

15 Io dico d'Aristotile e di Plato, 

E di molti altri, E qui chino la fronte, 
E pili non disse, e rimase turbato. 

16 Noi divenimmo intanto appie del monte : 
Quivi trovammo la roccia si erta. 

Che indarno vi sarien Ic gambe pronte. 

17 Tra Lerici e Turbia, la piu diserta, 
La piîi romita via e una scala, 

Verso di quella, agevole ed aperta. 



CANTALU 111. 87 

18. Maeslralu meu, oprindu\şî pasulti, dise: 
«acum cine scie încătro se alină costa, asia 
ca s6 se potă urca celu care merge fără ari|)î?» 

19. Si pre cănd. ţinendu'şî ochii la pămentu, 
sta cugetându în minte'î la cale, iar eu cătamu 
in giurulu muntelui în snsu, 

20. 'mî apăiu la stânga uă cetă de sullete^*^), 
•cari 'şî mişcau piciorele spre noî, şi nu pă- 
reau, asia veniau de încelu^^). 

21. — «Ridică-ţî — diseiu maestrului, ochii: 
ecă colo cine ne va da consiliu, decă tu de 
la tine nu1u poţi avea.» 

22. Atunci elu se uita, si cu aerft voiosu 'mî 
respunse: — <Se mergemu într acolo, căci ele 
vinu încetu, si tu, întăresce-ţî speranţa, dulce fiu. 



IH Or chi sa da qual man la costa cala, 

Disse '1 Maestro niio fcrmando ii passo, 
Si che possa salir chi va senz'ala? 

li) E mentrc che, tenendo ii viso hasso, 

Esaminava del cammin la mente, 
Ed io mirava suso intorno al sasso, 

20 Da man sinistra m'appari una gentc 
D'anime, che movieno i pic ver noi, 
E non pareva, si venivan lente. 

21 Leva, dissi al ^laestro, gli occhi tuoi : 
Ecco di qua chi ne dara consiglio, 

Se tu da te medesmo aver noi puoi. 

22 (îuardo allora, e con libero piglio 
Rispose : Andiamo in lă, ch'ei vengon piano ; 
E tu ferma Ia spenie, dolce figlio. 



H8 CANTIJLU III. 

23. Era ancă departe acelu poporG, dicii 
după ceî uă miiă paşi aî noştri, câtti unu bunu 
prăşlia.şu arii svârli cu mâna; 

24. când toţi se strînseră lângă păreţiî duri 
aî înaltei rî[)e, şi stei eră pre locii, unulil lângă 
altulu, cum stă celu care, mergendu se îndo- 
uiesce, şi stă se observe. 

25. — «O VOI ce bine aţî fmitii^^), o spirite 
alese!» — începii Virgiliu, — «pre acea pace, ce 
eu credu că de voî toţi se asceptă, 

26. spuneţi-ne, încătro declină muntele asia 
câltt să ne fiă cu putinţă mersulu în susu ; căcî, 
perderea timpului, celui ce scie maî mulţii, mai 
mullu displace^^).» 

27. Precum esă oiţele din ţarctî, câte una^ 
câte două şi trei, şi cele-alte staii timide cu 
botulii şi ochiulii la pămentii; 

23 Ancora era quel popol di lontano, 
r dico dopo i noştri miile passi, 

Quanto un buon gittator trarria con mano ; 

24 Quando si strinser tutti a duri massi 
Dell'alta ripa, e stetter fermi e stretti, 
Como a guardar, chi va dubbiando, stassi. 

25 O bon finiţi, o giâ spiriti eletti, 
Virgilio incomincio, per quella pace 
Ch'io credo che per voi tutti s'aspetti, 

26 Ditene dove la montagna giacc. 
Si che possibil sia l'andare in suso ; 

Che '1 perder tempo a chi piîi sa piu spiace. 

27 Come le pecorelle escon del chiuso 
Ad una, a due, a tre, e l'altre stanno 
Timidette atterrando l'occhio e '1 muso, 



CANTULU III. 89 

28. si cea ce face prima, făcu cele-alte, 
rezimânduse de ea de sta pre locu, simple şi 
liniştite, şi pentru ce? nu sciu; 

29. asiu-felu, văduî mişcându-se spre noî, ca- 
pulâ acelei forlunate turme-^j, la faţiă, pudică, 
şi în umbletG, modestă. 

80. Cum vedură ceî dinainte întreruptă pre 
pămentu, lumina, la drepta mea, asia că un>- 
bra se întindea de la mine la stânci, 

81. steteră pre locu, trăgendu-se i)ut,in îna- 
poi; şi iote cele-alte cari veniaii în urmă, ne- 
sciindu causa, făcură asemenea. 

32. — «Fără se întrebaţi, eu ve mărturisescti, 
că acea ce vedeţi voî, e corpu omenescu, şi de 
acea, lumina Soreluî e pre pămeniu înlrcruptă. 



28 E cio che fa la prima, e l'altre fanno, 
Aildossandosi a Ici s'ella s'arrcsta, 
Semplici c quete, p Io 'mperche non sanno : 

29 Si vid'io mover. a vcnir, la testa 
Di quella mândria fortunata allotta, 
Pudica in faccia, e nell'andarc onesta. 

30 Come color dinan/.i vider rotta 

La luce in terra dai mic destro canto, 
Si che l'ombra era da mc alia grotta, 

31 Ristaro, c trasser se indietro alquanto; 
K tiitti gli altri che venieno appresso, 

Non sappiendo ii perche, fero altrettanto. 

32 Sen/a vostra dimanda io vi confcsso, 
Che questi e corpo uman che voi vedete, 
Per che ii lume del sole in terra c fcsso. 



40 CANTULU III. 

38. Nu ve miraţi; ci credeţi, că nu fără 
uă putere din ceru, să încercă acesta ?ă trecă 
acestu parele.* 

84. Asia maesirulu. Şi acea ginlă demnă fă- 
cendu-ne cu dossulu mânii semnu. ne dise : 
— «înt6rceţi"ve şi apucaţi-ne nainte.» 

85. Şi unulu din ele începii: — «Oru-cine, 
eî fi, merj^^endu astu-felu, întorce'Iî falia, si adu 'tî 
aminte, de m'aî vedulu vre uă dală dincolo?^!).» 

86. Eu mo întorseiu către elu, şi cătaifi ne- 
clinlitu: blondu era şi frnmosu, şi nobilu la înfă- 
ţişare: der una din sprîncene o avea despicată. 

87. Când umilu negaiu de a-lu fi vedulu vre 
uă dată. elu dise: — «ia vedî.» — «si 'mî arata 
uă plagă în capulu peptuluî. 



33 IS'on vi maravigliate ; ma credete, 
Che, non sen/.a virtu chc dai Ciel vegna. 
Cerca di soverchiar questa părete. 

34 Cosi '1 Maesjtr,). E quella gonte degna, 
Tornate, disse, intrate innanzi dunque, 
Co'dossi delle man facendo insegiia. 

35 K un di loro incomincio : Chiunque 
Tu se', cosi andando volgi jl viso : 
Pon mente, se di la mi vedesli unque. 

3() Io mi volsi ver lui, o guardail fiso : 

Biondo era e bello, c di gentile aspetto ; 
Ma l'un de'cigli un colpo avea diviso. 

;J7 Quand'i'mi fui umilmente disdetto 

D'averlo visto mai, ei disso : Or vedi : 
K mostrommi una piaga a sommo ii petto. 



CANTULU III. 41 

38. A|)Oî dise suridendCi: — «Eu suntu Man- 
fred22), nepotulu împerătesei Constanţia-^); de 
acea, rogii-te. când te veî întorce în lume. 

89. mergi Ia frumosa mea fiiă^*). genitricea 
onoreî Sicilieî si Aragonieî, şi spnne'î adeve- 
rulu, dacă altii-felu se vorbesce^^j. 

40. După ce "mî fu coriuilu .sdrobitu de două 
lovituri mortale, plângendu, eii me [)redaî Celui 
ce voiosu ertă-^). 

41. Orrihile "mî fură pecatele^^), deră ne- 
mărginita Hunătate are hrate alâlu de mari, 
că primesce tolu ce la ea se întorce. 

42. Decă păstorulu din Cosenza-^j, trămisii 
de Clementiu în gonă'mî, aru fi cetitil în D-zeu 
acea pagină-^): 



3H Poi dissjc i^orridendo : 1' son jNIanfiedi, 

Nipote di (iostanza imperadrice : 
On«l'io ti priego che quando tu riedi. 

89 Vădi a mia bolla liglia. genetrice 

Dell'onor di Cioilia e d'Aragona. 
E dichi a lei ii ver, s'altro si dice. 

40 Poscia eh' i' ebbi rotta la pers-ona 
Di due punte mortali, io mi rendei 
Piangendo a Quci rhe volentier perdona. 

41 Orribil furon li peccati miei ; 

Ma la bontă infinita ha si gran braccia, 
Che prenrje ciu che si rivolvc a lei. 

42 Se 'I pastor di Cosenza, ch'alla caccia 
Di mo fu mosso per (l'.omontc, allora 
Avosse in Dio ben letta quosta faccia, 



42 CANTULU III. 

43. osele corpului meu s'aru affla ancă în 
capulu puntiî de lângă Reneveniu, sub paza 
grelei grâmezî. 

44. Acum le udă ploia, ş\ ventulă le duce 
afară din regalii, dealungulu Verdeluî, unde 
elft le transmuta la lumina stinsă^^). 

4o. Prin bl^stemulu loru^^) nu se perde a- 
tâfu, călii să nu se maî p6tă recupera eterna 
amore, pre călii timpti maî înverdesce speranţa. 

46. Adeveralii e. că celu ce more scomuni- 
catu de sânta Biserică, de şi la finitu s'aru căi, 
trehue se stea afară din acesta rîpă, 

47. de treî-zecî de orî tolu timpulii, câtu 
stete în presumpţiune'P-), decă alare decrettt 
prin rugi piose nu se scurteză. 



4.'{ L'ossa (Ici corpo mio sarieno ancora 

In co del ponte presso a Benevento, 
Sotto Ia guardia del!a grave mora. 

44 Or le hagna la pioggia e move ii vento 

Di fuor dai Hegno, qnasi lungo ii Verde. 
Ove le (ransmuto a lume i^pento. 

•io Per lor maladizion si non si perde, 

Che non possa tornar l'eterno amore, 
Mentre che la speranza ha fior del verde. 

46 Vero e, che quale in contumacia muore 
Di Santa Chicsa, ancor che alfin si penta, 
Star Ii convien da qui?sta ripa in fuore 

47 Per ogni tempo, ch'egli e stato, trenta, 
In sua presunzion, se tal decreto 

Piu corto per buon prieghi non diventa. 



CANTULU III. 



4H 



48. Acum vedî decă me poţi îmbucura, re- 
velândâ bunei mele Constante, asia cum m'aî 
vedutu, si ancă şi acestu interdict u^^); 

câcî prin rugile de dincolo multu se înain- 
teză aicî^*}.» 



48 Veili or.imai se tu mi puoi far lieto, 

Rivelan'b alia mia buona (lostanza 
Come m'hai visto, eJ anco esto divieto; 
Che qui per quei «li \k mo!to s'avanza. 



^Ml 




-S) '^ o» 



NOTE LÂ CĂNTULtr III. 



(1). Adecă pre spirite. Fuga loru era causată de mustrarea Iui 
Catonc (vedi C. II.) Câmpia, adecă şesulu dinaintea muntelui, es- 
plică comentatorul fi Bnli. 

(2). Raţiunea Iiindu liberă de ilusiunile simţului, ne stimuleză 
la penitenţă cfitre muntele purificării. AstQ-felu înţeleseră Huli, 
Biaf/ioli, Br. Bianrhi, (ihdiani, Filaletcs, Blanc, etc. Alţi comenta- 
tori iatl cuvintulQ mijione, in sensu i\Qjiisliliă, şi esplică acestu versti 
prin : tmde justiţia ne pedcpsence. 

(3). Adecă, care pen'aci, era concentrată într'uă singură cugetare. 
Dante nu ne spune cugetarea ce'i ocupa totă mintea. Pote că se 
gândia la araiculu s6n Casella, la cântulQ lui, la fuga spiriteloru, 
la mustrarea lui Catone. 

(4). Adecă, înceta d'a cugeta numai la unO singurii lucru, fi- 
ndii doritore de a cunosce cele ce erau acolo. 

(5). Voesce s6 spună simplu, că umbra avea figura unui corpft 
omenescu. 

(6). Adecă, vCtjuî numai umbra mea, eră nu şi pre a lui Virgi- 
liQ ! «Ceux qui peuplcnt ces regions melancoliqucs s'y montrent 
revetus de corps subtils, impalpables, ocliappant â qui Ies veut 
embrasser. n'interceptant point la lumicre, et toutefois organises 
pour que la soulîrance soit possible au dedans et visible au de- 
hors.)» (Ocanain ; Dantc et la philosophie ca holiqne an ireicihne siâcle). 

(7). ?'iindu-că la Neapole e giă seră, la IerusalimQ, ce se află 
după Dante io de grade la e.stfi de Italia, sorele trebue s6 fiă a- 
pusfl : eră la antipozi, adecă în Purgatoriu, trebue se fiă iCsăritO. 
— Virgiliu muri la Brindisi.în anulu 19 nainte de CristQ. Tradi- 
(iunea spune, că mormcntulu sCfi este la Neapole, la intrarea gro- 



NOTE LA CANTULU III. 45 

tei Pausilipcluî. Epitafulâ luî este: Manlua vie yenuU : Calabri ra- 
j)uere ; lenet mine Parlhenope. 

(8). După astronomia timpului s6ii, Dante admite, că cerurile ce- 
lorQ şcpte planete, puse unulu deasupra altuia, suntfi diafane, 
asia, că stelele fixe de pre bolta cerului alu optelea se străvadă 
prin ccle-altc. Inţelesulu versului, e următorulQ : precum cerurile 
nu împedică trecerea razeloru printr'cnsele, asia şi corpurile spi- 
ritelortl, fiind tottl diafane. 

(9). Virgiliti respunde aicî la întrebarea, cum este cu putinţă, 
ca fiinţe spirituale şi diafane, să sufere turmente materiale. 

(10). NebunQ cine 'şî închipuesce, că inteligenţa omului pote 
înţelege cum operă D-zeO, unulfl în substanţă şi triplu în fiinţă. 
Uante şi in CanvUo dice : «Maestatea divină c în trei Fiinţe, cari 
au uă substanţă.» 

(11). Mulţumiţi-vă cu quia, adecă cu demunstraţiunea ce se de- 
duce din fapte ; din efcclulu ce presupune totu-de-una uă causâ. 
— Sunta douS feluri de dcmonstraţiuni : a priori, numită propler 
qiiod, adecă când din causâ. se deducâ efectele; cea-1-altă, a joos/^- 
r'ori, numită quia, adecă când din efecte mergi la cause. Cuvin- 
tele deră ale lui Dante, însemneză că: omulQ să se mulţumiască 
că lucrurile suntQ astu-felfi, şi s6 nu voiască a sci pentru ce suntO; 
cu alte cuvinte, să cunoscă efectele, fără a pretinde să sciă şi că- 
uşele. — Poetula, (J'ce Scavtaccini, atinge aici însemnata chesti- 
une a limitelorQ inteligenţii omcnescî, şi implicita, condamnă fi- 
losofia şi teologia scolastică, care voia să cerceteze misterele re- 
ligiunii. 

(12). Decă aţi fi putută vedea totula cu facultăţile naturali, nu 
era trebuinţă, ca fiula Măriei să vină a vă lumina : nu era trebu- 
inţă de revelaţiune prin Crista. 

(13). Aceştia sunta filosofii antichităţii, pre cari Dante 'i pune 
in Limba, unde fără speranţă trăesca cu dorulii, fiinda lipsiţi de 
boteza. 

{li). Virgilia reamintindu-.şi, că şi densula este din numărulft 
acelora ce trăesca c'una dora nealinata, în Limba, se turbură şi 
'şi plecă fruntea. 

(15). Lerici şi Turbia sunta două localităţi pre riviera Genovei, 
prima la răsărita, a doua, la apusa. Intre ele se află nisce munţi, 
înalţi şi ripoşi, ala cărora accesa era forte dificila. 



46 NOTE LA CANTULU III. 

(16). Sufletele cclorO scomunicaţi de Biserică, deră cari se că- 
iră la morte. 

(17). ISIoliciunea mersului, însemnezâ moliciunea. în căinţă. 

(18). O voi, ce aţi murită în graţia Domnului, fiindO-că v'aţi 
<:ăitu în ultimulâ momontu alft viucţii. Spirite alese pentru feri- 
cirea eternă a paradisului, 

(19). Ceha ce mal nnil/u srie, adecă, ce'uî ce 'î cunosce prcţulQ. 

(20). Forluuală inrwă, căci nu murise în mânia Domnului (Vedi 
Infer. C. 111). 

(21). De m'ai vddutfi în lume. 

(22), Manfred fu fiu! O naturalfi ala imperatorului (Jcrmaniei 
Frederic II, şi muri în bătălia t!e laBenevent, la 26 Februarie 1266, 
Dante fiindfl născutu în luna lui MaiO 1265, nu I'a pututO cunosce. 
Ensă Manfred, pote în mirarea de a vedea unîl viu între morţi, 
şi pote în dorulu de a vorbi cu unultl ce pote duce scire despre 
donsulG pro părnontO, nu ia sema la etatea ce putea se aibă 
Dante; .-«('fl, se mai pote ca Dante, se fi păruta mai bdtrânO de 
cum era. — Forma corporală a sufletelorO din Purgatoriulti dan- 
tescu,semCnă cu totulu corpului pămcntcscil, în momcntuliS când 
sufletele se despartfi de densulu, adecă în moraentulu morţii. 
Lovitura ce despica lui Manfred una din sprâncene, este plaga 
mortală ce arată lui Dante în terţelulfl 37. 

(23). Constanţa fu soţia imperatorului Enric VI. părintele lui 
Frederic II. şi mo.şulQ lui Manfred. 

(2j). Fiica lui Manfred se numi .şi densa totQ Constanţa. Ea fu 
soţia lui Petru III alţi Aragoniei, şi alO Siciliei, .şi mama lui Alfonso, 
care muri în I2i)l, fiindfi ancă copilQ ; lui Frederic rege alfl Siciliei şi 
lui lacob rege alO Aragoniei; pentru aceea o numesce Dante, geni- 
tricea onotrl Siciliei si Arayon'iel. Acesta interpretare, observă Liibin, 
unica autorisată de testft, e combătută de mulţi dintre comentatori, 
pre cuvontulft că Dante în cântulft VII din PurgatoriQ, dico despre 
aceşti doui regi, că ei au moştenitil numai regatele eră nu şi virtuţile 
pârintesci ; şi aslO-felO, unii susţinO, că On6reu se referă la Alfonso, 
mortft fâră a li rege alfi Siciliei; alţii, înţelegO, că cAc vorba de 
on6rea sihii/chu imp( rialii, prin care în urma matrimoniuluî Con- 
stanţei cu F*etru III, se inobiliră tronurile Siciliei şi Aragoniei; eră 
alţii, v6(lu în acestQ versO uă pură ironia. — Lubin, împreună cu 
alţii, nu vede onsă nici uă contradicţiune, între onorea dată do 
-Dante aici lui Frederic şi lui lac.tb, şi între blamuliS ce îe dă în 



NOTE LA CA.NTL'LU IIF. 47 

Cântulâ VII, căci aici vorbesce moşulii Manfred, pre care iubirea 
de nepoţii s6î nu'lfi lasă se le vedă şi defectele : precând în Cân- 
tulO Vil vorbesce Sordello, judecători imparţiala şi se\erO. 

(25 1. Adecă, dccă in lume se spune, că cu m6 aflu printre cei 
damnaţi, fiindfi mortO scomunicatâ. 

(26i. Adecă către Dumnezeu. 

(27), 1 fură atribuite crime orribile. precum: mortea tatălui sfii şi 
a fratelui s6u Conrad. Aceste suntu ensă pure calomnii. Manfred, 
fu în materia de religiune, liberu cugetătorfi, şi acesta fu de ajunsQ 
spre a-iâ face autorulQ celoru mai orribile faptt^ ; mai era ancă 
şi de moravuri epicuree. Etă ce scrie de.^pre densulfi Mlani: II 
detto Hr yiuiifredi fu bdlo uomo di curpo, e lome U paiire. o piu fii 
dissolulto in htssitria in Ofpn maniera, fii sonatore e ranlalorc, e vo- 
Icnticri vederu yiocolaU.ri e itomini di rcr.'e e bellr concubine, c sein- 
pre si res.'l di druppi rcrdi, wollo fii lanjo e cories' e di huona aria, 
si che eţ/li erei wollo atu alo e f/rulioso. mn la rila sna era e pini rea, 
non rtirando Dlo o Santi e di ch< rlri e di re'iţ/io.si, occupando le chi- 
ese, rome sno potire. 

«NumitulQ rege Manfred, era bârbatfi frumoşii de corpii şi ca şi 
tatăh'i său, seQ chiar mai multu, datO la totQ feltilu (ţe lussariă; 
era musicantu şi cântăreţO, şi vedea cu plăcere prestidigitatori, 
curtesani .şi concubine frumose. Se îmbrăca totu-de-una în veş- 
minte vercji şi era forte generoşii si nobilii şi de uă înfjţi.şare 
bună, asia că plăcea multfi şi era iubita, viueţa sa ensă fu epi- 
cureă, căci elii nu se îngriji nici «le D-zefi, nici de Sânţi, nici de 
clerii, nici de călugări, ci 'şi apropriă bunurile bisericesci. ca şi 
tatălii sâii.» Cea mai seriosă imputare ensă ce i se pote face, (jice 
Filaleles. este că ocupa regatulii Siciliei. care era de drepţii a-lCi 
nepotului sCii Conradin de Hohenslaufen. 

(28). Arhiepiscopul u de Cosenza, Bartolomeu Pignatelli, fu tră- 
misii de papa Clementifi IV. către regele Carol de Anjou, spre 
a-Iii aţâţa şi a-lO scula în contra lui Manfred. VUIani relateză, că 
după bătălia de Ia Renevent, in care că(|u Manfred, baronii fran- 
cesi se rugară de Carol de Anjou. ca sf Mii înmormenteze cu o- 
nore. Acesta le rospunser^c le fera's roloulirrs, s'il ne ful exco- 
wunie. Cadavrul ii fu îngropatfi la piciorulu punţii din Benevent 
şi deasupra mormr-titului, lie-care sddatii. arunca uă piatră, penă 
ce se făcu grămada da ;/rare morai despre care vorbesce Dante. 
Se mai spune, că în urmă. Bartolomeu Pignatcl.'i, prin ordinalii pa- 



48 ^'OTE LA CANTULU III. 

pci 'Iu dcsgropâ aruncându'lu afară din Regatu (ce era pămentti 
bisericescu), dealungulu rîului Verde, ce să afla la marginea rega- 
tului Neapoluluî. Verdele este unuli'i din cele maî însemnate flu- 
vii neapolitane, care astădi se numesce Garigliano, eră în timpulO 
Romanilorfl se numia Lin's. 

(29). Acea pagină scft mai bine acele pagine din Sânta Scrip- 
tură, cari predică niisericordia lui U-zeQ. 

(30). Cei scomunicaţi se înmormentau sine cruce ci sine hice. 

(31), Prin blăstemulG papilorQ, episcopilorG, preuţilorti etc, nu 
se perde graţia şi amorea lui D-zeO, asia în câta să nu se maî 
potă recupera, câtu timpu omulQ trăesce şi maî pote spera a so 
reîntorce la D-zeCi. 

(32). Trebue s6 stea în AntipurgatoriQ, unG spaţiti de timpO de 
trei-decî de ori mai mare de câtu acela ce trăi scomunicatO, 
decă timpulu acesta nu se scurteză prin rugile celoru pioşî din 
lume. 

(33). InterdictulG ce 'mi este impusu de a intra în adevfiratulîi 
Purgatoriu. 

(34). Adecă, se nainteză aici scurtânduse timpulCi espiaţiuniî. 
Acesta dootrină este de multe orî repezită de Dante, şi este uă. 
dogmă a Bisericii romane. 



ggof j ccoee m^ 




CÂNTULtJ lY. 



1. Cftnd ver una din facultăţile n(')stre este 
cuprinsă, «60 de plăcere s6a de durere, sulle- 
tuia intp'ensa alâtfl se concentra, 

2. câtQ pare la nicî uă alta a maî cugeta: şi 
aceslaein eonira acelei erori'}, ce face săsecpfe- 
dă, că unO sQlietii în noî preste altulfl se aprinde*). 



Qoando | 



50 CANTULU IV. 

8. Asia, când audimu seu vedeinu unu lucru, 
ce f(5rte ne preocupă sufletulu. timpulii trece, 
si noî nici că simţimu : 

4. căci altă putere e aceea ce ascultă, şi 
alta e aceea ce tolu sufletulu domină : acesta 
e ca si legată şi aceea e liberă^). 

5. F]u ensu'mî încercai într'adeverG aceste, 
audindu şi admirându acelft spirilu; căcî cincî- 
decî de grade giă se urcase 

6. s()rele, si eâ nu luasemu seina când so- 
sirămii acolo, unde acele animi la uă-1-altă ne 
strigară: — Ecă ceea ce ceretî^j.» 

7. Maî mare deschizătură adeseori astupă 
omulfl de la câmpii; cu unu mănunchiu de mă- 
răcini, cându strugurulu se crtce. 



8 E perj quando s'ode cosa o vede, 

Che tenga forte a se l'anima volta, 
Vassene ii tempo, e l'uom non se n'avvede: 

A Ch' altra potenzia e quella che l'ascolta, 

E altra e quella che ha l'anima intera: 
Questa e quasi legata, e quella e sciolta. 

5 Di cio ehb' io esperienzia vcra, 

Udendo quollo ypirto, el ammirando; 
Che ben cinquanta gradi salito ora 

<î Lo Sole, ed io non m'era accorto quando 

Venimmo lîove quell'anime ad una 
Gridaro a noi : ^ui 6 vostro dimando. 

7 Maggiore aperta moUe volte impruna, 

Con una forcatella di suc spine, 
L'uomo della villa quando l'uva imbruna, 



CANTULU IV. 51 

8. decum era ciM-area pi in care se urca a-lâ 
meti conducătorii, si eu în urma Inî. singuri, 
când de noî acea cefă se depărta. 

9. Mergi la Sanleo si la Noii descindî. şi urci 
pre picicSre susâ, Hismantova, în verfâ ; deră 
aici omulu trebue se sbrSre^), 

10. 4icft, cu aripele iuţi şi cu penele ardă- 
t6reî dorinţî, în urma acelui conducetoru care 
'mî dâ speranţă si m6 lumina. 

11. Ne urcarămii prin crăpătura stâncii des- 
picate, de ambele părţi strânşi de margine''^), 
şi sub noî pămentulG cerea şi piciore şi mânF). 

12. Când sosirămu pre marginea superi6ră 
arîpeîînalte, prec6sta deschisă^), — «maestre, — 
'i 4iseî — «ce cale apuca-vomu?» 



8 Che non era Ia calla, ondc salin 
Lo Duca mio ed io appresso soli, 
Come da noi Ia schicra si partinc. 

9 Vassi in Sanleo, e discendesi in Noii: 
Montaşi su Bismantova in cacume 

Con esso i pie; ma qui convien ch'uom voii; 

10 Dico con I'ali snelle e con le piume 
Del gran disio diretro a quel condotto, 
Che speranza mi dava, e făcea lume. 

11 Noi salevam per entro ii sasso rotto 
E d'ogni lato ne stringca lo stremo, 

E pîedi c man voicva ii suol di sotto. 

12 Quando noi fummo in su l'orlo supremo 
Dciralta ripa, alia scoperta piaggia, 
Macatro mio, diss'lo, che via larenio? 



52 CANTULU IV. 

18. Şi elu mie: — «Nici nnCi pastt înapoi, ci 
mereti pre munte în .susîi păşeşce, pen'ce ne 
va apare vre uă călăusă espertă. 

14. Verfulu atâtu de înaltă era, câtîi învin- 
gea vederea, şi casta cu multtt maî dreptă, de 
câtu linia de Ia mediloculu cadranului la centru^). 

15. Eramu obosiţii, când începui: — «O dulce 
tată, întorce-te si vedî cum remânu singurii, 
decă nu te oprescî.» 

1(3 — «Fiulu meti» — dise elti, — «tragete 
până icî», arătându'mî unu brâti puţinu maî 
susii, care de acea parte înconjura totâ mun- 
tele. 

17. Asia me îmboldiră cuvintele luî, că m6 
sforţai mergendu [)e brânci după elâ, penS ce 
brâulu fu sub picicSrele mele. 



13 Ed egli a me : Nessun tuo passo caggia 
Pur suso al monte dietro a me acquista, 
Fin che n'appaia alcuna scoria saggia. 

14 Lo sommo er'alto che vincea la vista, 
E la costa superba piu assai, 

Che da mezzo quadrantc a centro lista. 

15 Io era lasso, quando cominciai : 
O dolce padre, volgiti e rimira 
Com'io rimango sol, se non ristai. 

16 O figliuol, disse, insin quivi ti tira, 
Additandomi un balzo poco in sue, 
Che da quel lato ii poggio tutto gira. 

17 Si mi spronaron le parole sue. 
Ch'i'mi sforzai, carpando appresso lui, 
Tanto che ii cinghio sotto i pie mi fuc. 



CANTULU IV. 5H 

18. Aci ambii ne puserămu a şedea, întorşi 
spre răsăriţii, de unde ne urcaserămu ; căeî 
omulâ înapoi privesce cu [)lăcere. 

19. Îndreptai întâiu ochii la ţermulu de josu, 
apoi *î ridicai la sore, şi m6 miramii că ne 
bătea din slânga^^). 

20. F^oelulu lua bine seina, că eu stamu sur- 
prinşii cu totulu, privindii la carulii luminii din 
partea de unde intra, între noî şi Acuilone"). 

21. Când elii *mî dise: — «Decă Castor şi Po- 
luce arii însoţi acea oglindă, ce susu şi joşii 
împrăşliă a sa lumină^^), 

22. tu aî vedea pre rubicundulu zodiacti, ro- 
tânduse ancă si maî aprope de Urse, de n'arti 
eşi afară din vechia'î cale^^). 



IH A seder ci ponemmo ivi ambedui 

Volţi a levanto, ond'cravam saliti ; 
Che suole a riguardar giovare altrui. 

19 Gli occhi prima drizzai a bassi lili ; 
Poscia gli alzai al sole, ed ammirava 
Che da sinistra n'eravam feriţi. 

20 Ben s'avvidc ii Poeta, che io stava 
Stupido tutto al carro della luce, 

Ove tra noi ed Aquilone intrava. 

21 Ond'egli a mc: Se Castore e Polluce 
Fossero in compagnia di quello specchio, 
Che su e giu del suo lume conduce, 

22 Tu vedresti ii Zodiaco rubecchio 
Ancora all'Orse piîi stretto rotare, 

Se non uscisse fuori del cammin vecchio. 



54 CANTULII IV. 

23. ('iim e ocesla astii-felu, de voeseî a înţe- 
lege, cu mintea întregă în tine, închipuesce'ţî Sio- 
nulu, cu acestîi muntC; stândti josu pre pămenlii, 

24. asia, ca amândouî unu singură orisonlii 
să aibe si deosebite emisfere: veî vedea cum ca- 
lea. ce nu sciii străbate cu carulu săil, Faeton^*), 

25. acestuia de uă parte trebue se mergă, 
când de partea aceluia, de alta. decă înţelegerea 
ta peirunde lămurilu.» 

2(). — «De sicuru. maestrulu meîî» — ^isei — 
nici uă-dată nu amu vâdutu atâtu de clara, pre 
călu discernu acumu acolo, unde spiritulu naeu 
părea insuticientâ, 

27. că cerculu mediu alu mişcării superi6re^^), 
care în ore-care artă^^^) se numesce Ecuatorii, şi 
care totâ-de-una remâne între s6re şi ernă^'), 



23 Come cio sia, se '1 viioi potcr pensare, 

Uentio raccolto imagina Sion 
Con questo monte in su la terra stare 

2* Si. ch'ambedue hanno un solo orizzon, 

E diverşi emisperi ; onde la strada, 
Che mal non seppe carreggiar Feton, 

2.') Vcdrai com' a costui convien che vadă 

DaU'un, quando a coliii dall'altro fianco, 
Se rintelletto tuo ben chiaro bada. 

2() Certo, Maestro mio, diss'io, unqiianco 

Non vid' io chiaro st, com' io discerno, 
Lâ dove mio ingegno părea manco, 

27 Che'l mezzo cerchio del moto superno, 

Che si chiama Equatore in a'.cun'arte, 
E che sempre riman tra '1 Sole c ii verno, 



CANTULU IV. 55 

28. pentru cnventulu ee aî .«pusu, de aicî^^), 
se duce spre septentrion, precât u Ehreiî 'Iii ve- 
deafi în părţile calde^^). 

29. Ci decă 'ţî place, voiosu aşî sci, câtu 
avemu de âmblatu, căci muntele se urcă maî 
multfi de călG .se potu urca ochii meî». 

80. Şi elG mie : — ^Acestu munte e astu-felii, 
că tot(i-de-una la începutti, la pole, e greG, ensă 
cu cătii omulii se urcă, cu atâtu mnî puţinii 
obosesce-^). 

81. Cănd deră elu 'ţî va părea atâtii de plă- 
cutQ, cătii mersulă în susii seţî fiă uşoru, cum 
e, când mergi în josulu apei pre uă barcă; 

82. atunci, veî li la finele acesleî cărări ; acolo 
s6 ascepţî repausulii faticeî: nu respundii maî 
multa, acesta o sciu adeveralu.» 



2H Per la ragion che tli\ quinci si parte 

Verso settentnon, qiiando gli P'.biei 
Vedevan lui verso la calda parte. 

25» Ma se a te piace, volentier saprei 

Qiianto avemo ad andar, che 11 poggio sale 
Piii che salir non posson gli oochi miei, 

'M) Ed egli a nie: Questa montagria e tale, 

Che sempre al cominciar di sotlo e grave. 
E quanto uom piu va su, e mon fa male. 

31 Pero quand' ella ti parră soave 
Tanto, che'I s^u andar ti sia leggiero. 
Corae a seconda giii l'andar per nave; 

32 Ailor sărai al fin d'esto ijenticro ; 
Quivi di riposar l'alfanno aspetla : 

PiCi non rispondo, e questo s^o per vcro. 



.56 CANTCLU IV. 

38. Şi cum 'sî termina cuventulii, uă voce 
lângâ noî suna: — «F()te că maî nainte veî avea 
trebuinţă de a şedea--).» 

84. La sunetulu ieî, fiă-care din noî se întorse 
şi vedurămu la stânga unii pietroiii, ce ])ănS 
aci nici eu nici elu zărisemii. 

,85. Ne traserămft într'acolo, ş'aci eraîi fiinţe, 
cari stau la umbră în dosulu stâncii, cum stă 
omulu a lene^^). 

36. Şi una din ele, ce'mî părea obosită, şedea 
şi \şî îmbrăţişia genuchiî, ţinendu'şî între eî [)le- 
cată fatia. 

87. «O dulce alu meu Domne,» — diseî eii 
— «uite-te la acela ce pare maî indolenta, ca 
şi când soră *i arii fi lenea. » 



:J3 ¥.. com'egli ebbc sua parola detta. 
Una voce di presso sono : Forse 
Che di şedere in prima avrai distretta. 

34 Al suon di lei ciascun di noi si torse 

K vedemmo a mancina un gran petrone, 
Del qual ne io, ned ei prima s'accorse. 

Hb Lâ ci traemmo ; ed ivi eran persone 

Che si stavano all'ombra dietro al sasso, 
Como l'uom per negghienza a star si pone. 

3(5 E un di lor che mi sembrava lasso, 

Sedeva ed abbracciava le ginocchia, 
Tenendo ii viso gin tra esse basso. 

37 O dolce Signor mio, diss'io, adocchia 

Coliii che mostra se piii negligente 
Che se pigrizia fossc sua sirocchia, 



CANTULU IV. 57 

88. Atunci se intc)rse la noî, liiându-ne sema, 
şi rfidicându fatia, numai penS spre copse, dise: — 
«Du-te tu susti, care escî puternicu-^).» 

89. Cunoscui atunci cine era ; şi acea fa- 
tică ce încă *mî maî iuţia puţinu sudarea, nu 
mS împedica de a mg duce la densulQ, «;i'ndată 

40. ce'Iu ajunsei, *şî ridica abia capulâ di- 
cendii : — ^«Vedut'aî bine cum sorele *şî conduce 
la umorul ii slângu, caruiu^'^)?» 

41. Mişcările*! a lene, şi scurta'î cuventare, 
aduseră puţinQ surisulu pre buze'mî. Apoi înce- 
pui; — «Belacqua, acum nu te maî plângu^^); 

42. der spune'mî, pentru ce stai Iu aici? as- 
cepţî vre uă călăusă, seii lenea d'altă dală le 
a apucata din noG?» 



38 Ailor si volso a noi. e pose mcnto, 
Movendo ii viso pur su per la coscia, 
E disse : Va su tu, che sc'valenlo. 

39 Conobbi ailor clii era; e qneH'anjroscia 
Che m'avacciava un poco ancor la lena, 
Non m'impelî d'andare a lui : e poscia 

40 Che a lui fui giunto. alzo la testa appena, 
Dicendo : Hai hen veduto, come 11 Sole 
Dall'omero sinisfro ii carro nicna? 

41 Oii atti suoi pigri, e le corie parole 
Mosson le labbra mie un poco a riso ; 
Poi cominciai: nelacijua. a me n(jn duolo 

42 Di te ornai; ma dimmi, perche assiso 
Quiritta se'? attondi tu iscorta, 

O pur Io modo usato t'ha riprisj-' 



58 CANTULII IV. 



43. Şi elu. — «Frate, ce'mî servă mersulâ în 
susLi? căci nu marG lăsa să me dueu la mar- 
tiriu, pasarea luî D-zeu, ce stă la portă^^) 

44. Trebiie maî nainte s6 se învertiască cerulîi 
în jurulu meu, afar'din ea, de atâtea orî, câtti se- 
'nvcrli în viuetă'mî, căci pregetiu [)ănă la fine 
cu hunele suspinurî*^^): 

45. decă numaî vre uă rugă nu'mî ajută, care 
să se înalte la ceru, dintruă «^nimă ce în gratia se 
fiă: uăalta, carenueaudităînceru, cepreluesce? 

4H. Şi gia se urca Poelulu naintemî şi di- 
cea: — «Vino acum, vedî că sorele atinge me- 
lidianulu-^), şi ])re termu 

noptea acopere giă Maroculu cu picioruiâ.» 



4;i El ei : Frate, l'anrlaro in su cho porta ? 

Chc non mi lascerehbe ire a'martiri 
L'angel di IJio che siede in su la porta. 

4-i Prima convien che tanto ii cicl m'aggiri 

Di fuor da essa, quanto fe':e in vita, 
F*ercirio 'ndugiai al fin li buon sospiri ; 

4.^) Se orazione in prima non m'aita, 

Che surga yu di cor che in grazia viva : 
L'altra che val, che in ciel non e udita? 

40 E gia'l Poeta innanzi mi saliva, 

E dicea : Vienne omai, vedi eh' e tocco 
Meridian dai Sole, ed alia riva 

Copre la notte giă. col pic Marrocc"). 



NOTE LA CĂNTULO IV. 



(1). Eiorea Platoniciloru. cari profesau esistenţa a trei suflete în 
omO : pufletulfi renetaUvu în ficalfi, celu siusiiiru în animă, celG 
in.'eleriin'i în crccru, 

(2*. Compară sufletulu, unei flăcări ce viviflcă pre omii. 

(3). Questa (acesta) adecă facultatea sensitivă ; quella (acea), facul- 
tatea intelectivă. — Opiniunea Platoniciloru, că sufletulu omului 
e trip'u, fu combătută <ie Aristotele şi de Sântulu Toma din Aqui- 
no : do către acesta, chiar cu aceleaşi argumente de cari se scrvesce 
Dante. «Una din operaţiuni când este intensă, impedică pre alta: 
cea ce nu s'aru intempla, decă principiulu acţiuniloru nu arG fi 
în esenţiă unulfi.» Summu thcoL — Dante se referă la esperienţa 
că, când sufletulO cu vre una din facultăţile sele, e preocupatft de 
unfi obicctu eslerioru, tole cele alte facultăţi rfmânu inerte, asia 
că noi nu simţimfi trecerea timpului ; ceea ce nu ni s'arO intem- 
pla, decă sulletulu aru fi triplu, căci atunci, pre când unâ sufletG 
ş'aru da totă atenţiunea unui lucru, celu-altu arO putea să dea 
pre a sa unui altfi lucru. 

(4). Adecă, etă calea de care întrebaţi. 

(5). Sanleo e uă mică cetate din ducatulfi Urbino, situată pre 
unQ munte înaltu. Xoli, în Statulfi Tienovei, pre ţermulO Medi- 
teranei. In timpulu lui Dante, nu te puteai duce la Noii, de câta 
pre mare, seO, coborându-te pre nisce scări săpate în păreţii apropo 
verticali ai amiiteatrului de munţi din giurulQ acelei cetăţi. Bis- 
manlora, unfl munte forte înaltu in Lombardia, şi forte greO de 
urcat fi. 

(6). Cărarea era atâtu de ângustă, că te loviai de păreţii mun- 
telui între cari se află. 

(7). Adecă trebuiaii sf se târască pre mâni şi pre pici6ro.de a 
buşelea. 



60 NOTE LA CANTL'LU IV. 

(8). Cărarea pre care se urcau, era atâtu de înfundată între pă- 
reţiî stâncii, câtii nu se putea vedea costa dr.sclntiă seO dosulQ mun- 
telui. 

(9). Jnriur/ea /«v/^/ra. adecă vederea nu putea ajunge la verfulG 
muntelui ; .şi cosla ru mnUn uhu răpede <le rCilu linia de la meililo- 
ciilu vailmmihu la cenlni, adecă, înclinaţiunca eî era maî mare de 
io de grade. Acesta imagine e luată din uă operaţiune geome- 
trică ; t'tă esplicaţiunea literală ce ne o dă Artaud de Montor în 
nota II. din C. IV. alu Purgatoriului:» la estremitatea unei liniî 
orisontî\le. trage uă liniă perpendiculară ega!ă cu acesta. LuândQ 
ca centru punctulu unde cele dou6 linii se unescQ, şi ca rază 
pre una s('U pro alta, descrie unu arcfl,care să se razime pre es- 
tremităţilc loru ; acesta este ceea ce poetulQ numesce quadranie, 
seQ a 4 parte din cercu. De la centru, trage ocum uă liniă p6n6 
la me(|iloculu arcului; acostă liniă este aceea ce Dante numesce, 
lista du vic^co quadrantc al rentro, liniă de la jumătatea cadrului 
la centru (specificaţiune recunoscută de toţi geometri); ensă, fiindti- 
că înclinatiunoa acestei linii nu e îndestulO pentru a esplica înăl- 
ţimea muntelui, ce este svpn-ha piti assai, trage de la centru Ia 
arcfi uă altă liniă, caro să se apropie piu a.v^ai de perpendiculară, 
şi vei avea inclinaţiunea imaginată de poetO, adecă uă înclina- 
ţîune mai mare de 45 grade, care se apropie de linia de 90 de 
grade seO de perpendiculară.» 

(10). Dante se miră, că vede sorele luminândfl Ia stânga Iui, H- 
indO întorsu cu faţa la răsăritfi, căci în Europa, cine se întorce, 
către sore când resaro, 'Ifi vede la mâna dreptă. Trebue ansă a 
ne reaminti, că Dante, se află acum într'unQ emisferO antipodO 
emisferului nostru. 

(11). In emisferulQ borealu s6re!e inlt-ă, adecă resare, între noî 
şi austru, punctfi diametralu opusfi acuilonuluî. 

(12). Castor .«ji Poluce seQ Dioscurii, în mitologia, fiii luî loe cu 
Leda ; în astronomia, eî formoză constelaţiunea numită a Gemeni- 
loră. Dante numesce Sorele oijindă, căcî după părerea Iui şi a ce- 
lorfl vechi, sorele împarte lumină tuturorG stelelorti, cari se oglin- 
descu întrV'nsuIft din ambele emisfere. 

(18). Sorele se află în Berbece, în regiunea Ecuatorului: Geme- 
nii din contră, stafl mai susQ, către NordO, în regiunea Tropicului. 
Asia dcră, decă Sorele in locO de a merge cu Berbecele Ia Ecu- 
atorO, s'aru duce cu (î omenii la Tropiculd Cancerului, tu ai ve- 



NOTK LA CANTULU IV. 61 

dea, (Jice Virgiliu, Zodiaculu în care se afla Gemenii, roşitu de 
sore, rotândo mii apnSpo (jjiii a/refto) de Urse, situate la estremi- 
tatea polului, afară decă sorele nu arft voi se esse din vechia luî 
cale anuală adecă din ecliptică. 

(li). Virgiliu voesce să spună, că ecliptica, de uă latură, trece 
pre lângă Purgatoriu; de latura opusî, pre lâng'i munte'e Sio- 
nului. Şi întradevSrâ, decă cugetămu, calea anua'ă a soreluî pen- 
ru noî, m3rge de la stânga la drepta şi pentru antipozii noştri, 
de la drepta Ia stânga, întocmai cum procedc şi ZodiaculG. (A- 
supra sensului astronomica alu Comediei divine, lectorula potc 
consulta pe Della VaJIe : II senso geografic© astronomico dei Iu- 
oghi de la Divina Comedia). — După mitologia, calea lacteă aparii 
pre ceru, când carulu soreluî, răQ condusfi de Faeton, arse acea 
parte a cerului. (Ve(|î mitulu lui Faeton în Ovidiu, Metamorfosa II). 

(15). Cercitlu mprfm, numitfi astâ-felO, fiind u că se află intre cele 
două tropice seO cele două poluri. 

(16). In astronomia, una din cele patru arte liberali în divisiu- 
nea scolastică. 

(17). EcuatorulO se află totO-de-una între ernă şi veră, liindQ-că, 
când una domnesce preste emisfcrulfl borealG, cea-l-a!tă domnesce 
preste celO australa, şi vice-versa. 

(18). Dante din cele ce i-a spus^u Virgiliu mal susO, s'a con- 
vinsfi, că sorele în Purgatoriu, are uă mişcare opusă aceieî ce are 
pre pămentQ, de 6re-ce PurgatoriulG şi Sionulu afi acelasn orisontu 
si emis/ere diverse. 

(19). Dante definesce aici posiţiunea Ecuatorului, fatiă cu cele 
douS locuri antipode. ElG ne spune că acesta se depărteză de Pur- 
gatoriu spre norda, totG atâtQ câtfl se depărteză de lerusalimîî 
spre meză-zi, seG spre părţile calde. Dante dice vedeau, vorbindO 
de tiVnpulG cândtî Ebreii domniaG în Ierusalimu, nainte de fatala 
lorti împrăştiare. 

(20). Sufletulti fiindîi încărcata de păcate, muntele la începutG 
se pare greft de urcatfi, cu câtfl ensă se purifică, cu atâtft calea 
în susft 'i va părea mai puţina obositore. 

(22). Adecă înainte de a ajunge acolo, unde 'ţi vei repausa cor- 
pulfi obositO, vei avea pote trebuinţă să te mai opresci în mer- 
eu'ţî. 

(23). Aceste suflete suntO ale acelora ce întârziară din indolenţă 



62 KOTE r.A CANTL'LU IV. 

până la linele viuetii, cu căinţa loiu . Ele şi aici para indolente, 
cum fură şi în lume. 

(24). Umbra acesta ofensată de cuvintele lui Danto, 'i respundc 
în ironia. 

(25). Spiritulft rîde de Dante, că nu a sciutfi pentru ce sorele 
bătea de la stânga. 

(26). Dante nu mai plânge pe Belacqua, v6(|cndu-lfl aici, căci 
este sicurti de mântuirea lui. Despre Belacqua aveniQ prea puţine 
notiţiî. Comentatorulfl iMua ne spune, că elfi fu forte leneşii iqttCHlo 
Belarqtia fu una pitjrisslma pcrsonn); Anoniwnlu Florevtinu de ase- 
menea vorbcsce de indolenţa lui Kelacqua, adăogândO, că era năs- 
■cutu în Florenţa şi că fabrica instrumente de musică. Dante 'la 
mustră de indolenţa lui, şi Be!acqua i respundea cu cuvintele lui 
Aristotclc : yedend<t et qttirsrendo anima rfJfcUur sapit'us; şi Dante: 
«de sicurti, decă prin şedere devine cineva înţe'eptO, apoi nime nu 
fu mai înţcloplfi ca tine.» 

(27). Adecă ângerulu do ia portă m6 oprosce s6 intru în Purga- 
toriu, unde se sufere martiriulâ pentru picatele comise. 

(28). înainte de a merge să mS purificO, trabuc ca cerulQ să se 
învertiasoă în giurulfl meâ, atâtO timpfi, câtO se înverti în viueţâ'mî; 
cu alte cuvinte, se staO în Antipurgatoriu aţâţi ani, câţi petrecu! 
în lume fără a mă căi, afară decă in lume, vre unu sufletfl piosO, 
nu se rogă lui D-zeO pentru mine. 

(29) Spunondu-ne cu aceste cuvinte, că este aici amezi, urmeză, 
că totQ emisfenilQ acesta, era luminata de razele sorelui, precândO 
în cclQ opusu, alft Ierusalimului, domnia noptea. Acesta 'şi în- 
tinsese piciorulQ penă la estremele margini ale occidentului, re- 
presintate aici prin cetatea scQ regatulâ Marocului, care ocupa 
una din părţile cele mai occidentali ale pămentului, cunoscute 
atunci. 



-* ^OC Otg * o— ■ 




^^ r% Jkk A «^ 



w k 






l- irl C 

fii i-ri. 



w Ru.u.-.-,'-.-- L- M w-f-: 



;- -. .•-" . «.•' .sTi.... ifi ,■ "> m.ri ■•nu» IU. A iii 
-l-l---'i.: î~.'.r- ■.;;': l'r:\ A. .-ti «nrii'l. Miiiia ili- 
.»r-r. -■"•.■: ■: .il' :. -.iiri ■.[•■iiiiiti\ •< > ■> i A li..' 
». P ..'. S- • . t I .iT''. "i Itll l».»mr lillilil IU •! 



1. PIeca<emu gia de la acele umbro, si iir 
mamu pre paşiî călăiiseî mele. cfiml iiulaiji 
tulu meu redicândd degelulii. 

2. una striga: — «ia uite. pare cA nu lu- 
mineză raza la slanga aceluia de Josu. si ca 
viu pare ca î>e mi.scăM> 



Io era giă da qucironibre pnrlito, 
K scguitava rorme «lei rnio Ducn, 
(^)uando diretro a mo. dri/zantlo ii dito. 

Una grido : Ve'. chc non par ilic lucii 
Lo raggio da sinistra a ijuel di .s')tt«i, 
E come vivo par chc si condiua. 



«4 CANTULU V. 

8. Intorseî oohiî la sunelulu acestora cuvinte, 
si le veduî cătându cu mirare, la mine, numai la 
mine, si la lumina ce era întreruptăr). 

4-. — «Pentru ce atâlu spiritulii tău se în- 
curcă, — dise maestrulu, — câtu se încetinezî 
mersulrt? Ce 'tî P^să de cea ce se şoptesce aici? 

5. Vin duf)ă mine şi lasă-le să dică; stăî 
tare ca unu turnii, ce nicî-uă-dală nu 'şî de- 
ţină verfulii la suflarea venturiloru. 

B. Căci totii-deuna omultt, în care uă cugetare 
nasce preste uă altă cugetare, de la sine de- 
părteză ţinta, fiindu-că aventulu uneia, am6rte 
[)re ala celei alte^).» 

7. Ce putemtt eu respunde decănu: — «Vină» 
— o diseî. acoperitu puţinu de acea col6re, ce 
une-orî face pre omu demnă de ertare*). 



3 Gli occhi rivolsi al suon di questo motto, 
E vidile guardar per maraviglia 

Pur me, pur me, e ii lume eh' era rotto. 

4 Perche l'animo tuo tanto s'impiglia, 
Disse '1 Maestro, che l'andare allenti ? 
Che ti fa cio che quivi si pispiglia? 

5 Vicn dietro a me, e iascia dir Ie genţi ; 
Sta, come torre, fermo, che non crolia 
(îiammai la cima per soffiar di venti. 

fi Che sempre l'uomo, in cui pensier rampolla 

Sovra pensier, da se dilunga ii segno, 
Perche Ia foga l'un dell'altro insolla. 

7 Che potev'io ridir, se non : I' vegno ? 

Dissilo, alquanto del color consperso 
Che fa l'uom di perdon talvolta degno. 



CANTULU V. 65 

8. Şi'nlraceea veniau pre costă în curmezişî 
puţinii nainte-ne, gintP) cari cântaii Miserere, 
versii cu versii. 

9. Când luară sema că eil nu damti locii 
prin corpulii meii trecerii razeloru, schimbară 
căntulâ loru într'unil lungii şi răguşitii O. 

10. Şi două din ele ca mesagere, alergară 
'naintea n(5stră şi ne diseră: — «Instruiţi-ne a- 
supra conditiuniî vostre.» 

11. Şi maestrulft meii: — «Vă puteţi duce şi 
spune celoru ce v'au trămisii, că corpulu aces- 
tuia e carne adeverată. 

12. Decă pentru a 'î vedea umbra se opriră, 
cum eii credii, îndestuM li s'a respunsii^). Ono- 
rării deră, căci le pote prinde bine^).» 



8 E intanto per la costa da traverse 
Venivan genţi innanzi a noi un poco, 
Cantando Misercre a verso a verso. 

9 Quando s'accorser eh' io non dava loco, 
Per Io mio corpo, al trapassar dc'raggi, 
Mutar Io canto in un O lungo e roco. 

10 E due di loro in forma di messaggi 
Corsero incontr' a noi, e dimandârne : 
Di vostra condizion fatene saggi. 

11 E'l mio Maestro: Voi potete andarne, 
E ritrarre a color che vi mandaro, 

Che ii corpo di costui c vera carne. 

12 Se per veder la sua ombra ristaro, 
Corn' io avviso, assai e lor risposto : 
Faccianli onore, ed esser puo lor caro. 



66 CANTIILU V. 

18. Na amu vediilu nic-î-iiă-dnlă vapori a- 
prinşî^), niaî iute străbătândO seninulu la înce- 
putulu nopţii, nici nuori în augustu, către a- 
pusulu soreluî, 

14. decum se înlorseră susu ele în maî puţinii 
timpii, si ajungendu acolo, cu cele-alle se întor- 
seră spie noî, ca uă turmă ce far' de freu alergă. 

15. «Acesta gintă, ce se grăbesce spre noî, e 
numerosă şi vine să te roge.» — dise Poetulă; — 
«dute cu tote acestea, şi mergendu, ascultă^).» 

16. — «O suflete ce mergi a le înveseli, cu a- 
cele membre cu cari le născuşî,» — veniaii stri- 
gândn ele, — «mergi maî încetu. 

17. Uile-te deaiv^dulG veruă-dală ver'unulii 
din noî, pentru ca de elQ în lume scire să duci; 
deh! [)entru ce mergî, pentru ce nu le oprescî? 



13 Vapori acxcsi non vid' io si tosto 
Di prima notte mai fender sercno, 
Ne, Sol calando, nuvolc d'agosto, 

14 Che color non tornasser suso in meno : 
E giunti lă, con gli altri a noi dier volta, 
Come schiera che corre scnza freno. 

15 Questa gcntc che preme a noi, e molta, 
E vengonti a pregar, disse '1 Poeta ; 

Pero pur va, e in andan<lo ascolta. 

16 o anima, che vai per csser lieta 
Con quelic membra, con le quai nascesti, 
Venian gridando, un poco ii passo queta. 

17 Guarda, se alcun di noi unque vedesti, 
Si che di lui di lă. novelle porţi : 

Deh perche vai? deh perche non t'arresti? 



CANTULII V. 67 

18. Mnrirămu loţî prin violent;! şi fiirămii 
în păcate })ene în ultima oră. Atunci din cerii 
tul lumină ne luminâ^^), 

19. şi astu-fehl căindu-ne, şi erli\nflu,eşirămu 
tiin viueţă cu D-zeu împăcaţi, care, prin dorulu 
ce avemu de a'lu vedea^^), ancă ne întristeză.» 

20. Şi eft: — «ortt-câtfi m'aşî uita în feţele 
vostre, nu recunosctt pre nime; deră de voiţî 
ceva ce'mî stă în f)utinţă, spirite alese, 

21. vorbiţi, şi eft voia face, pre acea pace 
])re care pe urmele unui asemene conducetorft, 
Irebuî s'o caulQ din lume în lume.» 

22. Şi unultt^'^} începu: — «Fie-care din noî 
î^e încrede în bine-facerea ta, fără ca să juri, 
neputinţa numaî s6 nu'ţi curme voinţa. 



18 Noi fum mo giă tulii per forza morii, 
E peccatoii infino alT ultim' ora : 

Quivi lume del ciel ne fece nccorti 

19 Si che, pentendo e perdonando, fuora 
Di vita us<;immo a Dio pacificaţi, . 

Chc del disio di se vedcr n'accora. 

20 Ed io: Perche ne' voştri visi guali, 
Non riconosco alcun ; ma s'a voi piacc 
Cosa ch'io possa, spiriti ben nati, 

21 Voi dite, ed io faro per quclla pace, 
Che, dietro a'piedi di si falia guida, 

Di mondo in mondo cercar mi si face. 

22 Ed uno incominciu : Ciascun si fida 
Del beneficio luo senza giurarlo. 

Pur che '1 volcr nonpossa non ricida. 



68 CANTULU V. 

28. De aceea eii, care singurii 'naintea celorii- 
alţi vorbescu, te rogG, de maî vedî acea ţeră, 
ce şede între Romagna şi aceea a luî Carol, 

24. fiî mie cu rugile tele favorabilii în Fano^^), 
astu-felii, că se se roge bine pentru mine, spre 
a me f)ulea purifica de grelele păcate^*). 

25. FA fuî de acolo'^); ensă profundele'mî 
plage, prin cari curse sângele în care eti şe- 
demu^^'), 'mî fură făcute în senulu Antenorilorti^^), 

26. acolo unde eii credemii a fi maî sicurtt^Q); 
acela din Esle^^), care me ura maî multă de 
câiii era cu dreptii^'^). puse să m6 ucidă. 

27. Dară decă aşî ii fugiţii spre Miraşi), 
când fui ajunsii la Oriaco, ancă aşî fi acolo 
unde se respiră--). 



23 Ond'io, che solo, innanzi agii altrî, parlo, 

Ti prego, se mai vcdi quel paese 
Che siede tra Romagna e quel di Carlo, 

2i Cho tu mi sie de'tuoi prieghi cortese 

In Fano si, che bon per me s'adori, 
Perch'io possa purgar le gravi offese. 

25 Quindi fu' io, ma Ii profondi fori, 
Ond'usci'l sanguc, in sui quale io şedea, 
Fatti mi furo in grembo agii Antcnori, 

26 La dov'io piîi sccuro esscr credea. 
Quel da Eşti ii fe far, che m'avea in ira 
Assai piîi lâ che dritto non volea. 

27 Ma s' io fossi fuggito inver la Mira, 
Quand' i' fui sovraggiunto ad Oriaco, 
Ancor sarei di la dove si spira. 



CANTULU V. 69 

28. Alergai către smârcu^^), si trestia şi nomo- 
Inlii mă incâlciară atâlft eâtu că(}uî, şi aci v^uî 
din vine'mî fâcendu-se pre pAmentâ lacii^*).» 

29. UnG altulti 4^^^ apoi: — «Deh! împlines- 
că-ţi-se dorulu ce te atrage spre muntele celii 
inaltO ; cu bană pietate ajută pre alâ meii^e). 

30. Eli fui din Montefeltro, suntft Buonconte^^); 
nici I6na, nici un& aliulu^^) nu are grije de mine; de 
aceea mergO printre aceşti cu fruntea plecată^^).» 

31. Şi eti luî: — <Ce forţă sau ce întempWe 
te rătăci asia de departe de Campaldino, că 
nici uă dată nu se sciu de mormentulii tău?» 

32. — «Oh!» — respunse elu. — «la pcSlele Ca- 
sentinuluî curge uă apă. care se numesce Ar- 
chiano^»), şi care nasce deasupra Ermitagiuluî în 
ApeninG. 



28 Corsi al palnde, c Ic cannucce e ii braco 
M'impigliar si, eh' io caddi, e li vid' io 

Dellc mie vene farsi in terra laco. 

29 Poi disse un altro : Deh, se quel disio 
Si compia che ti tragge all'alto monte, 
Con buona pietate aiuta ii mio. 

30 io fui di Montefeltro, i' son Buonconte: 
Giovanna, o altri non ha di me cura; 
Perch'io vo tra costor con bassa fronte. 

31 Ed io a lui: Quat forza, o qual vântura 
Ti travi6 si fuor di Campaldino, 

Che non si seppe mai tua sepoltura? 

32 Oh, rispos'egli, appie del Casentino 
Traversa un'ncqua c' ha nome l'Archiano. 
Che sopra I'Ermo nasce in Apennino. 



70 CANTULU V. 

33. Sosit'ama acolo, unde numele s6ii se 
perde^^), răniţii la guta, fugindă pre joşii şi 
sângerânda pămenlulu. 

34. Acolo perduî vederea şi sfârşiî graiulâ 
cu numele MarieP^), .şi că(Jui, remânendîi sin- 
gură carnea mea. 

35. Spune- voî adev^rulCi, .şi Iu 'Iii veî spune 
celorti viî. Ângerulu Domnului m6 luâ, şi celii 
din InfernG striga: «O tu din cerfi, pentru ce m6 

prive(}î^^)j^ 

36. Tu ia dintr'acesta eternuld, pentru uă. 
lăcrimioră ce mi'ltt răpi ; eră eii din celQ aU.ă^ 
altii-ceva voiii face^^).» 

37. Sciî bine^*) cum se adună în aerii acelti 
aburii umedii. ce se întorce în apă, îndată ce se 
urcă acolo unde 'Iii cuprinde frigulii^^). 



33 Lâ 've '1 vocabol suo divcnta vano 
Arriva 'io forato nella gola, 

Fuggendo a piede, e sanguinando ii piano. 

34 Quivi perdei la vista, e Ia parola 
Nel nome di Măria fini. e quivi 
Caddi, e rimase la mia carne sola. 

35 1' diro '1 vero, e tu '1 ridi' tra i vivi : 
L'Angel di Dio mi prese, e qucl d'Inferno 
Gridava: O tu dai Ciel, perche mi privi? 

36 Tu te ne porţi di costui l'etemo 
Per una lagrimetta che M mi toglie ; 
Ma io faro dcll'altro altro governo. 

37 Ben sai come nell'aer si raccoglio 
Quell'umido vapor che in acqua riede, 
Tosto che sale dove 'I freddo ii coglie. 



CANTULU V. 71 

38. Uni acea rea voin(d, ce numai reulu vo- 
esce, ca inlelectulu, si mişca fumulQ şi ventulti 
prin puterea ce natura sea 'î dete^e)^ 

39. şi când dioa se stinse, învehii în ceţă 
fotă valea de la Fralomagno^^), penă la ma- 
rele jugu, şi cerulu deasupra asia se acoperi, 

40. câta aerulii încăicaiu se converti în apă. 
Ploia că(}u, şi peraele primiră dintr'ensa aceea 
ce nu absorbi pămeniulu. 

41. Şi când apa se uni cu marile torente^ 
se repedi atâlu de iute spre rîulâ regalii^s)^ 
câtii n'o opri nimica. 

42. Corpu'mî îngheţatu 'Iu găsi furiosulii Ar- 
chiano la gură'î, şi1u târî în Arno, şi de pre 
pieplu desfăcu crucea'^) 



48 Giunse qiiel mal volcr, che pur mal chiede, 

Con l'intelletto, c mossc ii fumo e ii vento 
Per la virtu, che sna natura liiede. 

39 Indi Ia valle, come ii di fu spento, 
Ua Pratomagno al gran giogo coperse 
Di nebbia, c ii ciel di sopra Fece intMito 

40 Si, che 'I pregno aere in acqua si converse : 
I^ pioggia cadde, ed a'fossati vennc 

Ui lei ci6 che la terra non sofFerse : 

41 E come a' rivi grandi si convenne, 
Ver Io fiumc real tanto veloce 

Si ruino, che nuUa la ritenne. 

42 Lo corpo mio gelato in su la foce 
Trovo l'Archian rubesto ; e quel sospinse 
>«cirArno, e sciolse al mio petto la croce, 



72 CANTULU V. 

48. ce eu din mine fâcusemu, când durerea 
mg învinsese: mă rostogoli pre rîpe şi la fundii, 
apoi me acoperi .şi me cinse cu a .sea predă***).» 

44. —«Ah, când veî (i întorsG în lume, şi 
repausatti din lunga'lî cale,» — nrmâ celui de 
alţi douilea, alii tieilea spiritu^^), 

45. — «adu'ţî de mine aminte, căci eîi suntu 
Pia*2) : Siena mă născu, Maremma mă ucise : 
o scie acela ce, innelată gia^ 

me luase de soţia dându'mî a sea gemmă*^).» 



43 Ch'io fei di me quando ii dolor mi vinse : 
Voltommi per le ripe e per Io fondo ; 

Poi di sua preda mi coperse e cinse. 

44 Deh, quando tu sărai tornato al mondo. 
E riposato del'a lunga via, 

Scguito ii terzo spirito al secondo. 

45 Hicorditi di me, chc son la Pia : 
Siena mi fe, disfecemi Marcmma: 
Salsi colui che innanellata pria, 

Disposato m'avea con la sua gcmma. 




NOTE LA CĂNTULti V. 



(1). ('u alle cuvinte ve(|I că corpulQ s6a nu face umbră ; da si- 
nish-a (Jice Dante, fiinda-că aveaft sorelc la drepta. Dante păşinda 
în urma luî Virgiliu, urcânduse, venia mai josO. 

(2). întreruptă de umbra corpului mefi. 

(3). Voesce să spună, că mintea împărţită în mai multe cuge- 
tări, pentru lie-care în parte, e mai puţina forte; seQ cum esplică 
Gregore Ui, cuget&rWc isbinduse între ele, domolescQ una alteia cur- 
sul îi, şi mintea din acesta causă '^ji atinge târziu scopul D princi- 
pala spre care tinde. 

(4). Colârea, c roşiaţa ce provine din ruşinea ce face demna de 
ertare, pre acela ce greşesce din neesperienţă. In ConvUo, Dante (J'ce, 
că ruşinea nu este de lăudaţii, nici stă bine la bătrânii ce trebuesca 
să SC ferescă de acele lucruri ce 'i duca Ia ruşine. Ea stă bine 
femeilora şi tincrilora, în cari ea este una semna de nobleţiă de 
inimă, după ce aa co:nisa uă greşală. 

(5). Aceste umbre sunta a!e acelora ncgligenţi, cari liinda sur- 
prinşi de morte violentă, se căirâ în ultimula momcnta ala vieţii. 

(6). Adecă destula li s'a respunsa că acesta e via. 

(7). Le va prinde bine onorându'la, căci cla, întorcenduse în lume, 
va interveni pre lângă rudele .şi amicii lorO să se roge pentru ele. 

(8). Asia numitele slele că<făl6ir. In timpula lui Dante şi chiar 
nainte de ela şi in urma lui, se credea că atâta fcnomenula ste- 
IclorQ că(|6t6re, câta şi fulgeratula desa .şi liniscita după amia(jij 
în cele mai calde (|ile de veră, proveniaa din aprinderea vapori- 
lorfi. In aceste versuri, poetula voesce să arate velocitatea cu care 
alergară cele dou6 spirite mesagere, ca să refere relora-alte nou- 
tatea aurită; este ca şi cum ara (J;ce : fură iuli ca fulgerula. 



71 NOTK LA CANTULU V. 

(9). Nu te opri, căcî ai perde prea multO timpu, ci ascultă ur- 
mându'ţî calea. 

(10). Atunci graţia divină ne fâcii să ne recurosccmfi pCcatele. 

(11). DoruîG sulletelurft din Purgatoriu e ca să vecjă într'uă (Jî 
faţia lui D-zeO. 

(12). Acesta e lacopo del (lassero, cetătenfi din Fano. Familia 
del Cassero scfi Cassaro, astft-felfl numită de la unfi turna şefi 
uă stâncă lipită de casa sa, lângă arcula lui Auguslu, fu una din 
cele mai vechi şi mai puternice din cetatea Fano. Ea conducea 
facţiunea guelfilorfi. Istoria fanesă 'i urcă arborulft genealogicii 
p6n6 în 980. lacopo fu fiulQ lui Uguccione del Casscro, potestatfi 
în Macerata la 1268 şi nepotulD lui Martin del Cassero, descrisa 
ca primulu şi celO mai faimosD jurisconsulţii ali'i Italiei pre acelfi 
timpii. Numitfi potestatO alQ Milanului de MafTeo Visconti, la- 
copo plocâ din Fano, pre mare, pCnS la Veneţia, şi de aci se în- 
drepta către Padua, în vecinătatea căreia, anume la Oriago, fu a- 
tacatO şi înjunghiaţii de sbirii lui Azzo Vllf, fiulQ lui Obizzo II 
de Este. Mortea lui fu crezută operă a lui Malatesta de Rimini, 
care pentru a'şi facilita domnia preste cetatea Fano, procurase 
lui lacopo pretura Milanului, prin mecjilocirea lui MafFco Visconti, 
pentru ca în timpul O călCtorieî, se cacjă sub spada marchesuluî 
de Este, şi asia, să peră obstacolulO celii mai mare la scopurile 
sele. Villani rclatezâ, că lacopo fu căpitanii vitezti şi se lupta în 
faimosa oste a Florentinilorii guelli în 1288, în contra AretiniloriS. 
In 1296 înflăcăiânduse mai mulţii ca n'ci uă dată rcsbelulti între 
Azzo cu Bolonia din causa confinelorO, lîoloncsii trămiscră am- 
basadori FancsilorO, vechii lorii aliaţi, ca să Ic vină in ajutorii; 
şi ca să 'i măgulescă şi mai multu, oferiră lui lacopo del Casscro 
pretura cetăţii lorii. Cererea fu primită, şi lacopo merse la Bolo- 
nia, ca magistraţii şi ca căpitanii alţi acelei miliţii subsidiare, com- 
pusă de vre uă miă de omeni. La reîntorcerea sa din acea func- 
ţiune, pre care o ţinu unii anO, puternicii, şi prin bani şi prin re- 
putaţiune, avu atâta autoritate asupra concetâţenilorii sci, în câtfi 
fu bănuita de scopuri ambiţiose de domnia, şi dete nascere unei 
facţiuni contrarie vederilorQ sele. Facţiunea condusă de Teresino 
şi de Ouido de Carignano, nu a.««cepta de câtO să începă resbelulfl 
civilii; lacopo fu chiămatii la pretura Milanului, şi acesta '.& costft 
viueţa. CorpulQ săii fu adusii la Fano, şi Înmormântaţii !n biserica 
Sântului Dominic. Cetctea Fano se află în teritoriulii Anconcî, in- 



KOTE LA CANTULU V. 75 

tre Romagna şi ţera lui Caro), adecă regatulCi Ncapoluluî, unde 
domnia Carol II de Anjou. 

(13). Adecă să se roge pentru mine şi să îndemne şi pre alţiî 
a se ruga. 

(15j. Din Fano. 

(16). Alusiune la părerea acelora ce puneafi sufletulu în sânge; 
acesta doctrină era a filosofului Empedocle. 

(17). Pre teritoriulu PaduanO. Se credea, că Padua fusese fun- 
dată de troianuift Antenor. Filalelcs (Jice, că Dante pare a acusa 
pre Paduanî de a fi fostO înţeleşi cu ucigaşulCi Azzo, şi pote de 
aceea 'i numesce Anlenon., adecă trădUorî ca Antenor. 

(18). Prin puterea Paduanilorfl, 4'ce BuU; seO, «eramft sicurfi cu- 
getându, că acea ţeră era liberă de asasinate», 4'^6 Vellutello. 

(19). Azzo VIII marchesfl de Este, domnu preste Ferrara, Mo- 
dena şi Regpio, mortfi la 1308. 

(20). Impulânda lui Azzo de a'lO fi uritfi roaî multft de câta era 
dreptQ să 'IQ urască, ne dă să tntelegemfl, că acea ură era in 
parte meritată. Intr'adcvfirQ, toţi istoricii .şi toţi comentatorii spunD, 
că lacopo fu provocatorulQ acelei urc puternice, şi uă victimă a- 
prope de bună voe că4ută, prin licenţa nemoderată cu care vor- 
bia rCft de Azzone, numindu'lQ sceleratft, codace trădătorfi şi pote 
chiar patricidO, nu numai in particulara, ci şi in publica. 

(21). Fugindfl do sbirii marchesuiui, lacopo nu urma calea ce 
trebuia să urmeze, ci apuca spre Oriaco (uă localitate între Pa- 
dua şi Veneţia spre lagune) şi încurcânduse în trestii şi în no- 
molu; fu prinsG .şi ucisfi. Mira, este uă altă localitate pre terito- 
riulG Veneţianil, pre ţermurii unui canalfi ce essc din Brenta. In 
timpulQ lui Dante, ca aparţinea PaduanilorO, cari posedau acolo 
castele şi viile. 

(22). Adecă în lume. 

(23). Către smârcurile de lângă Oriaco. 

(24). Unft lacft de sânge. 

(25). Adecă prin vre uă operă piosă, cum este rugăciunea, a- 
jută'mî ca să mC ducO a mă purifica, pentru a putea trece în 
Paradisfi. 

(26). Buonconte, fiulu contelui Guido de Montefeltro, (Asupra 
lui Guido ve^i Jnfer. C. XXVII), că(}u în lupta ce se întemplâ la 
Campaldino ^289), între Ghibelinii din Florenţa, ajutaţi de Are- 
tini, şi Guelfii totO din acea cetate. In rândurile cavalerilorO ce 



76 KOTE LA CANTCLU V. 

fură ceî d'ântoiG la atacO, fu şi Dante cu armata OuclfilorO, co- 
mandaţi de Amerigo de Narbona, care învinse; Aretinii eraO co- 
mandaţi de episcopuliS lorfl, devenitti domnD ala cetăţii, numitft 
GulielmO de Pazzi, şi de Buonconte, alG cărui cadavru nu se putii 
afla printre cei morţi. Ceea ce spune Dante aici e pură ficţiune. 

(27). lona este soţia lui Buonconte, unii altulu, din familia. 

(28). Cu fruntea umilită de durere de a fi uitatG de către al 
ei pre pămentQ. 

(29). CasentiiiulQ se numesce valea Arnului superiorfl, (Val- 
<Jarno di sopra) în Apeninfi. Archiano e unO riu ce nasce în A- 
peninî, deasupra Eremitagiuluî CamaldulilorO, trece prin satult) 
Serravale .şi se versă în Arno. Archiano, astă4i Archiana, formeză 
limita între CasentinO şi Bibbiena. Eremitaginlil Camaldulilortl 
fu fundata de Romuald din Ravcnna în 1012, şi este situatQ în 
acea parte a ApeninilorQ numită Gioyo dclle scalf. 

(30). Unde înceteză de a se numi Archiano, intrândO în Arno. 

(31). Invocândfi pre sânta Vergurâ Măria. 

(32). «Pentru sufletulu tată'uî s6u Guido, se luptară Francîsc şi 
Diavolulu (Inf. C. XXVII), şi primuln, perdii în luptă, numai prin- 
tr'unO singurQ cuventG ce anula fructele penitenţei. Uă simi'ă 
luptă are locfi între Angerfi şi DiavolG pentru sufletulQ fiului, însă, 
aici unfl suspinu numai către Mama Groţiilorfi, decide în favorca 
spiritului cerescfi, şi Diavolulti trebue să se mulţumiască cu ca- 
davrulfl». Filaleles. Bbliai ne spune că se cerlâ şi ArchangclulQ Mi- 
haclti cu DiavolulO pentru corpulft lui Moisc. 

(33). Efi voiO tracta corpuîfl într'altG modG de cum veî tracta 
tu suHeîuIfl. 

(34). Dante descrie cum se formeză ploia. In acestG ternariu pre- 
cum şi în cele trei următore, este de admiratO justa cunosciinţă 
a Poetului despre căuşele ploii, reamintindG mai cu deosebire va- 
porii apoşi, scăderea temperaturii, ventulQ şi vecinătatea munţilorG 
mari. De asemene poetică şi doctrinală c şi descrierea vfirsărilorft 
fluviale. 

(35). îndată ce vaporii ume(|i suntQ atra.şî de sore, se urcă în 
a doua din cele trei regiuni ale aerului, care este forte rece, şi 
HindQ condensaţi de frigO, se prefacQ în nuori, şi aceştia în ploie. 

(36). DemonilorG, (Jice Cari Wille, li s'a datG putere preste ele- 
mente, eî suntQ nisce inteligenţe căcjute, eră nu şi private de pu- 



NOTE LA GANTULU V. 77 

lerc. Sântulu Toma din Aquino crede, că demonii, parte locuescii 
în InfernO pentru a turmenta pre ceî damnatî, parte, în aerulO tur- 
burata (in caHyinoso aere), pentru a încerca pre omeni. 

(37). Pratomagno, acum Pratovecchio, este unQ târgG în terito- 
riuli'i aretinO, situaţii la stânga Arnului, într'uă vale ângustă ; în 
evulu mediu, era unQ castclQ tare, ale cărui zidării încă subsistă. 
Gran yiogo : Apeninulfi. 

(38). Rîulu regalii este Archiano ; regalii, (|ice S'cartaccini, a\&tur\ 
cu pâracle ce-lO îngroşiau. Benrenufo Ramhahli da LnoJa, scrie : 
*vâr Io Jitime reale, verso rArchiano.> Ensă nici unulii din comen- 
tatorii posteriori, dice Scartazzini, nu primiră intcrpretaţiunea lui. 
Din contră, toţi pretind u, că ./îtoHf reale este Arno. Cu tote acestea 
obiecteză Scarlaccini, în terţinele 42 şi 43, Buonconte vorbesce de 
Archiano, eră nu de Arno, şi prin urmare fiunie reale este Archi- 
ano, cum susţine Benreniito da Imola. 

(39). Adecă 'mi desfăcu braţele încrucişate pre pieptO. In ul- 
timulfl momentft elQ recurse la D-zcu. 

(40). PrMa: pietrele, nisipulQ şi totu ce duce cu sine în cursu'î. 

(41). Primulu spiritu este lacopo del Casscro, alfi douilea Bu- 
onconte, alQ treilea. Fia. 

(42). Buonconte reamintesce pre lona luî şi pre ceî c l'aft ui- 
tatO; Manfred voesce să tiă reamintita Constanţei, şi lacopo, con- 
cetăţeniloru seî ca să se roge pentru elQ; singură Fia nu are nici 
unii nume în sanctuariulu ei domesticu, ea nu are de câtu pre 
Dantc, care să o potă aminti. (De Sanctis, Storia della lelkr. italiana). 
Fia fu uă nobilă din Sienna, tiica lui Buonincontri Guastelloni, 
căsătorită cu Baldo di Ildobrandino de Tolomei. Ea remase în 
anulQ 1290 v6duvă cu doui copii, şi se căsători din noQ cu Nello 
seO Faganello, din familia Fannochieschi, seniorulti castelului nu- 
mita della Fictra,la nou6 mile de Massa Marittima, şi alG altorO 
multe casteluri mai puţinii importante. Unii credo, că acestO ma- 
trimoniu alo v6duvei Jui Tolomei cu Faganello fusese secretu. 
Nello, scfi că bănuia pre Fia de necredinţă, seG că voia să scape 
de densa, spre a se căsători cu frumosa Margareta Aldobrandeschi, 
vCduva lui Guido de Mnnforte, conduse pre Fia în castelulG Fie- 
tra din Maremmă, şi aci o ucise. Benvenuto liambaldi relateză, că 
pre când ea sta la ferestră, Nello pre la spate o apuca de pi- 
ciore şi o arunca josâ. Se 4'cc că tradiţiunea şi astăzi arată uă 
parte a prâpastiei în care se înălţă CastelulQ, cu numele de Sallo- 



78 KOTE L\ CANTULU V. 

^ella Coulessa, săritura Contesei.— Dupf) nisee noui documente, aflate 
de ciircnd de comandorulQ L. Bianchi îa arhivele din Siena, Pia, des- 
pre care vorbesce Dantc, nu este Pia de Tolomei. P-sea '.fî propune 
a deslega acesta problemă, precum şi altele relative la personagie 
.şi incidente menţionate de Dante, într'uă lucrare a sea, in care 
va reproduce totă seria de documente, descoperite de d5nsulâ în 
arhivele siencse. SperQ a putea da ore-carî notiţiî cu ocasiunea 
publicării volumului III alQ Divinei comedii. 

(43). Innanclata pria, însemneză, că ea primise ânelulâ nupţiala 
•do la altulfi, 'nainte do a primi pre alQ douilea de la Nello. 



■ -JU ' J COOCC IOU- ' ^ 




CANTULti VI. 



1. Când se lei'minăjoculd zarei'), cela care 
perde rgmâne inâlinilQ reiielindCI |junlele, şi 
trisld, înv6lă^): 

2. cu eelii-altfl^) pe diicd lotî: care merge 
'nainle. care în iipmă, şi care lAngâ den-sulQ 
reamiiilindii't-t;e. 



80 CANTULU VI. 

3. Elu nu se opresce. şi pre acesta şi pre a- 
eela ascultă; celu cărui mâna 'î a întinsii, nu 'lâ 
maî supera*); şi asia de îmbulzdă se apSră. 

4. Atare eramu în acea mulţime dessă, în- 
torcendu'mî încoacî şi'ncolo faţia, şi promiţendii, 
me libcramu de ea^j. 

5. Era aici Aretinulu^), care primi mortea 
de la ferosele braţe ale luî Ghin de Tacco, şi 
celii-altu care se înecă alergândii în gdnă^)'. 

6. Aici se rugă cu manile spre ceru Fre- 
deric Novello^), şi acelu din Pisa, care făcu 
pre bunulu Marzucco s6 pară tare^). 

7). Vedui pre comitele Orso^°), şi suiletulu des- 
părţiţii de corpulu săii prin ură şi invidia, eră nu 
f)recum dicea^^). prin ver'unii pecatii comisii; 



3 Ei nou s'arrcsta, e questo e quello intende; 
A cui porgc la man, piîi non fa pressa ; 

V. cosi dalia calea si difende. 

4 Tal era io in quella turba spessa, 
Volgcndo a loro e qua c lâ la faccia, 
E promettendn mi sciogliea da essa. 

5 Quivi era l'Aretin, che dalie braccia 
Fiere di Ghin di Tacco ebbe la morte ; 
E l'altro che annego correndo in caccia. 

6 Quivi prcgava con le mani sporte 
Federigo Novello, e quel da Pisa, 
Che fe parer Io buon Marzucco forte. 

7 Vidi Cont' Orso, e l'anima divisa 
Dai corpo suo per astio e per inveggia, 
Come dieea, non per colpa commisa; 



CANTULU VI. 81 

8. dicîi pre Fetru de la Brosse^^) şj acum 
provede domna de Brabantu^^), fiindu ancă din- 
coa^*). ca pentru aceea, să nu fiă dintruă tur- 
mă maî rea. 

9. îndată ce fuî liberă de tote acele umbre, 
cari se rugară şi densele ca alţii să se r6ge 
spre a li se grăbi sănţirea^^), 

10. începui; — «'Mî pare că tu negi, o lumina 
mea, espresîi în ore-care testu, că ruga arii 
schimba alu cerului decretu^^). 

11. Şi aceste ginţi pentru acesta numai să 
rogă^'^). Să fiă ore vană a loru speranţă, seă 
nu înţelegii eu bine disele tele?» 

12. Şi elii mie: — «Scriptura mea e clară, şi 
nu'î înşelăt6re speranţa acestora^^), când cu- 
geti bine cu mintea sănet6să. 

8 Pier della Broccia dico : e qui provveggia, 
Mentr'o di qua, la donna di Brabante, 

Si che per6 non sia di peggior greggia. 

9 Come libero fui da tutte quante 
Quelle ombre che pregâr pur ch'altri preghi, 
Si che s'avacci ii lor divenir sânte, 

10 io cominciai : E' par che tu mi nicghi, 
O Luce mia, espresso in alcun testo, 
Che decrcto del Cielo orazion pieghi ; 

11 E queste genii pregan pur di questo. 
Sarebbe dunque loro speme vana ? 

O non m' e ii dctto tuo ben manifcsto? 

12 Ed egli a me : La mia scriitura e piana, 
E la spcranza di costor non falia, 

Se ben si guarda con la mente sana; 

6 



82 CANTULU VI. 

13. Căci verfulâ judecăţiî nu se aplecă, pen- 
tru că foculu amoreî îndeplinesce într'uă clipă, 
ceea ce trebue .să satisfacă, acela care aici se 
instaleadă^^). 

14. Şi acolo unde eG stabilii acestft punctti, 
nu se amenda })rin rugă culpa, căci ruga de 
D-zeii era despărţită. 

15. Ensă nu te opri la uă îndouială asia de 
profundă^o), decă nu te îndemnă aceea care 'ţî 
va fi lumină între adevgrii şi inleleclu. 

16. Nu sciu de me înţelegi: vorbescti de 
Beatrice: o veî vedea deasupra, în verfulu a- 
cestuî munte, ridendă şi ferice.» 

17. Şieii: — «Bunulu meu conducătorii, se 
mergemu maî răpede; căci nu maî obosescfi ca 
pen'acum, şi uite acum că muntele gia aruncă 
umbră. » 

13 Che cima di giudicio non s'avvalla, 
Perche fuoco d'amor compia in un puntD 
Cio che dce soddisfar chi qui s'astalla: 

14 E la dov'io fermai cotesto punto, 
Non si ammendava, per pregar, difetto, 
Perche ii prego da Dio era disgiunto. 

15 Verainente a cosi alto sospetto 
Non ti fermar, se quella noi ti dice, 
Che lume lia tra 'l vero e l'intelletto. 

16 Non so se intendi : io dico di Beatrice: 
Tu la vedrai di sopra, in su la vetta 

Di questo monte, ridente e fclice. 

17 Ed io : Buon Uuca, andiamo a maggior fretla ; 
Che giă, non m'aFfatico come dianzi ; 

£ vedi ornai che ii poggio Tombra getta. 



CANTULU VI. 83 

18. «Cu acesta 4^* — respunse, — «vomti 
merge pre câtii vomQ jnilea nainte^^), ensă 
liicnilii e altâ-feia de cum tu cugeţî-^). 

19. Nainte de a fi acolo^^) susG, veî vedea 
întorcendu-ae acela^*), care gia se acopere de 
costă, asia că nu'î veî întrerumpe razele^^). 

20. Deră etă colo unu sufletii, care togmaî 
singură singureii! cată spre noî : acela ne va 
arăta cărarea cea maî scurtă.» 

21. Venirăma la elii: — «O sutletiilombardă^oj^ 

cum stai de mândru şi de dispreţuitorii şi câtii 
de onestu şi gravii în a ochilord mişcare!» 

22. Elil nu ne dicea nimicii ; ci ne lăsa 
să mergemu, cătăndii numai ca leulu când se 
repauseză. 



18 Noi anderem con questo giorno innanzi, 
Risposc, quanto piu potrcmo omai ; 

Ma ii fatto e d'altra forma che non stanzi. 

19 Prima che sii lassu, tornar vedrai 
Colui che glii si copre della costa, 

Si che i suoi raggi tu romper non fai. 

20 Ma vcdi lă. un' anima che a posta 
Sola soletta verso noi riguarda : 
Quclla ne insegneră la via piu tosta. 

21 Vcnimmo a lei : O anima lombarda, 
Come ti stavi altera e disdegnosa, 

E ncl mover dcgli occhi onesta e tarda! 

22 Klia non ci diceva alcuna cosa ; 
Ma lasciavanc gir, solo guardando 
A guisa di leon quando si posa. 



Si CAKTLLU VI. 

28. Totuşi Virgiliu se trase spre densulu, ru- 
gândulii să ne arate pre unde se urcă maî bine, 
şi acela nu respunse la întrebarea sea^^j ; 

24. ci cerceta de ţera şi de viueţa n6stră, 
şi dulcea călăusă începuse; — «Mantua,» — când 
acea umbră concentrată cu totulu în sine, 

25. se ridică din loculu unde stă, către ea, 
dicendu: — ^«0 Mantuane, eu suntii Sorcfello din 
ţera ta.» — Şi unulu pre altulii îmbrăţişia. 

2B. Ah servă Italia-^), ospelu de durere, 
navă fără cârmaci ii întriiă mare tempestă, nu 
domnă de provincii, ci lupanar^^j! 

27. Numai la dulcele sunetu^^) alii ţeriî sele, 
acea animă gentilă fu asia de iute a saluta 
aicî^^) ])re concetătenulu seu ; 



23 Pur Virgilio si trasse a Iei, pregando 

Che ne mostrasse la miglior salita; 
E quclla non rispo.se al suo dimando ; 

2'jt Ma (li nostro paese e deila vita 

C'inchiese. E ii dolce Duca incominciava: 
Mantova.... E l'ombra, tutta in se romita, 

25 Surse vor lui del luogo ove pria stava, 
Dicendo: Mantovano, i' son Sordello 
Uella tua terra. E l'un l'altro abbracciava. 

26 Ahi serva Italia, di dolore ostello, 
Nave senza nocchiero rn gran tempesta, 
Non donna di provincie, ma bordello ! 

27 QucH'anima gentil fu cosi presta, 
Sol per Io dolce suon dclla sua terra, 
Di fare al cittadin suo quivi festa; 



CANTULU VI. 85 

28. şi acum nu staţi fără certă ceî viî aî 
tSî, în tine ; ci între eî se rodii acei pre cari 
unti muru şi uniî şanţâ 'î cinge. 

29. Cată miseră împrejurulu ţermurilorii tele, 
în cetăţile tele marine, ş'apoî te uită în senu'ţps) 
decă vre uă partidă se bucură în tine de pace, 

30. Ce folosesce că lustinianii^^) ţi-a îndrep- 
taţii frâulii, d^că şeua e g61ă. Fără densulii arii 
fi maî mică ruşinea^*). 

31. Ah gintă^^), care ară trebui să fiî de- 
vota, lăsândii să stea Cesare pre şea, decă 
bine înţelegi ceea ce D-zeii 'ţî comandă^^). 

32. Uită-te câtii de selbatică a deveniţii astă 
fiară, nefiindii coresă de pinteni, de când ai 
pustî mâna pe căpSstru^^). 



28 Ed ora in te non stanno senza guerra 
Li vivi tuoi, e l'un l'altro si rode 

Di quei che un muro cd una fossa scrra. 

29 Cerca, misera, intorno dalie prode 
Le tue marine, e poi ti guarda in scno 
S'alcuna parte in te di pace gode. 

30 Che val, perche ti racconciasse ii freno 
Giustiniano, se la sella e vota? 
Senz'esso fora Ia vergogna nieno. 

31 Ahi gente, che dovresti esser divota, 
E lasciar seder Ccsar nclla sella, 

Se bene intendi cio che Dio ti nota! 

32 Guarda com'esta fiera e fatta felia. 
Per non esser corretta dagli spYoni, 
Poi che ponesti mano alia predella. 



86 CANTULU VI. 

33. O Albert Germane î^^) care delaşî pre a- 
ceea ce a devenitu selbatecă şi neînfrânată, şi 
pre a cărei şea aru trebui să te urci, 

34. justă sentinţă cadă din stele asupra sân- 
gelui tSîi, şi nouă şi patentă fiă, ca succeso- 
rulti t6u să se teină^»): 

35. căcî tu şi părintele t6a, reţinuţi de ne- 
saţiu acolo, suferit'aţî ca grădina Imperiului 
să se deşerte*^). 

36. Vino de vedî pre Montecchi şi pre Gap- 
pelletti*^), pre Monaldi şi pre Filippeschi, omă 
fără grijă, pre aceî giă trişti, şi pre aceştî în 
temere*^). 

37. Vino crude, vino de vecjî impilarea nobi- 
lilorii t6î*3)j şi vindecă-le viţiile. şi veî vedea 
câtii e de sicură Santafiore**). 

33 o Alberto Tedesco, che abbandoni 
Costei ch'e fatta indomita e selvaggia, 
E dovresti inforcar li suoi arcioni, 

34 Giusto giudicio dalie stelle caggia 
Sovra '1 tuo sangue, e sia nuovo ed aperto, 
Tal chc ii tuo successor temenza n'aggia : 

35 Che avete tu ii tuo padre sofferto, 
Per cupidigia di cost^ distretti, 

Che ii giardin deU'imperio sia diserto. 

36 Vieni a veder Montecchi e Cappelletti, 
Monaldi e Filippeschi, uom senza cura, 
Color giâ trişti, e costor con sospetto. 

37 Vien, crudei, vieni, e vedi la pressura 
De'tuoi gentili, e cura lor magagnc, 

E vedrai Santafior com'e sicura. 



«lAXTTLr \T 87 

38. Vin ?â "ţi ve*il Roma** , care plânge, ve- 
duvă, singură, şi care di şi nopte te chiamă: — 
«Cesarele meu |»enlni ce nu me insot.escî?» 

39. Vino se ve«lî c-âtu se iubesrta omenii*^), 
şi decă de noi nici uâ pietate te mişcă, vin 
să te ruşinedî de faima ta**). 

40. Şi de 'mi e fiermisu se întrebu, o su- 
preme Ioe**i, ce fuseşî crucificaţii in lume pen- 
tru noî. .suntu ore întorşi aiurea aî teî jusiî ocliî ? 

41. seu e vre-uă pregătire*^), ce faeî în abi- 
sulu consiliului leQ, pentru vre-unii bine, cu 
totulâ departe de înţelegerea nostră? 

42. ca tole cetăţile Italiei să fia pline de ti- 
rani şi unâ Marcelu^°j să devină orî-ce vilanO 
artt îmbrăţişia vre-uă partidă? 



38 Vieni a veder la tiia Roma che piague, 
Vedova, sola, e di e notte chiama : 
Cesare mio, perche non m'accompagnc ? 

39 Vîenî a veder Ia gente quanto s'ama ; 
E SC nulla di noi pietă ti muove, 

A vergognar ti vien della tua fania. 

40 E se licito m'e, o sommo Giove, 
Che foşti in terra per noi crucifisso, 
Son Ii giusti occhi tuoi rivolti altrove? 

41 e preparazion, che nell' abisso 
Del tuo consiglio fai per alcun bene, 
In tutto dall'accorger nostro scisso ? 

42 Che le tcrre d'Italia tutte pieno 
Son di tiranni, ed un Marcel divei. ta 
Ogni villan che parteggiando viene. 



88 CANTIJLU VI. 

43. Florenţa mea, poţi fi mulţumită de acesta 
digresiune, ce nu te alinge, graţia poporului 
t6u care asia judecă^^). 

44. Mulţi aii justiţia în animă, der târdiu 
isbucnesce, pentru a nu ajunge fără judecată 
la arcu; poporulu teu ensă o are pre buze^^). 

45. Mulţi retuşa sarcina comună^^); popo- 
rule teu ensă cu grabă respunde fără a fi chiă- 
matii şi strigă: — «Eu me încarcii^*). 

46. Bucură-te deră, căci aî pentru ce ; tu 
avută, tu cu pace, tu cu minte : de spunii ade- 
verulii, efectulu nu'lu ascunde^^). 

47. Atena şi Lacedemona ce făcură aulicele 
legi, şi fură al ăl îi de civile, dederă neinsem- 
natu semnu de bunu traitt^**) 



43 Fiorenza mia, ben puoi esser contenta 
Di questa digrcssion che non ti tocea, 
Merce del popol tuo che si argoraenta. 

44 Molti han giustizia in cor, ma tardi scocca, 
Per non venir senza consiglio all'arco : 

Ma ii popol tuo l'ha in sommo della bocea. 

45 Molti rifiutan Io commiine incarco; 
Ma ii popol tuo sollecito risponde 
Senza chiamare, e grida: P mi sobbarco. 

46 Or ti fa lieta, che tu hai ben onde : 
Tu ricca, tu con pace, tu con senno: 
S'io dico ver, l'efletto noi nasconde. 

47 Atene e Lacedemona, che fenno 
L'antiche leggi, e furon si civili, 
F'ecero al viver bene un picciol cenno 



CANTULU VI. 89 

48. faţiă cu tine, ce ieî mesurî atâtu de pru- 
dente câtii nu ajunge la jumătatea luî noem- 
bre, cea ce tu ţeşî în octobre^^). 

49. De câte-orî, de când *tî aduci aminte, 
n'aî schimbaţii monetă, legî, oficii, şi n'aî re- 
înoitti moravuri şi membre^^). 

50. Şi decă 'ţî reamintesc! bine şi bine vedî^^), 
te veî vedea asemenea acelei bolnave, care 
nu'şî p6te afla repausii pre perinî 

ci învertindu-se, se luptă cu durerea. 



48 V'>rso di te, che fai tanto sottili 
Provedimenti, ch'a mezzo novembre 
Non giugne quel che tu d'ottobre fiii. 

49 Quante volte del tempo che rimembre, 
Legge, moneta, e ufici, e costume 

Hai tu mutato, e rinnovato membre ! 

50 E se ben ti ricorda, e vedi lume, 
Vedrai te somigliante a quella inferma, 
Che non puo trovar posa in su Ie piume, 

Ma con dar volta suo dolore scherma. 




NOTE LA CÂNTQLO YI. 



(1). Zara era iinQ jocG de norocii, ce se făcea cu trei cuburi. 
Astăzî nu se maî obicinuesce. 

(2). Colo care a perdutti rCmâne trista la loculG unde a jucatD, 
şi încercă din noO a arunca cuburile, şi înveţă cea ce trebuia să 
scie mai bine nainte, adecă cum să joce. 

(3). Cu celG care a învinşii la jocO. 

(4). Gelii cărui i a daţii ceva, nu maî cere, ci se retrage ca să 
nu 'la mai supere. 

(5). Adecă ca învingătorulQ din joculG zarei, eramti şi eO prin- 
tre acea turbă desă de suflete, cari mS rugaii de a le Împrospăta 
memoria în lume, şi eO promiţendu-Ie ceea ce m6 rugaâ, m6 li- 
beramft de densa. 

(6). Aretinulâ este messer Benincasa, care fiindO vicariultl po- 
destatuluî din Siena, condamna la morte pre Tacco şi pre nepo- 
tulO acestuia Turrino, ca tâlhari de drumuri. Ghino di Tacco d'A- 
sinalunga dintre nobilii dela Fratta, fratele ucisului, voi a'i res- 
buna mortea ucicjendii pre Benincasa. Ghino fu terorea Maremmel 
sienese şi chiar a curţei din Roma, in contra caria resculase 
castelula Radicofani, făcendti dintrensulCi unti cuibti de tâlhari. 
Impăcânduse în urmă cu papa Bonifaciu VIII, acesta i dărui uă 
mare prioriă, şi 'IG crea cavalerii alO ei. Se pretinde că fu ucisti 
în Asinalunga pre teritoriulG Sienii. 

C7). Acesta fu unft tinCrii numitO Guccio după unii comenta- 
tori (Lâna, OtUmo, An. Fior., Poslill, Cass., Petru Dani.) seiS Lucie 
(Benv. Jiamh.) şeii Ciâccio (Buli) seiS Ciacco (Land., Vell.) din no- 
bila şi puternica familia Tarlati da Pietra Mala. BuH referă că: 
«după învingerea de la Monte Aperto şi de la Campaldino, elâ 



NOTE LA CANTULU VI 91 

fu persecutatO de către ceî din Rondine, şi fugindfi, ajunse Ia rîulfi 
Arno unde se înnecâ, voindQ a-lO trece de frica persecutorilorfi 
s6i.» Benvenuto Rambaldi ensă scrie, că elO 'şi arfi li aflatO mor- 
tea într'uă luptă cu familia guclfă Bartoli din Arezzo, care se 
ascunsese în castelulâ sSâ Rondine din valea Arnulul. Luânduse 
în g6na inamicilorO, calulO săft prea focosQ 'IG transporta în Arno, 
unde se îneca. Toţi comentatorii alirmă, că acestO Tarlatti se îneca, 
în Arno, ensă unii susţinO că citi fu persecutatul Q, alţii, că fu per- 
secutorulfl. După cuvintele lui Dante ansă (correndo in caccia) ni 
se pare că Dante ensuşi presupunea că Ciacco, ş'arti fi aflata mor- 
tea persecutându pre inemicî, eră nu fiindfl persecutata de denşil. 

(8). Frederic Novello liulG comtelui Guido Novello di Battifole 
fu ucisa de unâ Bostoli din Arezzo. 

(9). Celu din Pisa este Farinata liulti lui Messer Marzucco delii 
Scornigiani. Afarcticco se călugărise, şi la m6rtea fiului sSfl, arăta, 
multă tăria de inimă. mcrgendO la inmormcntare şi indemnăndâ 
pre rude să ierte omoritorului. Unii spunfi, că merse cu virtutea 
creştinescă penă a săruta chiar mâna acestuia. 

(10). Dup6 unii comentatori, acesta era din familia Alberti, u- 
cisft prin trădare de către ai seî ; dupe alţii, tiulQ comteluî Napo- 
leonc da Cerbaia, ucisG de unchiulO său cbmtele Albert da Man- 
gona. 

(11). Precum spunea ensu.şî acelfi sufletO. 

(12). Petru de Ia Brossc dintr'uă familia obscură, se născu in 
Turena, şi fu de profesiune chirurgO. ElO sciu se câştige favorea 
regelui FilipG III, atâtu în câtG acesta 'Iu crcâ mare ^ambelant). 
Când în 127G muri răpede fiulG celti mare alâ lui FilipO, se bă- 
nui că arO fi fostQ otrăvitO. Petru acusâ pro Măria de Brabant, 
fiica lui Enric VI duce de Brabant şi a doua soţia a Iui Filip, 
că arG fi otrăvitG pre fiulG săG vitregG ca să asicure fiului ei 
propriu succesiunea tronului Franciei. Curăţită regina mai multG 
seG mai puţinG de acesta culpă, Petru începu se cacjă în disgra- 
ţiă pre lângă rege, şi pre când acesta se afla în resbelG cu AU 
fons X regele Castiliei, inemicil lui Petru 'IG acusară de trădare, 
arătândG regelui nisce scrisori secrete către Alfons, ce ei pretin- 
deaG a fi fostG scrise de Petru. Din aceste motive Filip puse s5 
*IQ spânzure. • 

(13). Adecă Măria de Brabant să aibă grije de sine, făccndft 
penitenţă pentru a fi cooperatG Ia mortea acestui inocentG. 



92 NOTE LA GANTULU VI. 

(14). Dincoa, adecă în acesta lume; să mt Jiă lUntr'uă turmă mal 
rea de cum este acea a sufleteloru negligente din Antipurgatoriu, 
adecă să nu fiă dintre cei damnaţi în InfernO. 

(15). Adecă ca rudele, amici!, ce n'aii murită ancă, se facă ru- 
găciuni pentru acele suflete, ca ele să potă mai răpede să se pu- 
rifice, se devină sânte. 

(16). Virgiliu în cartea VI a Eneidei negă, că prin rugăciuni se 

schimbă ceea ce s'a hotâiutfi în cerâ. PalinurO rugândâ pre Enea 

ca să 'lâ trecă Achero)it«.le, Sibila 'i rcspunde: Desine fata Deum 

Jlecti sperare precando, adecă înceteză de a spera că ^eiî se vorti 

îndupleca prin rugi. 

(17) Se rogă numai pentru aceea ce, după părerea ta, nu le arft 
fi de folosii : s6 rogă ca prin rugi, să încerce cei de pre pămOntQ, 
a îndupleca pre D-zefi. 

(18). Speranţa că sufragele celorO vii Ie potii fi de folosG. 

(19). Vn-ftilu judecăţii, espresiune consacrată de jurisconsulţi, 
înalta judecată divină nu perde din rigorea sea, pentru că foculâ 
carităţii celorft vii împlinesce într'unO momentti, cea ce trebuesctl 
în timpîî îndelungate să satisfacă sufletele din Purgatoriu. «Jus- 
tiţia nu perde decă sufletulQ în puţinG timpu espieză.» Tommasco. 
«Doctrina că, sufragiele seG operile piose ale celorO vii pentru 
sufletele cari se purifică, nu facii să se schimbe judecata de D-zeO 
pronunţiată, 'şi are cuventulO în prcsciinţa divină. Decă rugile 
păgânilorQ nu eraâ eficace, causa este că aceste rugi, ca şi acele 
ale creştinilorQ în stare de p6catfl, nu eraG meritorii: asemeni 
rugi suntâ despărţite de D-zeO.» Lubin. 

(20). «Pentru că este vorba de dogmă, Virgiliu simbolulG filo 
sofiii raţionale, nu voesce ca Dante să se mulţumiască numai cu 
opiniunea luî, ci 'lo îndemnă să cre(}ă ceea ce 'I va spune Bea- 
trice, care este pusă ca uă lumină între intelectO şi adevfirO a- 
supra unui asemene puncta. Mintea luminată de Beatrice seO de 
Sciinţa divină, va ajunge să vedă adevJJrulG. Dante auc}indâ că 
are să ve^ă pre Beatrice în vorfulO muntelui, se simte gata a în- 
frunta greutatea urcării.» Lubin. 

(.21). VomG continua calea nostră susG pre munte, câtG timpG 
va fi lumină. 

(22). Adecă calea este mai grea şi mal lungă de cum 'ţî închi- 
pucsci. 



NOTE LA GANTULU VI. Qg 

(23). In vcrfulti muntelui. 

(24). Adecă sorele. 

(25). Cum i le întrerurapeaî, când era la răsăritu. 

(26). Acestu sufletîi este alQ luî Sordello de Visconti din Man- 
tua, celebru trovatore italiano din secolulfl XIII, şi care scrise şi 
în limba provenţală. Buti în comentariulQ sărt asupra divinei co- 
medii, (îice: «Accstîi Sordello, fu uniî bâr3)atîi înţeleptG şi scrise 
uă carte numită Tesoi-o dei Tcsori. Dante ni'lG presintă, ^ice Lu~ 
bin, ca. tipulu patriotului ardinte şi onestfl, şi oficiulu săG semăna 
cu acelu alO şambc'anilorQ de curte. Unfl scriitorft din seco- 
lulO XV, Battista Fulgoso seO Fregoso (Vedi Manuale dantesco de 
lacopo Ferra::i Voi. V pag. 387) într'uă carte a sea Dei Delii o 
Falii mcniorabili, laudă forte multQ vitejia lui Sordello care es 
lupta «corpâ la corpii cu dou6-4eci şi trei cavaleri forte puternici, 
şi pre toţi douC-cJeci şi trei 'i învinse.» Pentru forţa sea fisică şi 
valorea sea era priviţii ca primulQ cavalerii în Italia. Ezzelino 
da Romano, domnii preste Padua şi uă mare parte a Lombardiei, 
'IQ chiemâ la curtea sea şi 'Iii primi cu mare distincţiune. Ina- 
morânduse de Sordello, Beatrice, sora lui Ezzelino, acesta con- 
simţi la căsătoria lorii. Nu mulţii dupe acesta, muri Beatrice. 
Notiţiiie oferite de documente ne arată pre Sordello, ca capii şi 
aprope ca arbitru alii guvernului patriei sele Mantua, ca cavalerii 
forte valoroşii şi oneştii, ca patrioţii mare, care cu mintea şi cu 
spada susţinu onorea Mantuei şi a Italiei. (Ve(|i Liibin, pag. 674 
din Divina Comedia, espusă şi comentată de densulu.) — Croni- 
carii timpului vorbesca de amorurile lui Sordello cu Cunizza, pre 
care arii fi răpit'o soţului s6ii Riccardo, comte di san Bonifazio. 
Acestii faptO 'i arii fi atraşii disgraţia protectorului sSQ, Ezze- 
lino, care era fratele Cunizzei. (Cunizza era sora cea mai mică 
a lui Ezzelino). De altă parte se spune, că Cunizza, din. chiar casa 
părintescă arii fi fugiţii, nu cu Sordello, ci cu unii seniorii din Tre- 
viso, numiţii Bonio. Că trovatorulii Sordello nu fu acelti don Juan 
din romanele timpului s6ii, o demonstreză chiar scrierile sele, în 
care elii se arată ceva mai presusti de câtii unii poeţii ala amo- 
rurilorO facile. (Ve4i în PurgatoriulQ comentata de Scarlaczini, di- 
gresiunea asupra luî Sordello, Ia finele Cantului VI). 

(27). Dupe comentatorula Landino, tăcerea luî Sordello arata, 
că elQ nu s'a ocupata cu studiulu filosofici şi ala teologiei, ci 
numai cu acela ala istorii şi geografiei, şi că prin urmare nu 



94 KOTE LA CANTULU VI. 

potc vorbi de altti-ceva. In cântulQ următorâ ensă Sordello va 
vorbi de altele de câtQ de geografia şi isloriă. 

(28). Dante la vederea celorQ doul Mantuanî, carî se imbrăţişiafi 
cu atâta afecţiune, nainte de a se cunosce, şi numai pentru că e- 
rati născuţi în aceaşi cetate, nu 'şi pote înfrcna durerea şi mâ- 
nia cugetândâ la discordiile intestine, care sfâşiaCi Italia, .şi la 
ura reciprocă a fiilorQ ei, şi prorumpe în acesta teribilă apos- 
trofă, ce este unulG din cele mai sublime pasagie din Comedia 
divină. 

(29). Numesce Italia uâ navă fără cârmaciu, neliindti guvernată 
de unO imperatorO, ci de mulţi tirani, cari o esploatafi în folosulG 
lorfi. Latinii numiail uneori uă femeă, lupanar, prostibulum, în 
locti de wereh'ix. Benrenn/o liambaldi (|ice, că Italia este numită 
unfi lupanar, fiindQ-că precum în lupanare se vinde fără ruşine 
carnea omenoscă, asemenea warea prostituată, adecă Curia Romana 
şi Curia Imperială, vendQ libertatea Italiei. 

(30). La dulcele nume alţi patriei. 

(31). «In Purgatoriu unde tote sufletele aparţinA unei singure 
cetăţi, şi unde prin urmare nu s'arQ putea pretinde altă amore 
între concetăţeni.» Scartaccini. 

(32). Cată în cetăţile tele maritime precum .fi în acele din in- 
teriorulfl t6ii. 

(33). Represintă Italia în metafora unui calG, şi pentru că Jus- 
tinianfl, imperatoru în secolulO Vl-lea, fâcîi unO nou codice de 
legi numita după dcnsulO, (}ice că elfi 'î îndrepta freulQ (căci le- 
gile suntQ frculfi poporelorfi); ensă nu 'î fu de nici unO folosQ I- 
taliei sau calului, fiindu-că şeua era golă, adecă lipsiâ celQ care 
trebuia se călăusescă calulO. 

(34). Adecă ruşinea arfl'fi mai mică, decă Justinianft nu arti G 
reordinatQ legile. 

(35). Se adreseză către clerO, care arti trebui să se ocupe nu- 
mai de biserică, şi se lase imperatorului guvernulu afacerilorâ 
timporale. 

(36). In Evangeliu : sa dai Cesarcluî ce este alii Cesareîuî şi Iul 
D-zeti ce este din tul D-zeu. 

(37). Nefîindu condusă de unQ bunQ călăreţO, de unG impera- 
torO înţelepţii, de cândG tu clerti inaptu a o guvena ai pusii mâ- 
na pe căpCstru. 

(38). Stă tota la metafora calului, ala cărui călăreţe în anula 



NOTE LA CANTULU VI. 95 

1300 arâ ii trebuita să. (iă Albert de Austria. Tatălâ acestuia, im- 
peralorulO Rudolf I de Habsburg, fu alesu în 1273 şi muri în 1291. 
ElO nu voi să descindă nici-uă-dată în Italia, caro fusese mor- 
mentula atâtorO alte armate ale predecesorilorO sei. Murindft în 
1298 imperatorula Adolf de Kassau,într'unu duelfi ce avusese cu 
Albert de Austria, acesta fu alesQ imperatorO. Bonifaţiu VIII nu 
voi s6 'la recunoscă, căcî era nedemnO şi culpabilii de lesă- 
maiestate. Benvenuto da Imola povestesce în comentariulQ şi în 
cronica sa, că în anulG următorO, când veniră la Roma ambasa- 
dorii luî Albert, pentru întărirea imperatorului, Bonifaţiu 'I primi 
stândti pre trona cu corona în capO şi cu spada în mână, şi le 
(}ise cu asprime: *Eu, eu suntu Cesare, eu Imperalorulu.» Totuşi 
Bonifaţiu recunoscu de bună acea elecţiune în anulQ 1303, căcî 
fiindâ în inimiciţie cu Filip alQ Franciei, avea trebuinţă de aju- 
torulG luî Albert, spre a'i ţine frunte. 

(39). Neavenda imperatorula dupe sistema politică a luî Dante, 
alta superiora de câta pre D-zea, nu pote fi pedepsita de câta 
singura de ela. Dante face alusiune ia mortea tragică a lui Al- 
bert, întâmplată în 1308; ensă esprimă uă asemenea alusiune în 
formă de imprecaţiune seu de auguriu, pentru că anula visiuneî 
seîe este 1300. Albert fu înjunghiata de nepotula sda Ion, din ca- 
usă că ela ocupa partea ce acesta avea în moştenirea ducatului 
de Austria. 

(40). Reţinuţi în statele de preste munţi, în Germania. Grădina 
imperiului : Italia. 

(41). Familii nobile din Verona, Monaldi şi Filippeschi nobili 
din Orvieto. 

(42). Montecchi si Cappelletti fuseseră învin.şi şi goniţi, deci erau 
gia trişti; Monaldi şi Fillippeschi se temeaa că aa se fiă goniţi. 
Celle d'ântoia dou6 familii avură certă lungă cu marchesii de 
Eşti, şi ânteia isbutiră se alunge pre aceştia din Eşti, apoi mar- 
chesii 'i alungară pre el din Verona, spune Anonimo Fiorentino. 
Villani Gior, scrie de cele alte dou6 familii că «imperatorula En- 
ric VII, trecenda prin Orbivieto, Filippeschi cu toţi ghibelinii lora 
începură a lupta în cetate în contra Monaldeschilora şi celora 
alţi guelfi din Orbivieto, pentru a dâ ţera imperatorului.» In 1337 
spune tota Villani, Monaldeschi fură alungaţi din Orvieto. (Mo- 
naldeschi sea Monaldi este una şi accia.şi familia). 



96 NOTE LA CANTULU VI. 

(43). Adecă «a comţilorQ, marchesilorfi şi altorO nobili şi seniori 
ai Italiei, cari apesă peste nnC*sură pre supuşii lorii.» Buti. 

(44). Santafiore era uă comţiă în Maremma sienesă, care în a- 
nulu 1300 aparţinea unei ramuri a comţilorfl Aldobrandeschi, cu- 
noscut! sub titlula de comţi de Santafiore. Dante vorbesce în i- 
roniă ()icendu cum e de .ticwă, adecă în Santafiore cineva nu este 
sicuru^ fiindfi-că acolo se comitO tâlhării. 

(45). VCduvă, adecă abandonată de imperatorO, care, pentru di- 
recţiunea civilă era sotnlu ei. Când scria Dante, Roma era aban- 
donată şi de papi, carî 'şi aveafi curtea la Avignon. 

(46). Amară ironia, căci Italienii se uraQ de morte între eî. 

(47). Vino cela putinO a arăta că 'ti este ruşine de faima ce aî, 
adecă că din causa avaritiel, stai în Germania şi laşi să se rui- 
neze Italia. SeG vino a te ruşina de disrreditulO t6tl în Italia, 
unde esci despretuitii do totî şi priviţii ca unii omti de nimicii ; 
şeii vino sC au(]î lucrurile ru.şinose ce se spunu de tine. 

(48). Dante numesce pre Crist, Joe, şi numindu-lil astii-felii, ca 
filosofQ, a cătatQ la idea ce s'ascunde într'acestii nume, la fiinţa 
creatoro şi moderătore a universului, la tatălG justiţiei. Elti forte 
deşii face uşii de mitologia păgână. Gioberti observă, că Dante 
pote voesce să facă alusiune la cbraiculti lehovdJi. Acestti terminti 
ensă obiecteză Scartaccini, nu era cunoscuţii în timpulti lui Dante. 
Pentru prima oră se întrebuinţa în secolulG XVI şi anume de 
confesorulti lui Leon X, într'uă operă a sea De airanis cath. veri- 
tai'ts. 

(49). Ne prepari tu pote în imperscrutabilulii tăfi consiliu ver'untî 
bine, cu relele ce ne faci s6 sufcrimii? «Luptele, tumultele, de- 
sordinele acelorti timpi aveaii într'ensele germeni fecunzi; eratt 
campana de morte a stării lucrurilora din evulti mediu, durerile 
nasceriî unei noul condiţiunî de cultură europeană. Fără ele, I- 
talia n'arii fi avuţii importanţa ce a meritaţii s'o aibă la sfârşi- 
tulti evului mediu. Dante pare a fi avuţii uâ presimţire despre 
acesta, când înălţa către Cerfi indouiosa întrebare conţinută în 
aceste versuri. *Scarlac:ini, Dante Alighieri etc. 

(50). Adecă starea asta a cetăţilorii italiane de a fi pline de ti- 
rani, şi de a deveni orti ce vilanii unii Marcelii, este p6te uă pre- 
gătire pentru vre uă consecinţă salutariă, deră necunoscută nou6. 
Marcelă fu unii fierosii inemicti alii autorităţii imperiale. Dante 
voesce să ^\c& că ori-co vilanii se crede tare a combate imperiulO. 



NOTE LA CANTULU VI. 97 

Fură doui Marceli : unulG faimosO căpitanQ romanu, care distruse 
Siracusa ; celG-altO, partisanulâ lui Pompeiu şi inemiculG lui luliu 
Cesarc. De acesta vorbesce aici Dan te. 

(51). Şi acesta este uâ amară ironia. PoetulQ voesce să (Jică: 
pre line Florenţa, nu te privesce digresiunea mea, graţie popo- 
rului tSO, care deplânge ca şi mine pre cele alte popore tirani- 
sate din Italia, căcî elA este libera. 

(52). Locuitorii multora alte cetăţi înţelegQ şi dorescG ceea ce 
este dreptO, ensă ei pregetă a'şî esprime simţimentele lorG, .şi nu 
vorbesctl de câtQ dup.ă uă lungă ponderaţiunc, pentru a nu arunca 
cu nesocotinţă vre uă săgeta, pre care să nu o potă retrage. Po- 
porult) florentina ensă are dreptatea numai pre buze, eră nu şi 
In sufletâ. 

(53). Adecă sarcina guvernului cetăţii. 

(54). Adecă stimulata de temerea ca causa publică s6 nu ca(|ă 
pre mâni rele, poporulft tSti respnndc la uă invitaţiune făcută 
altii-cuiva : eu mi încarcu, adecă iaQ asuprâ'mi sarcina guvernului. 

(55). Danie continuă ironia. Ricca nu trebue să se înţelegă în 
sensti contrariu, adecă tu escî seracă. Florenţa era către 1300 forte 
avută, atâta de avută în câta Bonifaţiu VIII, putu dice lui Carol 
de Valois : «te ama trâmisa la sorgintea aurului.» Micea deră tre- 
bue inţelesa cum l'a înţelesa Benvenulo BamhaUli care scrie : ricca 
di malvagie ricdiezse, avută de bunuri răa câştigate. 

(56). Adecă de civilisaţiune spre care abia se îndrumaa. 

(57). Aici poelula prorumpe în mustrări pe faţă: ordinele, mă- 
surile ce iei în luna luî Octobre, sunta călcate nainte de jumăta- 
tea lui Noembre. 

(58). Membre adecă cetăţeni: când alungânda pre unii, când 
rechiămănda pre alţii, dup6 facţiunea care era la putere. 

(59). Adecă decă nu esci orbă de inteligenţă. 



■~jn ccccecpe=* 



^Illlllllillllllllllllllllllllllllll|!|||||||lllllllllllllll!i|li|llllllllllllllllllllllll^^ 


m 


li 




. : ; ^- :'i ^stMâr -v.-< • * - • • •: > ■ ) - ^tjg^ ^ .-< • • . 












■^^KjK^if^^^ 






^K^îB^aH 




SsBtaKiir^^âlBBBfiB 


|l|IIIIHi;i!llllll!llll!llllllll1llllllllllllllllllllll!llllll!llllllllllllllinillllllllllllllllilllllll^ 


lll 



CĂNTULO Yll. 



Sortleîlo propune cAIAtorilorA nC'I ciinducA înfr'na vale, unde vorft accepta reintârcerea 
<)i1el, pentru a continua calea. AcestA vale e lf>cuit& de Hufietele pSc&toţUorA, cari dia 
causa ambiţiunii .<! nc<tAţiuluI de putere a(k uitata de ase cAi. Sordello arntA cAIAtnrilora, 
mal mulţi principi ni persane mari. 



1. După ce de treî seu palrn orî se repeţiră 
onestele şi cordialele salutări, Sordel se retrase 
<Jicendâ: — «Voî cine sunteţi ?i)» 

2. — «Înainte de a se îndrepta către acestti 
munte sufletele demne de a se urca la D-zeă, 
<5sele 'mî fură îngropate de către Octavianîi^). 



Posciache le accoglienz3 oneste o liete 
Furo iterate tre e quattro volte, 
Sordel si trasse, e disse: Voi chi siete? 

Prima eh' a qucsto monte fosser volte 
L'anime degne di salire a Dio 
Fur l'ossa mic per Ottavian sepolte. 



100 CANTULU VII. 

8. Eu sunlti Virgilitt, şi nu perduî cerulii pen- 
tru ver'unu altă răii, ci pentru că n'avuî cre- 
dintă^j, — » respunse atunci călăusa mea. 

4. Precum e acela, care de uă-dală din a- 
intea sea vede unu ce de care se miră, şi 
crede şi nu crede, (Jicendii: este, nu este; 

5. asia păru acela*), apoi 'şî pleca ochii, şi 
umilu se reintorse^) spre elu, şi 'la îmbrăţişiâ 
acolo, unde se prinde copilulu. 

6. — «O gloria a Latinilorii» — cjise elti — 
prin care limba nostră arătă ceea ce putea, a 
eternă on6re a locului, unde eii fuî ! 

7. Ce meritu, ce graţia te arată mie ? De 
suntă eu demnii a'ţî aucji cuvântulă, spune'ml 
decă vinî din Infernă, şi din ce claustra^)? > 



3 r son Virgilio ; e per null'altro rio 
Lo ciel penlci, cho per non aver fe: 
Cosi rispose allora ii Duca mio. 

4 Qual e colui che cosa innanzi a se 
Subita vede, ond'ci si maraviglia, 
Che crede e no, dicendo : ell' e, non e; 

5 Tal parve qucgli, e poi chind Ie ciglia, 
E umilmentc ritorno ver lui, 

E abbracciollo ove '1 minor s'appiglia. 

6 O gloria de' Latin, disse, per cui 

' Mostro cio che potea la lingua noatra ! 
o pregio eterno dcl loco ond' io fui ! 

7 Qual mcrito o qual grazia mi ti mostra? 
S'io son d'udir le tue parole degu.), 
Dimmi se vien d'lnfcrno, e di qual chiostra. 



CANTULU VU. 101 

8. Respiinse: — «Prin \6\e cercurile durero- 
sului regnii venit'amu aici. Din cerft uă virtute 
mişcatu-m'a şi eu cu densa vinii. 

9. Nu pentru a face, ci pentru a nu face, 
suntâ lipsită s6 vădii înaltulu sore, ce tu do- 
rescî, şi ce târcjiă fu cunoscutu de mine"^). 

10 Unii locu e joşii acolo, nu prin martiriă 
tristtt. ci numai prin tenebre, unde lamentele 
nu sună a vaete, ci suntii suspinurî^"). 

11. Acolo staă eii cu micii inocenţi, muş- 
caţi d'alii morţii dinte, nainte de a fi spălaţi 
de culpa omenescă. 

12. Acolo staii cu aceP) cari nu se ornară 
cu cele treî sânte virtuţi, şi cari fără de viţii 
aii cunoscuta şi urmattt pre tote cele-alte. 



8 Per tutti i cerchi del dolente regno, 
Rispose Iui, son io di qua vcnuto : 
Virtu del Ciel mi mossc, e con lei vegno. 

9 Non per far. ma per non fare, ho perduto 
Di veder l'alto Sol che tu disiri, 

E che fu tardi da me conosciuto. 

10 Luogo c laggiîi non tristo da martiri, 
Ma di tenebre solo, ove i lamenti 

Non suonan come guai, ma son sospiri. 

11 Quivi sto io co'parvoli innoccnti. 
Da' denti morsi della morte, avânte 
Che fosser dalP umana colpa csenti. 

12 Quivi sto io con quei che le tro sânte 
Virtu non si vestiro, e senza vizio 
Conobber l'altre, e scguir tutte quantc. 



102 CANTULU VIL 

18. Ensă (ie poţi p(^ii Fciî^"), arată-ne cum 
sS piitemu maî iute veni acolo, unde Purga- 
toriulu 'şî are adevăratulCi începutCi^i).» 

14. Respunse: — «Nici unii locii ne e asemnatii; 
'mi e datu se mergă şi susti şi în giuru : câlu voitk 
putea der merge, voia fi ca călâusă lângă tine^^)^ 

15. Der vedî că giă apune dioa, şi nu se 
p6te n6ptea merge în susQ; deci bine ară fî 
sS ne gândimu la vre unti bunu mastî. 

16. Suflete suntii colo la drepta, retrase, de 
'mî permilî la ele te voiii duce, şi nu fără plă- 
cere le veî cun6sce.» 

17. — «Cum acesta?» fu respunsii: — «Cine 
arii voi să mergă n(5ptea, fi-va ore împedicatti 
de cineva? şeii fi-va că nu pole?^^).» 



13 Ma SC tu sai e puoi, alcuno indizio 
Dâ. noi, perche venir possiam pid tosto 
La dove ii Purgatorio ha dritto inizio. 

14 Rispose : Luogo certo non c' e posto : 
Licito m'e andar suso ed intorno : 

Per quanto ir posso, a guida mi t'accosto. 

15 Ma vedi giâ. come dichina ii giorno, 
E andar su di notte non si puote; 
Pero e buon pensar di bel soggiorno. 

16 Anime sono a destra qua remote : 
Se '1 mi consenti, menerotti ad esse 

E non senza diletto ti fien note. 

17 Gom'e cid? fu risposto: chi volesse 
Salir di notte, fora egli impedito 
D'altrui? ovver saria che non potesse? 



CANTULII VII. 103 

18. Şi bunulti Sordel cu degeliilu făcu uă 
liniă pre pămentti, dicendu: — «Vedî, nici pre- 
ste acesta nu veî trece cu sorele apusil^*). 

19. Nu că, afară de întunereculii nopturnii, 
v'arti împedica altă-ceva a v6 urca: acela prin 
neputinţă voinţa nimicesce^^). 

20. Cu elti'^) v'aţî putea înt6rce jostt, şi 
merge rătâcindu în giurulii c6steî, precând o- 
risontulă ţine (|iua ascunsă^^); 

21. Atunci Domnulii meu dise, aprope * ui- 
mita^®): — «Du-ne der unde dicî că e plăcuţii 
de masQ.» 

22. Abia ne depărtasemii de aci, cănd luai 
sema, că muntele era scobii i1, formăndii uă 
vale, ca văile de aicP^). 



18 E ii buon Sordello in terra frcgo '1 dilto 
Dicendo : Vedi, sola questa riga 

Non varcheresli dopo ii Sol partito: 

19 Non per6 che altra cosa dessc briga, 
Chc la notturna tenebra, ad ir suso : 
Quella col non poter la voglia intriga. 

20 Ben si poria con lei tornare in giiiso, 
E passeggiar la costa intorno errando. 
Mentre che l'orizzonte ii di tien chiuso. 

21 Allora ii mio Signor, quasi ammirando: 
Menane, disse, dunque lâ. 've dici 
Ch'aver si puo diletto dimorando. 

22 Poco allungati c' eravam di lici. 
Quand'io m'accorsi che '1 monte era scenio, 
A guisa che i valloni sceman quici. 



104 CANTULU VII. 

23. — «Vomii merge acolo,» — dise acea um- 
bră, — «unde costa din sine face senu^o), ş'a- 
colo vomu ascepta noua dioă.» 

24. Era uă cărare strâmbă, între răpede şi 
plană, ce ne conduse Ia latura văii, acolo unde 
limbulu maî multa de jumătate m6ve^^). 

25. Aurulu şi fmulu argintii, chermezulu şi ce- 
rusa, indiculii, lucidulii şi seninulii lemnii, fres- 
culti smaraldu în momentulu când se rumpe^^), 

26. de aru fi fostu puse, în acelu senii prin- 
tre erburî şi flori, aru fi în col6re învinsCj cum 
de maî marele seu e învinsu celu maî micii. 

27. Natura nu numaî că depinsese aici, ci 
din suavitatea a miî de mirose, făcea unu a- 
mestecu necunoscuţii '^^3^. 



23 Cola, disse queH'ombra, n'anderemo 
Dove la costa face di se grembo, 

E quivi '1 nuovo giorno attenderemo 

24 Tra erto e piano era un sentiero sghembo, 
Che ne condusse in fianco della lacca, 

hk dove piu eh' a mezzo muore ii lembo. 

25 Oro ed argento fino e cocco e biacca, 
Indico legno lucido e sereno, 

Fresco sraeraldo in l'ora che si fiacea, 

26 Dall'erba e dalii fior dentro a quel seno 
Posti, ciascun saria di color vinto, 

Come dai suo maggiore e vinto ii meno. 

27 Non avea pur natura ivi dipinto, 
Ma di soavitâ di miile odori 

Vi faceva un incognito indistinto. 



CANTULU VII. 105 

28. Vădiiî, stându pre flori şi pre verdelă, 
suflete cântându Salve Reyina'^^)^ cari nu se 
vedeau din vale afară^^»). 

29 — ♦Naintecapuţinulu s6re s6 s'ascundă-^) 
începu Mantuanulu care ne călăuzise, — «prin- 
tre aceî s6 nu voiţi, ca eii s6 ve conducu. 

30. De pre acesta nălţime maî bine veţi cu- 
n6sce mişcările şi feţele a toţi câţi sunlii aici, 
de câtu fiindii între eî în vale josu. 

31. Celii care şede maî susu şi pare a fi 
neglesîi ceea ce trebuia s6 facă. şi care nu 
'şî mişcă gura la cântulu celorii-alţp'^). 

32. fu Rudolf imperatorulii^^), care putea 
să vindece rănile ce au ucisu Italia, asia că 
târcjiii se va reînsufleţi prin altulu^»). 



28 Salve liegina in sul verde e in sn' fiori 
Quindi seder cantando anime vidi, 

Che per Ia vallo non parean di fuori. 

29 Prima che '1 poco sole ornai s'annidi, 
Comincid '1 Mantovan che ci avea volţi, 
'ira color non vogliate eh' io vi guidi. 

30 Da questo balzo meglio gli atti e i volţi 
Conoscerete voi di tutti quanti, 

Che nella lama gid tra essi accolti. 
81 Colui che piii sied'alto, ed ha sembianti 

D'avor negletto cio che far dovea, 

E che non muove bocea agii altrui canti, 
32 Hidolfo impcrador fu, che potea 

Sanar le piaghe c' hanno Italia morta, 

Si che tardi per altri si r!crea. 



106 CANTULU VII. 

83. Celu alia, care la vedere 'Iu mângâie, 
domni preste ţera unde nascil apele, pre oarî 
Molda le duce în Elba, şi Elba în mare^^*). 

84. Se numi Otocar^i), şi'n faşiă chiar, fu 
mullu maî bunu de câltt Vinceslas bărbosulii, 
fiulu său, care se îngraşe în lussuriă şi'n lene^^). 

35. Şi acelu Născiortt^s), ce pare în strânsă 
convorbire cu celii care are aspectu atâtii de 
blându^^), muri fugindîişidesflorându crinulii^^). 

3(). Vedeţi cum 'şî bate peptulu^*). Vedeţî 
şi pre celii-altii care, suspinândii, a făcuţii din 
palmă obrazului patii^^). 

37. Suniu tatălii şi socrulu reuluî FrancieP®). 
Eî sciu viata luî cea viţi(5să şi mânjită, de aci 
durerea ce'î străpunge aslâ-felii^^). 



33 L'altro, che nella vista lui conforta, 
llesse la terra tlove I'acqua nascc, 

Chc Molta in Albia, ed Albia in mar ne porta: 

34 Ottacherro ebbe nome, e nelle fasce 
Fu meglio assai che Vincislao suo figlio 
Barbuto, cui lussuriă cd ozio pasce. 

35 £ quel Nasetto, chc stretto a consiglio 
Par con colui c' ha si benigno aspetto, 
Mori fuggendo e disfiorando ii giglio : 

36 Guardate lă, come si batte ii petto. 
L'altro vedete c' ha fatto alia guancia 
Della sua palma, sospirando, letto. 

37 Padre e suocero son del mal di Francia: 
Sanno Ia vita sua viziata e lorda, 

£ quindi viene ii duol che si li lancia. 



CANTULU VIL 107 

38. Celu care pare a tatu de membrosii, şi se 
acordă în cântecă cu acela cu nasuliî bărbătesc^. 
era încinsu cu funia tuturorfi virtuţilorti*^). 

39. Şi de aru fi remasu în urmă'î rege, te- 
nSrulâ care 'î stă la spate, arii fi trecuţii din 
vasu în vasii val6rea*^); 

49. ceea ce nu se pote (\\ce de ceî alţi mosce- 
nitorî. lacob şi Frederic aîi regate : nici unuîii 
însă n'are parte din moscenirea cea maî bună*^^. 

41 . Rare-orî se înalţă'n ramuri umana pro- 
bitate*3): astîi-felii voesce acelG care o dă, pen- 
tru ca de la elu să se ceară. 

42. Cuventele mele şi celui Nasosîi**) se cu- 
vinu, (precum şi celuî-alttt, luî Pietru, ce cântă 
cu elâ) de care gia se plânge Apnlia şi Provenţa*^). 



38 Quel che par si membruto, c che s'accorda 
Cantando con colui dai maschio naso, 

D'ogni valor porto cinta la corda. 

39 E se re dopo lui fos^c rimaso 
Lo giovinetto che retro a lui siede, 
Bene andava ii valor di vaso in vaso ; 

40 Che non si puote dir dell'altre rede. 
lacomo e Federigo hanno i rea mi : 

Del retaggio miglior nessun possiede. 

41 Rade volte risurge per li râmi 
L' umana probitate : e questo vuole 
Quei che la dâ, perche da lui si chiami. 

42 Anco al Nasuto vanno mie parole 

Non men ch'all'altro, Pier, che con lui cânta, 
Onde Puglia e Proenza giă si duole. 



108 CANTULU VII. 

43. Atâtii de mică e planta pre lângă eemen- 
ţiă*<^), pre câtu (^onstanţia se mândresce cu so- 
ţiulu eî rnaî multu de câîu Reatrice şi Mărgărita*^). 

44. Vedeţi pre Regele ce fu în viaţăi sim- 
plu*®), şedendu colo singuru, pre Enric alft An- 
gliei; acesta în rnmurî are maî bună mlădită. 

45. Celu care şede maî josti printre aceşti, 
uitându-se în susă, e Gulielmii MarchesulG*^), 
pentru care Alessandria şi resbelulii seu 

făcu Monferatulu şi Canavesulii să plângă^^). 



43 Tant'e del seme suo minor la pianta, 
Quanto, piu che Beatrice e Margherita, 
Gostanza di marito ancor si vanta. 

44 Vedete ii re della semplicc vita 
Seder iâ solo, Arrigo d'lnghilterra : 
Questi ha ne' râmi suoi migliore uscita. 

45 Quel che piu basso tra costor s'attera, 
Guardando in suso, e Guglielmo marchese, 
Per cui e Alessandria e la sua guerra 

Fa pianger Monferrato q ii Canavese. 




• ^ 



NOTE LA CĂNTQLtr YII. 



(1). Alusiune Ia îmbrăţişerile lui Virgilifl şi Sordcllo din cântulG 
precedenta. Sordello vorbesce numaî lui Virgiliu, cum se vede din 
respunsulu acestuia, şi 'i vorbesce în pluralQ pote spre a'î face 
onore. 

(2). înainte de mergerea lui Crist, calea Purgatoriului nu era 
deschisă sufletelorG reţinute atunci în LimbQ. 

(3). Nu fusci creştinu. 

(4). Sordello. 

(5). După ce 'IG salutase amicala, se depărtase de dcnsulu, şi 
acum vine din nou la densulâ, şi 'I sărută genuchil. Acum Sor- 
dello nu îmbrăţişeză pre concetăţenulft s60, ci pe marele poetQ. 

(6). Din care cercu. 

(7). Nu pentru că amu făcutti păcate, ci pentru că n'ama ope- 
ratQ după doctrina creştină, perdut'amti dreptulft de a vedea pre 
D-zeQ. 

(8). Acesta locaşti este LimbulG unde staG copiii morţi fără 
botezO, necurătiţl de pdcatulQ originala. 

(9). Cu acel cari nu practicară virtuţile teologale: credinţa, spe- 
ranţa şi caritatea, ce ni se comunică prin botezQ ; ci cari aft cu- 
noscuta şi practicata numai virtuţile naturale şi civile. 

(10). Decă 'ţi este permisa s6 te depărtezi de aici, şi să vini a 
ne servi puţina de călăusă. 

(11). Adecă adevărata sea intrare. EI sunta ancă în Antipurga- 
toria. — «AdevSratula principia ala Purgatoriului pentru cel din 
lume este intrarea în penitenţă, necunoscută celora din lume din 
causa multora feluri de negligenţe.» Bufi. 

(12). Pen6 a intrarea Purgatoriului sunta libera sS merga pre 
ori unde 'mi va plăcea, sus şi împrejuruia muntelui. 



110 NOTE LA CAKTULU VII. 

(13). Adecă n'aril avea putere s6 mergă, 

(14). «Noptea însemneză orbirea ignoranţei ; Sorele este D-zeO, 
:şi lumina lui este lumina intelectuală ce D-zeft trămite acelorfi 
cari suntft pre calea spirituală, pentru ca să p6tă căştiga cunos- 
■ciinţa legilorO divine şi s6 le urmeze.» Lubin. 

După Scartcuzini, Sorele simboiiseză graţia divină, fără de care 
emula nu pote face nici măcarO unG pasG către perfecţiune. Ensă 
«a s6 se ocupe de lucruri mundane, seu s6 se reîntorcă la răfi, 
omulti pote acesta şi după ce a apusfi sorele. 

(15). Adecă «nici uă altă pedică este în acesta cale, afară de 
Intunerecft, adecă orbirea şi ignoranţa pScătoşilorfi.» An. Fior. In- 
tunereculG prin neputinţa pre care o causeză, nimicesce voinţa 
omului de a se urca. Când cineva nu pote, nu voesce. 

(16). Cu întunerecula nopţii, adecă fără lumina intelectuală, seG 
fără graţia divină, cineva arQ putea să se reîntorcă la pScatQ, şi 
«S mergă rătăcindG fără folosQ în giurulQ muntelui. 

(17). Adecă ţine ascunsO sorele. 

(18). UimitG de cele aurite de la Sordello. Legile Purgatoriului 
suntQ chiar lui Virgiliu necunoscute. 

(19). Adecă ca văile de pre pămentG. 

(20). Adecă furmeză uă cavitate în munte. 

(21). Adecă parte răpede, parte plană, cum suntG de ordinarft 
•cărările prin munţi. Acesta cărare, strâmbă, tortuosă, conducea 
la una din laturile acelei văl înflorite, şi anume in partea aceea 
unde marginea ei, more. 

(22). Dante ne arată în acestG ternariG c lorile florilorG ce smăl- 
•ţiaG acea vale: Am-^ilii, galbenulQ, argintuUi, albulG strălucitorG, 
'Cărmâsulu, roşulQ coşenilei, cerusa, albulG oxidului de plumbG, celfl 
mai purQ albG, iuăiailu, azurulG, lucidulu lemnu (stejarulQ pu- 
tredG, care când se udă lucesce noptea ; astG-felG esplică Buti) 
represintă colorea brună saG negră, fresctUu smaraldu, verdele 
celG mai viu. Dante (JiccndG fresco, înţelege momentul© când 
^smaraldulG se rumpe, pentru că atunci, neiiindG oxidatG de aerO, 
este de unG verde forte viG ."^i frumosG. 

(23). Natura nu numai împodobise acesta vale cu uă varietate 
deliciosă de colori, ci din amesteculG prcfumurilorG ce esalaG flo- 
xile, produsese unG profumQ unicO, nccunoscutG odoratulul o- 
ijTienescG. 



NOTE LA CANTULU VII. m 

(24). Pentru uniî comontatorî (PoslUalore Cassincse, Benr. liam- 
haldi, Landino, etc.) valea înflorită simboliseză fastulft viueţeî prin- 
ciare şi odorea faimei lorO. Ollimo (|ice că Danto o represintă a- 
tâtCi de frumosă, pentru ca sufletclorâ ncgiigente să Ic fiă mai 
grea, mai apăsătorc asceptarca aici, penă ce se potă merge în 
regnulCi unde înflorescO ângeroscele flori. Pentru Scarlacdni, a- 
cestă vale este simholulâ viucţcî pompose şi ncliniscite a locui- 
torilorCi ei, cari neglesscră pcnitenţij* şi mântuirea lorft eternă, 
preocupaţi numai de grija viueţii lorG trecfitore. — Salve Regina 
este untt imnO în onorca sântei Vergine Măria, care suna : ScUre 
Jiegina, ntater misericordiae, vita, du^cdo et spes noslra, salve! Ad 
te clamanms exiiUs filii Ilerae, ad le simpiramus gnnenles ei flentes in 
hac lacrimarwn valle. 

Eia ergo ! advocata nostra, illos Itios misericordes ociilos ad vos con- 
verte, et lesum, bencdiclum fruclum ventris lui, nohis post lioc exi- 
lum ostende. 

O demenSj o pia, o dulcis virgo, A/arta .' 

«Salutare ţie o regină, o mamă a misericordiei, viaţa, speranţa, 
bucuria nostră, salutare ţie! Către tine strigămâ noi fiii csilaţi ai 
£vel, către tine suspinămti noi gemondn si plângendG în acesta 
vale de lacrimi. 

Asia der tu apărătorea nostră, întorce misericorJioşii tCî ochi că- 
tre noi, şi ne arată după acesta esiliu, pre Isus, fruclulu bine- 
cuvântata ala pântecelora tele. 

O bl&ndă, o piosă, o dulce vergină, Mariă!» 

Acesta imna esprimă bine sentimentula acestora suflete, cari 
consideră valea înflorită, ca una esilia, ca uă rate de lacviml, şi 
ala cărora dora este se ajungă a vedea pre Mântuitora. 

(25). Din causa cavităţii văii, poeţii nu puteau se vcijă pre cei 
dintr'Snsa, din locuia de unde veniseră pre marginea cî. 

(26). Nainte de a apune sorele. 

(27). Adecă nu cântă cu cele-alte suflete, Salve Hcgina. 

(28). Rudolf de Habsburg tată lui Albert de Austria şi funda- 
torula casei imperiale de Habsburg, ancă doninitore în Austria. 
Ela pare a fl neglesa ceea ce trebuia se facă, adecă a neglesu de 
a veni în Italia, ceea ce după teoria politică a hiî Danie era uă 
sftntă datoria a orî-c5rui impertitora. Ela nu cântă cu ce'e alte 
suflele, potc din escesa de durere sea de ruşine de a'-^i t\ ncg'esa 



112 NOTE LX CANTULU VII. 

datoria. Astfl-fclu esplicară Benvemtio Jiambahli, Buti, Brunone 
Bianchi şi alţiî. 

(29). Alusiune la deşertele sforţări ale luî Enric VII de Lus- 
semburg, de a restabili in Italia autoritatea imperială şi de a vin- 
deca rănile Italiei. Dante scrise aceste versuri dupe ce se vgcju 
înşelatQ în marile speranţe ce pusese în Enric VII. Alţî comen- 
tatori escludu alusiunea şi interprcteză acestu versQ astti-felâ : 
Italia fiindQ acum degia mortă, târziu arO veni celti care arâ voi 
sS o resuscite/e (Buti, Venturi, Lombardi, Costa, Gregoreiii, etc.) 

(30). Adecă se arată a-lG mângâia. Aceî carî fură uă-dată în 
lume inemicî, stau aici împreună şi în pace, unuli'i mângâie pre 
oeli'i altu, ca şi cum arâ fi amici. — Ţera, unde nascQ apele, pre 
cari Multa (astăzi Moldava) le adună în sine, apoi le trămite Al- 
biei (astăzi Elba), şi acesta în Oceanîi, este Boemia. 

(31). Ottocar rege alu B<>emiei şi alfi Moravici, nu voi se re- 
cunoscă pre Rudolf ca rege alesG alQ Romanilorfi, şi elO fu din 
acesta causă privaţii de imperatorulti Rudolf de mai multe din 
posesiunile sale. Acesta 'IQ înăspri şi mai mnltâ, şi elti amerintâ 
de a separa de corpulâ Germaniei, Boemia, Moravia, Austria etc. 
ce-i aparţineau, şi de a face uă monarhia independinte. De aci 
ostilităţile între Rudolf şi Ottocar şi cele dou6 resbele. PrimulQ 
fu terminatQ în anulu 1276 şi Ottocar fu silittS a ceda imperato- 
riului tote posesiunile sele afară de Boemia şi Moravia. Pacea fu 
consolidată prin dou6 căsătorii : Vinceslas, fiulii luî Ottocar, luâ 
de soţia pre Guta, iiica lui Rudolf, şi fiulu acestuia, Hartraan, se 
căsători cu Cunigunda fiica lui Ottocar. Acesta pace însă nu ţinu 
multu timpu, şi ostilităţile reîncepură în anulu 1278 la Stilfried, 
la marginea Austriei, nu de parte de rîulîl Morana. întâlnirea am- 
belorti armate fu crâncenă; cei doui suverani deteră probă de uă 
valore personală estraordinară. Ottocar trădatti de unuliS din aî 
seî, perdu ori-ce speranţă de scăpare şi se aruncă atunci între i- 
nemici, în contra cărora se lupta eroicu p6nă ce muri. Rudolf 
versâ lacrimi pre cad a vru Iu luî, 

(32). Ottocar iiindîi copilu, preţuia maî multfi de câtO fiulti s6a 
Vinceslas, gia omQ cu barbă. Acesta succeda tatălui s6u în etate de 
8 ani pre tronulQ Boemieî, şi în anulG 1300, fu alesG rege alţi 
Poloniei, eră în celQ următorâ, şi ala Ungariei. In locO de a primi 
corona Ungariei, elft o ceda fiului sCa Vinceslas V, născuta în 



NOTE LA CANTULU VII. HH 

1287. Prima lui sotiă fu cum am v6(Jutu, Iiica Iui RuHoIf do Habs- 
burg, m6rtă în 1297; a doua, fu Elisabeta a Poloniei. V^inceslas 
muri la Huda în 1305. Acusaţiunea de lussuriosG şi de trândavft 
ce 'I aduce Dante aici şi în Paradisft (XIX) este forte justă. De 
şi fu supranumita celG piostS, de şi ascultă vre-uă dou?-(|ecI do 
leturgil prc 4>> totuşi avea uă droie de copii naturali la două- 
zeci şi cinci do ani, şi 'i plăcii se trăescă în de.sfreu şi'n trândă- 
via, ocupându-se fdrte puţinft de afacerile statului sdti. Mal era 
atfttQ de fricosâ, că ori de câte ori tuna, începea sd tremure, şi 
nu sciâ unde sd se ascundă. 

(33). Acesta e Filip III IndrăsneţulO, regele Franciei. şi alG do- 
nilea fiu alQ lui Ludovic IX. Se născu în 1245, şi urma tatălui 
sdQ prc tronti la 1270, atunci când tatălCi şi fîulâ se aflau la ase- 
diulfl Tunisului, în timpulG Cruciatei a doua. Filip muri la Per- 
pignan în 1285. Dante 'lâ numescc nasetto, fiindti-că so (}icc că 
fu cflrnti. Filaleles observă că efigia lui (luată de pre monumen- 
tulfl sCfl din Narbonne) din Monununis de la Monarctiie franţaise 
de Moni/auron, '10 arată într'adevPrG cârntt. 

(34). Acesta este Enric lll regele Navarcî, supranumite» cela 
grasfi. ElQ muri în 1274, sufocaţii. Dante aici nu voesce s6 (^ică. 
că acestei rege fu blânda de caracteru, cum înţelegi! ore cari co- 
mentatori; ci elfi vorbesce de aparenţa lui esterioră ce era blândă. 
— Enric nu fu de locfi blându. Intr'uă Histoire de Navarre, dedi- 
cată lui Enric IV şi citată de Filaletes, se citescc următorcle: // 
ful sumomm^ le gros ă cause qn'il etait excessivcment <jros ct (jras. El 
eontbien que la coittMUuc opinion soit. qne Ies Uommes gras soni vo- 
lantiers de doure el heuUjne nalure, si esl re que erltii ful forl aspre. 

(3b). In resbelulii Iui Filip III alu Franciei cu Petru lll alO A- 
ragonici (1285) Roger Lauria, admira lulu lui Petru, învinse şi sdrobi 
flota francesă. Filip ocupase giă Catalonia, ensă ved^'nda învin- 
gerea armatei sale navale, si prin acesta ori-ce cale închisă pen- 
tru a aprovisiona armata sa, care muri în mare parte do fome, 
espirft de necazfi în Perpignan.— Elfi desflorâ crinulG, adecă p6tft 
ondrea Franciei, co are ca stemă unfi crinfi. 

(36). Filip 'şl bate pieptulQ, si Enric stă răzimatîS cu capulG 
In paimft şi suspină : amendoul ni 'î reprcsintă Dante mâhniţi de 
viata viţiosă ce duce Filip celQ frumosO alO Franciei. Lui Filip, 
acesta este fiu, şi lui Enric, prin soţia sa lona, ginere. 

(87). Adecă 'şl a culcatO faţia în palmă. 

8 



114 KOTE LA CANTCLU VII. 

(38). Filip colii FruinDsG merita îatr'adevCrQ cpitclulâ ce 'î dă 
Dante. Afonf/aitam scrie despre densulu : II ^lait vindicalif jnsgu'ă 
Vexc^s, dur ci impitoyaUe d ses stijefs. Pendant le cours de son r^gne 
ii y eHt plus d'iwpols, de taxes el de maUCles qne dans totis Ies rPgnes 
preci'dcnls. Persecnţiunea tcmplierilorO, şi modula infamQ cu care 
alunga pro Eduard ahl Angliei din posesiunea provinciei Guyennc, 
suntti oprobriulii domniei luî. 

(39). Le străpunge anima ca uă îanciă. 

(40). Acesta este Petru III alţi Aragonieî, numita celu Mare, fi- 
ulfl lui Ion ConquistatorulO ."ji alu lolantei de Ungaria, se născu 
în 1236 ; se căsători în 1262 cu Constanţa, fiica lui Manfred ; fu 
încoronatfi rege în 1272, în 1282, şi alQ Sicilici ; şi în 1285 muri la 
Villafranca. Viyo, în Danie e la Sicilia pag. 38, citalft de Scartaz- 
zini, 4'ce despre donsulîi : «Literaţii, politicu, poeţii, viteazO, nu'l 
lipsi nici uă virtute pentru ca să fiâ salutatfi ca erou.» Benrennlo 
lianthaldi 'IQ numesce cilîi mal ralorosn rege din Occident. Fetru 
dice Scartaczini, era scomunicatn, cns^ă înainte de a muri fu er- 
tatii de arhiepiscopulii din Tarragona, dupe ce mal înteiu 'î a 
declaraţii că elii nu s'a dusfi în Sicilia de câtii pentru a susţine 
drepturile fiului s6u, eră nu ponlru a ultragia lîiserica. Ecă pen- 
tru ce Dante 'Iu pune aici. Celu cu nasulă hărhătescu este Carol 
de Anjou, răpitorulii rcgatelorii Neapoluluî şi Siciliei şi omorito- 
rulii luî Conradin. Pentru cru(|injea şi cupiditatea sa, Dante arCi 
fi trebuita se destine lui Carol unii locii în InfernCi; ensă acestii 
principe fu judecaţii <'c către contimporanii s6î mai favorabilii de 
cum ar fi merifatii. Etă cum 'Ifl descrie Villani : Qxieslo Carto fxi 
sar io c di nano cons'glio, j rd iv arme e aspro e molto fennito e ridot- 
talo da tutu gti Ue del mondo, magnanimo e d'ulti intendituenli in fare 
ogni grande impresa,sicuro in ogni aversUă, fermo e riVitiere d'ogni stia 
promessa, poco parlanle, e molto aopcranle. Qitasi non ridea se non 
poeo, honcslo conic un religioso e ratlolic-', aspro in giustiria, e di 
feroce rigiiardo, grande di pirsona e bene nerhorulo, di colore utirigixo, 
e con grande naso, e bene părea viars'<\ reale pin rhe aliro Signore. 
Mollo regg'iiara e poco dormim, e usara di dire, che dorwendo lanto 
lei»; a s' : ( rderâ Larga fu a ivralicri d'arme ma curioso d'acquisfare 
trrra, signoria e monella, aude che rcnise, per foniire a sue imprese 
e gxwrrc. Di gcnlr di ccrlr, viinis.'ri c g'ocolalcr'i non si dilelloe mai. 

Inbohiâvinduse de morte la Fopgia în Apulia, !?i cuminecân- 
du-sc, pronunţa aceste cuvinte: „V/r- Dieu, commeje cro>s rraimenl 



NOTE LA CANTULU VII. 115 

que rctis âtes mon saiircur; ainsi je rous prie, qne vous aycc merci de 
won ânie ; ainsi vonniie je fis la prise du rotjaiime de Civile plus pour 
■sei'cir sanie Eglise qiie pour mon profil ou aulre conroifise, ainsi rotis 
me pardonnie: mes pi^clu's i*^ şi nu multa (lupe acesta muri. — A- 
ceste iiotiţii csplicâ pentru ce Uante Mu pune în Purgatoriu. 

(41). Adecă decă dup6 Petru III de Aragonia, arO ti rCmasil rege 
tânSrulâ Alfonso, care şede îndărătulâ tatălui s<^â, virtutea arâ li 
trecntO din tată în fiâ. Dupe mortea tatălui, Alfonso se urcă pre 
tronulO Aragonieî, ensă domni numai cinci ani, murindu numai 
In etate de 26 ani. Totuşi în scurta Iul domnia, elâ dede probă de 
nft înţelepciune şi de uă activitate estraordinară. Fu supranumiţii 
tnagnijiculiji. 

(42). Adecă nici unulO nu a moştenitG virtuţile părintesc!, cea 
mal bună moscenire ce unQ părinte pote se lase copiiloru sel, 

(43). Adecă trece de la tată în fiO, şi D-zeG voesco astO-felG, 
pentru ca să se recunoscă că ea este unQ darii divinQ. 

(44). Adecă lui Carol de Anjou, şi lui Petru de Aragonia care 
cântă cu elâ. 

(45j. Adecă Provenţa şi Apulia statele lui Carol 1 de Anjou, se 
plftngQ gia de reua guvernare a descenuinţiloru lui. «E un ce o- 
bicInuitCi, observă Brunono Bianchi, ca poporele maltratate să 
blăsteme, nu numai pre domnitorulG celO rCfi, ci ancă şi pre a- 
colQ care i-a transmisO domnia, făcendu-le lorG acelu trista darfi.» 

(46). Seminţia suntO : Petru III şi Carol I ; planla eşită din acea 
semenţă suntQ fiii lorii, larob şi Frederic (ai lui Petru): Carol II 
(ala lui Carol I). 

(47). Constanţa este văduva lui Petru HI de Aragonia: ea se 
glorifică cu soţulti ci valoroşii mal mulţii de cum se glorifică Be- 
atrice şi cu Mărgărita, ambe soţiile lui Carol I de Anjou, care fu 
inferiortl în merite lui Petru soţi ulii Constantei. — Beatrice fu fiica 
comtelul Raimond de Provenţa; Mărgărita, a lui Eudc, duce alii 
Burgoniel. 

(48). Acesta este Enric III alii Angliei, care fu mal fericiţii ca 
tată, de cfttO Petru III şi Carol I de Anjou. Fiulii s6Q Eduard I fu 
unuia dintre cel mai mari regi al Angliei. Enric fu unQ principe 
incapabilQ de a guverna, slabii, Mră caractcrfi, unii adevăraţii in- 
strumenttk în manile ministrilorii s-ci. *F« unu oinii simplu şi de 
bună crcdinfă i'nsă de puţină ralor.', dice Mllani. E'ii şe<le la uă 
parte în' acesta vale, pentru că statulCi sdii «lice Luhin, nu avea 



116 NOTE LA CANTULU VH. 

relaţiun! de dependinţă cu Imperiulâ ; seâ pentru că spiritele din 
acesta vale nu vocscti se aibă a face cu unâ omfi de nimica ca 
Enric, (Jice Scarlazzini. 

(49), Gulielm Vil, numita Spadalunga, marchesO de Monferrato^ 
fu unti principe inţeleptu şi iubitorâ de dreptate. Din causă cSk. 
nu era din sânge regalfi,stă mai josâ de câtfi ceî al(î. Gulielmti 
avea statulu săQ compusu de cetăţile Acqui şi Alba, de burgurile- 
Occimiano, Trino, Chivaso, Moncalvo e Pontestura. In acelO timpâ 
cetăţile libere din Lombardia, obosite de discordiile intestine, în* 
cepuseră a se desgusta de autonomia lorQ ; Gulielmâ sciu sS pro- 
fite de uă asemenea disposiţiune a spiritelor^ spre a supune Vcr* 
celli, Ivrea şi alte câteva cetăţi, remase p6nS atunci indepen- 
dente. In 1274 făcu alianţă cu Carol de Anjou, căruia'î deschis© 
calea, spre a intra în Italia; ensă când Carol, dupe c^ supusese 
regatulG Neapolului, întreprinse a supune Lombardia, Gulielmtl 
se opuse. In unire cu republicele Genovei, Paviei şi Asti cădîl 
preste garnisonele lăsate de Carol în Piemonte, le alunga şi se 
declara domnft preste Pavia, Novară, TurinulQ, Alba, Ivrea, Ale- 
sandria şi Tortona. FiindO elii vicariO imperialtS, şi astO-felQ ca~ 
pulG tuturora Ghibelinilorti, cetăţile guelfe din Italia, se aliară în 
contra lui. In 1290 republica Asti voi a luâ înapoi Alessandria şi 
suscita în acesta cetate uă rescolă. Gulielmâ au4indti, merse a 
o năbuşi. Poporul u atunci iritatQ, se redicâ în contra marche* 
sului, care fu prinsu, şi închisa într'uă colivia, în care stete până 
Ia morte'i. (Muralori : Analele JlalifîJ. 

După mortoa lui GulielmO, fiulQ seti Ion I, voindâ s6 resbun© 
mortea tatălui sdu, declara resbelâ Alcssandrieî ; ensă unindu-se 
Alessandrini cu Matteo Visconti, invadară MonferatulO, şi ocupară 
multe cetăţi într'ensulG. 

(50). Monferato este numele unei vaste regiuni din Italia sep* 
tentrională, se întinde de la ţermulti dreptft alţi fluviului Po sati 
Padulii, p6nS la Apeninii ligurici. Principalele cetăţi eraO : Mon~ 
dovi, Acqui, Alessandria, Valenza, Casale şi Alba. Se împărţia 
în MonferratulQ de susâ, şi cela de psiX. Canat^estilu este uă altă 
regiune, ce se întinde în nordulâ Italiei, de la polele Alpilorli 
Graicî şi Penini p6nS la PadO. Numele'i vine de la uă localitate 
antică Canava, al cărei domni numiţi comiţi de Canavisio, fură 
în capulQ unei lige strînse, către jumătatea secolului XII, şi Io* 



NOTE LA CANTULU Yll. 117 

•calitftţile cari intrară in acesta ligă fură considerate, ca aparţi- 
nSndA regiunel Canavisio, Canapasio seâ Canepicio. Castelanii din 
Canavisio avură forte dese certe cu comuna Ivreii, pCn6 ce în 
«ecolula XIII, (1213) obţinură prin unâ tractatti cetăţenia şi rlrep- 
tulâ de a concurge cu jumătate din voturi, Ia alegerile principa- 
lilorA magistraţi, obligându-se pentru acesta, să stea în Ivrea şi 
să Gft gata a o apăra. In urmă, marchesil de Monfcrat şi comiţii 
de Savoia deveniră, când unii când alţii, domn! peste uă bună 
parte a acestui tcritoriâ, şi în 1313 ocupând â aceşti din urmă I- 
vrea, avură csclusivâ şi dominiulQ Canavesulul. 



■"TQOOQQQii^iac ■ 




cAntulC viii. 



1. Era giâ ora ce in navigaloil redewcwplă 
dornlQ, şi întineresce îlnima în tjioa în care 
afl «iisQ adio dulcllorO amici'); 

2. ora in care pre noiilfi iieregrinâ IQ y&- 
trunde amdrea, când iiuHe din depărtare clo- 
potulQ, ce pare că [ilftnge dioa care more: 



Ai novignnti o 




risco i 


Lo dl c-han ,1 




do;n P 


E che Io n 






l>unge, ac oJ= 


squii 


a di lo 



120 CANTULU Vili. 

3. când începui a face zadarnicii audulu^) 
şi a căta la unulii dintre suflete, care în pi- 
ci6re cerea cu mâna ca să 'Iu ascultti^). 

4. Elă \şî împreuna şi ridica ambele palme, 
pironindâ ochii către orientQ, ca şi cum aru 
dice luî D-zeu: — «de alta nu'mî pesă*).> 

5. Te lucis ayite^) 'î eşi cu atâta devoţiune din 
gură, şi 'n note atâtu de dulci, eâtQ mă făcu 
să'mî uită de mine ensu'mî. 

6. Şi cele-alte^) cu dulc^ţă 'î urmau devote 
în totil imnulu, avendti ochii către supremele 
r6te7). 

7. Fixezâ'ţî aici bine ochii cititorule, pre 
adevgrii^), căci vglulii e acum atâlii de sub- 
ţire, câtă uşioru de sicurti e a petrunde înântru. 



Quand'io incominciai a rcndcr vano 
L'utlire, ed a mirare una dcll'alme 
Surta, che I'ascoltar chiedea con mano. 

Ella giunse e levo ambo le palme, 
Ficcando gli occhi verso l'oriente, 
Come dicesse a Dio : D' altro non calme. 

Te lucls ante si di votam en te, 
Le usci di bocea, e con si doici note, 
Che fece me a me uscir di mente. 

E l'altre poi dolcemente e divoto 
Seguitâr lei per tutto l'inno intero, 
Avendo gli occhi alle superne ruote. 

Aguzza qui, lettor, ben gli occhi ai vero, 
Che ii velo e ora bon tanto sottile, 
Certo, che '1 trapassar dentro e loggiero. 



CANTULU VIII, 121 

8. VS(Jui apoi acea nobilă mulţime privindu 
în tăcere susii^), ca şi în asceptare, palidă şi 
umilă; 

9. şi vS(}uî eşindti din pusG şi descindendă 
douî ângerî cu douS spade de focii, trunchiate 
şi private de verfurile lorti^^). 

10. Verdî ca foiţele născute de curend eraă 
vesmintele lorti, cari fâlfăindii, bătute de ver- 
4ile lorii pene, se târau după denşiî^^). 

11. Unulii se opri deasupra n6stră în apro- 
piare, şi cela altti se cobori la marginea opusă, 
asia că ginta se afla în midilocu. 

12. DiscernamG bine într'enşiî capulâ blondii, 
^nsă ochiu'mî, era de feţele loru întunecaţii, ca 
uă putere ce'î nimicită de prea multii^^^. 



8 F vidi quello esercito gentile 
Tacito poscia riguarJare in suc, 
Quasi aspcttando pallido ed umile .: 

9 E vidi uscir deU'aito, e scender giue 
Dne Angeli con duo spade alTocate, 
Tronche e private dcllo punte suc. 

10 Verdi, come fogliette pur mo nate, 
Erano in veste, che da verdi penne 
Percosse traen dictro e ventilate. 

11 L'un poco sovr'a noi a star si venne, 
E l'altro scesce nell'opposta sponda, 

Si che la gente in mezzo si contcnne. 

12 Ben discerneva in lor la testa bionda ; 
Ma nelle facce l'occhio si smarria, 
Come virtâ ch'a troppo si confonda. 



122 CANTULU VIH. 

18. — «Ambii vinii din senulu Marieî^^)» — 
dise Sordello, — «ca sS păziască valea de şer- 
pele ce va veni acum acum.» 

14. De aceea eu ce nu sciamu calea ^*), me 
întorseî împrejuru, şi me apropriaî cu lolulu 
înghiăţaiu de credincioşii umerî^^). 

15. Şi Sordello eară: — «SS descindemu a- 
cum în vale, printre umbrele cele mari şi să 
vorbimu cu ele. Prea plăcutti le va fi vă(}endu-te. » 

16. Numai trei paşi credu că descinsesemii şi 
fuî in vale, când vSduî pre unulu, că se uita nu- 
mai la minC; ca cum aru fi voiţii sS mă cun6scă' 

17. Timpulii era giâ când aerulâ se'ntunecă, 
der nu atât ii cal ii se nu'mî arate între ochii 
meî şi aî Inî, ceea ce penă aci ascundea. 



13 Ambo vegnon dai grembo di Măria, 
Disse Sordello, a guardia della valle. 
Per Io serpente che verrâ via via. 

14 Ond'io che non sapeva per qual caile. 
Mi volsi intorno, e stretto ni'accostai 
Tutlo geiato alle fidate spalle. 

15 E Sordello anche : Ora avvalliamo omai 
Tra le grandi ombre, e parlercmo ad esse : 
Grazioso Ha lor vedervi assai. 

16 Solo tre passi credo eh' io scendesse, 
E fui di sotto, e vidi un che mirava 
Pur me, come conoscer mi volesse. 

17 Tempo era giâ che l'acr s'annerava, 
Ma non si, che tra gli occhi suoi e'mici 
Non dichiarasse cio che pria scrrava. 



CANTULU VIII. 12:^ 

18. Elă naintâ spre mine, şi eu spre den- 
sulQ: — «Nobile jude Nino^^), câtii 'mî plăcii 
când le v^cjuî că nu escî printre ceî reî^^).» 

19. Nieî unii salul u cordialii nu se omise 
între noî. Apoi întrebă: — «câtu e de când ve- 
nişî la piciorulii muntelui pre depărtatele ape^®).» 

20 — *0» — 'i diseî, — «prin tristele locuri ve- 
nit'amâ a^î dimineţă şi sunta în prima vieţă, 
de şi astă-felii călălorindu, căştigu pre cea- 
l-altâ^s).» 

21. Şi îndată ce *mî fu auditu respunsulu, 
Sordello şi elti se traseră înapoi, ca acei cari 
de odată se uimescu. 

22. UnulCi^^) se întorse spre Virgiliu şi celii- 
alttt către unulu care şedea aci, strigăndu: — «In 
susQ Conrade, vino de vedî ceea ce D-zeîi prin 
graţia voi^i).» 

18 Vâr me si fece. ed io vor lui mi fci : 
Giudice Nin gentil, qnanto mi piaeque, 
Quando ti vidi non esser tra' rei ! 

19 Nullo bel salutar tra noi si tacque : 
Poi dimandu : Quant' c che tu venisti 
Appic del monte per le lontane acque ? 

20 Oh! dissi lui, per entro i luoghi trişti 
Venni stamane, e sono in prima vita, 
Ancor che l'altra si andando acquisti. 

21 E come fu la mia rispo-ta «diti, 
Sordello ed egli indietro si raccolsc. 
Come gcnte di subito smarrita. 

22 L'uno a Virgilio, e Taltro ad un si vo'sc 
Che scdea li, gridando : Su, Currado, 

Vieni a veder che Dio per grazia voise. 



124; CANTULU VIII. 

23. Apoi întorsfi spre mine:— «Preaceau- 
nică recunosciinţă ce datorescî aeeluia^^), care 
ascunde astâ-felă prima causă^^), câtu nu o 
p(3tî atinge, 

24. când veî fi dincolo de undele cele în- 
tinse^*), spune I()iieî mele^^), s6 se r6ge acolo 
unde se respunde inocenţilorii^e), 

25. Nu credtt să me maî iubiaseă a eî mamă^^), 
de 6re-ce schimba bendele albe, pre cari ne- 
fericita trebue ancă s6 le doriască. 

26. Prin ea uşioră se înţelege câtu de puiinti 
dureză în femeă foculti iubirii, decă ochiulii 
şi tactulă adesea nu'Iu aţîţă. 

27. Nu *î va face atâtu de frumdsă sepul- 
tură Vipera sub care se adună Milanesii^^), pre- 
cum 'î aru fi fâcuttt (iaiulu din Gallura.> 



23 Poi volto a mc : Per quel singular grado, 

Che tu (iei a co'ui, che si nasconde 
Lo suo primo pcrche, che non gli e guado, 

2i Quando sărai di lâ dalie larghe onde, 

Di' a Giovanna mia, che per me chiami 
Lâ dove agl'innocenti si risponde. 

25 !Non credo che la sua madre piu m'ami, 
Poscia che trasmuto le bianche bendc, 

Le quai convien che miscra ancor brami. 

26 Per lei assai di lieve si comprende, 
Quanto in femmina fuoco d'amor dura, 
Se l'occhio o ii tatto spesso noi raccende. 

27 Non le farâ si bclla sepoltura 
La vipera che ii Melanesc accampa, 
Com'avria fatlo ii gallo di Gallura. 



CAXTLXU VIII. 125 

28. Astft-felu vorbia. aretâDdu pre faţă a- 
celîi zelîi dreplu ce cu mesură se aprinde în 
animă29\ 

29). Ochii meî lacomi se îndreptau numaî 
la ceru, numaî acolo unde stelele suntu mai 
lente'®), precum e rota maî aprope de acsă^i). 

30. Şi eonducetonilu meu: — «Fiule, ce pri- 
vescî susO?» — Si eu luî: — «Acele treî facliî, 
cari ati aprinşii dincoa tolii polulu^-). 

31. Şi elu: — -Cele patru stele lucilore ce 
aî vg(JutO a(Jî dimineţă, suniu colo josii, si a- 
ceste s'aG urcatu unde erau acelea^^).» 

32. Pre când vorbia, Sordell o Iu trase la sine, 
^icendtk : — «Vecji colo pre adversarulu nostru,» 
— şi îndrepta degetulâ, ca s6 se uite întracolo-. 



28 Cosi dîcea, segnato della stampa 
Nel sno aspetto di quel dritto zelo. 
Che misaratamente in core avvampa. 

29 Gli occhi miei ghiotti andavan pure al cielo, 
Par lă dove Ie stelle son piu tarde. 

Si come moţa piu presso allo stelo. 

30 E ii Duca mio: Figliuol, che lassu guarde ? 
Ed io a Iui : A quelle tre facellc, 

Di che ii polo di qua tutto quanto arde. 

31 Ed egli a me : Le quattro chiarc î^tcUc 
Che vedevi staman, son di lâ bassc, 

E queste son salitc ov' eran quelle. 

32 Com'ei parlava, e Sordello a se 'I trasse 
Dicendo : Vedi lă '1 nostro avversaro ; 

E drizzo '1 dito, perche in lâ guatasse. 



126 CANTULU VIH. 

33. In acea parte unde valea cea mică nu 
are iezătură^*) era unii şerpe, p6te asemenea 
aceluia, ce dete Eveî fructulii amaru. 

34. Printre erbă şi Mori venia înveninalulâ rep- 
tilu^^), din când în când întorcendu'şî capulu. şi 
lingendu'şî dosulu, ca unti animalu ce se nete- 
zesce^^l 

35. Eu nu veduî, de Mceea nici polii spune, 
<3um se mişcîarâ cerescii astuii, deră vSduî bine 
pre unulii şi pre celu-allu în mişcare^'). 

36. Şerpele. simţindu aerulii despicatu de 
verdile aripi, fugi. şi ân^eriî se înt6rseră 'napoî, 
la [)Osturî susu, cu sboru egalu. 

37. Umbra^^j care se apropia-^^e de Jude, 
când o chiămâ, în totu acelu asaltii, nu în- 
ceta de a se uita la mine. 



33 Da qiiclla parte, onde non ha riparo 
La picciola vailea, era una biscia, 
Forsc qual tliede ad Eva ii cibo amaro. 

34 Tra '1 erba e i fior venia la mala stnscia, 
Volgendo ad or ad or la testa, e ii dosso 
Leccando come bestia chc si liscia. 

35 Io noi vidi, c pero dicer noi posso, 
Come mosser gli astor celcstiali, 

Ma vidi bene e l'uno o l'altro mosso. 
3G Scntendo fendcr l'acre alle verdi aii, 

Fuggio '1 serpente, e gli Angeli dier volta 

Suso alle poşte rivolando iguali. 
37 L'ombra chc s'era al giudice raccolta, 

Quando chiamo, per tutlo quell'assalto 

Punto non fu da me guardar disciolla. 



CANTULU VIII. 127 

38. — «Alle fâclia^^) ce te conduce în susii, 
în voinţa ta, atâta ceră câlu e de trebuinţă 
p^nă la supremulu nmaltiu,* 

39. începu ea: «De sciî vre uă noutate ade- 
vărată din Valdimagra*^) seu din vecinătate, 
spune-mi-o, căci fuî mai-e odinioră acolo. 

40. Me chiămaî Conrad Malas[)ina*^), nu suntil 
bfetrânulii, ci descinsei dinlr'ensulu: avui pen- 
tru aî meî iubirea ce aici se puridcă*^).» 

41. — «0> — 'î diseî — «prin ţerile vostre n'amu 
fostu nicî odată; ensă în care parte din Eu- 
ropa locuită nu se vorbesce de df^nsii? 

42. Faima ce onoră casa v6stră, celebre/ă 
pre domni si celebreză ţera, astu-felu că o scie 
acela care ân(;ă n'a fostu într'ensa. 



38 Se la lucerna che ti mena in alto 
Trovi nel tuo arhitrio tanta cera, 
Qnant' e mcsticro infino al sommo !?nialto^ 

39 Comincio ella, se novclla vera 
Di Valdiniagra, o di parte vicina 

Sai, dilla a me, che giă. grande la era. 
■iO Chiamato fui Cui rado Malaspina : 

Non son l'antico, ma di lui discesi : 
A' miei portai l'amor che qui raffina. 

41 o ! dissi lui, per ii vosiri paosi 
fiiammai n ,n fui; ma dove si dimora 
Per tutta Europa, eh' ei non sion pallosi ? 

42 La fania che Ia vostra casa onora. 
Gri. la i signori, c gri<la la contrada. 

Si che ne aa. chi non vi fu ancora. 



128 CANTULU VIII. 

43- Şi eii 'ţî jurii, şi ajungere-aşî susu, că 
nemulu vostru onorata nu se despoie de me- 
ritulti pungii şi alu spadeî*^) 

44. Obiceiulu şi natura**) atâtu 'ICi privilegiază, 
că orî-câtii capulii r6ii ară rătăci lumea, elti 
singuru merge dreptti şi despreţuesce calea 
cea rea*^).» 

45. Şi elii: — «^acum du-te, căci sorele nu se 
va culca de şepte orî în patulii pre care Berbecele 
'Iu acopere cu câte şi patru picicSre, şi'lii înfurcă**), 

46. şi acostă curtenă părere în me4îloculti 
capului 'ţî va fi bătută cu maî mari cuie de 
câtu cuventulîi altuia*'^); 

decă alii judecăţii cursu nu se opresce*^).» 



43 Ed io giuro, s'io di sopra vadă, 
Che vostra gente onrata non si sfregia 
Del pregio della borsa c dclla spada. 

44 Uso o natura si la privilegia, 

Che, perche ii Capo reo Io mondo torca, 
Sola va dritta, e ii mal cammin dispregia. 

45 Ed egli: Or va, che ii Sol non si ricorca 
Setle volte nel letto che ii Montone 

Con tutti e quattro i pic copre ed inforca, 

46 Che cotesta cortese opinione 

Ti Ha chiavata in mezzo della testa 
Con maggior chiovi che d'altrui sermone; 
Se oorso di giudicio non s'arresta. 



NOTE IxA CĂNTULtr VIII. 



(1). încetarea luminiî, tăcerea a totfi ce vie(Jă, facii ca imagi- 
nele celorO maî scumpe lucruri s6 se întorcă viî în minte. De 
aceea, (Jice Poetulti, că era acea oră (penultima a (J'lei) ce îndu- 
ioşeză ftnima navigatorilorfi, desccptândâ într'cnşi! dorulti de a- 
micil de la care 'şi ati luatQ adio chiar în acea (}i : ora ce face 
pre noulâ călătorQ sd simtă unQ dorfi melancolica de cei lăsaţi 
de densulft în urmă'i, când aude din depărtare sunetulîi ver'unul 
clopotâ. Clopotulâ Ia care face alusiunc este acela ce anunţi Ave 
Măria, sera, şi care într'adevărti, au(}itft din ore-care depărtare, 
cftnd totulQ tace şi noptca nainteză, pare că plânge 4>oa ce se 
termină, din care causă peregrinului singurateca i se măresce 
tristeţia, iubirea şi dorulâ de patria. Şi aci este de remarcata cum 
Dante respectă cu religiositate, nu numai dogmele Sântei Biserici, 
ci încă pidsele credinţe şi ceremonii, de cari elQ scie s6 profite Ia 
timpâ, pentru a mişca ânimele cetitoriloru lui. (Brunone Bianchi). 

(2). Voesce s6 4ică că, în moraentulfi când 'şi întorse totă a- 
tenţiunea Ia cele ce vedea, simţiulu aucjului i se zădărnicise, 'i 
devenise unâ simţti vanu, inutilfi. 

(3). Adecă 'mi făcea semnG cu mâna ca să m6 oprescG. Cele 
alte suflete stati pre josâ. 

(*). Creştinii cei vechi, rugândusc noptca, 'şi întorceaO faţia 
spre orienta unde resare s6rele, fiindti-că considcraG sorele la o- 
rientfi, ca simbolulâ Iui Crist, rescumpCrătorulti naturii omenesci, 
corupte prin pScatQ. 

(5). Te iucis ante, este imnulâ cântatti de Catolici în ultima parte 
a oiiciulal loriS divina ; într'ensuIO credincioşii cerft Clemenţi Di- 
vine, protecţiunc şi apărare ; 'i cerţi se depărteze de la dânşii fan- 



9 



130 ^OTE LA CANTULU VIII. 

tasmele viseloru şi nopţilorO, s6 subjuge puterea inamicului, pen- 
tru ca corpurile să nu fiă pângărite. Etă cum sună : 

Te lucis ante terminum, 
Rerum creator poscimus, 
Ut pro tua clementia 
Sis pracsul et custodia, 
Procul recedant somnia 
Et noctium phantasmata, 
Hostemque nostrum comprime 
Ne polluantur corpora. 

FUaletes observă că acestfl imnG eslc forte nimeritO aicî, întrti 
câtO privesce ora timpului, cum şi apariţinnea şerpeluî. 

(6;. Cele-alte suflete cântaâ cu devoţiune acelfl imnG cu den- 
sulG. 

(7). Adecă sferele cerescî, cari se învcrtescQ ca nisce rote, cu 
alie cuvinte, către cerQ. 

(8). Adecă, află lectore, că adev6ratulu sensfl nu este celG literala 
ci celG alegoricQ. 

Şi alegoricQ este întregulG cadru. Sufletele după morte nu maî 
potQ păcătui; nu mai potQ fi tentate, nici avea temerea de ten- 
taţiunc. AccstQ tablou este uă scenă din acesta lume; uă Iccţiune 
dată celorfl viî, şi în spccialQ SuveranilorO, cari în acesta viaţă 
arG trebui sS fiă numai zelG, pentru ca poporulG încredinţatG lorQ, 
prin eserciţiulQ virtuţilorG cardinale se polă atinge fericirea tim- 
porală figurată aici prin valea frumosă, ce este uă imagine a a- 
celeia din ParadisulQ terestru, situată în vcrfulG Muntelui. VomG 
vedea că şi sufletele din ad^reraMu Purgaioriu se rogă pentru su- 
fletele ce suntQ afară, adecă pentru acele din lume, represintată 
prin Anlipurgatoriu. Ltibin. 

(9). După ce terminaseră cântulQ, acele suflete cătaG în susG, 
asceptândG cu umilinţă ca ângeril din ccrG s6 vină a le apfira în 
contra asalturilorG şerpelui infernal G, pre care 'IG presupunG în 
apropiare. Erau palide de frica şerpelui, umile, naintea lui D-zeG 
de la cari asceptau ajutorG. 

(10). pice, private de verfuri, pentru a arăta că justiţia divină 
ca simbolisată prin aceste dou6 spade, nu este nici odată des- 
părţită de misericordiă. Astu-felG esplică şi Benvenuto da Imola. 
Pietro di Danie, în cele două spade fără verfuri, vede figurate re- 



XOTE LA CAXTLLU VIII 181 

mediile în contra tentaţînnii. ce se pole evita. orA nu năbuşi, ^i 
se pole evita pnn mgăoîani cu ajutoni^A intercesiunii Măriei ^i 
a ftngerilorfl. 

(11). Vestimentele eraO ver4i. HindCî-câ verdele este coloi ca spe- 
ranţei, viKute numai a sufletelorâ din Purgatoriu şi a omenilorâ 
pre pămenttk. Nici ceîorfi din ParadisA, nici celorft din InfernO nu 
este ea cunoscută. Angerii nu vinO numa! a apăra sufletele de a- 
saltnrile tentatoniluî, ci şi a Ic încuragia şi a Io insufla speranţă. 

(12). Aristotclc <J'ce : Otnnis s nsibilis crsuperanlia coiTunipil srn- 
■sum. — Uă lumină prea viâ, unft sunetft prea pulernicO, co su- 
p€ră organuitk respeotivfi şi 1 nini'cescO virtutea, Hă visivă, Hă 
olfactivă, fiă acustică, etc. 

(13). Prin, senulâ Manei, se înţelege cerulfl instelalfl unde Măria 
apare Poetului (Paradisulâ XXIII); seft mai bine,empiroulQ undo 
Mana 'şî are tronulâ (ve(|i Parad. XXXh. Cu aceste cuvinte Danto 
voesce să ne arate fără îndouială, că apariţiunea ăngorilorfl eslo 
•esaudirea nigeî acelorft suflete, îndreptată către S. Vergină, sim- 
i)0lul(i Clemenţei divine. 

(U). Calea pro care trebuia s6 vină şorpe'e. 

(15). De umerii lui Virgiliu.-- Cu toluln înghiăţntn de frică. 

(16). Nino CUgolino) de Visconti din Pisa, judccăiorO In dÎH- 
trictnlQ Gallurei, din Sardinia, şi capulft partidei puclfe. Klfl fu 
nepotnltk contelui Ugolino de la Gherardosca (v. Iiif. XXXIII). A- 
lungatO din Pisa în 1288, muri înlr'nă luptă cu I'iKanii. Nino fu 
amicfi cu Dante şi soţiulfl lui de arme la (^apronn (v. Inf. XXI). 
EIO fu, 4ice Buli, nobilti de animă. T(,ţl comentatorii 8uni0 do 
acesta părere. 

CIT). Dante se îndouise de măntuiroa lui iNino, pontni că olfl 
alergă prea mullQ după puterea timpurară, şi nft luptă în contra 
patriei. Benvenuio liamhaldi. 

(18). Nino crede a vorbi cu uă umbră, şi întreabă pe Danie, 
cfttO timpfi este de când a sositft în Purgatoriu, străbfltandfi spa- 
ţiala mării de Ia gura Tibrulul, pCnfi în insula pro caro ko înalţă 
mantele espiaţiunii. 

(19). Aceste cuvinte ale lui Dante, csj-ludft orfi-co dubin asu- 
pra scopului principala alO poeticei snle câlăt»ril, şi prin urmaro 
asupra ideii fundamentală a Divinei O.modil. Scopuln derft altt 



1H2 NOTE LA CANTL'LU VIII. 

călătoriei sele, nu este de natură terestră, ci pentru a obţine be- 
atitudinea eternă. 

(20). Sordello se întorse spre Virgiliu, şi Nino către umbra lui 
Conrad Malaspina. 

(21). Adecă ceea ce D-ze(i prin graţia sca, a voitQ s6 facă, a- 
decă se acorde unui viu de a străbate regnurile morţilorQ: 

(22). Adecă lui D-zcO, care 'ţi concede s6 străbaţi cu corpulti 
muritorii locaşurile nostre. 

(23). Prima causă a acţiuniloru sele. S. Auguslin (Jice : «Volun- 
tas Dei est prima et summa causa omnium corporalium spiritu- 
alium motionum>> etc. 

(24). Adecă în lume, dincolo de marea întinsă, ce înconjură mun- 
tele Purgatoriului. 

(25). lona (Giovanna) fiica lui Nino Viconti, măritată cu Ric- 
cardo da Camino din Treviso. 

(26). In ceru. 

(27). Beatrice de Este, după mortea soţiuluî ei Nino se remă- 
rită cu Galeazzo dei Visconti din Milan ; ensă nefiindCi fericită 
cu acesta, ea trebue să doriască bendele albe, semnulâ veduvieî 
în timpulfi lui Dante şi chiar mai târcjiu. 

(28). Vipera, stema Visconţilorft din Milan, săpată pre mormen- 
tuia ci, nu'î va face uă sepultură mai frumosă de cum i arti li 
făcuta Cocoşulu, stema lui Nino, jude în Gallura. Cocoşulft arii fi 
cântatu credinţa ei către primulO soţiO, şi modestia el de văduvă. 
— Castitatea v6Juveloru şi constanţa lorO, fură universalmente 
de toţi, şi mai cu osebire de creştini, ţinute în mare stimă, pro 
când din contră a doua căsătoria era considerată aprope ca bi- 
gamia. 

(29). Nino impută soţiei sele Beatrice, a doua căsătoria, fiindA 
mişcaţii de iubire, de raţiune şi de virtute, eră nu de ură şi mâ- 
nia cari totfi-de-una se aprindtt fără mSsură în animă. 

(30). Numai acolo, unde stelele liindti aprope de polO, mişcarea 
loru este mai lentă, trebuind G se descrie unii cercii mai micti de 
câtG stelele cele mai aprope de ecuatorti, în acelaşi timpii, adecă 
în 24 de ore. Cu alte cuvinte Dante cătâ acum Ia polulii antar- 
cticii. 

(31). Părţile aprope de axă ale rotel descriti unii cerctl maî micii» 
suntti prin urmare maî lente la mişcarea din rota de câtft acele 
ce suntii mai departe. 



NOTE LA CANTULU VIII. 188 

(32). Aceste trei făclii seu stele, ca si cele alte patru v6(Jute 
"de poeţî dimineţa, aii unQ sensQ alegoricO şi reprcsintă pre cele 
treî virtuţi teologale: credinja, speranţa .şi caritatea, «cari lumi- 
neză sufletulG acolo unde sorele raţinnoî naturale nu ajunge cu 
razele sele.» .Scar/accmt. «Prin virtuţile cardinale omula pote ob- 
ţine uă fericire imperfectă : ele suntQ necesarii cetâtenilorfl din- 
tr'unfl StatQ, spre a duce uă viaţă virtuosă ; cele teologale suntti 
necesarii crcdincioşiloru din senulfl Bisericii Iui Crist, ca se ajungă 
printr'ânsele la beatitudinea eternă. De aceea ele domnescft în a- 
dev6ratulîi Purgatoriu care este simbolulfi Bisericei Iui Crist.» 
Lubin. Unii comentatori susţinu că Dante vorbesce aici de patru 
stele adevărate, cunoscute în astronomia. Ele arO fi făccndQ parte 
din constelaţiunea Xaveî şi a Eridanului : două aparţinendQ pri- 
mei, şi una, celei a doua. Poetulu le arO fi cunoscutG prin Al- 
magestO. Alţii crcdîi că aceste stele aO numai unii sensfl alegoricii. 

(33). Cu acesta indicaţi une scinţifică Dante nu vocsce să ^ică. 
că cele patru stele vă(|ute de elii dimineţa, se aflau acum sub 
acelfi orisontu şi pr!n urmare, dincolo, în celtk-altu emisferii, adecă 
în alţi nostru, lucru ce arCi fi impasibilii; ci elCi (|'ce, că stelele se 
aflaii de cea l'altâ parte a meridianului, adecă în partea răsăritului, 
între meriJianfl şi orisonte. — Pote că voesce ancă a ne face cu- 
noscută posiţiunea acelei văi, ce nu 'i permitea să vedă pre cele 
patru stele, din fundulii el. 

(34). Unde Limbulii vâlcelei nu este redicatO, în partea opusă 
muntelui, unde intrarea este mai facilă. TentatorulG ne apucă 
totii-de-una din partea nostră slabă. 

(35). Şerpele aici precum şi în mitulu Genesii este simboluliS ten- 
taţiunei. Sufletele din Antipurgatoriu suntii ancă în posibilitatea 
de a fi tentate, ele nu potQ (Jice ca cele din adevăratulG Purga- 
toriu : Poter peccar non â pin noslro. — «Tentaţiunea se apropia de 
omti în mefJlloculQ p'ăcerilorfi lumesci, simbolisate prin erba şi 
florile printre cari se apropia şerpele de acele suflete.» Scartaccini. 
Cuventulii striscia e întrebuinţaţii aici figuraţii, pentru şerpe. Dante 
p6te 'Iii numcsce striscia de la forma sea ângustă şi lungă. 

(36). Lingerea şi netezirea şerpelui simboliseză astuţia tentato- 
rului, prin care elii cată să înfrumuseţeze ororea păcatului. Viţi- 
uliS se îmbracă totii-de-una în vesminte plăcute, ca să se inşi- 



134 NOTE LA GANTULU VIII. 

nueze în Oînfi. Descrip^iunea şerpeluî, Imaginea tentatiunil, rea- 
mintesce prc aceea a lui Gerione, imagina urâtă ati fraudei. 

(37). Asturiî suntfl cei doui ângeri; Dante 'î numesce astQ-felfi, 
pentru a arăta iuţela şi puterea cu cari descinseră, ca să ajungă 
şerpe'e, şi pote ancă, pentru că asturii suntO firesce inemicii şer- 
piloru. 

(38). Umbra lui Conrad. 

(39). Graţia divină ce lumineză, pentru a deveni eficace, aro 
trebuinţă ca arbitriulu seu voinţa aceluia ce o primesce, se o a- 
limcnteze, precum cera alimfenteză lumina luminării. Dante cu a- 
jutorulu graţiei divine se urca penă în valea înflorită, şi acum su- 
Iletulft 'i urcză se persevereze în buna voinţă, pentru ca acea gra- 
ţia secundata de acesta, se continue a'lfl însoţi şi a'hl lumina pcn& 
în verfulu miintelul, corc csie snpreitndii smal('u. Dante (|ice smal- 
ţiu, pentru că acolo se află grădina paradisului terestru smălţiată 
de flori. 

(40). Valdimacra este uă vale in Lunigiana, străbătută de rlulâ 
Magra. Ea este limita între teritoriul^ Genevei şi Toscana, şi fa 
stăpânită de Conrad Malaspina. — Ca şi în InfernO, Dante ima- 
gincză, că sufletele de aici nu au cunosciinţă despre cele ce se 
petrecâ in timpulu de faţiă în lume, şi elQ imagincză acesta, pen- 
tru cas6 aibă ocasiune a spune ceea ce crede de contimporanii sftî. 

(41). Conrad I marchesft de Mulazzo etc,. soţuICi Constanţei, soră 
Iui Manfred şi autorulCi casei Malaspina. EIQ fu tată Iui Frede- 
ric I marchcsG de Villafranca, din care descinse Conrad cu care 
se întreţine Dante. — Originea familiei Malaspina se urcă celG 
puţind pSn6 în altî IX-lea secolâ ; ea poseda Lunigiana împreună 
cu teritoriile Massei şi Carrarei, ca feudatarQ imediatQ alO impe- 
riului. Acesta familia se distinse printre partisanil guelfîlorfi, şi 
la jumătatea secolului XII, Obizzo II făcu alianţă cu cetăţile lom- 
barde, în contra lui Frederic Barbarossa. Conrad I namitfi b€- 
trânulu, fiulâ lui Obizzo, succese tatălui în feudele Lunigianei, îm- 
preună cu fraţii şi cu verii săi in 1193. In anula 1221 se despărţi 
de vdrulfl s6Q Obizzino seG Obizzone III reţinendti pentru sine 
Mulazzo, capitala feudeloru din Lunigiana, cu t6te pământurile 
şi castelele ce se află pre ţermulG dreptO alţi Magrei până Ia 
mare, cu Villafranca şi locurile ce ţinti de densa, de ţermuift 
stângO, conservândti ea stemă, unti spinG uscatO, pre când cei- 



NOTE LA CANTULU VIII. 135 

laltl Malaspina, descendinţil Iu! Obizzino, luară ca emblemă unâ 
spinO înflorită. Murind O Con rad bCtrânulO către 1200, 'î succcseră 
Iii seî, Manfred, Moroello, Frcdiric si Albert. ^Manfred I se des- 
părţi de fraţii Moroello şi Albert, de nepoţii scî Conrad, Obizzino 
şi Tomaso liii luî Frederic, ce era marchesti de Villafranca, mortft 
în 1265; remase libera marchcsâ de Giovagallo şi muri în 1382. 
Moroello I se desparte in 1266 şi remâne liberQ marchesfi de Mu- 
lazzo, stăpânindtk şi alte castele. Elâ more în 13K5. Albert se des- 
parte în 1266, şi stăpănesce singura marchcsatulu Valditrebbia. 
In 1281 elQ cedeză Villafranca lui Manfred şi Moroello, fraţii şi ne- 
poţii seî: Conrad Tomaso şi Obbizzino, fiii lui Frederic. Copiii lui 
Manfred I fură: Manfredina căsătorită cu Pierino di Casasco şi Mo- 
roello, căpitanulC partidei negre, pro care Dante'lu numesceînin- 
fomQ vapor di val di Magra, caro more în 1315. Moroello I marchesti 
de Mulazzo avu ca fii pre Donna N. căsătorită cu GilbertodaCor- 
reggio, pre Beatrico soţia lui Niccolo Malaspina, marchesG de Fi- 
latiera, pre Francesohino, care urmă tatălui sfu în feudCi, în a- 
nulft 1285 şi pre Barnab, episcopQ do Luni. 

(42). AmorulQ ce se purifică de carne si de sânge, şi devine 
spiritualQ şi divina. 

(43). Adecă facă cerulft să potfi ajunge în verfulfl Purgatoriului. 
Merilulu pxingeî odecă libcralitatea ; alu spadei, bravura. 

(4*). Moravurile cele bune, şi bunulQ naturelft alQ nemului 
tSA ctc. 

(45). Capulu rSO este Bonifaciu VIII, capulQ Bisericii, care cătâ 
86 abată lumea din calea virtuţii prin relele luî esemple. 

(46). S6rele nu se va întorce de şepte ori în constelaţiunea Ber- 
becelul, adecă nu vorQ trece şepte anî. — Sorele, în timpulO po- 
eticei călătorii a lui Dante, ce se întâmpla în 1300, se aOâ în 
Berbece. AcestO animala, din timpii ceî mal antic!, se vede efi- 
giatCi pre hartele astronomice, culcato, asia că cu partea inferi- 
drft a burţii stă pre ecliptică, patniQ sorelul în locuinţa Berbe- 
cclnl, şi cu pici6rele îndouite înfurcă şi copere accstQ spaţiu 
din ecliptică. Sorele în fie-care anft la 21 Martie se culcă în pa- 
tulti Berbecelul. Conrad precjice lui Dante, că sorele nu se va 
Int6rce a locui în accln arca alfl eclipticei, de şepte ori, adecă nu 
vortt trece şepte ani de la convorbirea luî cu Dante, şi acesta va 
Încerca generositatea seniorilora de Malaspina. 



136 



ÎS'OTE LA CANTULU VIII. 



(47). Adecă cu propria la esperienţă. 

(48). Decă divinulA dccrctQ ce te condamnă a fi tn curcnd csi- 
latâ din patria ta, şi a căuta aiurea refugiu, '.şi va avea cursulQ, 
nu va fi curmatO de însuşi D-zeO. CursulCi nu se opri ; Dante fu 
ospătatn de familia Malaspina in Lunigiana, cu multă curteniă 
şi liberalitatc. 



^^^ 





CĂNTULtr IX. 



' Poctulft iiiviii.'.fl «le fiiticu aclorim-, şi in «liorilo «lllrl iiro in vipfi iiA vUIiiiip mi^torionA. 
De»cei»tâtidu-!'C hP nflA dinaiiiti-a jiorlil Piir^ntorinlul cu Virţfiliii, care "I fipiiiic cum fu 
duiift arolo — Dante ne apropiA dr porta unde wtA iinO ânjfcrft ruxtoilc i-nit; d»-i>cr'.c lui 
Dante, pre frunte M-pte V, fi Bp«il "I d«fc!iidf intrarea Pu'gntoriulul. 



1. Concubina^) anticului Titone se îiiălbia 
la marginea orientului, esindfi din braţele dul- 
celui eî amicu-). 

2. De genime străluciâ a sea frunte, aşezate 
în forma recelui animalu, care cu coda lo- 
vesce [)re om ii. 



La concubina di Titone anlico 
Giă s'imbiancava al balzo d'oriente, 
Fuor delle braccia doi suo dolce amico: 

Di gemme la sua fronte era luccnle, 
Posle in figura del frcddo animale, 
Che con la coda percuote la gcnte: 



188 CANTULU IX. 

8. şi noptea făcuse douî din paşii cu cari 
se urcă, în loculG unde inS aflamu, şi alu tre- 
ilea giâ aripele 'şî pleca în josu^), 

4. când eii, care purlamii cu mine pre cela 
de la Adam*), învinsu de somnă, mS înclinai 
pre erbă, acolo unde şedeamCî câte şi cincî^). 

5. In ora când rondnnica începe tristuliî eî 
laiu, des de dimineţă, amintindu-şî pote pri- 
mele eî durerP), 

6. şi când mintea nostră maî străină de 
carne') şi maî puţinii prinsă de gândurî, e a- 
prope pre4ică(6rea visiunilorG seie; 

7. mi se părea că vedii în visii uă aceră 
suspensă în cerG. cu pene de auru®), şi cu a- 
ripele deschise şi gata s6 descindă: 



3 E Ia Nottc de'passi, con chc sale, 
Fatti avea duo nel loco ov' eravamo, 
E ii terzo giâ, chinava in giuso l'ale ; 

4 Quand'io che meco avea di quel d'Adamo, 
Vinto dai sonno, in «u l'erba inchinai 

Lâi've giă tutU e cinque sedevamo. 

5 Nell'ora che comincia i trişti lai 
La rondinella presso alia mattina, 
Forse a memoria de'suoi primi guai, 

6 E che la mente nostra pellegrina 
Piu dalia carne, e men da'pensier presa, 
AUe sue vision quasi e divina; 

7 In sogno mi părea veder sospesa 
Un'aquila nel ciel con penne d' oro, 
Con l'ale apcrte, ed a calare intesa : 






canti:li: ix. 139 

8. şi'mî părea a fi acolo unde (îaniniede a- 
bandonâ pre aî seî, când fu răpitâ în con:^is- 
toriulâ suprema ^». 

9. Eti cugetamu: — «Pofe că numai de aicî^^) 
de obiceiîi acesla "şî atacă preda, si pote că 
de aiurea de?p^eţue^^ce p'o ducă sus în ghiară.> 

10. Apoi mi se părea că rotându-se |)uţinii, 
teribilă ca trăsnetulă se coboria, răpindu-mă 
pen'la fociî, în susu^*). 

11. Mi se părea aici că ea si eu ardeamă, 
şi astâ-felii mă ardea imaginai nlft focfl, câta 
trebui s6 mi se rumpă somnulu. 

12. Nu se desceptâ altmintrelea Achile^-), 
primblându-şî ochii în giuru. nesciindu unde 
era, 



8 Ed csser mi parca la dovc foro 
Abbandonati i suui da Ganimcdc, 
Quando fu ratto al Bommo concistoro. 

9 Fra mc pensava : forse (juesta iîedo 
Pur qui per uso, e forse <l'altro loco 
Disdegna di portarne suso in piede. 

10 Poi mi parca chc. piu rotata un poco, 
Tcrribil come folgor discendessc, 

E me rapisce suso infino al foco. 

11 Ivi pareva eh' ella ed io ardcssc, 
E si rinecndio immaginato cossc, 

Che convenne che ii sonno si rompcsse. 

12 Non altrimente Achille si riscosse, 
Gli occhi svegîiati rivolgcndo in giro, 
E non sappiendo la dovc si fosse. 



140 CANTULU IX. 

13. când mama sea 'Iu răpi luî Chirone, si 
în braţe'î adormiţii, 'Iu duse la Skyro, de unde 
'Iu depărtară (irecii apoi; 

14. de cum me deşteptaiu eu, când de pre 
faţia mea fugi somnulu şi devenii serbădă ca 
omulii, care înspăimentatu, înghiaţă^^) 

15. Lângă mine se afla numai Confortulâ 
meii, şi s6rele era maî multu de două ore susâ, 
şi faţa 'mî era spre mare înlorsă. 

16. «N'aî temă,» — dise Domnulu meu, — 
«fi cu animă, căci suntemu pre cale bună; 
nu strînge, ci desfăşură'ţî vigcSrea. 

17. Aî ajunsil acum la Purgatoriu; vetji colo 
brâulu ce'lu închide în giuru ; vedî intrarea a- 
colo, unde se pare despărţiţii i*). 



13 Quando la malrc da Chirone a Schiro 
Trafugo lui dorniendo in le sue braccia, 
Lâ onde poi gli Greci ii dipartiro ; 

14 Che mi scoss' io, si como dalia faccia 
Mi fuggi'l sonno, e diventai smorto, 
Come fa l'uom che spaventato agghiaccia. 

15 Da lato m' om solo ii mio Conforto, 
E ii Sole er'alto giâ piu di due ore, 

E ii viso m' era alia marina torto. 

16 Non aver tema, disse ii mio Signoie : 
Fatti sicur, che noi siamo a buon punto : 
Non stringer, ma rallarga ogni vigore. 

17 Tu se'omai al Purgatorio giunto : 
Vedi Ik '1 balzo che ii chiude d'intorno; 
V^cdi 1' entrata li've par disgiunto. 



CAXTULi: IX. UI 

18. Nu de mullu, în ziorile ce precedu diua^^). 
când sufletulQ t^u inânlrii dormiâ^^) pre flo- 
rile ce orneză valea de josu. 

19. veni iiă domnâ si dise: Eu sunt Lucia; 
lasă-me se iau pre acesta care dorine^ asia 'Iu 
voiu na inia pre a nea cale. 

20. Sordello remase. precum si cele-alle for- 
me gentile*^): ea te lua si cum se făcii diuă, 
veni susG, .si eu pre urmele eî. 

21. Acolo te depuse, şi nainte'mî arătară, 
frumoşii eî ochî, acea intrare deschisă : apoi 
se duse şi ea şi somnulii de odată. 

22. Ca omulu care din îndouială se încre- 
dinţeză, şi care în curagiu preface frica, în- 
dată ce *î este descoperiţii adeverulu. 



18 Dianzi, neH'alba che precede al giorno, 
Quando T anima tua dentro dormia 

Sopra li liori, onde laggiu e adorno, 

19 Venne una donna, e disse : 1' son Lucia ; 
Lasciatemi pigliar costui che dorme, 

Si 1' agevolero per la sua via. 

20 Sordel rimase, e l'altre gentil forme. 
Ella ti tolse, e come ii di fu chiaro, 
Sen venne suso, ed io per le sue ornie. 

21 Qui ti poso : e pria mi dimostraro 
Gli occhi suci belii qucircntrata apcrta ; 
Poi ella e ii sonno ad una se n'andaro. 

22 A guisa d'uom che in dubbio si raccerta^ 
E che mata in conforto sua paura, 

Poi che la verită gli e discovcrta, 



142 CANTULU IX. 

23. in6 schimbai şi eii; şi cum me vScJu 
Călăusa mea, fâră temere^®), se mişca susii pre 
costă, şi eu în urmă'î către nălţime. 

24. Cetitorule, tu vedî bine cum eH înalţă 
materia mea; deci nu te mira decă cu maî 
multă artă eu o susţinu^^). 

25. Noî ne apropiaiămu şi ne aflarămii în 
acea parte, ce păn'aci, *mi părea a fi uă spăr- 
tură, numai câtii uă despicătură ce dispreună 
unii murii^o), 

26. aci vă^ui uă portă, şi josu. trei trepte, cari 
ducii la ea, de diversă colore, şi unti portarii, 
<ie nu dicea nimicii-^). 

27. Şi eu deschidendu Hin ce în ce maî mult 
pre elii ochii, 'lă ve(|ui şedendu pre trepta su- 
peridră, atare la fală că eu nu "Itî suferii^-). 



23 Mi cambia' io. E come senza cura 
Videmi ii Duca mio su per Io balzo 

Si mosse, cd io diretro in ver l'altura. 

24 Lottor, tu vedi bcn com' io innalzo 
La mia materia, o peru con piu arte 
Non ti maravigliar s' io la rincalzo. 

"25 Noi ci appressammo, ed cravamo in parte, 

Che lă., dovc pareami in prima un rotto, 
Pur com' un fesso che muro diparte, 

26 Vidi una porta, e tro gradi di sotto, 

Per gire ad essa, di color diverşi, 
Ed un portier che ancor non făcea motto. 

21 E come l'occhio piu o piu v' apersi, 

Vidil seder sopra '1 grado soprano, 
Tal nella faccia, eh' io non Io soffersi. 



CANTULU IX. 143 

28. Şi'n mână avea uă spadă nudă, ce re- 
flectă asia spre noî razele, câtu eii adesea pre 
ea îndreptamu în vanu vederea^^j. 

29. — «Spuneţi d'acolo, ce voifî?» — începu 
elii a dice: — <unde e călăusa? luaţi sema se 
nu ve fiă spre r6u venirea însusâ!» 

80. — «Uă Domnă din ceru cunoscătore de 
cele de aici»— respunse maestrulu meu, — «nu- 
mai de curend ne (Jise: mergeţi, colo e porta.» 

31. «Şi ea spre binele vostru călăuziască-vS 
paşii,» — reîncepii curtenulâ portarii. «Veniţi 
der nainle la treptele nostre!» 

32. Acolo naintarămu. Prima treptă eră de 
marmoră albă, şi asia de lucindă şi netedă, 
călii eu mS oglindamii întrensa precum parii. 



28 Ed una spaJa nuda aveva in mano, 
Che rifletteva i raggi si vor noi, 

Ch' io drizzava spesso ii viso invano. 

29 Ditel costinci : ehe volete voi? 
Gomincio cgli a dire: ov' e la scorta? 
Guardate che'I venir su non vi noi. 

30 Donna del Giei, di queste cose accorta, 
Risposc ii mio Maeslro a lui, pur dianzi 
Ne disse: Andate Ia, quivi c la porta. 

31 Ed ella i passi voştri in bene avanzi, 
Ricomincid ii cortcse portinain : 

Venite dunque a' noştri gradi innanzi. 

32 Lk ne venimmo ; e Io scaglion primaio 
Bianco marmo era si pulito e terso, 
Ch'io mi spccchiava in esso qualc i'paio. 



IM CANTULU IX. 

83. A doua era maî mulia negrâ na persâ^^)^ 
de uă pialră^'^) nodurosă şi arsă, crepată în 
lungu şi'n largu. 

34. A treia ce era suprapusă, mî părea de 
porfiru asia de înflăcărată, ca sângele ce ţis- 
nesce din vine. 

35. Pre acesta *şî ţinea ângerulu Domnului 
ambele tălpî, şedendîi pe pragii, ce mi se pă- 
rea de pietră de diamaniu. 

36. M6 trase călăusa de bună voe'mî^^) pre 
cele trei trepte în susu, dicendu: — «Cere cu 
umilinţă să'ţî deschidă.» 

37. Me aruncai cu devoţiune la sântele'! pi- 
ci(5re, 1 implorai misericordia, şi'lu rugai s6 
'mî deschidă ; ensă maî ânteiu m6 lovii de trei 
ori în peptu"). 



33 Era ii secondo, ţinto piîi che perso, 

D'una petrina ruvida ed arsiccia, 
Crepata per Io lungo e per traverso. 

3-t Lo terzo che di sopra s'ammassiccia, 

Porfido mi părea si flammeggiante, 
Come sangue che fuor di vena spiccia. 

35 Sopra questo teneva ambo le piante 
L'Angcl di Dio, sedendo in su la soglia, 
Che mi sembiava pietra di diamante. 

36 Per li tre gradi su, di buona voglia, 
Mi trasse ii Duca mio, dicendo: Chiedi 
Umilemente che '1 serrame scioglia. 

37 Divoto mi gittai a' santi piedi : 
Misericordia chiesi, e eh' ei, m'aprisse; 
Ma pria nel pctto trc fiate mi diedi. 



CANTULU IX. 145 

38. Şepte P^^) 'mî deperine în fi'unle, cu ver- 
fulii spadei şi dise: — «Gală de spală aceste 
răni, când veî fi înântru.» 

39. Cenuşia sc^d pămentulu uscaiu arG fi de 
uă col6re cu vesmenlulu său, de sub care trase 
doue chiăî29). 

40. Una era de auru, si alta de argintii. 
Antâiii cu alba, apoi cu galbena făcu la portă 
asia că fuî mulţumilu. 

41. — «Orî de câte orî una din aceste chiăî 
nu se întdrce bine în încuiăt6re,» — ne dise eh1, 
— «nu se deschide acestu pasu^°). 

42. Maî scumpă e una ; ensă cea-l-laltă cere 
maî multă artă şi sciinţă nainte de a deschide, 
căci ea este aceea ce desface nodulu^^). 



88 Seltc P nella fronte mi descrissc 
Col punton della spada, e: Fa che lavi, 
Qaando se'dentro, queste piaphe, disse. 

89 Genere o Icrra che secca si cavi, 
D' un color fora col suo vestimcnto, 
E di sotto da qucl trasse duo chiavi. 

40 L' una era d'oro, e l'altra era d'argento: 
Pria con Ia bianca, e poscia con la gialla 
Fece alia porta si, eh' io fui contento. 

41 Quantunque l'una d'este chiavi falia, 
Che non si volga dritta per la toppa, 
Diss' egli a noi, non s'apre qucsta calla. 

42 Pili cară c l'una; ma l'altra vuol troppa 
D'arte e d'ingegno avanti che disserri, 
Perch'ell'e quella che ii nodo disgroppa. 

10 



14^ CANTULU IX. 

43. Le ţinu de la Pietru, care 'mî (|ise, maî bine 
s6 mo înşelu a deschide, de câlu închisu^^^, a ţine, 
numai să se proslernese lumea la piciore'mî^sj». 

44. Apoi împinse uşia sacralei porţi (Jicendii: 
— «Intraţi, ensă ve facii atenţi, că se înlorce 
afară, celii care se uită în urmă^*).» 

45. Apoi când se întorseră în ţiţinî spicele 
acelei porţi sacre, ce sunlu de metalu resu- 
năt6re şi tari, 

46. nu mugi asia, nici se arătă alătu de 
stridentă Tarpeia, când i se răpi bunulCî Me- 
tellu, din care causă remase macră^*^). 

47. Eu me întorseî atentu la primulu sgo- 
motu^^), şi mi se păru că audu Te Deum Iau- 
damiis^'^)^ într'uă voce amestecată cu dulce su- 
netu^Q). 



43 Da Pier le tengo ; e dissemi eh' io erri 
Anzi ad aprir, eh' a tenerla serrata, 

Pur che la gente a'piedi mi s'atterri. 

44 Poi pinse l'uscio nlla porta sacrala, 
Dicendo : Intrate; ma fa'-.ciovi accorti, 
Che di fuor terna chi indietro si guata. 

4i> E quando fur ne'cardini distorti 

Gli spigoli di quella regge sacra, 
Che di metallo son sonanti e forti, 

46 Kon ruggio si, ne si mostro si acra 
Tarpeia, come tolto le fu ii buono 
Metello, per che poi rimase macra. 

47 io mi rivolsi attento al primo luono, 
E, Te Deum laudantiis, mi părea 

Udir in voce mista al dolce suono. 



CANTULU IX. 147 

48. Atare imagină 'mî presinta ceea ce au- 
diamG, cum de ordinarii e când cântulu e în- 
soţiţii de organii, 

asia că, când se audii, când nu, cuvintele. 



48 Tale imagine appunto mi rendea 

Cio eh' i' udiva, qual prcndcr si suole 
Qaando a cântar ron organi si stea : 
Ch'or si or no s' intcndon le parole. 



m i c ccccee tf- 



NOTE Ix CĂNTULtr IX. 



(1). Acesta ternarO a fostQ obiectulQ celorft maî viî discuţinnî 
între comentatorii lui Dante. Comentatorii cei vechi crezură că 
Dante descrie aici Aurora seu Alba, care precede răsăritulG Lunel, 
la orisontula Purgatoriului, a patra seră după pleniluniil. Acesta 
esposi^iunc păru stranie la ore care moderni, şi eî n'o admiseră, 
susţinendQ: 1» că nu pote fi vorba aici de uă auroră lunară, concu^ 
bina lui Titone, necunosccndu-se în totă mitologia, nici esisteiiţa, 
nici numele unei asemene aurore, afară numai decă Dante n'a 
voitu, din propria iniţiativă, s6 creeze uă fabulă a Aurorei, rivală 
soţiei bătrânului fiu alG lui Laomedon ; 2" că după acesta esposi- 
ţiune, arft resulta, că Dante arO fi dormiţii aprope zece ore, ceea 
nu convine campionilorâ aurorei solare. Nici unulO ensă dintr'dnşii 
n'a fostQ în stare s6 esplice şi s6 probeze în modQ absoluta te- 
oria Aurorei solare. 

Părintele AnloneUi autorulfl importantului opO : Dante e ii suo 
secolo, în ultimile sele raţionăminte asupra doctrinelorti astrono- 
mice din divina Comedia, ajungendîi la acestft pasagiQ, a susţi- 
nuta interpretarea celorG vechi, probândft cu bune argumente, a- 
tata astronomice câtfi şi filologice, că Dante vorbesce de Aurora 
lunară, şi că interpretarea contraria e falşiă şi greşită. In sub- 
stanţiă, ilustrulti erudita ^\ce, că numirea de concubina luî Titone^ 
dată Aurorii, demonstra, că nu este vorba de Aurora solară, ce era 
adevSrata soţia a lui Titone, care apoi deveni amiculti şi aman- 
tul & Aurorii lunare (acesta opiniune este împărtăşită şi de vechialtL 
Comentatorii lacopo de la Lâna); că stelele seu gemele, ce laciatL 
în fruntea acestei concubine, suntO cele maî strălucite din con' 
stelaţiunea Scorpionului, cari, dinaintea albei lunare erafi aşezate 
in formă de şerpe, recele animalii, ce bate cu coda pre acela, In 



NOTE LA CANTULU IX. I49 

giurulfl căruia se încolocesce. Că paşii cu carî se ttrcă noptea, 
suntîi orele ce trebuescft nopţii, personificată aicî, ca s6 se urce 
in acea stagiune Ia mcridianulQ s^Q ; şi (jiccndu că ea a făcuta 
douî paşi, şi că 'i mai rămâne unulQ, Dante voesce s6 ne arate 
că în momentulft când adormi, trecuseră giă trei orc de cănd 
dispăruse cjica şi noptea începuse. Şi era acesta tocmai timpultk 
când trebuia să se arate la orisontulQ Purgatoriului, luna, avend 
dinainte'I cele mai frumose stele ale Scorpionului, aşecjate în for- 
mă de şerpe, a patra cji dup6 lună plină. Acesta interpretare, cea 
mai lirescă şi simplă, a fosta adoptată de cei mai însemnaţi co- 
mentatori moderni. 

(2). Titonc, soţiulO Aurorii, era după mitologia grecă, unft fiu 
alo lui'Laomedon, fratele regelui Priam din Troia. Aurora se i- 
namorâ de dcnsulO, şi răpindu'lâ, 'IQ conduse in Etiopia. Ea se 
ruga de Joc s6 'IQ facă nemuritorii; ensă uită a'i cere s6 'i acorde 
şi uă eternă tinereţie, asia că îmbStrânindfi, Titone 'şi perdu şi 
frumuscţia şi forţa, şi Aurora nevoindQ a'lQ delăsa, 'IQ îngriji pre- 
cum uă mamă îngrijesce pre fiulfl său. 

(3). Noptea, aici ca şi aiurea, este personificată: cursulfi ei se 
consideră ca şi cursulft stelelorfi ; ea se nrcă penă la zenit, şi de 
aci descinde josQ la orisontulQ occidentala ; în timpulQ ecuinoxiu- 
lul Noptea împlinesce cursulO săfi în 12 ore; în şese ore se urcă, 
In alte şese descinde. Paşii deră ai nopţii suntft orele ordinari; 
paşii cu cari se urcă Noptea, sunt primele şese ore ale nopţii, a- 
decă de la 6 postmeridiane pană la me4iulu nopţii. Dante dcpinge 
noptea cu aripi spre a indica velocitatea timpului. Cfr. Virgiliu : 
Eneida Cartea 111, v. 369, citata de Scarta-cini. 

Nox mit, el fuscis ieUuirm ampteclilnr alis. 

(4). Adecă corpulQ. Cei cari erafl cu Dante, eraţi spirite, şi ca 
spirite nu eraQ supuse somnului. 

(5). Câte cinci: Virgiliu, Sordello, Nino Visconti, Conrad Mala- 
spina şi Dunte. 

(6). AcestQ pasagiu, (|ice Br. Bianchi, arO fi ancă unfi argu- 
menta pentru a conchide, că înccputulQ somnului fu la apariţi- 
ţiunea lunei, şi visulâ în ziorile dimineţii, in timpulâ când după 
credinţa do atunci, visele sunt adevărate, quando dcl trr si sogna 
cum (|ice Dante în InfernO C. XXVI. Vomti vedea că acestft visft 
fu anunţătorulu celorO ce se întemplâ mai tărcjiu. Poetulft face 
alusiune la cunoscuta fabulă a Fiiomelei şi surorei sele Progne. 



150 NOTE LA GANTULU IX. 

Cea transformată în rondunică, dupe ccî mal mulţî, fu acesta dia 
urmă, dupC Dante însă, fu Filomela. 

(7). Liberă de impresiunile simţuriloru. 

(8). Somnulu luî Dante are şi elQ unti întelesQ alegorica- După 
Ltibin, clCl este uă contemplalhme, uă înâl(iare a spiritului către 
D-zeO. — Dupe teoriile lui Dante espuse în Convilo, D-zeti se co- 
munică sufletului în contemplaţiune. — PoetultS a fostCi pen'a- 
cum conduşii de Jfafiune (Virgiliu) mişcată de graţia, şi fără în- 
douială ajutată de puteri supranaturale, care o factk să învingă 
tote obstaculile superiore puterilorO ei. Raţiunea însă pen'acum 
s'a mişcatu într'uă atmosferă propria ei : adecă într'uă lume pre- 
ste care străluciau cele patru stele seu virtuţi, cunoscute şi în« 
ţelese de Raţiune într'uă lume chiar lisicesce situată înântrulfi 
atmosferii terestre. De acum naintc ensă, Raţiunea cu discipolulft 
ci trebue să trecă în acea parte a Sântului Munte, ce se află din- 
colo de atmosfera pămentului, într'uă lume luminată de cele treî 
stele, sefi trei sânte Virtuţi, necunoscute lui Virgilifl, cari suntfi 
unft darQ divinii pre care omulii trebue să 'Iii ceră şi să merite 
a'lii obţine. Pentru aceşti, mintea lui Dante, totă în sine con- 
centrată şi abstrasă de la simţiuri, se rcdică Ia D-zeii şi 'i im- 
ploră ajutorulii: adecă simţurile lui adormti, şi Bunătatea divină 
'î trimite graţia lui necesariS, pentru a progresa în calea între- 
prinsă. De aceea descinde Graţia iluminantă (acera setl Lucia) 
cu splendorea eî ca unii fulgerO, ce 'I ilumineză mintea şi *i a- 
prinde sufletulii, asia că Dante se simte ar<|endii cu ea, şi coprinst^ 
de amorii pentru câştigarea celoriS trei virtuţi acum devenite nece- 
sarii. Acesta dup6 eruditulQ comentatorii Lubin, este sensulti som. 
nuîuî simţurilorii (ce este uă rugă la D-zeii), şi risiiluî lui Dante. 
Lucia transportă deră pre Dante dincolo de atmosferă, şi 'Iii de- 
pune acolo unde elii şi cu Virgiliu nu arii fi foştii în stare sS a- 
jungă singuri, adecă în apropierea intrării Purgatoriului adevS 

A 

raţii, păzită de Angerulii cu cele dou6 chiăi. 

(9). Pe muntele Ida, de unde fu răpitO Ganmede, fiulii unui prin- 
cipe troianii, de uă aceră, trămisă de Joe, şeii chiar de Joe tran- 
sformatii în aceră. — In adunarea 4GilorO, Ganimede avea ofi" 
ciulii de a vărsa hectarulii în cupele zeilorii, şi Poeţii 'Iii puseră 
între semnele Zodiacului, sub numele de vărsătorii. — «Muntele 
Ida, unde Joe avea unii templu, simboliseză aici locuiţi unde a- 
dormise Dante, scii loculii rugăciunii ce inălţiâ către D-zeii din- 



NOTE LA CANTULU IX 151 

tr'uă &niTnă bine dispusă. Spi'ntrodevCrâ bine dispusă era anima 
Iui Dante, spre a li îiiălţiată la I)-zeO, prin cele ce vCduse s^i prin 
meditaţiunilc fucate pCn'acum. Dintr'unQ asemene locfi deră, gra- 
ţia (Acuila) nu dispreţuesce a'lO redica în susO.» Cu picioriilu, b.- 
decă în ghiară. Lubin. 

(10). Despre acestO munte. 

(11). Adecă la sfera focului. Dante nu fu transportate pCnS a- 
colo, ensă i se păru numai. In Paradisvi 'l(i vomG vedea străbă- 
tendA acea sferă. 

(12). Tetidc încredinţase lui Chirone pre fiulft eî Achille, pen- 
tru a'lfi educa. Ea 'IQ răpi cu tote acestea, pre când dormia, şi 
travestite 'IG duse în insula Skyro, unde Mft încredinţa regelui 
Licomede pentru a împedica ca s6 nu fîă condusa în resbelultl 
Troii, care după unâ oracolâ trebuia s6 fiă fatalQ lui Achille. 
C&nd 86 desceptă, Achille stctc uimita de noutatea locului. 

(13). Vă(}pndu-se într'unii locfl cu totulil necunoscuta, şi fără 
compania cu care fusese pen6 în momcntulfi când adormi. 

(14). Uite-te colo unde brâulO ce încinge Purgatoriu pare ere" 
patO, despărţita printr'uă deschizătură. 

(15). Pre acesta espresiune se fundeză acei cari vCdtS în pri- 
mele versuri ale acestui cânta uă alusiune la aurora lunară. Dacă 
Dante, observă Br. Bianchi, arfl li voitti să spună în primele ver- 
suri, că răsăria aurora dimineţii, când clQ adormi, cum arâ putea 
sfi afirme acum, că în ziorile ce precedtS 4ioa, elO giă dormia pro- 
fandtk? Asia deră pare învederată că adorme la trei ore din nopte^ 
când resăria luna, şi viseză in ziorile dimineţii următore. 

(16). Inftntrulti corpului. 

(17). Spiritele aveaâ forme de corpQ. După doctrinele teologice 
ale acelorfi timpuri, sufletulft este forma corpului. 

(18). LiberA de acea anxietate produsă în mine de spaimă. 

(19). Înalţă materia, liindO-că trece din vestibululO Purgatoriu- 
lui, in adevSratuIâ Purgatoriu. 

(20). *Murulfi, (}ice Lubin, ce ne apare aici şi care înconjură 
şi închide PurgatoriulO, însemneză alegoricesce disciplina corpo- 
rală: quid per murum nisi disciplina intelligilur corporis ?» (JUc- 
eardo da SanvUtore: Ben Min. c. 58). — Porta Purgatoriului este 
contraria de cea a Infernului : acesta e largă ; aceea, strimtă • 
una, mereu deschisă, pentru a primi pre cei cari mergti în per- 



152 NOTE LA GANTULU IX. 

diţiune ; cea-altă închisă ; una, fără custode, cea-l'altă păţita de 
untl ângerG 

(21). Pârta Purgatoriului, dup€ Lubin, pote însemna BotezulQ. — 
Dante în InfernQ 4'ce : hattesmo, ch'f porta della Fede c'te tu credi. 
Pentru a intra in Biserică, botezulQ este necesariu. Danie era gii 
botezaiO, ensă pentru a intra prin -Porta Purgatoriului, avea tre- 
buinţă de Confesiune. Condiţiunile acestea suntfl indicate în cele 
trei trepte : Marmora aîhâ a primei trepte în care elQ se putea o- 
glindi şi prin urmare vedea culpele sele, va indica sinceritatea 
Confesiunii ; colorca negruiă a celei a doua, şi pietra ei ruvida 
şi arsiccia, crepată în lungft şi în largQ, va însemna contriţiunea 
şi durerea pentru păcatele comise; roşiulii celO viu alG treptei a 
treia, va indica ardorea carităţii ce trebue se cuprindă pre pS- 
cătosO, pentru ca s6 obţină ertare de la D-zeO. Pre acesta, 'şî 
rezimă piciorele. Angerulfi care şede pe pragulQ de marmură so- 
lidă şi strălucitore ca diamantulu: pragulQ ligurcză pietra fun- 
damentală a Bisericii. Dante deră trece prin confesiune, durere şi 
amare, în adevăratulfl Purgatoriu, unde se purifică de cele şepte 
păcate capitale. Astu-felO, esplică, cu ore-care variaţiunî în in- 
terpretările lorO, mai toţi comentatorii vechi şi moderni. 

(22). Faţia ângerului era asia de luminosă, că orbia ochiulQ. 

(23). Adecă era orbitQ de lumina ce reflecta. 

(24). Persâ, amestecu de purpuriu şi negru, în care ensă ne- 
grulO învinge. 

(25). Pietra, simboiulft ânimii omului, Cor lapideum, espresiune 
biblică. 

(26). «M6 trase nu cu forţia, ci eQ 'Iu urmaî de bună voe.» 
Lombard i. 

(27). Dante se lovesce de trei ori în peptO, în semnti de umi- 
litate şi contriţiune. 

(28). Aceşti şepte P. suntti cele şepte păcate capitale, pre carî 
poetul u trebue să le spele cu lacrimile penitenţii, unulft după 
altulO, în cele şepte cercuri ale Purgatoriului. Păcatele se presu- 
puntl giâ ertate, ensă semnele, consecinţele, rănile lorfl, aii ră- 
masa. 

(29). Colorca cenuşia a veşmentului indică, umilitalea Iraiuluî 
ângerului ce şede pe pragu. Cheia de aura simboliseză autoritatea 
divină de a erta; cea de argintii; sciinţa, doctrina confesorului, 
prin care eli'i trebue să facă pre păcătosâ se înţeleagă enormitatea 



NOTE LA CANTULU IX. 153 

culpelorO, şi s6 'I arate me(|il6cele de a nu mai păcătui. «Dante 
esprimă pre scurtO, seriom şi utilG tolă puterea celorCi două chiăi 
ale luî Pietru. Două suntO ohiăile ce trebuescft s6 aibă sacerdoţi!, 
adecă autoritatea şi sciinţa. Mai scumpă e de sigura autoritatea 
din causa sacramentului; ensă sciinţa de a discerne este aceea 
ce libereză pre pScătosO. Şi autorulâ ^xce, că decă una din a- 
ceste chiăî va greşi, nu se va deschide porta Purgatoriului. Teo- 
logi! şi canoniştii apoi susţinfi^că numai sacerdotele arc acesta a 
doua chiăe. (P. Attavanti, citata în ManualulCk dantescQ alâ prof. 
Ferrazci). 

(30). Orî de câte ori sacerdoteluî 'i lipsesce sciinţa şi discreţi- 
unca pentru a dirige pre penitentO, şi a'î vindeca rănile, nu se 
deschide p6rta, adecă absoluţiunea nu este validă. 

(31). Chiăia de argintii, adecă sciinţa sacerdotelui, lumineză şi 
regulezâ consciinţa păcătosului, şi 'la pune pre calc bună. 

(32). Adecă mai bine să absolvă una păcătosO, de câta să 'la 
ţinti în păcatti : să risca chiar de a introduce una sufleta nedemna 
în Purgatoriu, de câta se refusa absoluţiunea vre unuia demnO 
de ea. 

(33). Numai se mi se ceră ertare. 

(34). Adecă, perde graţia divină acela care se întorce la păca- 
tele cele vechi. 

(35). Dante face aici alusiune la versurile lui Lucaniu, cari dcs- 
criti scârţiitulO porţilora şi resunetula stânceî Tarpeia, atunci 
când Cesare răpi tesaurula publica cu totă resistenţa tribunului 
Metellu. Jiămase macră, adecă 'i fu răpită tesaurula. 

(36). La prima rumore ce venia din ântrula Purgatoriului. 

(37). Imnti compusa de Sântula Ambrosiu. Sufletele Purgato- 
riului cântă acesta imna, ora de câte ori una sufleta trece prin 
pdrta Purgatoriului. 

(38). Cu uă dulce melodia. 




■i^z^M^M^ 




CAKTULtJ X. 



1. îndată ce trecurămQ pragaln |)orliî, ee 
r^ua a[n6re a snflelelorO disuză'), cad dreptă 
face Ke pară cărarea cea strâmbă, 

2. după siinelQ au(}il eă .=e reînehirte'), şi 
d6câ aşi fi întorsQ ochii pjire ea. ce indcatulă 
scuRă arâ fi fosta (ire de greşelă? 



156 CANTULU X. 

8. Noî ne urcarâmii printr'uă stâncă des- 
picată, care se mişca dintr uă parte şi alta, 
ca unda ce fuge şi se apropia^). 

4. — «Aici trebne a usa puţinii de artă,» — în- 
cepu conducStorulii meu, — «apropiindu-te când 
de una când de cea-1-allă latură ce se retrage*).» 

5. Şi acesta ne făcu paşii asia de rarP), că 
descrescenda lună ajunse la patu'î, ca erăşî 
s6 se culce^j, 

6. nainte ca noî să fi mu afară din acea u- 
rechiă de acu^). Deră când furămîi liberi şi 
deschişi' susii, unde muntele se retrage înapoi®), 

7. eu osteniţii, şi amendouî nesicurî de a 
nostră cale, ne oprirămu pre uă câmpia maî 
singuratecă ca căile de prin deserturi^). 



Noi salivam per una pietra fessa, 
Che si nioveva d'una e d'altra parte, 
Si come l'onda che fugge e s'appressa. 

Qui si conviene usare un poco d'arte, 
Comincio '1 Duca mic, in accostarsi 
Or quinci or quindi al lato che si parte. 

E cio fece gli noştri passi scarsi 
Tanto, che pria Io scemo dcllo. luna 
Rigiunse al letto suo per ricorcarsi. 

Che noi fossimo fuor di quella cruna. 
Ma quando fummo liberi ed aperti 
Su dove '1 monte indietro si rauna, 

Io stancato, ed ambedue incerţi 
Di nostra via, ristemmo su in un piano 
Solingo piîi che strade per discrti. 



CANTULU X. 157 

8. De la estremitatea eî unde o mărginesce vi- 
dulu;pen6 la piciorulu înaltei rîpe, ce neîntrerupţii 
se urcă, aru măsura în trei orî un corpii de omii^^). 

9. Şi câtu se putea întinde a mea vedere, 
în drepta şi în stânga, atâtii mi se părea a- 
celîi cercu. 

10. Ancă nu ne mişcasemil acolo susu pici6- 
rele^^), când eii recunoscui că acea rîpă împre- 
juru^2)^care fiindu dreptă avea lipsă desuişu^^), 

11. era de marmură pură, şi ornată astti-felîi 
de sepăturî, că nu Policletu ci însă'şî natura aici 
aru remâne umilită^*). 

12. Ângerulu care pre pămentu veni cu de- 
cretulu păcii de mulţi anî lăcrimate^^), ce des- 
chise cerulu după lungulu seii interdictu, 



8 Dalia sua sponda, ove confina ii vano, 
A' pie' dell' alta ripa, che pur sale, 
Misurrebbe in tre volte un corpo umano : 

9 E quanto l'occhio mio potea trar d'ale 
Or dai sinistro, e or dai destro fianco, 
Questa comice mi părea cotale. 

10 Lassu non eran mossi i pie noştri anco, 
Quand'io conobbi quella ripa intorno, 

Che dritto di salita aveva manco, 

11 Esser di marmo candido, e adorno 
D' intagli si, che non pur Policleto. 
Ma la natura gli averebbe scorno. 

12 L'Angel che venne in terra col deereto 
Della molt'anni lagrimata pace, 
Ch'aperse ii Ciel dai suo lungo divieto, 



158 CANTULU X. 

13. părea dinaintea nostră alâtii de adevă- 
raţii Fepalu aici într'uă atitudine suavă, că nu 
semăna imagine ce tace^^). 

14. Ai fi juraţii că dice: Ave; căci închi- 
puită era aici Aceea, care înverti chiăia spre 
a deschide înaltulii Amoru^^). 

15. Şi avea în as[)ectu'î întipărite aste cu- 
vinte : Ecce Ancilla Deiy întogmaî precum se 
întipăresce în ceră uă figură. 

If) — <Nu'tî pironi mintea numai la unu 
locu» — di.>^e dulcele maestru, care mă avea în 
acea parte unde omulu \sî are anima. 

17. Şi eu m6 întorseiii cu vederea, şi zării 
înderetulu Marieî. de acea parte unde era a- 
celii ce m6 mişca. 



13 Dinanzi a noi pareva si vorace 
Quivi intagliato in un atto soave, 
Che non sembiava imagine che tace. 

14 Giurato si saria eh' ei dicess'^r?; 
Perche quivi era immaginata Quella, 
Ch' ad aprir l'alto Amor voise la chiave. 

15 E(i avea in atto impressa csta favella, 
Ecce Ancilla Dei, si propriamente, 

Come figura in cera si suggella. 

16 Nou tener pure ad un luogo la mente, 
Dissc ii dolce Maestro, che m' avea 

Da quella parte, onde ii core ha la gente: 

17 Per ch'io mi volsi col viso. e vedea 
Diretro da Măria, per quella costa, 
Onde m'era colui che mi movca. 



CANTULU X. 159 

18. uă altă istoria sepată în stâncă; din care 
causâ trecui de Virgiliu nainte, şi m6 apro- 
pia! ca ochilorii mei s6 ^i^ dispusă^®). 

19. Era sepată aici în aceiaşi marmoră, ca- 
rulG şi boiî trăgendii arca sântă, din a cărei 
causâ s6 teme unu oficiu neîncredinţatu^^). 

20. Dinainte se vedea uă gintă t6tă împăr- 
ţită în şepte corurî, care din cele două sim- 
ţuri ale mele, făcea pre unulu se (Jică Nu, 
pre celtî-altii Da, cânlă^o). 

21. Asemenea la fumuîu tămâeî închipuiţii 
aici, nasulu şi aî meî ochi cu nu şi da fură 
în discordiă^^). 

22. Aici precedă binecuvântatului vasii22), u- 
milulă psalmistO, jucândd cu vestmentulu ridi- 
cata, şi'n acelu momentu maî multu si mai pu- 
ţină era de câtu unii rege. 

18 Un'altra istoria nella roccia imposta : 
Per eh' io varcai Virgilio, e fe' mi presso, 
Acciocche fosse agii occhi mici disposta. 

19 Era intagliato li nel marmo stcsso 
Lo carro e i buoi traendo Tarea sânta, 
Per ehe si teme uffieio non eommcsso. 

20 Dinanzi părea gente; c tutta quanta, 
Partita in sette e )ri, a duo miei scnsi 
Făcea dicer 1' un No, 1' aliro Si eanta. 

21 Similemente al fumo degl'incensi, 

Che v' era immaginato, c gli oechi e ii naso 
Ed al si ed al no discordi fcnsi. 

22 Li prccedeva al benedctto vaso, 
Trescando alzato, l'umile Salmista, 

£ piîli e mon che re era in quel caso. 



160 CANTULU X. 

28. In partea opusă efigiată la uă ferestră 
a unui mare palatu, se mira MicoP^), ca uă 
femeia mâniată şi tristă. 

24. Eu mişcaiu pici6rele din locuia unde 
stamii, spre a observa uă aUă istoria, ce în- 
dSretulu Micolii 'mî albiâ^*). 

25. Aici era sepată înalta gloria a princi- 
pelui romanii, a cărui val6re mişca pre Gre- 
goriu la marea liiî victoria. 

26. Vorbescu de imperatu'u Traian; şi uă 
văduvă 'î sta lângă freu, în lacrimi şi în du- 
rere ^s). 

27. Imprejurulft luî părea căloalu şi plina 
de cavaleri, şi acerele de auru la vedere se 
mişcaii în ventu deasupra luî 



23 Di contra effigiata, ad una vista 
D' un gran palazzo, Micol ammirava, 
Si come donna dispettosa e trista. 

24 Io mossi i pie del loco dov' io stava, 
Per avvisar da presso un' altra sforia 
Che diretro a Micol mi biancheggiava. 

25 Quivi era storiata l'alta gloria 
Del roman prince, Io cui gran va'orc 
Mosse Gregorio al'a sua gran vittoria: 

26 Io dico di Traiano imperadore : 
Ed una vedovella gli era al freno, 
Di lagrime atteggiatn e di dolore. 

27 D'intorno a lui părea caîcato e pieno 
Di cavalieri, e l'aquile dell'oro 
Sovresso in vist al vento si movieno. 



CANTULU X. 161 

28. Meserela între tot.î aceia'-^")|>ărea că dice: 
«D6mne reshnnă'mî pre fiulu ineil care e mortu. 
din care cau?ă suntu în durere. > 

29. Şi eln a*î respunde: — «Asceptă pene 
măt întorcu.> — Şi ea, ca uă fiinţă in care e 
impaţientă durerea: — «Dcmme. 

30. şi de nu te i întorce?> — Şi elu : — «Celii 
care va fi în loeu'mî. te va resbuna.> — Şi a- 
ceea : — «Binele altuia ce'ţî folo^esce ţie, decă pre 
aliî lăa tu uiţî?> 

31. Atunci elu : — «Consolă-te acum, căci tre- 
bue datoria'mi eu a împlini, nainte de a pleca: 
dreptatea o voesce, şi pietatea me opresce. » 

32. Acelu. cărui niinicu nu este nou-') pro- 
duse acesta visibilă cuventare, necunoscută nouă 
căci nu .?e află aicî-®j. 

28 La miserella infra tutti costoro 
Parca diccr: Sipn^'f. fanimi vcn<lctla 

Del mio fiîrliuol che morto. cnd'io m'accoro. 

29 Ed egli a lei rispond^Te : Ora aspetla 
Tanto eh' io torni. Kd el!a : Signor mio, 
Come persona in oui doi or &'affretta, 

30 Se tu non torni? Kd ei : Chi fia dov'io, 
La ti fara. Ed ella . L'aitrui bene 

A te che fia. se'l tuo motti in ohblio? 

31 Ond'egli: Or ti conforta. ch«"^ conviene 
Ch'io selva ii mio dovere, nnzi oh'io muova: 
Giustizia vuole. e pietk mi ritiene. 

32 Colui che mai non vide cosa nuova, 
Produsse esto visibiîe parlare, 
Novello a noi, perche qiii non si truova. 

11 



162 CANTULU X. 

33. Pre când mă delectamă a contempla 
imaginele atâtoru umilitâţî, ear prin arta lucră- 
torului plăcute vederii: 

34. — «£că dincoa multe gintî^^),» — mur- 
mura Poetului, — ♦der facii paşi rari: ele ne 
voru îndrepta spre înaltele trepte^^). 

35. Ochii'mî ocupaţi a privi, spre a vedea 
nouî lucruri de cari suntu lacomi, nu fură lenţi 
când se înt6rseră către el ti 3^). 

36. Nu voescu toluşî cetitorule, ca tu s6 slă- 
besc! în buna ţî hotărâre^^^, când veî autji cum 
D-zeii voesce ca să se plătescă datoria^^). 

37. Nu te uita la forma martiriului, ci gân- 
desce-te la urmare^*); cugetă, că maî rSii, presta 
marea sentinţă elîi nu va trece^^). 



33 Menlr' io mi dilettava di guardare 
Le immagini di tante umilitadi, 

E per Io Fabbro loro a vcder care ; 

34 Ecco di qua, ma fanno i passi radi, 
Mormorava ii Poeta, molte genţi : 
Questi ne invieranno agii alţi gradi. 

35 Gli occhi miei eh' a mirare erano intenti, 
Per veder novitadi, onde son vaghi, 
Volgendosi vâr lui non furon lenţi. 

36 Non vo'pero, lettor, che tu ti smaghi 
Di buon proponiraento, per udire 

Come Dio vuol che ii debite si paghi. 

37 Non attender la forma del martire: 
Pensa la succession : pensa che, a peggio, 
Oltre Ia gran sentenzia non pu6 ire. 



CANTULU X. 163 

38. Eâ începui: — «Maestre, ceea ce vădii 
spre noî mişcAndu-se^^), nu'mî parii fiinţe, nu 
sciă ce suntu, atâtii rătăcescii cu vederea.» 

39. Şi elâ mie: — «Grava conditiune a tur- 
mentuluî lorii atâtii 'î stârcesce la pămentii, câtii 
ochiî meî ânteiu avură luptă"). 

40. Ci cată ţintă colo şi desfăşură cu ve- 
derea ceea ce vine sub acele pietri: giă poţi 
întrevedea fiă-care cum se bate 3®). 

41. O creştini superbi, miserî, debili! voî cari, 
Hnfirmî de vedere şi de minte, aveţi credinţă 
în relrogradiî paşP®); 

42. Na recunosceţî voî, că suntemii vermî, 
născiip a forma angeliculii fluture*^), ce fără 
scotă către dreptate sboră*^)? 



38 Pcominciai : Maestro. quel eh' io veggio 
Mnovere a noi, non mi sembran persone, 

E non 30 che : si nel veder vanejrj^io, 

39 EÂ egli a me : La grave coniii/.ionft 
Di lor tormento a terra gli rannicchia 

Si, che 1 miei occhi pria n'ebber t.ţn/ionft. 

40 Ma gnarda fiso !ă, e diaviticchia 

Col viao qud che vien sotto a qiiei nn»»\ : 
Giâ scorger pnoi come ciascun si pic.rhia. 

41 O îjoperbi Cristian misori lassi. 
Che, della vista e della mente infi^rmi. 
Fîdanza avete ne' ritrosi passi ! 

42 Non v'accorgete voi, che noi sinni vnrnu 
Nati a formar l'angeh'ca farfalln, 

Che voia alia grinstizia senza srhrrun ' 



164 CANTULU X. 

48. Pentru ce se îngâmfa spiritulti vostru; 
de 6re-ce suntelî entome defectuose^^), aseme- 
nea vermeluî câruî formaţiunea lipsesce*^)? 

M. Precum se vede une-orî, spre a susţine 
tavanulu seu acoperişulu ca proptă. uă figură 
ce ^^î aduce genuchiî la peptii**), 

45. si care face în celu ce o vede să nască 
din neadeverată, adcverată durere, atarî ve- 
duî pre aceî*'^), când luaî sema bine la denşiL 

4(1 Intradeveru erau maî mulţii seu maî 
putinu contraşi, dupâ cum erau maî multu şeii 
maî puţinu încărcaţi, şi acelu care avea maî 
multă paţienţă în mişcărî, 

plângendu, părea a dice : — «maî multG nu 
potu.» 



43 Di chc 1' animo vostro in alto galla? 

Voi siete qiiasi entomata in difetto, 
Si come verme, in cui formazion falia. 

ii Come, per sostentar solaio o tetto, 

Per mensola talvolta una figura 
Si vede giunger le ginocchia al petto, 

45 La qual fa del non ver vera rancura 

Nascere a chi la vede ; cosi fatti 
Vid' io color, quando posi ben cura. 

■i6 Vero e che piii c meno eran contratti, 

Secondo eh' avean piu o meno addosso ; 
E qual piii pazienza avea negii atti, 

Piangendo parca dicer : Piu non posso. 



NOTE LA CĂNTULt X. 



(l). Rt^ua am6re este amorea vi^iosă, ce abate sufletele din ca- 
lea penitenţii, şi le ţine porta Purgatoriului închisă. 

(2). SgomotulQ ce făcii porta închi(|endu-sc, fu pentru Dante 
prima tentatiune a se uita înapoi. 

(3;. «Calea pre care ne urcamu, nu era rectilinia, ci se sucia 
în diferite moduri, fâct'n<lQ nisce figuri, asomenî acelora, ce face 
unda ce vine şi se duce.» Benvemilo liambaldi. Cu donsulQ de a- 
cordQ suntu cei mai mulţi şi mai distingi comentatori. 

(4). Trebuia să se apropie când de uă latură, când de alta a 
căiî, adecă să mergă, când la drepta, când la stânga, şi vice- 
versa, cum se întâmplă când te urci pre uâ scară sucită în forma 
melcului. 

(5). Adecă acesta cale când într'uă parte, când înlr'alta, ne făcii 
să mergemO încetfi. — Calea virtuţii, (Jice Lubin, este dificilă şi fa- 
ticosă. Bntnone Bianchi vede într'acestă cale scabrosă figurată di- 
ficultatea primilorfl pa.şî ai penitenţii. 

(6). PatulO lunii este orisontulu. Lo scemo este partea lunii, ce 
remâne întunecată şi care fiindQ întorsă la apusfi, se ascunde 
ânteifl sub orisontc. Italianii au adagiulii următorQ citatO de Br. 
Bianchi: «Luna crescente, coma a levante ; luna calante, coma 
a ponente.» 

(7). Dante numesce crepătura stâncii, prin care se urcă, uă u- 
rechiă de acQ, din causa ângustimiî. 

(8). Adecă nu mai fură închişi între păreţii acelei cărări ân- 
guste. Muntele restringendu-se, lasă în giurulQ s6ti uă câmpia, care 
este primulQ cercu alQ Purgatoriului. 

(9). Fiindil-că puţini suntO acei cari calcă pre calea penitenţii. 

(10). Acestfi cercii, de la marginea sa esternă la costă, era largii 



166 NOTE LA CANTULU X. 

de trei ori lungimea unuî omQ ; după Buti, 15 piciore, după Lu- 
bin, 17; eră dup6 FilcUetes, 18. 

(11). Adecă în primulu cercfi eî ancă nu făcuseră nicî unii paşti. 

(12). Bîpa seu costa dintre primulO şi ala doilea cercG alQ Pur- 
gatoriului. 

(13). Din causă că costa era aprope perpendiculară nu era po- 
sibilitate de a se urca cineva susQ. In codicele cele maî multe şi 
cele maî vechî ale Comedii divine se citesce : CJte dritio di salita 
avea manco, variantă de unQ sensG obscurtS, şi asupra căreia co- 
mentatorii discutară multo, şi terminară prin a declara, că Danie 
nu 'şi a esprimatO bine şi corecta idea. Noi amft adoptata vari- 
anta propusă de eruditulO DantistO Scarlazzini, care de şi nu are 
autoritatea codicelord celorO vechî, totuşi trebue să fiă cea ade- 
vărată, tiindtl maî corectă, ca construcţiune gramaticală, şi ofe- 
rindu-ne clară idea Poetului. Fanfani în Studiile fi observaţiunile 
sele asupra Comedii, susţine acesta variantă, 4'cendO, că nu se 
îndouesce, ca, în ver unulfl din nenumăratele codice dantesc!, sS 
nu se afle drilta în locO de dritto. 

(14). PoUclrie, statuariQ şi architectO grecCi, care trăi nainte de 
Cristu. Elîi este faimosâ printr'uă lunonă colosală făcută pentru 
templulti din Argos, şi printr'uă statuă modelCi, în care adunase 
tote perfecţiunile corpului omenescu. Policlete scrise şi uă carte 
asupra proporţiunilorQ corpului, ce se consideră de sculptor! ca 
unG codice de legi. — Fu unuia dintre artiştii car! esercitară cea 
mai mare influenţă în artă. 

(15). Acesta este ângerulfl Gabriel, care anunţiâ Măriei pre 
multu doritulu Messia, celQ care aduse pacea în lume, şi deschise 
porţile cerului, de multa timpG închise prin păcatulO lui Adam. 
— Ante passionem Christi nullus intrare poterat regnum cocleşte, 4ice 
Tonta de Aquino în Summa theologica. 

(16). Adecă se părea uă fiinţă viă, eră nu uă imagine mută. 

(17). Ave este primulQ cuventQ din salutarea angerulul: *Ave 
gratia plena : Dominus te cum : Benedicta tu in mulieribus ;» Mana 
mişca divina amore a avea miscricordiă de genulO umana. — Dura 
marmoră, ^\ce ScartazHni, s'a muiatu astfi-felti ca cera, pentru 
a imita şi esprime dulceţia şi umilitatea Marieî, maî umUă de 
câta, orî-ce fiinţă. Parad. XXXIII. — Sculpturile car! represintă e- 
semple de umilitatc, sunta sepate în păretele perpendicularii, ce 
se înalţă către ceru, ele au aici, ca s6 dicemO asia, unti locG de 



NOTE LA CAXTULU X. 167 

onore ; pre când sculpturile superbiei, se v6dO represintate jostt 
pre pâmenlulti ce trebue să fid călcatO de piciorele celorO ce se 
căescâ aicî, spre a se arătă că viţiulti superbiei este aici pedep- 
sita şi dispreţuita. 

(18). Adecă trecui de la stânga, Ia drepta lui VirgiliO. 

(19). In relativa istoria biblică, se distingO două fapte. Anteifi 
David aduna pre Israeliţî şi merse să transporte la Ierusalim Si- 
criulQ legii pusa pre unii carâ noti Irasfi de boul. La acesta o- 
casiune levitulQ Oza, vă(]cndâ că se cletină SicriulO, voi să 'Itt 
susţină şi D-zeQ 'lo pedepsi cu mortea, pentru că cuteza să 'şl 
insuşiască unfi oficiu neincredinţatCi lui. David nu duse atunci 
Sicriulti Domnului în Ierusalim, ci in casa lui Obed-Edom. După 
trei luni aflândâ David că Domnulâ a binc-cuventatO pre acesta 
cu totă casa lui, merse din nou a lua Sicriulâ, şi '1& trasportâ la 
Ierusalim. In acesta a doua ocasiune se întâmpla ca David se 
joce dmaintea Sicriului, ceea ce vă4endti soţia sa, superba Michol 
'Iti despreţui in anima el. De astă dată ensă Sicriulti nu fu con- 
dusa pre unti carâ trasa de boul, ci fu purtata de omeni. Danie 
nu distinge aceste două fapte, ci din ambele, face unulfi. 

(20). Dante voesce se spună că cele şepte coruri cari insoţiaâ 
SicriulO. eraO aici a.«a de bine sculptate, că puneatk în contradic- 
ţiune au4ulâ şi vederea, Urechia neau4inda nici unQ cântecti 4i- 
cea Xu, cântă; ochiultl din contră fiindO înşelaţi), 4icea: Da, 
cântă. 

(21). Adecă vederea afirma că fumulii este realO, eră adoratuiCt 
afirma contrariulâ. 

(22). David precedă SicriulO, şi juca dinainte'I fiindQ îmbrăcaţii 
cu efodii de inft subţire. La acestii vesmentG face Dante alusi- 
une. David, spre a fi mai liberG în mişcări Mii ridicase, şi atunci 
părea a fi mal mulţii ca rege, avendti pre sine şi vesmântulii pon- 
tificalii, şi în acelei timpii mal puţinCi ca rege, fiindti-că juca din 
răsputeri, (V. Cartea II din Samuel; ceea ce T redică din demni- 
tatea sa de rege. 

(23). Michol fiica lui Saul, dată lui David ca soţia, drepţii recom- 
pensă pentru victoria repurtată de elO asupra lui Goliat. Acesta 
vă4endii pre David în acea atitudine 'şl bâtii jocti de elii, şi 'Itl 
dispreţui. 

(24). Adecă mi se arăta sepată in marmora cea albă. 

(25). Făptuiţi menţionata aici de Dante, este uă legendă popu- 



168 NOTE LA. CANTULU X. 

r 

Iară. Eră dreptatea ce Traian făcu văduvei, spune legenda, mişca 
pre papa Gregoriu a se ruga pentru sufletulu acestui imperatorG 
şi ruga luî fu aurită în ceru. ElQ obţind ca Traian care murise, 
se reînviere, s6 se boteze jji s6 mergă mântuitu în cerii. 'Lii vomG 
afla în Paradis, C. XX. Totu evulu mediu cre(|ij acesta legendă, 
menţionată aprope cu chiar cuvintele luî Dante, în NorelUnOy şi 
în operilc iui Brunetto Latini. 

(26). Intre ceî cari erau sculptaţi aici. 

(27). Adecă D-zeu, cărui nimicii nu pete fi noii, fu autorulQ a- 
cestorii figuri, cari esprimaii cuvcntarea de mai susft. Dante o 
numesce visihilă, căci o vedea sculptată. 

(28). Adecă în lume, unde se aude cuvântarea, eră nu se vede, 
şi unde arta de a produce untl dialogii continuaţii, este impo- 
sibilă. «Artistulîi va putea forte bine s6 ajungă a esprime, în a- 
titudinea .şi 'n faţia figurilorii întrebarea şi respunsuiii, nici-uă- 
dată ensă, unu dialogu continuaţii, căci atitudinea figuriloru sculp- 
tate şi depinse este una permanentă.» Giusti. 

(29). Sufletele superbilorii. 

(30). La cercurile superiore ale Purgatoriului, şeii la scara ce 
duce la ele. Virgiliu ignorându calea, speră ca aceste suflete 'î 
vorii arăta pre unde să se urce. 

(31). Către Virgiliu. 

(32). Nu vuescii ca tu, aucjindu câtu suntii de grave pedepsele 
acelora ce s'aii convertiţii, se renunţi la a te împăca cu D-zeCi 
prin penitenţă. 

(33). Datoria pCcatelorii. 

(34). Nu cătâ Ia natura acestorQ pedepse, ci la aceea ce va ur- 
ma lorii, adecă la beatitudinea Paradisului. 

(35). Aceste pedepse nu voru trece preste judecata universală 
în care D-zeii va pronunţia marea sentinţă. 

(36). Aceşti superbi voiră s6 fiă şeii s6 pară în lume maî multti 
de câtii ceea ce era ii, şi D-zeii în Purgatoriu atâtii i-a înjositâ, 
că vCdendu'i din depărtare, nu poţi distinge de suntii şefi nu 
fiinţe. 

(37). Intr'uă di aceştia merseră drepţi; acum mergii aplecaţi şi 
stârciţi, maî mai târînduse pre pămontii sul» greutatea petrilorii. 
Pedepsele infernului dantescii suntu esenţialmente continuarea 
stării interne a pCcăfoşiloru, pedepsele Purgatoriului suntii din 
contră opuse acestei stări. Sufletele din Purgatoriu trebue să c- 



NOTE LA CANTULU X. 169 

serciteze spre turmentG virtuţile opuse vitiiioru cari le pălară în 
lume. 

(38). Lovirea cu pumnulu în pieptu este unfl actft de contriţi- 
une. Supliciulu acesta este forte nimerita pentru aceî cari în lume 
merseră cu capulu prea susu. 

(39). Voi sunteţi atâtu de orbi de minte, câtu aveţi credinţa că 
veţi ajunge la bine, fără a lua sema că paşii vo.'jtri suntG retro- 
grad!, că \6 conducfl spre r6u. 

(40). Corpulu omului este aici comparatu vermeluî, şi sufletulu 
fluturelui. — Voesce se (Ji^-'ă că noî suntemu apţi a deveni ângeri, 
ensă fiindQ viţioşi, devcnimQ diavoli. 

(41). SufletulQ omului sboră dinaintea eternului judecătorii fără 
a se putea apCra în vre unii niodu, fără a putea ascunde culpele 
sele. 

(42). Entomata cuventii grecii. Usulii ce face Dante de acestii 
cuventu, este una din multele probe, dice Scarlaccini, că elii nu 
scia grecesce. Poetulîi a cilitO probabilii în lessicone eixtomata, şi 
uni articululti neutru pluralii ia, cu substantivulii enioma. Alţii 
credii că elfi făcu pluralulii entomala, după themata, doymata etc. 
deşi pluralulii grecfl este ia enioma. In multe din cele mai bune 
codice se citesce automata, în altele, auiomala; în altele eră au- 
tonoma şi anonoma, variante cari Iote derivă fără înd'ouială, dice 
Scariaccini. din necunosciinţa limbei grece. 

(43). Acestu versii este uă declaraţiune a celui precedente. — 
Voi sunteţi ca vermele, ce nu 'şi îndeplinesce formaţiunea, care 
nu va fi perfectă de câtu când vermele va ajunge să fiă fluture. 

(44). Asia numitele Cariatide. 

(45). Adecă pre Superbi. Acea contracţiune a corpului, care pen- 
tru a împinge cu mai multă forţă în susu se stâreesce atâtQ în 
câtii genunchii ajungu la peptu, pune sub ochii spectatorului, 
sforţiulii, care dilumbă şi sfărâmă muşchii orpului, şi într'adevSrti 
te face să 'ţi ţinî respiraţiunea, ca cum ai voi să'î vini în ajutorQ 
şi 'ţi pare că esci apăsata de acea greutate. 



*-M SC O C C C tP I 




cAntulCt XI. 



1. — 'O TatălQ nostru, carele în ceruri stai, 
nu circumscrisa, ci prin mal multă am6re ce 
al pentru cel de susfl ânigia creaţi^), 

2. lăudalQ fiă Numele tăâ şi a la Virtute^) 
de orl-ce făptură, cum esle demnQ a se a- 
duce graliî dulceî I6le emanaţiunP). 



o Padre 



slro, che ne'Geli eUi, 



172 CANTCLU XI. 

3. Vină către noî })acea îm[)ărăţiî t6le, căci 
noî cu t6tă mintea nostră, prin noî către ea 
nu putemu merge, decă ea nu ne vine*). 

4. Precum sacrifică ţie ângeriî a lorfi vo- 
inţă, cântându Os-tna^). de asemenea şi 6meniî 
pre ale lorft. 

5. Dă-ne nouă cotidiana mană, fără de care 
înapoi j)ăşesce celu care se trudesce a înainta 
prin acestu aspru deşertu*'). 

6. Şi precum noî ertămu fie-căruî reulii ce 
amu suferit u, de asemenea şi tu bunule ertă, 
şi nu căta la meritulu nostru. 

7. Prin anticulu adversarii'^) nu încerca a 
nostră virtute ce e uşiorii învinsă, ci liber'o 
de elîi, care atâlu o îmboldesce. 



3 Vegna ver noi la pace del tuo regno, 
Che noi ad essa non potcm da noi, 
S'ella non vien, con tutto nostro ingegno. 

4 Come del suo voler gli angeli luoi 
Fan sacrificio a te, cantando Osanna, 
Cosi facciano gli iiomini de' suoi. 

5 Da'oggi a noi la cotidiana manna, 
Senza la qual per questo aspro diserto 
A retro va chi piu di gir s'afTanna. 

6 K come noi Io mal eh' avem soffertO 
l*erdoniamo a ciascuno, e tu perdona 
Benigno, e non guardare ni nostro merto. 

7 Nostră virtu che di leggier s'adona, 
Non spermentar con l'antico avversaro, 
Ma libera da lui, che si la sprona. 



CANTULU XI. 173 

8. Acesta ullitnă rugă, scumpe Domne, nu 
o maî facemu pentru noî^), căci nu e nevoe, 
ci pentru ceî cari aii remasu în urmă^).» 

9. Astti-felu pentru noî şi pentru ele acele 
umbre urândti cale bună, se învcrtiau prin pri- 
mulii cercii, inegalu turmentate ^o) si obosite, 

10. t6te, sub uă poveră asemene aceleia 
ce une-orî visezP^), purifioându-se de negura 
din lume^2j^ 

11. D^că toţii deuna acolo pentru noî se rogă 
bine. ce nu se p6te ore dice şi face aici pentru 
ele, de către acei a cărora voinţă are bună 
rădăcinăi3) ? 

12. Bine trebue se li se ajule a spela sem- 
nele^*) ce purtară aici, asia că i)ure şi uş6re 
să p6tă eşi la instelatele rote^''). 



8 Quest' ultima preghiera, Signor caro, 
Giâ. non si fa per noi, che non bisogna, 
Ma per color che dietro a noi restaro. 

9 Cosi a se o a noi buona ramogna 
Quell'ombre orando, andavan sotto ii pondo, 
Simile a quel che talvolta si sogna, 

10 Disparmente angosciate tutte a tondo, 
E lasse su per la prima comice, 
Purgando le caligini del mondo. 

11 Se di lă sempre bon per noi si dice. 
Di qua che dire e far per lor si puote 
Da quei, c'hanno al voler buona rădice? 

12 Ben si dee loro aitar lavar le note, 
Che portar quinci, si che mondi e iievi 
Possano uscirc alle stellate rote. 



174 CANTULU XI. 

13. — «Deh! descarcă-vS îndată justiţia şi pie- 
tatea^^), câtu să puteţi mişca aripa, care, după 
a v6stră dorinţă sS vS înalţe; 

14. arătaţi la ce mână e maî scurtă calea 
<îătre scară^^); şi de suntâ maî multe trecători, 
pre aceea ce este maî puţinii răpede ne arătaţî ; 

15. căci acesta ce merge cu mine, din causa 
greutăţii cărnii de la Adam, cu care e inves- 
tiţii, în contra voinţeî luî, e greu la urcare^®).» 

16. Cuvintele loru ca respunsii celorii dise 
de către acelu cărui eii urmamîi^^), nu se pu- 
teaii distinge de unde veniaii^oj; 

17. ci fu disâ : — «veniţî pre margine cu noî 
la drepta, şi veţî afla pasulu pre unde se p6te 
urca uă fiinţă viiă. 



13 Deh ! se giustizia e picta, vi disgrevi 
Tosto, si che possiate rnover l'ala, 
Che secondo ii disio vostro vi levi, 

14 Mostratc da qual mano in ver Ia scala 
Si va pid corto ; e se c' e piîi d'un varco, 
Quel ne insegnate che men erto cala; 

15 Che questi che vien meco, per l'incarco 
Della carne d'Adamo, onde si veste, 

Al montar su, contra sua voglia, e parco. 

16 Le lor parole, che rendero a queste, 
Che dete avea colui cu' io seguiva, 
Non fur da cui venisser manifeste ; 

17 Ma fu detto : A man destra per la riva 
Con noi venite, e troverete ii passo 
Possibile a salir persona viva. 



CANTULU XI. 175 

18. De n'aşî fi împedicatti de piatra ce 'mî 
umilesce superba'mî cerbice, din care causă 
eii trebue sS ţinâ ochiulii plecaţii, 

19. m'aşu uita la acesta ce ancă trăesce şi 
nu se numesce, spre a vedea dacă 'Iii cunoscti, 
şi a'lti înduioşa pentru acesta poveră. 

20. Eli fui Latina^i) şi fiulu unui mare Tos- 
cană : Gulielmă Aldobrandeschi fu tatălii meii : 
nu sciu d6că uă dată vă fu cunoscuţii alii săă 
nume. 

21. Sângele celii anticii şi nobilele fapte ale 
străbunilorii meP^) mă făcură atâtii de aroganţii 
că ne maî cugetândii la mama comună^^), 

22. dispreţuiî pre orî-ce omii atâtii de mulţii, 
că din acesta causă murii, cum o sciu Sienesiî 
şi cum în Campagnatico o scie orî-ce copilii. 



18 £ s' io non fossi impedito dai sasso, 
Che la cervice mia superba doma, 
Onde portar conviemmi ii viso basso, 

19 Cotesti che ancor vive, e non si noma, 
Guardere'io, per veder s' io '1 conosco, 

£ per farlo pietoso a questa soma. 

20 rfui Latino, e nato d'un gran Tosco: 
Guglielmo Aldobrandeschi fu mio padre: 
Non so se'l nome suo giammai fu vosco. 

21 L'antico sangue e 1' opere leggiadre 
De' miei maggior mi fer si arrogante, 
Che non pensando alia comune madre, 

22 Ogni uomo ebbi in dispetto tanto avânte, 
Ch'io ne mori', come i Senesi sanno, 

£ sallo in Campagnatico ogni fante. 



176 CANTULU XI. 

23. Eu siintu Umberfo: şi nu numai mie 
'mî a vătămatei .su|)erbia, ci pre totî consorţii 
meî 'î a Irasu cu sine în restrişte^*). 

24. Penti'u ea-'') trebue sâ portu aici printre 
ceî mortî astă poveră, [)enă ce va fi D-zeu satis- 
făcuţii, de 6re-ce nu-lu satisfăcuî printre cei vii.» 

25. Ascultându, înclinai faţia în joşii; şi u- 
nulii din ele (nu celu care vorbiă) se înt6rse 
sub greutatea care 'Iu îmi)edicâ, 

2(>. şi me vedu, me cunoscu şi me chiamâ, 
tinendu cu greu ochii ţintiţi pre mine, care de 
totu înclinaţii păsiamîi cu densulii. 

27. — «Oh (i diseiu) nu escî tu Oderisi ond- 
rea cetăţii Aggubio-^), şi on6rea acelei arte. 
ce inluininare e numită în Paris^^)?» 



23 Io sono Omherto : e non pure a me clanno 

Superbia fe, che tutti i miei consorţi 
Ha ella tratti seco nel maianno : 

2i K qui convien che questo peso porţi 

Per lei, tanto eh' a Dio si soddisfaccia, 
Poi eh' io noi fei tra'vivi, qui tra morţi. 

25 Ascoltando, chinai in giu la faccia; 
Ed un di lor (non questi che parlava) 
Si torse sotto'l peso che Io impaccia, 

26 E videnii e conobbemi, e chiaraava, 
Tenendo gli occhi con fatica lisi 

A me che tutto chin con loro andava. 

27 O, dissi lui, non se tu' Oderisi, 

L' onor d'Agubbio, e l'onor di quell'arte 
Che alluminare e chiamata in Parisi ? 



CANTULU XI. 177 

28. — «Frate» — dise elii — «maî miiitu ridil 
cartonele ee P>anco Bolognese-^) depinge: 0- 
norea e acum totă a sa, .si a mea în parte. 

29. De sicLiru nu aşu fi fostu atâtii de cnrtenu 
pre când trăiamu, din causa dorinţei mari a es- 
celenţeî, la care anima 'mî ţinti-^). 

80. Tribut ulu unei ataiî superbii se plătesce 
aici; şi decă nu m'aşu fi înlorsu la D-zeii, precând 
putemu pecâtui^^), eu ancă n'aşG fi aici. 

81. O gloria deşertă a puteriloiu omenescî, 
câtu de i)uţinu dureză pre verfulu seu verdele, 
decă nu ajungu timpuri barbare^^) î 

32. Credii Cimabue a tine câmpulu în pic- 
tură^^^, şi acum Giotto are renumele, asia că 
faima aceluia e obscură. 



28 Frate, diss'egli, piu ridon le carte 
Che pennelleggia Franco Bolognese : 
L'onore e tutto or suo, e mio in parte. 

29 Ben non sare' io stato si cortese 
Mentre eh' io vissi, per Io gran disio 
Dell' eccelenza, ove mio core intese. 

30 Di tal superbia qui si paga ii lio : 
E ancor non sarei qui, se non fosse- 
Che, possendo pcccar, mi volsi a Dio. 

31 o vana gloria delle umane posse, 
Corn' poco verde in sulla cima dura, 
Se non e giunta daH'elati grosse! 

32 Credetle Cimabue nella pintura 
Tener Io campo, ed ora ha Giotto ii grido. 
Si che la fama di colul oscura. 

12 



178 CANTILU XL 

HH. De a.<emene răpi unu Guido celuî-altii 
gloria LinibeP\). si pote sa născuţii acelii care 
va alunga din cuibu pre unulu şi [)re allulu^*). 

M. Mundana rumore^' ), nu e de câlu uă su- 
flare de veniu, care vine când de aci când d'acolo 
şi schimbă de nume. pentru că schimbă de parte. 

85. Ce faimă maî mare avea-veî, decăbetrănă 
se desparte carnea de tine. decum aî fi avutu mu- 
rindu înainte de a te lăsa (]e papa şi de sdring^^)^ 

80. când ancă nu vorii trece uă miiă de anî? 
ceea ce este unu s|)atiu maî scurtfi faţiă cu 
eternulu. de cum e uă mişcare a genei faţiă cu 
cerculu, ce maî încetu se învertesce în cerurî^^). 

87. Acelu ce ia âtâtu de puţinu din cale. dina- 
inte'mî. fu celebratu de fotă Toscana, şi acuni 
abia se şioj)tesce de donsulu în Siena^^j. 



33 <^:osi ha tolto Tiino all'altro Guitlo 
La ploria della lingna: e forse e nato 
Chi r iino o r altro caccerâ di nido. 

34 Non (' ii mondan rumore altro che un fiato 
Di vcnto, th'or vicn quinci ed or vien quindi, 
E muta nome, pcrche muta lato. 

3.') C.hc fama avrai tu piii, se vecchia scind? 

Da le la carne, che se fossi morto 
Innan/i clic lasciassi ii pappo e ii dindi, 

3() Plia che pas.sin mill'anni? ch'e pur cortQ 

Hpa/io all'eterno. che un mover di ciglia 
Al ceichio che piu tardi in cielo e torto. 

37 (>jlui, che del cammin si poco piglia 

Diuanzi a me, Toscana sono tutta, 
E ora appena in Siena sen pispiglia, 



CANTULU XI. 179 

.•J8. unde era sir, când fu nimicită turbarea 
Florenţei, în acelu timptt superbă, pre câtu e 
acum de prostituată. 

39. Faima vostră e ca colorea erbeî. ce vine 
şi se duce, şi pre care o descoloră acela, prin 
care ea tenără ese din pămentus^j,» 

40. Şi eâ luî:— «Adeverulu graiului teu *mî 
imprimă în sudet.u bună nmilitate, şi 'mî de- 
sumflă marea tumore*^). Der cine e acelu des- 
pre care vorbişi acum?» 

41. Res|)unse: — «Acela e Provenzan Salvani; 
se află aici, fiindu-că fu presumpţiosu a aduce 
totă Siena sub mâna sa. 

42. Asia a mersu (şi asia va merge fără re~ 
pausti) de când e mortu. Atare monetă plătesce 
pentru a satisface*^) celu care în lume e prea 
superbu.» 

38 Ornl'era sire, ([uan<lo fu distnitta 
La rabbia florentina, che superba 

Fu a quel tempo, si corn' ora «'• piitta. 

39 La vostra nominanza O c<;lor d' crba. 
Che viene e va, e qiici la discolora, 

Per cui ell'esce della terra acerba. 

40 Ed io a lui: Lo tuo ver dir nrincnora 
Buona umiltâ. e pran tuinor nrappiani : 
Ma cili e quei di cui tu parlavi ora? 

41 Quegli e. rispof-e, Provenzan Salvani ; 
Kd e qui, pcrche fu presuntuo.so 

A recar Siena tutta alle sue mani. 

42 Ito ii cosi, e va senza riposo. 
Poi che mori : cotai moneta rende 
A soddisfar, chi e di la tropp'or-o. 



180 CANTULU XI. 

43. Şi eu: — «Decâ spiritulu care asceptă fi- 
nea vietij pentru a se căi, locuesce colo josă 
şi nu se urcă aicî; 

44. decă nainte de a trece atâtu timpii câtu 
trăi, nu'î ajută vre uă rugă pi6să, cum luî i 
se concese venirea*^)?» 

45. — <;Pre când trăia maî glorioşii,» — dise 
— -cse stabili de bună-voe pre piaţa Sieneî*^), 
lăsându orî-ce ruşine la uă parte: 

46. şi acolo spre a scăpa pre amiculu sSu de 
supliciulu ce suferiâ în închisorea luî Carol, se 
purtă cătii se'î svecnescă tote vinele**). 

47. Nu voiii spune maî mulţii, şi sciu că 
grăescu obscuru*^); ci puţinii va trece, şi aî teî 
vecini voru face cătu se'ţî poţî esplica acesta*^). 

Acestii faptu 'Iu scapă d'acele ţermurî*^).» 

43 Ed io : Se quello spirito eh' attende, 
Pria che si penta, l'orlo della vita, 
Laggiii dimora, e quassii non ascende, 

44 Se buona orazion lui non aila, 
Prima che passi lempo quanto visse, 
Come fu la venuta a lui lărgita!-' 

45 Quando vivea piu glorioso, disse, 
Liberamente nel campo di Siena, 
Ogni vergogna deposta, s'afHsse : 

46 E li, per trar l'amico suo di pena, 
Che sostenea nella prigion di Carlo, 

Si condusse a trcmar per ogni vena. 

47 Piîi non diro, e scuro so che parlo, 
Ma poco tempo andrâ, che i tuoi vicini 
Faranno si, che tu potrai chiosarlo. 

Quest' opera gli tolse quei confini. 



NOTE LA CĂNTULO XL 



(1). Dante pune în gura Orgolioşiloru, cu ore-care schimbări, ru- 
găciunea Tatălui iiosh'u, prin care după Teologi, dice Luhin, se 
cere luî D-zeu cele şepte virtuţî opuse celorfi şepte pficate carî 
se espieză în cercurile Purgatoriului. Acesta rugăciune a Super- 
bilorâ este prin urmare programa a ceea ce se petrece în cele 
şepte cercuri de aici. — D-zeO nu stă în ceru pentru că este cir- 
curoscrisu. ci stă. pentru că amorea luî acolo se respândesce mai 
multa asupra primelorfl creaturi, adecă asupra ângerilorii şi cer- 
curiloriS mai nainte de tote create. 

(2). Adecă puterea Iui D-zefi. 

(3). Acesta dxdce rapâre este înţelepciunea divină care şi în Sânta 
Scriptură este numită rapor rirtuiLt Dei, el emanalio quaedam daritaiis 
omnipotenlis Dei sineera. Unii dintre comentatori vădQ în aceste 
versuri doctrina Trinităţii şi anume: Valârea : TatălQ, XnuieJe: 
FiultS, Vapâtra: Sântulil SpiritO. 

(4). Noî enşine nu putcma ajunge la pacea împărăţiei tele, decă 
ea nu ne va li împărtăşită de tine. 

(5). CuventulG ebraicG ^Osanna^ corespunde latinescului \'irat, 
Salve; aicî însemneză, Iii lăudatQ. 

(6). Mana, adecă pânea de tote 4ilele. Prin mană cei mai mulţi 
Inţelegâ graţia lui D-zeâ, ce este mâncarea spirituală a sufletu- 
lui. — Dante numesce PurgatoriulQ unfl deşerta, fiindâ-că a (JisQ 
mană. După Biblia acesta fu trămisă Israeliţilorâ in deşerta. 

(7). Anticulti adversarii este Diabolulu. 

(8). Sufletele din Purgatoriu nu mai potG fi tentate, nici mal 
potâ pScătui. 

(9). Adecă pentru acei cari ail remasQ în lume. Bencenuto ttam- 
haldi adaogă şi pentru sufletele din Antipurgatoriu. Scariaccini 



182 KOTE LA CANTULU XI. 

se unesce cu acesta interprctaţiune, căcî decă considerămO, (Jice 
dt*nsulO,că şi sufletele din Antipurgaturiu poto li tentate, va pă- 
rea raţionabilG a se estinde uă asemenea rugă şi la ele. 

(10). După greutatea pCcatuluî : sufletele sufere nnaî multQ decă 
pCcatulQ e mai marc, maî puţinO, decă pCcatulfl e maî mica. 

(11). Asemene acelei co uneori în somnO 'ţi apesă pieptulâ. A- 
cestă presiune o numescu francesii rauchemar. 

(12). FumulO Superbiei. Şi Sântulu Augustin compară mândria 

■ 

fumului: Videle funmm siiperbiae simUein, affcendentem, iuniescenlem^ 
rancscenteni. 

(13). Adecă decă totO-deuna sufletele din Purgatoriu se rogă şi 
intercedG bine pentru noi cari suntemQ în viaţa primară, ce nu 
potti ore face pentru ele, acei cari trăescQ în graţia lui D-zetl în 
lume, şi cari le potfi veni în ajutoru nu numai cu rugăciuni, ci 
şi prin alte opere piose. — Sufletele din Purgatoriu numai prin 
rugăciuni potQ fi utile omenilorG, prin fapte, nu. 

(14). Semnele pCcatuluî. 

(15). Cerurile cari se învertescu şi suntG pline de stele. 

(16). Urare : redică-v6 justiţia şi pietatea lui D-zeG greutatea de 
pre voi, ca s6 v6 puteţi urca în paradisu, spre care tindeţi. 

(17). Către scara ce duce în alQ douilea cereţi. 

(18). Acesta avcndu greutatea corpului, nu se pote urca cum 
arfl voi. 

(19). Lui Virgiliu. 

(20). Din causă că sufletele staG stârcite sub povera lorG. Se 
au(jiau cuvintele, cnsă nu se vedea acelQ care le (Jicea. 

(21). Adecă Italianu. Acesta este Umbert fiulG lui Gttlielm Al' 
dobrandeschi, conte de Santaflore. EIG fu ucisQ de SienesI cari 'Iti 
urîaG din causa mândriei lui, în Campagnatioo, uă localitate din 
Maremma sienesă. 

(22). Adecă strămoşilorG mei. Familia Santaflore era forte în- 
semnată şi puternică în Maremma sienesă. 

(23). Adecă pămcntulQ din care D-zeG făcu pre toţi omenii. 

(24). Consorţii mei: rudele mele. Prin aceste cuvinte mărturi- 
sesce că superbia este unG viţiu ereditarG în familia lui. 

(25). Pentru superbia. 

(26). Oderisi născutG în Gubbio seG Agubio, în ducatulG Urbino, 
fu în timpulG lui Dante unu miniaturistQ faimosG. Vasari spune 



NOTE LA CAXTULU XI. 183 

că elO iniuminâ multe cărţî în Roma pentru biblioteca papală, 
deră că cele niaî multe suntu în mare parte consumate de timpâ. 

(27). Adecă KnUiminnre, italienesce miniaro, de la colorea mi- 
nio, (minium, unft compusQ de plumbfi şi de ocsigentS, de unO 
roşiu incarnata) forte preţuită uă-dală. FiorUlo în istoria sa a 
artelorft desemnuluî, reamintesce termenul u francesQ, şi citoză 
urmfitorele liniî din Actele Inchisiţiunii din Carcassone,anulti 1308: 
Osietidcrunt mUd quemdam Ubrnm vahlc pulcnon ci cum optima lit- 
iera Bononietxsi el pcroptime illuminahim cum iulhurio el minio, a- 
decă 'ml arătară uă prea frumosă carte cu litere bolonese minu- 
nate şi iluminate cu azurfi şi miniu. FiJaletcs. 

(28). Franco Bolognese, după Vasari, fu multQ mai bunu ma- 
estru de câta Oderisi d'Agubbio. «Fu questo un miniatore piu 
bravo di Oderisi, come si conosce dalie miniature di quel tempo.» 
Benr. liamhaldi. Despre donsulu abia ne a remasfi uă suvenire, 
asia că atatti numele luî câtQ şi alfi lui Oderisi arO fi fosta ui- 
tate, decă nu le arfl fi imortalisata Danie. 

Comentatorii antici, (|ice Srarta:zini, nu sciură nimicfi despre 
Franco Holognese. 

(29). Adecă în lume nu l'aşi fi lăudatu atâta din causă că a- 
colo aşi li dorita s6 fiu ea primula în acea artă, 

(30). Adecă decă nu ni'a.şi fi căita do superbia mea fiinda încă 
în viaţă, ea nu aşi fi încă în adevfralula Purgatoriu. 

(31;. «t^ta de puţina se mănţine viâ şi puternică gloria vană 
a facultăţilora, a forţelora geniului omeneisca, şi a operilora de 
elft produse, decă nu vina şi timpuri de ignoranţă şi de barba- 
ria în cari progresula se opresce şi arta declină. — Decadenţa 
face să se dorescă artiştii cari aa fosta, epocele de perfecţiune, 'î 
facft sfi fiă uitaţi. Gloria e eclipsată de glorii rnaî mari, decă nu 
vine şi câte una secola de barbaria.» Scarlaccini. 

(32). Adecă a fi primulu în pictură. Cimabue fu din Florenţa, 
şi unuia din cei mai distin.şî pictori ai timpului s(?a. Ela fu ma- 
estrula lui fîiotto, care 'la întrecu. Ambii fură restauratorii pic- 
turel în Italia. — «Pre sepulcrula lui Cimabue în Santa Măria 
del Fiore fură scrise versurile urmâtore de către unuia din fami- 
lia de Nini. «Credidit ut Cimabos pichn-ar castra leuerr ; Sic lenuit 
vivens : nune tenet astra poli.»* Vasari (lice, că versurile lui Dante 
facO alusiune la concoptula inscripţiunii. Se pare onsă că opita- 
fulO a fosta scrisa după publicarea Pocmiî : şi «le va fi într'ade- 



184 NOTE LA CANTULU XI. 

v6rO astu-felQ cumft se crede de jnulţi, în inscripţiunea latină 
locuţiunea e luată din versurile lui Dante.» C. Tardi. (V. lacopo 
Ferraj:c:i. Manuale Duntesco, voi. V p. 3[)i). 

(33), Mai toţi comentatorii credtS că Dante vorbesce aici de Gu- 
ido Cavalcante iji de Guido Guinicelli, şi esplică: Guido Caval- 
cante filosofu şi poetO florentinii, întunecă faima lui Guido Gui- 
nicelli din Bologna. Cavalcante fu contimporanuld şi amiculti lui 
Dante. 

(34r). Adecă 'i va întrece pre unulu şi pre altulii. Mulţi dintre 
comentatori susţinG că Uanle vorbesce de sine. Alţii credtS «'ă 
Dante vorbesce în generalii de inconstanţa faimei, prin care cel'i 
ce este astăzi mare pote fi mâne micO. Acesta ultimă părere me- 
rită preferinţă, căci cu greu s'aru putea admite, ca unQ Dante, să 
se laude astfi-felG pre sine, şi tocmai în acestu cercii umle se pe- 
depsesce superbia şi unde clu ne dă asia de frumose eseraple de 
urailitate. 

(35). Adecă precum ventulQ 'şi schimbă numele după partea 
din care suflă, astG-felft şi faima trece de la unO omQ la altulQ. 

(36). Aceste din urmă cuvinte suntQ din limbagiulâ copiilorO. 
Primulu însemncză pane, alîi douilea banî, prin onomatopeă. 

(37j. Mişcarea cerului stelelorfi fixe de la occidentu la orientO, 
e după Dante, de unO gradu într'uă suti de ani; asia că pentru 
întrega rovoluţiune 'i voru trebui trei-deci şi şese de mii de ani. 
— Adecă ce faimă mai mare o să aibi tu prcste uă miă de ani, 
de vei muri bătrânfl, de cum ai fi avutO, murindti copilO.-^ 

(38). Face alusiune la Provenzano Salvani, din Siena, care fu 
unG Ghibelinii infocatO. ElQ învinse pre Florentini la Montaperti, 
şi renumelo lui resunâ în totă Toscana. In anulă 1269 fu învinşii 
şi ucisQ de vicarulil lui Carol I, şi capulO săii înfiptQ într'uă lan- 
ciă, fu purtata prin tabără. 

(39). Adecă sorele care prin căldura sca, scote din pămentCi 
erbă fragedă şi verde, o usucă şi o descoloreză. 

(40). Adecă superbia, ce este ca uă tumore a sufletului. 

(41). Justiţia divină. 

(42). Dante sciă că Provenzan Salvani murise cu vre-uă trei- 
zeci de ani nainte, şi că întârdiase cu căinţa pană ia m6rte ; ela 
mai sciă de la Belacqua (Purg. IV) că sufletele, cari asceptă ul- 
timulu momentu alii vieţii pentru a se căi, trebue să stea în An- 
tipurgatoriu, pană ce va fi trecuţii unii timpQ egalii cu acelQ 



NOTE LA CANTULU XI. 185 

ce aft petrecuta pre pâmontâ : cum deră s'a acordata luî Salvani 
să vină !n acestfi cercQ îndată după morte, <le 6rc-ce elO nu s'a 
căita de cftta in ultimnia momcntA alu vieţii? 

(43). Unuia dintre amicii sei fiindfi aruncata in închisorc de re- 
gele Carol I de Anjou, care cerea (|c^cc mii de iiorini pentru a'iti 
libera, Salvani, nitâ totă mândria sea şi aşezându-se într'uă piaţă 
In Siena, cerşi de la toţi trecătorii, ponS ce adună totă suma, si 
asta-fela rfiscnmpSrft pre amiculA s^i'i. 

(44). S€ 1 sv&cnescă vinele de ruşine. 

(45). Celui ce nu a încercata câta e <ie grcâ unui sutleta no- 
bila să cerşiască, cuvintele Si condusse a h\'mar per ogni rma, 'i 
vora G grele de Înţeles O . 

(46). In exila unde te vord trămite concetăţenii tPi, tu vei simţi 
prin propria ta esperienţă, câta fu de cu greu lui Provcnzano ca 
să cerşiască. 

(47). Acesta umiliaţiunc '10 scăpa de Autipurgatoriu. 





^^ ^^ A k ^ ^ a ^ ^ .A ^ ^ A. 



iLpiirnj -rh j rai i. v' r- -rl n-i.'Ti t>-i:._; ■■ 
rw£- i.:-6* •» j i.-iri ■ -■li -> '.. 



I. ^* 



1. Unuîu lângă alni u «-a boii .-aii niora'l 
îDJugaţî. |iă>iamn cn acelii siil.etu uHâi\aiil, 
câtfl î plăcii dulcejiiî j e'ia2C»2ir' -. 

2. Ensă când di.-e: — Lasâ-lu şi irerî na- 
inte. căcî e l»ine cu vele şi lopeţi aşi impinize 
aici orî-cine barca. i»re câiu ţMile- . 



Di pari. •.-•-•nic- In i ■ }.•? \aî:n' 



go. 



M' an<iava if- f-n uue!i" aiJinia «.ar^a. 
Fin «-ho 1 sofîvrse ii doli.e Po!aff«"p ■. 
2 Ma qian-1'.i di<-=e: Las ia îui. f vnn'a, 

Chc qoi o bu^n ••■in Ia \f-\a e <'<'*rem>. 
^taantiinque |>u-'' ciat\uii. ]'ii.::cr >iia baroa : 



188 CANTULU XII. 

3. ^mî îQdreptaiii corpulâ aslu-felii cum tre- 
bue când mergî^), de şi cugetările "mî remă- 
seseră şi plecate şi umile*). 

4. Eu me mişcasemu şi voiosu urmamu pre 
paşii maestrului meu, amendouî arăJându câtu 
eramq de uşiorî'"'), 

5. când 'mî dise: — «Inl6rcetî ochii înjosii; 
va fi bine pentru a'ţî uşura calea, să vedî pa- 
tulu tălpiloru tele^).» 

6. Precum spre a se conserva memoria, mor- 
mintele deasupra celoru îmormântaţî, p6rtă 
sepatu ceea ce eî au fostîi odini6ră^); 

7. din care causă de multe orî se reîno- 
esce plânsulu prin amintire, ce numai pioşiloru 
dă cu călcâele''); 



3 Dritto si, corn' andar vuolsi, rife'mi 
Con la persona, avvegnache i pensieri 
Mi rimanessero e chinati e scemi. 

4 Io m' era mosso, e seguia volentieri 
Del mio Maestro i passi, ed ambedue 
Giâ, mostravarn com'eravam leggieri, 

5 Quando mi disse: Volgi gli occhi in giue 
Buon li sară, per alleggiar la via, 

Veder io letto delle piante tue. 

6 Come, perche di lor memoria sia, 
Sovr' a' sepolti Ie tombe terragne 
Portan segnato quel ch'elîi eran pria; 

7 Onde li molie volte si ripiagne 
Per la puntura della rimembranza, 
Che solo a' pii dă delle calcagne ; 



CAXTULr XII. 18V> 

8. (le asemenea vCMjiii aci. <I«m* cu inaî multă 
asemănare, după arta, figuralu lolu ce pen- 
tru a face uă cale nainicză at'arâ (iin munte'M. 

9. Intr'uă parte vedeai pre acelu ce tu creai u 
maî nobilii de câtu orî-care alia făptură ca 
fulgemlâ din ceruri descinjJcmlu^'^'V 

10. Vedeai pre Briareu^M zăccmiu do altă 
parte, străpunsă de cercsca săgclă şi jireu pă- 
mântului prin gerulu mortalu'-). 

11. Vedeai pre Timbreu. vedeai pro l^allas şi 
pre Marte încă armalî în giurulu tatălui loru, ui- 
tându-se la membrele gicranţiloru îinprăştiate^-'V 

12. Vedeai pre Xembrot la piciorulu niareî 
lucrări**), aprope rătăcită, cătfindu la gintile 
carî în Senaar cu donsulfi fură suporbo. 



8 Si vid' io li. nia «li miglior .««cmliiaiizn, 
Secondo l'artificio, figiirato, 

Qaanto per via di fuor dai monte avanza. 

9 Vedea colui chc fu nobil creato 
Piii d'altra creatura, «riu dai cielo 
Folgoreggiando ticendcre,. da nu lato. 

10 Vedeva liriareo, fitto dai telo 
Cclcsiial, giacer «lall'altra parte. 
Grave alia tcrra per Io mortal eelo. 

11 Vedea Timbreo, vedea I*alladc e Marte, 
Armaţi ancora, intoruo al padre loro, 
Mirar le membra de' Giganţi aparte. 

12 Vedea Xcmbrotte appie del gran hivoro, 
Quasi sniarrito, e riguardar Io genţi 

Che in Sennaar con lui superbi foro. 



190 CANTULU XII. 

18. O Niobe, cu ce ochi diireroşî te vedeamu 
sculptată pre cale, între şepte şi şepte copii 
aî lăî ucişi ^^)! 

14. O Saul, cum [)ăreaî aici de morţii în 
propria ta spadă pre Gelboe, care apoi nici 
pl6iă maî încerca, nieî rouă^^)! 

15. O nebună Aracne, şi pre tine te ve- 
deamu giă jumetate păiagenu, tristă pre fâşiile 
lucrului, ce spre rSulu teu ţesufaî^^)! 

16. O Roboam, a ta imagine nu pare aici 
a maî amerinţa. ci f)lină de spaimă o duce 
unii carii nainte de a fi alungată de alţii^^). 

17. Dura pardoselă maî arăta încă câtu de 
scumpii făcu Alcmeone se pară mamei sele 
svont urata pod6bă^^). 



13 O Niohe, con che occhi dolenli 

Vctleva io te segnata in su Ia strada 
Tra scttc c sette tuoi (igliuoli spenti ! 

li O Saul, come in su la propria spada 

Qiiivi parcvi morto in Gelboe, 
Cho poi non senti pioggia ne rugiada ! 

15 O foile Aragne, si vedea io te, 

Giâ mezza aragna, trista in su gli stracci 
Deir opera che mal per te si f e ! 

16 lloboam, gia non par che minacci 
Quivi ii tuo segno ; ma pien di spavento 
ISel porta un carro prima eh' altri ii cacci. 

17 Mostrava ancor Io duro pavimonto 
Come Almeone a sua madre fe caro 
Parer Io sventurato adornamento. 



CAXTLLi: Xn. 191 

18. Arălâ cum iiiî liiî Senaclierih se arun- 
cară înântnilu templului >] cum ei Iu lâsară 
acolo uci>ri-^\ 

19. Arâtâ ruina şi cum}lituiu niăcelu ce 
Tamiris fâcu, eand «lise luî ('.im: enu ^efosft 
de sânye, eu *'»( ."Aaţfe ie fhftjfhf-^\. 

20. Arălâ cum >e imi-răsliarâ Assirienii după 
ce muri Olofern--'. şi âncâ şi relicele marti- 
ruIuî-3,. 

21. Vedeai lYoia în cenuşe şi'n caverne: 
O llione, câlu de înjo.-ilă şi de vilă te arăta 
imaginea ce aci se discerne-' ! 

22. Ce maestru <)re făcură cu j»enelulu scG 
cu stilulil umbrele şi trasurile, cari în mirare arfi 
pune pre oru-ce spiritn pcirunzctoruV 



18 Mo>îrava ■•'•mf i l:_-!i -i L'iUjî-- 

tkivra Sf:iina<li' ril' ..'.iitr-i 'Iu'. t':;.p: . 
K come m^'^rto iui <j'ii\; Ia--ia.-^. 

ly Mostrava ia riiiiia <:• i! rrti.ii, .- ■.-u.pii 

Che fe Tamiri. ipian-l.. -L^-f; a Cir-.: 
^fang1l(.' .-ItL-ti. *-l io -li >nu;:-\i: î'^mpio. 

20 Mofrtiav'i '.oiti" in r-t'a >i ţfij'ziio 
(jli Astiri. p<»i 'hv fu rii'.irt-> Oî» f .rii'.'. 
Kil aiirlii.- If* rf!i«}u-> i'-l utrirtir'.-. 

21 Vt'dova Ti'.ia i/i ••'-:i*-r»- (■ in ravf-rn". 

O Ilion. i.<iriir- f- ]>a.-h'j <: \lli' 

Mostra\a ii sf-u'h'» < lif- li ^i 'iiM-'j-nf' ! 

22 Ouai «li pf-niifl fu nia'-îro «.- <Ji .-li!"-. 
Che ritraf.•^^•o lomlu*- c vW afti. «h' ivi 
Farif-n rnirar** r-vni inu'f'^ii" -'.ttilo!' 



192 CANTULU XII. 

23. Morţii păreau morţi şi viii păreaCi viî. 
Cela care voclii adevgrulu, maî bine de câtii 
mine nu veclu ceea ce eu (îălcamu, câtu timpii 
merseiu plecatu^f^). 

24. Acum mândriţi-ve, şi nainte cu capulă 
în susu, o fiii aî Eveî, nu ve plecaţi faţia, ca 
?e vedeţi a vostră cale rea^^)! 

25. Giâ împrejurulu muntelui păşisemii maî 
mullii, şi din a soreluî cale maî multu con- 
sumasemu, de cum stima spiritulu nostru, ce 
nu era liberu^^); 

26. când celu care mergea nainte mereti 
atentii^s), începu: — «Ridică capulu; nu maî e 
timpii s6 mergi asia de preocupaţii^^). 

27. Etă colo unii Angerii ce se gătesce a 
veni spre noî, şi vedî că de la serviciulii dileî 
se înlornă a şesea servitore^^). 

23 Morţi li morţi, e i vivl parcan vivi : 
Non vide me' di me chi vide 11 vero, 
Quant' io căleai fin che chinato givi. 

24 Or superbite, e via col viso altiero, 
Figliuoli d'Eva, e non chinate ii volto, 
Si che veggiate 11 vostro mal sentiero. 

25 Piu era giă, per noi dcl monte volto, 
E del cammin del Sole assai piii speso. 
Che non stimava l'animo non sciolto ; 

26 Quando colui che serapre Innanzi atteso 
Andava, cominci6: Urizza la testa: 

Non e piii tempo da gir si sospeso- 

27 Vedi cola un Angel che s'appresta 
Per venir verso noi ; vedi che toma 
Dai servigio del di l'ancella sesta. 



CANTULU XII. 198 

28. Orneză'ţî mişcările şi faţa cu reverinţă, 
asia câtii s6 'Iu dilecte a ne călăusi în susii; 
cugetă că diua acesta nu se maî reîntorce.» 

29. Ett eramii dedaţii cu îndemnulG s6ii de 
a nu perde timpu, astti-feltt că în acea ma- 
teria nu 'mî putea vorbi închistt. 

30. Spre noî venia frumosa creatură, îm- 
brăcată în albii, şi la faţiă cum pare steua 
dimineţeî tremurândii. 

31. Deschise braţele, şi deschidendu şi ari- 
pele ^if^e: — «Veniţi; treptele suntii apr6pe şi 
uşiortl e de urcată, de acum nainte^i).» 

32. Ceî cari respundu acestei chiămărî suntu 
rarP2). O gintă omenescă născută a sbura în 
susG; pentru ce cadî la puţina ventii^s)? 



28 Di riverenza gli atti e ii viso adoma, 
Si che i diletti Io inviarci in suso ; 
Senza cho questo di mai non raggiorna. 

29 Io era ben del suo ammonir uso, 
Pur di non perder tempo, si che in quella 
Materia non potea parlarmi chiuso. 

30 A noi venia la creatura bella 
Bianco vestita e nella faccia quale 
Par tremolando mattutina stella. 

31 Le braccia aperse, e indi apcrse l'ale : 
Disse; Venite; qui son presso i gradi, 

Ed agevolemente ornai si sale. 

32 A questo invito vengon raolto radi : 
O gente umana, per volar su nata, 
Perch^ a poco vento cosi cădi? 

13 



194 CANTULU XII. 

33. Elu ne conduse acolo unde stânca era tă- 
iată^*): aci me lovi preste frunte cu aripele, 
apoi 'mî promise că'mî va fi sicurâ calea 3^). 

34. Precum la mâna dreplă, spre a urca 
muntele unde se află Biserica, care domină pre 
cea bine călăuzită, deasupra Rubaconteluî^e)^ 

35. se alină impetuosa repeziciune a costeî 
prin scările ce se făcură în limpulu când re- 
gistrulii şi doga erau sicure^^); 

36. astu-felu şi aici se alină rîpa, ce forte 
răpede cade din celti-altu cercu: ensă acolo 
şi aici te atingi de păretele celu naltu^»). 

37. Intorcându-ne într'acolo cu fiinţele nos- 
tre^^), audirămu voci cântându : Beati pauperes 
sjnritu^^)^ cum n ar putea s'o spună graiulu*^). 



33 Menocci ove la roccia era tagliata : 
Quivi mi batteo Tale per la fronte ; 
Poi mi promibe sicura l'andata. 

34 Come, a man destra, per salire al monte, 
Dove siede la Chiesa che soggioga 

La bcn guidala sopra Rubaconte, 

35 Si rompe del montar V ardita foga, 
Per le sc.alee che si fero ad etade 

Ch' era sicuro ii quanderno e la doga : 

36 Cosi s'allcnta la ripa che cade 
Quivi ben ratta dall' altro girone : 
Ma quinci e quindi l'alta pietra rade. 

37 Noi volgendo ivi le nostre persone, 
Beati pauperes spiritu, voci 
Cantaron si, che noi diria sermone, 



CANTULU XII. 195 

38. Ah, câtu se deosebescu aceste porţi de 
cele infernale! aici prin cântece se intră, ş'a- 
colo prin cumplite lamente. 

89. Gia ne urcamii pre sântele trepte susu*^), 
şi'mî părea a fi multu maî uşioru de cum 'mî 
păruse pre şesii*^). 

40. De aceea eu: — «Maestre, ce greutate, 
spune, s'a redicatti de pre mine. căci maî că 
nu încercu nici uă fatică mergendu.» 

41. Respunse: — «Când P, ce 'ţî au rg- 
masu aprope şlerşî pre faţiă, voru dispare ca 
unulu*^), 

42. pici6rele 'ţî vorCi fi ashVfelu de buna 
ta voinţă învinse, că nu vorii maî simţi falică, 
ci cu plăcere păsi-vpru nainle. 



38 Ah quanto son diverse quclle foci 
Dalie infernali ! che quivi per canti 

S' entra, e laggiu per lamenti feroci. 

39 Gia montavam su per li scaglion santi, 
Ed esser mi părea troppo piu lieve, 

Che per Io pian non mi părea davanti : 

40 Ond'io: Maestro, di', qual cosa greve 
Levata s' e da me, che nulla quasi 

Per me fatica andando si riceve? 

41 Rispose : Quando i P, che son rimaşi 
Ancor nel volto tuo prcsso che stinti, 
Saranno, come 1' un, del tutto rasi, 

42 Fien li tuoi pie dai buon voler si vinti, 
Che non pur non fatica sentiranno, 

Ma fia diletto loro esser su pinti. 



196 CANTULU XII. 

43. Atunci făcui ca ceî ce mergii cu unii 
ce pre capu, nesciutu de eî, ci numai bănuita 
după ale altoru semne*'^), 

44. din care causă mâna 'şî ajută spre a se. 
încredinţa, şi caută şi află, şi îndeplinesce ofi- 
ciulii ce nu p6te îndeplini vederea*^). 

45. Şi cu degetele diypreunate ale dreptei 
aflaiu numai şese litere, ce'mî imprimase dea- 
supra tompleloru Aceltt cu chiăile*^): 

ceea ce vedendu a mea călăuză surise. 



43 Ailor fee' io come color che vanno 

Con cosa in capo non da lor sapuia, 
Se non che i cenni altrui suspicar fanno ; 

4i Per che la mano ad accertar s'aiuia, 

E cerca e trova, e quell'ufficio adempic 
Che non si pud fornir per la veduta : 

45 E con le dita della destra scempie 

Trovai pur sei le lettere, che incise 
Quel dalie chiavi a rae sopra le iempie: 
A che guardando ii mio Duca sorrise. 



"aeoeOOOQeBa 



NOTE LA CĂNTULtr XII. 



(1). Adecă păşiamâ unuia lângă altuia cu paşi cgalî, ca bouiî 
Înjugaţi. Unuia sta aplecata din causa greutăţii ce ducea în spi- 
nare, cela-altâ, spre a putea vorbi cu ela. Sujlehilu încărcată e O- 
derisi, Pedagogulu, Virgiliu. 

(2). Adecă aici e bine ca fîă-cine să cate a umbla singura cum 
va putea. 

(3). Adecă cum este firescu să mergă omulO. 

(4). Corpula se îndrepta, ensă cugetările lui la vederea suferin- 
ţelora celorO superbi, remaseră umiliate, nu mal eraG superbe ca 
Înainte. 

(5). EI mergeau cu corpulâ dreptfi şi iute, eră nu ca cele-alte 
spirite ce erau îngreunate de pietre. 

(6) Patula tălpilorâ este pămentula ce calcă. 

(7). Adecă numele, portretele seu emblemele defuncţilorO. 

(8). Acesta metaforă e luată de la cela care călăresce, şi dă din 
călcâe spre a'şl stimula calula. Sensula este: reamintirea celorfi 
morţi redesceptată prin imaginele de pre sepulcre, stimuleză pre 
pioşii credincioşi a se ruga lui D-zeO pentru sufletele lora. pice 
numai pre cei pioşl, căci cel cari nu sunta asta-fela nu se ocupă 
de raorţi. 

(9). Aceste figuri eraa sculptate cu uă perfecţiune, şi cu uă 
măestriă mai mare de câta cele de pre morminte ; fiinda ânsăşi 
B-zeA artistulâ. 

ClO). Acesta e Lucifer, cea mai nobilă creatură ce a fosta vre 
uă dată. 

(11). Briareu, unulâ din giganţii cu uă sută de mâni. In ma- 
rea creaţiune a lui Dante mitologia alternă cu biblia. Mulţi aQ 
blamata acesta amesteca. «Intr'uă poemă însă, ^\ct Brunone Bi- 



198 NOTE LA CANTULU XII. 

anchi, la care ati pusG mâna pămentulti şi cerulO, şi care trebue 
să cuprindă ca într'uă sintesă totă istoria omenirii, şi să demon- 
stra adevărurile inteligenţii şi dogmele morale, după cum fură re- 
presintate de omenî fiă prin ficţiuni fiă pre faţiă, nu este necu- 
viinciosil acesto amestecG de fapte şi de esemple trase din sânta 
Scriptură, din mitologia şi din istoriile civile.» 

(12). Unti corpQ cărui 'î lipsesce căldura este multQ mal grett 
de câto unii corpQ viu ; şi acesta era cu atâta mal greO păraSn- 
tuluî, cu câta membrele luî eraO mal marî de câtti ale celorO alţi. 

(13). Apoline e supranumita Thymbra^iis de la Timbra cetate în 
Troada, unde avea una templu. Palas e Minerva fiica lui Joe, 
4eiţa înţelepciunii, a resbeluluî .şi a artelorO fnimose. Apoline Mi. 
nerva şi Marte, câte trei depinsşi armaţi în momentulC când gi- 
ganţii sunta înfrânţi. 

(14). Kembrot personagiu biblica, după Genesă, mare venStorti 
şi primula rege ala Babiloniei. Se (|ice că ela zidi turnula Babei. 

(15). Niobe soţia regelui tebana Amfione. Ea avi şepte băeţî 
şi şepte fete pre cari 'i omorâră Apoline şi Diana cu săgeţi, pen- 
tru a resbuna pe mama lora Latona de dispreţuia ce 'I arătase 
Niobe. 

(16). Saul primula rege ala Iudeii. David în durerea ce resim- 
ţia de m6rtea lui Saul (care tiinda învinsa într'uă bătaie cu Filis- 
tenii, de disperare se ucise singura), blăstemâ muntele Gelboe să 
nu mai vecjă nici ploi nici rouă. 

(17). Aracne faimosă ţesătore. Ea cuteza a sfida pe Minerva 
care învingend'o o transforma în păiogena. 

(18). Roboam, fiula luî Solomon, rugata de supuşii s6î să mic- 
şiorede grelele imposite introduse de tataia săa, respunse în con- 
tra consiliului liberala şi umana ala celora bdtrânî, cu cuvintele 
dictate de tinerii luî consilieri : Pafer meus aggravavit ittgum ves- 
Irum, ego autem addam iugo festro : pater meus caecidit vos flagdlisf 
ego autem caedam ros scorpionityus. (Cartea III a Regilora). Popo' 
rula se revolta, şi Roboam trebui să fugă pre una cartt din Si- 
chem la Ierusalim. Ensă cele 10 triburi revoltate fură pentru totft" 
de-una perdute pentru dcnsula. 

(19). Alcmeone fiula lui Amfiarau tebanula, ucise pre mama 
sea Erifila, pentru a resbuna pre tataia sSa trădată de acesta, 
pentru una dara, ce 'i făcuse Polinice, spre a'I descoperi ascun- 
zătorea soţiului ei, care nu voia să mergă în resbela unde scid 



NOTE LA CANTULU XII. 199 

că va muri. Arofîarau fiindG descoperittS, fu silitti să mergă pre 
zidurile Tebei unde peri cu toţî Epigonii. Otlimo. 4i«^e că Dante 
voi a arăta că superbia fu causa matricidiuhu. Acelft darfl fu srdn- 
luralu, căci causâ mortea luî Anfiarau, a Erifileî, şi făcu pre AIc- 
meone matricidO. 

(20). Senacherib superbulO rege alQ AssirienilorQ, făcii resbelQ 
cu piosulfi rege Ezechia, alO Iudeii, ultragiâ pre DumnezeulD E- 
breilorCi, şi voi să supună regatula Iudeii. I)-zeG trămise într'uă 
nopte unG ângerO, care esterminâ armata lui Senacherib şi acesta 
intorcenduse cu ruşine la Ninive fu ucisQ în templu de fiii săî. 

C21). Tomiris regina SciţilorQ învinse şi ucise pre orgoliosulG 
rege Ciru, .'î tăia capulQ şi 'IG aruncă într'unQ vasfi cu sânge (}i- 
cendG: Bea sângele de care 'ţî a fostfl totft-d'auna sete. 

(22). OlofernQ generalulQ iuî NebucadneţarG rege alG Babiloniei 
fusese ucisG de ludita ebrea. 

(23). Adecă corpulG luî OlofernG rgmasG în patG, lipsitG de 
capG. 

(24). Carerne suntG anticele palate reduse în ruine. Ilionulîi, cita- 
dela Troii. 

(25). CelQ care a vS(}utQ ru ochii acele fapte, ale cărora ima- 
gine eu le călcamQ cu piciorelc, nu le-a vg^utG mal bine de cum 
Ie vă(}ui eG aici sculptate. 

(26). Puternică şi amară ironia ! Ceî superbi în viaţă nu voescQ 
să 'şi plece capulG ; în Purgatoriu ei suntQ siliţi să cate în josG, 
la figurile sepate pre cale, şi cari le reamintescG mereu pedepsa 
superbiei. — Calea rea : calea superbiei. 

(27). MerseserămQ în giurulG muntelui şi petrecusemQ din (}i 
mai multG de câtG ne putemG da sema, fiindG în acelQ momentG 
preocupaţi a considera acele sculpturi, şi neavendO, prin urmare 
în vedere, nici spaţiulG nici timpulQ. Calea sâreltil este mdsura 
timpului. 

(28). Adecă atenţi vG la ceea ce trebuia să facă. 

(29). Adecă să mai consideri aceste sculpturi. 

(30). A şesea oră. Orele suntQ serviidrele sorelui, şi prin urmare 
ale 4ileî ce nasce şi more cu sorele. In ecuinoxG orele (}ilei suntQ 
12; a şesea îraplinindu'şi acum serviciulG şi întorcendu-se de Ia 
densulG, timptilu erea după, amiaci. 

(31). Cercurile Purgatoriului dintescG suntG unite între ele prin 
nisce scări înguste, sepate în stâncă. Lângă prima trcptă a fie 



200 NOTE LA CANTULU XII. 

căreî scărî stă unii ângerG care şterge cea din urmă petă de p6- 
catG de pre fruntea celui care se urcă într'altft cercu. In Infornu 
spre paza cercuriloru stau Demonii. 

Era uşorft de urcatu, căci superbia era învinsă. 

(32). SuntO rari, iiindG-că omenii mai multa se supunQ ap!e- 
cărilorQ rele de câtft bunelorti inspiraţiuni. 

(33). Adecă ce ca4i învinsă de viţii (Lâna, Otiimo, Anonimo, Fio- 
renlino), seft de plăceri mundane (Gregoi-etliJ, seO de gloria şi de 
onoruri mundane (Buli, Landino, Vellulello, Lombardi, Br. Bianchi 
ele.) despre cari PoetulO a (JisQ că nu sunta alta de câtu uă 
suflare de ventu (Purg. XI). 

(34). Era tăiatd în formă de scară. 

(35). Angerula lovindG pre Dante cu aripa preste frunte 'i şterge 
unO P, adecă 'Iu purifică de p6catula Superbiei, 

(36). Muntele indicaţii aici se numesce oile Croci, unde se află 
biserica San-Miniato ce domină Florenţa. San-Miniato este cea 
mai antică biserică din Florenţa, cea bine călămifă, (}ice Dante în 
ironia. Rubaconte este uă punte preste Arno deasupra căreia do- 
mină San-Miniato. Se numesce astfl-felfl după Rubaconte di Man- 
della, podestă în Florenţa în 1237, care puse prima piatră a a- 
celei punţi numită astăzi Ponte delle Grade. 

(37). Dante face aici alusiune la douS fraude grave, ce fură 
comise in timpulQ lui. Unfl ore-care Baldo d'Aguglione cu Nic- 
colo Acciajuoli falsificară registrele publice şi rupseră dou6 foi din 
cari se putea constata uă nedreptate a acelui din urmă. A doua 
fraudă fu a lui Durante de' Chiaramontesi care fiindQ însărcinata 
cu împărţirea sării de către comună, când o vindea, o mCsura cu 
unu vasQ pre care 'IQ micşorase scoţendu'i uă dogă. Descoperin- 
du-se faptulO, Chiaramontesi fu condemnatu. 

(38). Prin treptele sepate în stâncă, clina muntelui care este 
forte repede, spre celG-altQ cercO, devine mal uşioră, maîiinâde 
urcaţii ; ensă acesta cale fiindii îngustă, le atingi cu corpulâ de 
păreţii stâncii între care se află. 

(39). Cu corpurile vostre. 

(40). Adecă fericiţii cei săraci de spiritii. Acesta este prima 
dintre fericirile evangclice. Vomii au(|i cânlându-se la eşirea din 
flă-care cercii una din aceste fericiri, cari esprimă, dice Lubin, 
darurile Sântului Spiritii necesarii a practica virtutea contraria 
pCcatului ce se purifică în fie-care cercii. 



NOTE LA CANTULU XII. 



201 



(41). Cântau atâta de dulce că nu se p6te spune prin cuvinte. 
(42). Pre treptele ce ducO în alQ douilea cerca. 
(43). FiindQ purifîcatti de pScatulti superbiei. 
(44). Ca litera P. ce indică pgcatulo superbiei. 
(45). Semnele, mişcările celorâ alţi, 'la facă să bănuiască că 
are ceva pre capfl. 
(46). Prin tactâ descoperi ceea ce nu pote vedea. 
(47). Angerula din Cântul â IX, care avea cheile. 





CAMTULO XIII. 



1. Eramfl în capulii scării, unde se desparte 
a doua oră muntele') pre care. urcându-lfl, ori- 
cine se vindecă"). 

2. Aici una brâu circunda stânca, aseme- 
nea celui ântelQ, afară numai că arculfl sfia 
mai răpede se încovoia'). 



204 CANTULU XIII. 

3. Nu se vădtî nici umbre nicî figuri*); li- 
vizi ca piatra se parii păreţiî şi nuda cale^). 

4. — «Decă vomii ascepta aici suflete spre 
a le întreba», — dicea Poetulu, — «mă temă ca 
a n6stră alegere fu nu sufere p6te prea multă 
întârziere.» 

5. Apoi la sore 'şî ţinti ochii ; din lăturaşa 
dreptă făcu mişcării centru, şi 'şî înverti par- 
tea cea stângă^). 

6. — «O dulce Lumină, în a cărei credinţă 
ett intru pre noua cale, condu-ne (dicea), cum 
trebue să se conducă aici năuntru. 

7. Tu încăldescî lumea, tu asupră'î luminezi : 
decă uă altă causă nu sforţiadă a face altfelti, ale 
tele raze toţii de una trebuescti să ne conducă').» 



3 Ombra non gli c, ne segno chc si paia; 
Par si Ia ripa, e par si la via schietta 

Col livido color della petraia. 

4 Se qui per dimandar gente s'aspetta^ 
Ragionava ii Poeta, io temo forse 

Cho troppoavrâ d' indugio nostra eletta. 

5 Poi Hsamentc al Sole gli occhi porse; 
Fece del destro lato al mover centro, 

E la sinistra parte di se torse. 

6 O dolce lume, a cui fidanza i'entro 
Per Io nuovo cammin, tu ne conduci, 
Dicea, come condur si vuol quinc'entro: 

7 Tu scaldi ii mondo, tu sovr' esso luci : 
S'altra cagione in contrarie non pronta, 
Esser den semprc li tuoi raggi duci. 



CANTULU XIII. 205 

8. Câtu se numeră aici pentru uă milă, a- 
tâttt mersesemti acolo, în puţiml timptt, din 
causa viei dorinţe^). 

9. Spre noî audirămG, der fără a vedea, 
sburândti spirite ce invitau curtenu la cina 
de iubire^). 

10. Prima voce care trecu sburândti strigă: 
Vinum non habent^^) şi repeţindâ aceste, treci* 
îndărgtulu nostru. 

11. Şi înainte de a nu se maî au(}i prin 
depărtare, uă alta trecu strigându, der fără 
a se opri: Eu suntu Oreste^^), 

12. — «O Tată, diseiii, ce voci suntâ aces- 
tea?» — Şi pre când întrebamtt, ecă a treia 
(Jicendti: Iubiţi pre ceî cari v^ făcu r^u'^'^). 



8 Quanto di qua per un raigliaio si conta, 
Tanto di lă, eravam noi giâ. iti 

Con poco tempo, per la voglia pronta. 

9 E verso noi volar furon sentiti, 
Non perd visti, spiriti, parlando 
Alia mensa d'amor cortesi inviţi, 

10 La prima voce che pass6 volando 
Vinum non halbent, altamente disse, 

£ dietro a noi l'andd reiterando. 

11 E prima che del tutto non s' udisse 
Per allungarsi, un'altra: 1' sono Oreste: 
Passo gridando, ed anche non s'affisse. 

12 O, diss'io, Padre, che voci son queste? 
£ comMo dimandai, ecco la terza 
Dicendo : Amate da cui male aveste. 



206 CANTULU XIII. 

13. Şi bunulG maestru: — «Acestu oerctt^^) 
biciuesce culpa invidiei, şi astti-felii amorea, 
mişcă cordele biciului. 

14. Freultî trebue s6 fiă de unâ sunetâ con- 
trariu^*). După mine, credG că 'Iti veî au(}i, 
nainle de a ajunge la pasulu ertăriP^). 

15. Der cată cu luare aminte prin aeru, şi 
veî vedea uă gintă şedendu dealungulii stân- 
cii, naintea n6stră.» 

16. Atunci deschiseiu ochii maî multti ca 
pen'aci ; cătaiu dinainte'mî şi v6(Jui umbre cu 
mantii, nu deosebite de col6rea pietriP^). 

17. Când fnrămti f)utinu maî nainte au(Jiî 
strigândfi: Mariaj rogă-te pentru noi; strigândtî : 
Mihael si Fietni si toţi sânţii. 



13 Lo l>uon Maestro : Questo cinghio sferza 

La t'olpa (lella invidia, e pero sono 
Tratte da amor le corde della fcrza. 

li Lo tren vuol esser del contrario suono ; 

Credo che Tiidirai per mio avviso, 
Prima clie giunghi al passo del perdono. 

if) Ma licca gli occhi per l'aer ben fiso, 

K vcdrai gcnte innanzi a noi scdersi, 
E ciaycun o lungo la grotta assiso. 

IG Allora piu che prima gli occhi apersi ; 

Guarda'mi innanzi, e vidi onibre con manti 
Al color della pietra non diverşi. 

17 Vj poi che fum mo un poco piu avanti, 

Udi'gridar: Măria, ora per noi: 
Gridar Michele, e Pietro, e tutti i Santi. 



CANTULU XIII. 207 

18. Nu credu adî să maî fiă ver'unu omu 
pre pămenlii atâtii de durii, câtii se nu fia 
mişcaţii de cele ce apoi veduî. 

19. Căci ajungendu atâtu de apr6pe de ele, 
câtu să mi se pară distincte mişcările loru, 
prin ochi profundă durere 'mî isbucni^^). 

20. Cunii groşii ciliciu mi se păreau aco- 
perite, şi unulu susţinea pre altulii cu ume- 
rulii, si tote se răzimau de stânci. 

21. Astu-felu orbii, eărorii le lipsesce pânea, 
staii la ertarî^^), spre a cere elemosină şi u- 
nulu deasupra altuia înclină capultt, 

22. pentru a inspira |)ietate celorii alţi, nu 
numai prin sunetulu vorbeloru ci şi prin as- 
pectii, care nu maî puţinii cerşesce. 



18 Non credo chc por tcrra vadă ancoi 
Uomo si duro, che non fosse punto 
Per compassion di quel eh' i' vidi poi : 

19 Che quando fui si presso di lor giunto, 
Che gli atti loro a me venivan certi. 

Per gli occhi fui di gravo dolor munto. 

20 Di vil cilicio mi parean coperti, 
E Iun sofîeria 1* altro con la spalla, 
E tutti dalia ripa eran sofferti. 

21 Cosi li ciechi, a cui la roba falia, 
Stanno a perdoni a chicder lor bisogna, 
E 1' uno ii capo sopra 1' altro avvalla, 

22 Perche in altrui pletâ. tosto si pogna, 
Non pur per Io sonar delle parole, 

Ma per la vista che non meno agogna. 



208 CANTULU XIII. 

23. Şi precumu orbiloru nu folosesce s6rele, 
asemenea şi umbreloru de cari acum vorbiî, 
a cerului lumină nu se împărtăşesce. 

24. Căci tuturoru le suntu străpunse pleo- 
pele c'unâ firii de fertt^^) şi astu-felu cusute, 
precum se cose la unii coroiu selbatecu, când 
nu stă liniscitu^o). 

25. Mi se părea mergendu că făcu ultragiu s6 
vădii pre alţii, fără de a fi vSduttî^i) ; de aceea 
m6 întorseiu către înţeleptulu meii consiliu^a). 

26. Scia bine elii. ceea ce voia a dice mu- 
tulă23)^ njcî maî asceptâ întrebarea'mî, ci dise : 
— «Vorbesce, şi fiî scurţii şi clarii.» 

27. Virgiliu veniâ lângă mine de acea parte^*) 
a brâuliiî, pre unde se pote cădea, pentru că 
nu e în cinsti de nici unii parapetii. 



23 E come agii orbi non approda ii Sole, 
Cosi airombre quivi. ond'io parlo ora, 
Luce del ciel di se largir non vuole; 

24 Che a tutte un fii di ferro ii ciglio fora, 
E cuce si, corn' a sparvier selvaggio 

Si fa, pero che queto non dimora. 

25 A mc pareva andando fare oltraggio, 
Vedendo altrui, non essendo veduto; 

Per eh' io mi volsi al mio Consiglio saggio. 

26 Ben sapev'ei, che volea dir Io muto ; 
E peru non attese mia dimanda ; 

Ma disse: Paria, e sii breve ed arguto. 

27 Virgilio mi venia da quella banda 
Della comice, onde cadcr si puote, 
Perche da nulla sponda s' inghirlanda : 



CANTULU XIII. 209 

28. De cea-1-altă parte 'mî erau devotele 
umbre, cari prin oribila cusătură atâtu stor- 
ceau câtil 'şî scăldau faţia în lacrimP^). 

29. Me întorseiG către ele, şi începui: — «O 
gintă sigură de a vedea înalta Lumină, unica 
ţintă a dorului vostru-^)! 

30. Fiă ca îndată graţia să împrăscie spuma 
consciinţeî vostre, ast-fel ca fluviulă minţii 
limpede să curgă printr'ensa^^) ; 

81. ci spuneţi'mî (plăcuţii şi scumpii 'mî va 
fi) decă printre voî se află vre unu sufletii la- 
tină; 'î va fi p6te bine să 'Iii cunoscii^^).» 

32. — «O fratele meu, fiă-care e cetăţenulu 
unei adevărate cetăţP^); ci tu voescî să dicî, 
care să fi trăitu peregrinii în Italia.» 



28 Dall'altra parte m' eran le devote 
Ombre, che per l'orribilo costura 
Premevan si, che bagnavan le gote. 

29 Volsimi a loro, ed : O gente sicura, 
Incominciai, di veder l'alto lume 

Che ii disio vostro solo ha in sua cura, 

30 Se tosto grazia risolva le schiume 
Di vostra coscienza, si che chiaro 
Per essa scenda della mente ii fiume, 

31 Ditemi (che mi ha grazioso e caro) 
S'anima e qui tra voi, che sia latina; 
E forse a lei sară, buon, s' io l'apparo. 

32 O frate mio, ciascuna e cittadina 
D'unavera cittă.; ma tu vuoi dire, 
Che vivesse in Italia peregrina. 

ii 



210 CANTULU XIIL 

38. Aceste ca respunsii mi se păru că audii 
puţinii maî nainte de loculii unde stârnii, şi 
eti înaintaiii într'acolo spre a aucji. 

34. Văduî între alte uă umbră ce se părea că 
asceptă; şi dacă cineva ară voi să'ntrebe cum? 
— redica în susii bărbia cum face orbulii^oj, 

35. — «Spirite, diseiii, ce te mortifici spre a 
te urcaşi), de escî celu care 'mî răspunse, fă- 
mi-te cunoscutu prin loca s6tt nume.» 

36. «Eii fuî sienesă, respunse, şi cu cestia 
me purificu aici de reua'mî viaţă, rugândă cu la- 
crimi pre Acela ca să se împărtăşiască nouă^^)^ 

37. Nu fuî înt.eleptă de şi mS numii Sapia^s) ; 
me bucurai d'ală altuia r6ă maî multti de câtă 
de fericirea mea. 



33 Questo mi parve per risposta udire 
Piîi innanzi alquanto, che 1ă dov' io stava ; 
Ond' io mi feci ancor piu lâ sentire. 

34 Tra 1' altre vidi un' ombra che aspettava 
In vista: e se volesse alcun dir Como? 

Lo mento, a guisa d* orbo, in su levava. 

35 Spirto, diss'io, che per salir ti dome, 
Se tu se' quegli che mi rispondesti, 
Fammiti conto per luogo o per nome. 

36 1' fui Senese, rispose, e con questi 
Altri rimondo qui la vita ria, 
Lagrimando a Colui, che se ne presti. 

37 Savia non fui, avvegna che Sapia 
Fossi chiamata, e fui dcgli altrui dann 
Plîi lieta assai che di ventura mia. 



CANTULU XIII. 211 

38. Şi ca să nu credî că eâ te înşelu, as- 
cultă, cum 'ţî spunii, de fuî nebună. Giâ descin- 
<Jândă alfi aniloru meî arcii^*), 

39. concetăţenii meî se aflau în luptă lângă 
Colle cu adversarii lorii, şi eti rugamii pre 
Dumnezeii pentru ceea ce elu însu'şî voi^^). 

40. Acolo eî fură învinşi şi puşi pre fugă a- 
mară, şi eă văcjândîi gdna, încercai uă bucu- 
ria fără semănti, 

41. asia, că întorseiu cutezăt6rea'mî faţiă în 
susă strigândii luî D-zeii : nu m^ măi temu a- 
cum de tine! cum făcu mierla când timpulu fu 
maî bunicelii^^). 

42. Mă împâcaiii cu D-zeii la finele vieţii 
mele; şi ancă n'arG fi foştii prin penitenţă mic- 
şorată a mea datoriă^^), 



38 E perche tu non credi eh' io t'inganni, 
Odi se fuî, corn' io ti dico, folie. 

Giă diseendendo Tarco de' miei anni, 

39 Erano i cittadin miei presso a Colle 
In campo giunti co* loro avversari, 

Ed io pregava Dio di quel eh' ei volle. 

40 Rotti fur quivi, e volţi negii amari 
Passi di fugga, e veggendo la eaecia, 
Letizia presi ad ogni altra dispari : 

41 Tanto eh' io levai in su l'ardita faecia, 
Gridando a Dio : Ornai piu non ti temo : 
Come fe ii merlo per poea bonaceia. 

42 Pace volli con Dio in su Io strcmo 
Della mia vita; ed ancor non sarebbo 
Lo mic dover per penitenza scemo, 



212 CANTULU XIII. 

43. de nu s'aru fi întemplattt, să 'şî rea- 
mintescă în sântele luî rugi Pier Pettignano, 
cărui de milă 'î păru reG de mine. 

44. Deră cine escî tu care cercetezi de a n6s- 
tră stare şi aî liberi ochii, cum mi se pare, 
şi cuvîntezî suflându^^)?» 

45. — «Ochii, diseiu, şi mie 'mî vorii fi luaţi 
aici, deră scurtu timpu, căci uşioră 'mî e culpa 
de ai fi întorşii cu invidiă^^). 

46. Maî mare 'mî e frica ce 'mî cuprinde 
anima de turmentulu de josîi: greutatea d'a- 
colo giă me apesă*^).» 

47. Şi elă mie: — «Cine ore te a conduşii 
aici susu printre noî, decă crecjî că te veî re- 
întorce josă*^)?» — Şi eu: — «Acesta ce este 
cu mine. şi tace*^): 



43 Se cio non fosse, eh' a memoria m' ebbe 
Pier Pettinagno in sue sânte orazioni, 

A cui di me per caritate increbbe. 

44 Ma tu chi se', che nostre condizioni 
Vai dimandando, e porţi gli occhi sciolti, 
Si come io credo, e spirando ragioni? 

45 Gli occhi, diss'io, mi lieno ancor qui tolti, 
Ma picciol tempo ; che poca e 1' offesa 

Fatta per esser con invidia volţi. 

46 Troppa e piîi Ia paura, ond'e sospesa 
L'anima mia, del tormento di sotto, 

Che gia Io incarco di laggiîi mi pesa. 

47 Ed ella a me : Chi t'ha dunque condotto 
Quassîi tra noi, se giii ritomar credi? 

Ed io: Costui ch'e meco, e non fa motto: 



CANTULU XIII. 213 

48. Suntii viâ, de aceea spirite aleşii, ro- 
gă-mă de voescî ca pentru tine să maî mişeii 
dincolo rauritdrele'mî pici6re*^).> 

49. — «Acesta e alâtu de noii au4uluî> — 
respunse, — «că mare semna e că Dumnezeii te 
iubesce; de aceea cu ruga ta vre uă dată 
ajută'mî**). 

50. Şi dacă veî călca uă dată pămentulG Tos- 
canei, rogu-te pre aceea ce dorescî maî multu, re- 
întregesce'mî onorea din aintea celorîi de aprope 
aî meî. 

51. Tu 'î veî vedea printre acea gintă vani- 
t6să*^), ce speră în Talamone, unde maî mulţii 'şî 
va perde speranţa decâtii căutându pre Diana*®); 

ci maî mulţii vorii perde admiraliî*^).> 



48 E vivo sono ; e pero mi richiedi, 
Spirito eletto, se tu vuoi eh' io muova 
Di lă, per te ancor li mortai piedi. 

49 Oh questa e ad udir si cosa nuova, 
Rispose, chc gran segno 6 che Dio t'ami; 
Perd col prego tuo taior mi giova. 

50 E chieggoti per quel che tu piîi brami, 
Se mai calchi la terra di Toscana, 

Ch' a' miei propinqui tu ben mi rinfami. 

51 Tu gli vcdrai tra quella gente vana 
Che spera in Talamone, e perderagli 
Piu di speranza, ch'a trovar la Diana : 

Ma pili vi perderanno gli ammiragli. 



NOTE LA CĂNTQLtr XIII. 



(1). Formândîi a doua divisiune, alţi douilea cereţi alţi Pur- 
gatoriului. 

(2). Se vindecă de p6cate. 

(3). Adecă este de una diametru mai micG, căcî circumferinţa 
este mai mică de câta a cercului de sub densulâ. 

(4). Cea maî mare parte dintre comentatori esplică astCi-felti a- 
cestQ versQ : „ Quivi non sono omhreggiature di disegno, ni Unea- 
menii di figure, che s'affacino aU'occhio," adecă, aici nici umbre de 
desemnti, nici liniamente de figuri nu se oferă ochiului. Interpre- 
tarea acesta se pare cu atâtti mai bună, cu câta este evidentti 
că Dante, în acestti versO, voesce să facă uă deosebire între cer- 
culQ întâiei şi alfi douilea. Pe cândii în primulti vede sepate i- 
magine de umilitate şi de orgoliu, în alâ douilea nu vede nimicti. 
— Alţi comentatori iati cuventulQ ombra, în sensulG sSti propria, 
adecă umbre de arbori etc. Alţii, în scnstl de spirite. Ambele aceste 
interpretări nu suntu admisibile, căci Dante în primulti cereţi nu 
face nici uă alusiune la arburi sati erburî cari se facă umbre; 
nici pote 4ice că nu eraţi spirite în acestti cerctî, de 6re-ce câteva 
terţine mai la vale se întâlnesce eu Sapia, şi cu alte suflete. 

(5). In acestti cereţi nu se v6dti sculpturi ca în primulO. Invi- 
dioşii fiindti orbi nu arii putea se vecjă esempîele ce li s'arti a- 
răta sepate în piatră. Colorea lividă se potrivesce cu invidia pe- 
depsită în acestti cereţi. 

(6). Nev6(Jendti pre nime spre a cerceta încătro sS apuce, Vir- 
giliu 'şi ţintesce ochii la sore, imagina lui D-zeti, şi 'Iti rogă a'I 
călăusi în noua cale. Poetulti pentru a se înt6rce la drepta, so 
proptesce în piciorulti celti dreptti, care *i servesce ca centru, şi 
mişcă pre celti stângti în giuru, cum arti face compasulti. 



NOTE LA CANTULU XIII 215 

(7). Adocă călătorula (decă nu este forţatG s6 facă într'altG felti 
trebue totâ-deauna se călătoriască la lumina ta, eră nu noptea. 

(8). Adecă, conduşi de uă vi6 dorinţă, făcuscmG aici uă niiiă de 
paşi !n mai puţina timpâ, de cum ne arâ fi trebuita a'i face pre 
pămdntâ. 

(9). Aceste spirite suntO miniştrii Domnului, cari invită sufle- 
tele din accstQ cercfi, se esercite iubirea apropelui, virtute con- 
traria invidiei. 

(10). Cu aceste cuvinte se adresa Măria către FiulQ cî, la nunta 
din Cana, unde lipsi vinulâ, indcmnândtl astâ-felâ pre Crist se 
useze de omnipotenţa sa pentru a scăpa pre stăpânulâ casii de 
ruşine. Crist din apă făcCi vinQ. 

Dante distinge aici trei grade de caritate, I, a da ajutorii ace- 
lora ce aO trebuinţă; II, a'şî espune viaţa pentni altulG; III, a 
face bine pentru râG. 

(11). Alusiune la amiciţia dintre Pylade şi OrcstQ. Pylade fiulQ 
lui Stroflu, regele Focidei, deveni amiculQ luî OrestQ, refugiatO la 
curtea tatălui sSG. Tragicii greci aG desvoltatG în Pylade carac- 
terulG amiciţiei pen6 a face dintr'cnsulu tipulO celui mai nobilG 
eroisraG, celui mai purG devolamentn. Pylade în Taurida voesce 
sS moră in loculG amicului s6Q Orestu, condamnatG la morte de 
Egiste, şi strigă : cu sunlii Oreslu. Aceste cuvinte îndemnă pre cei 
legaţi prin amiciă la sacrificii gcnerose. EsemplulQ paternei iu- 
biri alo unui păgânu şi matricidO, observă Scartacini, trebuia se 
confunde cu atât mai multQ sufletele creştinilorQ invidioşi din a- 
cestG cercG. 

(12). Cuvinte din Sânta Scriptură. 

(13). Esemplele cu cari se biciuesce, se pcdepsescc şi se co- 
rege culpa invidiei, suntQ trase din virtutea contraria, adecă din 
caritate, din iubirea apropelui. 

(14). Friulu seG vocile pentru a reţine pre invidioşi, pentru a 
nu alerga în viţiulQ loru, trebue s6 fiă de unG sunetQ contrariu, 
adocă ameninţătoru, eră nu dulce. Fr6ulG se va compune de e- 
semple teribile de invidioşi pedepsiţi. — Dante 4'ce în Convito 
cVeramente questo appetito conviene cssere ravalcoto dalia ra- 
gione ; che, siccome uno sciolto cavallo, quanto ch'ello sia di 
natura nobile, per se sanza ii buon cavalcatore bene non si con- 
duce, c cosi questo appetitto, che irascibile e concupiscibile si chi- 
ama, quanto eh' ello sia nobile, alia ragione ubbidire conviene ; 



216 NOTE LA CANTULU XIII. 

la quale guida quello confreno e con isproni : come buon cava- 
liere Io freno usa, quando cgli caccia; e chiamasi quello freno 
temperanza, la quale mostra Io termine infino al quale e da cac- 
ciare; Io sprone usa, quando fugge per Io tornare al loco onde 
fuggir vuole ; e questo sprone si chiama fortezza ovvero magna- 
nimitâ, la quale vertute mostra Io loco ove e da ferraarsi e da 
pungere.» 

«Intr'adcvSrQ acestQ apetitu trebue sS fiă înfrânatO de raţiune; 
căci precum unG calO liberO, orî-câtfl de nobiJO aru fi din natură, 
singuru nu se pote conduce fără unQ buna călăreţii ; de aseme- 
nea şi acestO apetitQ ce se numesce irascibilii şi concupiscibilH, 
ori-câtii arfi fi de nobilO, trebue să se supună raţiunei, care 'lâ 
călăuscsce cu freulfi şi cu pinteni ca unD bunu călăreţfi. Ea în- 
trebuinţeză freulG cândO elfl alergă iute; şi acela frâfl se numesce 
cumpătare, care arată termenulQ până unde se pote alerga. Intre- 
buinţeză pinteni cândâ elQ fuge, spre a'lu aduce înapoi la loculA 
de unde cată să fugă ; şi aceşti pinteni se numescO tăria sati mă- 
rinimia, care virtute arată loculQ unde trebue să se oprescă şi 
s6 lupte.» 

(15). Numesce pasnlîi ertăriî loculu de la piciorulG scării care 
conduce în cercurile superiore, unde stă unG Angerfl care ^rlă şi 
şterge păcatulQ. 

(16)- Livide ca piatra acelui cercfi. Reci odinioră la nefericirile 
fraţilorO lorfl, ele portă acum mantia carităţii cu care ard fi tre- 
buita sS acopere nuditatea şi rănile apropelui, în locti de a se 
bucura de ele. Mantia print.r'uă amară oposiţiune este de livida 
colore a invidiei. — Aceste suflete cântă litaniile Sânţilorâ, în carî 
invocaţiunii Măriei urmeză invocaţiunea Arcangelului Mihail. 

(17). Cele ce v6(îuî 'mi smulseră lacrimi de durere. 

(18). Adecă lângă biserici, în (Ji'ele de indulgenţe, când alergă 
cerşetorii din tote părţile, ca s6 atragă compasiunea celorft cari 
vinG şi esQ din biserică. Acesta similitudine este f6rte nimerită 
fiindG şi aceste suflete orbe ca şi orbii din lume. 

(19). Nu se putea imagina, 4ice Br. Bianchi, unQ supliciu ma! 
adaptatu cu invidioşii, de câtG de a cose acei ochi, ce nu putură 
se vedU fericirea apropelui, întristându-se ca de uă nefericire a 
lorG. 

(20). Era obiceiulG venCtorilorG sS cose pleopele coroilorO prinşi 
de curendQ spre a'i domestici mai lesne. 



NOTE LA CANTULU XIII. 217 

(21). Adecă fără a vorbi cu cineva. 

(22) Către Virgiliu. 

(23). Adecă tăcerea mea. 

(24). Adecă la drepta. 

(25). Acele umbre plângeaţi cu atâta putere, că cu totă oribila 
cusătură a pleopelorâ, lacrimile ţiţneaâ afară udândâ faţia. — 
In lume aceste suflete nu voiiă s6 plângă, ba chiar se bucurară 
de releţe şi nefericirile apr6pcluî lorO; acum ele plângfl neînce- 
tatei, şi sforţiulfi ce facft spre a da cursQ lacrimilorfi printre a- 
cea cusătură,, este forte durerosO. 

(26). Adecă pre D-zeâ. Bunurile lumescî fură uă dată obiectuld 
dorinţelord acestora suflete ; acum după ce le aG recunoscuta va- 
nitatea, ele nu aspiră de câta la D-zeil, uniculâ buna ala sufle- 
tului. 

(27). «Precum spuma este necurăţenia apeî, asta-feia aicî în- 
semneză necurăţenia consciinţcî. — Divina graţia purifice con- 
sciinţa v6stră de spuma invidiei, pentru ca torentula luminei in- 
telectuale, ce este una dara ala luî D-zea, so descindă asupra 
consciinţii vostre purificate, ca uă consolaţiune.» Aceşti divină 
lumină a minţii, premiula sufletelora sânţilora şi în Sânta Scrip- 
tură de multe ori e semnificată prinlr'un larga fluviu ce inundă.» 
Br. Bianchi. 

(28). P6te 'i va ti bine s6'i cunosca numele, căci întorcendu-m6 
în lume, 'î voia procura sufragiele celora în viaţă, şi ea însu'mî 
• m6 voia ruga pentru densula. 

(29). Cetatea adevărată este Cerula. Sufletele I6te sunta propri- 
amente cetăţenii cerului; viaţa muritore în care se deosibesca 
variele cetăţenii, nu este de câta una scurta peregrinagia, după 
care fnceteză diferinţa între latina şi nelatina. 

(30). Acea umbră se părea că asceptă s6'i vorbesca, şi de m'ara 
întreba cineva cum arăta că asceptă, ea 'i aşirCspunde: redicânda 
bărbia, cum facă orbii. 

(31). Care te mortifici spre a deveni demna de cera. 

(32). Rugfindu-m6 la l)-zea să se rcvele nouă. 

(33). Sapia de la Sapientă. Toţi comentatorii spună că Sapia 
fu forte invidi6să. Fiinda esi'ată de concetăţenii sCi la Colle, se 
născu în anima ei uă ură atâta de profundă, câta încerca mare 
bucuria când Sienesii fură învinşi de Florentini într'uă luptă. 

(34). Adecă încependa a imbCtrâni, trecenda jumătatea ordinară 



218 KOTE LA CANTULU XIII. 

a vieţii omenescî, 35 către 40 de anî. Danie şi în Convilo 4ice c& 
viaţa procede asemene unuî arcQ, urcândft şi descin<|endfl. 

(35). Adecă ca Sienesiî să fiă învinşi. La Colle de Valdelsa eî 
fură sdrobiţi de Florentinii conduşi de Provenzan Salvani şi de 
Guido Novello, în anulG 1269. In acesta luptă, spune Villani, guel- 
fii din Florenţa făcură unti mare măcelu printre Sienezi, spre a 
rfsbuna pre rudele şi pre amicii lorfi morţi la M ontaperti , (unde 
Sienezii repurtaseră uă mare victoria asupra Florentinilorâ). — 
Sapia după PostiU. Cass, era nobilă şi soţia lui Gino da Pigezzo 
din Siena : Pictro di Dante o numesce Sapia de Provenzani, şi 
faUidu Boccaccio, Sapia dei Salvani. liepetti, fundându-se pre unti 
documentfl anticG elice că Sapia despre care vorbesce Dante, fu 
soţia lui Ghinibaldo Saracini, nobilă familia sicnesă, cărei apar- 
ţinea castelulti Castiglion Ghinibaldi, astăzi Castiglioncello di Mon- 
tereggioni. 

(36). Sapia v5(|ond(i că i s'a împliniţii ceea ce doria, deveni a- 
tâtâ de arogantă că cretjîi că nu mai are trebuinţă să se temă 
de D-zeQ, şi astO-felQ ea imita pre merla, despre care fabula spune, 
că într'uă (Ji frumosă din lanuariu, crecJendQ că a incetatfi erna, 
4ise domnului ei : Xu me mal temu de tine, de 6re-ce am eşitu din 

(37). Adecă ca nu arQ fi fostQ ancă primită în Purgatoriu, ci 
arQ sta în Antipurgatoriu, cu negligenţi, decă Pier Pettignano nu 
s'anl fi rugatu pentru ea. Acesta fu un O eremitO florentina. 

(38). Adecă ca unfl omd viu. 

(39). Dante mărturisesce că şi elQ a p6cătuitfi prin invidia, ensă 
mai puţinii. Elti se acusă mai mulţii de superbia, care se pedep- 
sesce în primulii cercii. 

(40). Greutatea ce portă în spinare spiritele superbilorii. 

(41). Adecă în cerculii de joşii alţi superbilorii. 

(42). Virgiliu. 

(43). Adecă să morgii către ai tSi, a'i îndemna să se r6ge pen- 
tru sufletulti teti. 

(44;. E lucru atâtii de noii aurului, ca unii viii se vină aici; şi fi- 
indu acesta uă probă că tu esci iubiţii de D-zeCi, rogă-te pentru 
mine, căci voi fi audiţii în cerii. 

(45). Adecă printre Sienesi. Dante şi în Infernti C. XXX 4ice : 
Or fu (jlammai, genle si vana come la sanese ? 

(46). Talamone, este unu castelii şi unii porţii pre c6sta meri- 



NOTE LA CANTULU XIII. 219 

dională a Toscanei, cumpSratâ de Sienesi cu speranţa de a de- 
veni puternic! pre mare. Toţî comentatorii credQ că Dante a voitQ 
sâ fî^a de SienesT, a cărora întreprindere de a face din Talamone 
unâ porta însemnata, remase infructuosă din causa aerului omori- 
torO ala locului. Diana, este und rîQ ce se (|ice că curge sub Siena. 
Cei mai vechi comentatori spunâ, că Sicnesii credeaâ în esistenţa 
acestui ila subterana şi spre a'lQ afla, el cheltuiseră mulţi bani, 
ansă în zadarCi. Totuşi se pare că în timpii posteriori lui Dante, 
apa Dianel arâ fi fosta descoperită, fiindti-că în biserica San Nic- 
cold, unulA din cele mal înalte punte din Siena, esistă unfi puţâ 
de uă adâncime forte mare, şi cu apă in abundenţă, care a(}! 
&ncă se numesce Posco Diana. 

(47). Ecă ce scrie Aqiiarone (Dante în Siena): Persistenţa cu care 
Sienesil tindeaâ spre maremma, şi scopulo lorâ de a avea unâ 
porta de mare în Talamone, inspiraâ închietudine Florentinilorfi. 
Aceştia de şi făcuseră totG ce puteaQ a împedica pre SienezI, fiă 
prin arme, fiă prin mecjilocirea conţiloru Aldobrandcschi, cu cari 
muUQ timpâ se luptară Sienesil, mal respândiseră în poporQ şi epi- 
grame: asia se (|icea că în Florenţa se vorbia în batjocură de admi- 
ralil şi de flotele sienese comandate de eî în apele portului Talamone, 
şi pre lângă acostă batjocură mal spuneaţi uă alta forte vechia, 
care vorbia de omeni perduţi şi de chcltuell făcute întru căutarea 
apel Dianel. Se pare, că epigrama s6 înrădăcinase şi că se repeţia 
ca proverbâ de poporulQ florentina, căci Dante o reproduce în- 
togmal în acelG modfi. Alţi comentatori esplică versulu acesta 
In modula următorâ : cnsă căpitanii armatei navale şi directorii 
lucrărilorii din portO,vorfl perde ceva mai multO de câtG banii şi 
speranţa, 'şl vorQ perde chiar viueţa. PrimulO a da acesta inter- 
pretare fu Poslillatore Cassine.se. De părerea acestuia suntti cei mai 
distinşi comentatori moderni ca Br. B'anchi, Filaletcs, Witte, Oza- 
nam, Costa, Borghi şi alţii. 





cAntulCt Xl^. 



1. — 'Cine este aeestQ care ocolesce muntele 
nostru, nainie âe a'I fi datfl sboru irnirtea^), şi 
care deschide şi închide ochii după placQ? 

2, Nu scifl cine e, der scitt că nu este sin- 
gurQ : întrebălQ tu care 'î escî mai aprdpe, şi 
ca să vorbiaseă, primesce'lti cu iubire.» 



Chi 


coelui 




ii n 


»lm 


monfe ccrchi» 


^rima che morta 




nhhi 




îl volo, 


Ed ap» 


gli OMh 




eua 


ogli» 


« coperehi»? 


Non 








- eh 


ei non i solo 


Dimanda 


iu che 


P' 


gl. 


avv 


cini, 



222 CANTULU XIV. 

8. Asia vorbiaii de mine douS spirite la drepta, 
unulti către cela altu aplecate; apoi 'şî ridicară 
feţele în susâ spre a grăi cu mine. 

4. Şi unulii dise^): — «O suflete care încă 
fiindâ cu corpii, te duci către cerţi, fie'ţî milă 
de ne cons61ă şi ne spune 

o. de unde vini şi cine escî ; căci tu ne faci 
atâtu să ne mirămu de a ta graţia, ca de unu 
ce ne maî fostu vre-uă-dată.» 

6. Şi eii: — <Prin mediloculii Toscanei stră- 
bate unti rîuleţu, ce nasce în Falterona^), şi pre 
care nu Iii satură unti cursti de uă sută de mile*), 

7. de pre densulti^) aducti eu acesta fiinţă, 
arii fi în darnu se vS spunu cine suntîi, căci 
numele mett încă nu sună mulţii. > 



3 Cosi duo spirti, l'uno airaltro chini, 
Ragionavan di me ivi a man dritta ; 
Poi fer li visi, per dirmi, supini; 

4 £ disse 1' uno : anima, che fitta 
Nel corpo ancora in ver Io ciel ten vai, 
Per carită, ne consola, e ne ditta, 

5 Onde vieni, e chi se'? che tu ne fai 
Tanto maravigliar della tua grazia, 
Quanto vuol cosa, che non fu piîi mai. 

6 £d io: Per mezza Toscana si spazia 
Un liumicel che nasce in Falterona, 

£ cento miglia di corso noi sazia. 

7 Di sovr'esso rech'io questa persona. 
Dirvi chi aia, saria parlare indarno; 
Che'l nome mio ancor molto non suona. 



CANTULU XIV. 223 

8. — «Decă 'ţî pSlrundu bine cugetarea,» — 
'mî răspunse atunci celii care înainte 'mî vor- 
bise, — «vorbescî de Arno.> 

9. Şi celii-aUii 4^*se: — «Pentru ce 6re as- 
cunde acesta numele acelui rîu, cum face o- 
mulft cu lucruri oribili numai?» 

10. Şi umbra astu-felii întrebată, se achita^) 
<Jicândii : — «Nu sciţi, dear se cuvine sS pieră 
numele unei atare văî; 

11. căcî de la începutulii seti^) (unde alpes- 
trulti munte^j, din care e rupţii Feloro, atâtti e 
de umflaţii, câtG în puţine locuri întrece acea mă- 
sură), 

12. până acolo unde elu onsuşî se dă spre 
desdaunare pentru ceea ce usucă cerulti din 
mare*), de unde aii rîurile ceea ce curge în ele, 



8 Se ben Io intendimento tuo accarno 
Con Io intelletto, allora mi rispose 
Quei che prima dicea, tu parii d'Arno. 

9 E l'altro disse a lui : Perche nascose 
Questi ii vocabol di quella rivera, 

Pur com'uom fa delle orribili cose? 

10 E l'ombra che di cio dimandata era, 
Si sdebito cosi: Non so, ma degno 

Ben 6 che'l nome di tal valle pera; 

11 Che dai principio suo (dov' e si pregno 
L' alpestro monte, ond' e tronco Peloro, 
Che in pochi luoghi passa oltra quel segno) 

12 Infin lâi, 've si rende per ristoro 

Di quel che ii ciel della marina asciuga, 
Ond'hanno i fiumi cio che va con loro, 



224 CANTULU XIV. 

13. virtutea e alungată de toţi ca nemică^^^), 
fugu ca de unii şerpe, din causa relei influenţe a 
locului, orî din reulu obiceiu care 'îîmboldesce^i). 

14. De aceea atâlti 'şî au schimbatu natura 
locuitorii misereî văî, că pare că Circe i'arii 
avea în păsciune'P^). 

15. Printre porci imundî^^) j^aî demni de ghin- 
dă de câta de verii unu altă nutrimentii ome- 
nescii, 'şî îndreptă maî înteiu seraca'î cale^*). 

16. Apoi venindu joşii, dă de potăP^), maî 
arţăg6se de cum le îngădue puterea, şi de la 
ele dispreţuitorii 'şî întdrce botulii. 

17. Merge coborându-se blăstematulii şi sven- 
turatulă şanţiii, şi cu câtu se îngroşe, cu atâtu 
dă de câni, cari se transformă în lupî^^). 



13 Virtu cosi per nimica si fuga 
Da tutti, come biscia, o per sventura 
Del loco, o per mal uso che li fruga: 

14 Ond' hanno si mutata lor natura 
Gli abitator della misera valle, 

Che par che Circe gli avesse in pastura. 

15 Tra brutti porci, piu degni di galle, 
Che d'altro cibo fatto in uman uso, 
Dirizza prima ii suo povero caile. 

16 Botoli trova poi, venendo giuso, 
Ringhiosi piu che non chiede lor possa, 
Ed a lor disdegnosa torce ii muso. 

17 Vassi caggendo, e quanto ella piu ingrossa, 
Tanto piu trova di can farsi lupi 

I La maledetta e sventurata fossa. 



CANTULU XIV. 225 

18. Descinsti apoi prin multe rîpî profunde^''), 
elii dă de vulpî atâJu de pline de fraudă, că 
nu se ternii să fiă prinse în cursă. 

19. Nicî voia înceta d'a sjmne, măcaril că 
m'audii alţiî^®): şi bine 'î va fi acestuia, decă 'şî 
va reaminti aceea ce sf)iri(ulii adevărului 'mî 
desmSdăi»). 

20. Eu vădii pre nepotulii tăii^o) devenindii 
venătorulCi acelorii lupi pre ţermulu fierosuluî 
rîii^i), şi spăimântându pre toţi. 

21. Le vinde carnea, fiindu cu vinţă âncă^^); 
apoi 'î ucide cum face iiă fiară bCtrână'^^) l^ 
mulţi viaţa şi sie'şî onorea răpesce. 

22. Sângeroşii esse din trista pădure^*); lă- 
sată atare câtii într'uă miă de anî nu se va 
maî reînfiinţai^).» 

18 Discesa poi per piu pelaghi cupi, 
Trova le volpi si picne di froda, 

Qic non tcmono ingegno cho Ic occnpi. 

19 Ne lascero di dir, porch'.iltri m'oda: 
E buon sară, coFtni s'ancor s'ammcnta 
Di cio che vero spirto mi di«noda. 

20 Io veggio tuo nipoto, che <liventa 
Cacciator di qiK*' lupi in sulla riva 
Del Horo fiume, e fulti gli sgomcnta : 

21 Vende la carne loro, cssendo viva, 
Poscia gli ancido come antica bolva : 
Molti di vita, e !?e di pregio priva. 

22 Sanguinoso esce della tris^ta selva ; 
Lasciala tal, che di qui a mill' anni 
Nello stato primaio non si rinselva. 

15 



226 CANTULU XIV. 

23. Precum la anunţiulii de viit6re desastre 
se turbură faţia celui care ascultă, orî de unde 
Tarii amerinţa pericululu'^^); 

24. asia văduî eu pre celu-altii sufletti^^), care 
sta întorsu s6 asculte, turburându-se şi întris- 
tându-se, îndată ce au(|i cuvintele^^). 

25. Graiulii unuia şi vederea celuî-altii^Q) mS 
făcură doritorii a le sci numele şi le făcui în- 
trebarea cu rugăciune. 

26. De acea spiritulu care celu ânteiu vorbise 
cu mine reîncepu: — «Tu voescî să mS aduci 
a'ţî face ceea ce tu nu voescî sS'mî facî^o). 

27. Ensă fiindu-că D-zeti voesce să strălu- 
ciască în tine a sea graţiă^^), nu voiii fi scumpti^^), 
ci află că eu suntîi Guido del Duca^^). 



23 Come aU'annunzio de' futuri danni 
Si turba ii viso di colui che ascolta, 

Da qual che parte ii periglio Io assanni ; 

24 Cosi vid' io 1' altr' anima, che volta 
Stava ad udir, turbarsi e farsi trista, 
Poi ch'ebbe la parola a se raccolta. 

25 Lo dir dell'una, e dciraltra la vista 
Mi fe voglioso di saper lor nomi, 

E dimanda ne fei con prieghi mista. 

26 Per che lo spirto, che di pria parldmi, 
Ricomincio : Tu vuoi eh' io mi deducă 
Nel fare a te cio che tu far non vuo' mi ; 

27 Ma dacche Dio in te vuol che traluca 
Tanta sua grazia, non ti sard scarso: 
Per6 sappi eh' io son Guido del Duca. 



CANTULU XIV. 227 

28. Atâtii 'mî fu sângele arsu de invidia, că 
decâ aşî fi vSdulti unii sufletu veselindu-se, m'aî 
fi v6(Jutii învineţindu^*). 

29. Din semenţiă'mî atare paie secerii^^). O 
gintă umană, la ce 'ţî puni anima acolo unde 
e trebuinţă se se escludă aprdpele^^)? 

30. Acesta e Hinier^^); acesta e podoba şi 
ondrea casei da Calboli, în care nime nu'î moş- 
teni val6rea38). 

31. Nu numai sângele Inî e despuiaţii de 
bunulii necesariu adeveruluî şi plăceriî^^), în- 
tre Pada şi munte, între mare şi Renii*^); 

32. d^ră înântrulu acestorii ţermurî tolulîi e 
plinii de erburî venindse, asia că târliţi s'arii 
stârpi acuma prin cultură*^). 



28 Fu ii sangue mio d' invidia si riarso, 
Che se veduto avessi uom farsi lieto, 
Visto m'avresti di livore sparso. 

29 Di mia semenza cotai paglia raieto. 
O gente umana, perche poni ii core 
Lă 'v' e mestier di consorto divieto ? 

80 Questi e Rinier ; questi e *1 pregio e 1* onore 

Della casa da Calboli, ove nullo 
Fatto s'e reda poi del suc valore. 

31 E non pur Io suo sangue c fatto brullo 

Tra '1 Po e ii monte, e la marina e ii Reno, 
Del ben richiesto al vero ed al trastullo ; 

82 Chd dentro a questi termini e ripieno 

Di venenosi sterpi, si che tardi 
Per colţi vare ornai verrebber meno. 



228 CANTULU XIV. 

38. Unde suntu biinulQ Lizio şi Arrigo Ma- 
nardi, Pier Traversare şi (luido di Carpigna*^)? 
O Romagnoli, ajiinşî baslardî! 

84. Când va renasce 6re unu Fabbro în Bo- 
logna? Când în Faenza unu Bernardin di Fosco^ 
nobilu vlăstaru din miserabilu pirG^^)? 

85. Nu te mira, Toscane, de plângu reamin- 
tindu'mî cu (juido de Prata**) pre Ugolin de 
Azzo care trăi cu noî; 

86. ])re Frederic Tignoso şi ceta luî, casa 
Traversară si pre Anastagi ; (ambele nemuri 
suntu desmoştenite'*^), 

37. de plângă femeile şi cavalerii; restristele 
şi desfătările pre cari le insuflau iubirea şi cur- 
tenia acolo unde ânimele aii devenită asia der 
rele^«). 



33 Ov' e ii buon Lizio, cd Arrigo Manardi, 
Pier Traversaro, e Guido di Carpigna? 

O Romagnnoli tornati in bastardi ! 

34 Quando in Bologna un Fabbro si ralligna ? 
Quando in Faenza un Bernardin di Fosco, 
Verga gentil di picciola gramigna? 

35 Non ti maravigliar, s' io piango, Tosco, 
Quando rimombro con Guido da Prata 
Ugolin d'Azzo che vivette nosco; 

36 r'ederigo Tignoso e sua brigata, 
La casa Traversară, e gli Anastagi; 
(E l'una gente e 1' altra e diretata!) 

37 Le donne e i cavalier, gli affanni e gli agL 
Che ne 'nvogliava amore e cortesia, 

Lk dovc i cuor son fatti si malvagi. 



CANTULU XIV. 229 

38. O Brettinoro, ce nu dispari, de 6re-ce 
•s'a dustl nemulu t^u şi multă lume spre a nu 
se face râî*^)? 

39. Bine face Bagnacavallo*"^) că nu maî 
^enereză şi rSu face Castrocaro, şi mal răG, 
Conio că dă nascere la atarî comţî*»). 

40. Bine voru face Pagani, când Demonulii 
lorii se va duce''^); ci lotuşi nu atâtft cala să 
le română vre-uă-dată pură memoria^^). 

41. O Ugolin de'Fantoli, siguru 'ţî esle nu- 
mele^2), de 6re-ce nu se maî asceptă celii care 
<legenerând(i să'lii p6tă întuneca. 

42. Ci dute Toscane, dute, că maî mult m^ 
desmiardă plânsulîi de câtu graiulu, atătii *mî 
a întristaţii mintea regiunea nostră^^j » 



38 O Rreltinoro, che non fuggi via, 
Poiche gita se n'e la tua famiglia, 
E molta genle per non esser ria ? 

39 Ben fa Bagnacavîil, che non riliglia, 
E mal fa Castrocaro, e peggio Conio, 
Che di figliar tai conţi piîi s'impiglia. 

40 Ben faranno i Pagan, da che ii Demonio 
Lor sen gira, ; ma non pero che puro 
Giammai rimanga d'essi tcstimonio. 

41 Ugolin de' Fantoli, sicuro 

E ii nome tuo, da che piCi non s'aspctta 
Chi far Io possa Iralignando oscuro. 

42 Ma va via, Tosco, ornai, ch'or mi diletta 
Troppo di pianger piu che di parlare. 

Si m' ha nosira region la mente stretta. 



280 CANTULU XIV. 

43. Sciamu că acele suflete iubite ne au- 
diatt umblându ; peutru aceea tăcerea lorii ne 

da credinţă în cale^*). 

44. îndată ce râmaserămii singuri naintândâ, 

ca trăsnetulu ce aerulă despică, ni se păru uă 
voce care venia în contra nostră dicendft^^): 

45. <Măvaimde celii care m^ descopere^^)*; 
şi dispăru ca tunetul U; care înceteză îndată ce 
rumpe nuorulii. 

46. Când audulu nostru avu de la ea pace^'), 
ecă uâ alta cu vuetu atătu de mare, că se- 
menâ a tunetîi ce răpede urmeză^^). 

47. ^Eu suntu Aglaura ce m^Jâciăstâncă^^)*. 
Şi atunci ca să me alătură de Poetu, făcui una 
pasîi înderetu, nu înainte^^). 



43 Noi sapevam che quell* anime care 
Ci sentivano andar : pero tacendo 
Facevan noi del cammin confidare. 

44 Poi fummo fatti soli preced endo, 
Folgore parve, quando l'aer fende, 
Voce che giunse di contra, dicendo : 

45 Anciderammi qualunque m'apprende ; 
E fuggio, come tuon che si dilegua, 

Se subito la nuvola scoscende. 

46 Come da lei 1' udir nostro ebbe tregua, 
Ed ecco l'altra con si gran fracasso, 

Che somiglio tonar che tosto segua: 
Al Io sono Aglauro che divenni sasso. 

Ed ailor per istringermi al Poeta, 
indietro feci e non innanzi ii passo. 



CANTULU XIV. 281 

48. Gia aerulfi era pretutindeni calmii, şi 
elii 'nfiî ^\se: — «Acela fu freulu celii aspru^^), 
care ară trebui să ţină pre omîi în limite. 

49. D6r voî apucaţi momela^^), asia că un- 
diţa anticului adversarii la sine ve trage; de 
aceea puţinu servă froulii şea chiămarea^^). 

50. Ve chinmă cerulu, şi'n giurulft vostru se 
învârtesce, arătându-ve eternele'! frumuseţi şi 
totuşi spre pămentii ţintesce ochiulii vostru. 

De aceea vS bale Acelu care discerne tote^*).» 



48 Giă era l'aura d'ogni parte queto, 
Ed ei mi disse: Quel fu ii dnro camo, 
Che dovria 1' uom tenor dentro a siia meta. 

49 Ma voi prendete l'esca, si che 1' amo 
Dell'antico avversario a se vi tira ; 

E pero poco val freno o richiamo. 

50 Chiă.mavi ii cielo, e intorno vi si gira, 
Mostrandovi Ie sue bellezze eterne, 

E l'occhio vostro pure a terra mira; 
Onde vi batte Chi tutto discerne. 



■Ai eccoeeoee^ 



NOTE LA CĂNTUIxO XIV. 



(1). Înainte ca mortea, liberândtt sufletulCi de corpQ, sS 'I fie 
permisG să sbore în locaşiurile eterne. 

(2). Guido del Duca. 

(3). Dante numesce în dispreţa ArnnluunG riule^O. Falterona este 
unulti dintre cei maî centrali şi mai înalţi munţi aî ApeninilorG 
toscani; se afla la estu de Florenţa nu departe de Romagna; în 
partea meridională 'şi are Arnulil sorgintea. 

(4). Cursulu Arnuluî cu cotiturile luî este de aprope 150 de mile. 

(5). Adecă dintr'uă cetate situată pre ţcrmurii luî. — Numele meu 
>??/ sw^ă mul tu, adecă nu este cunoscutft. 

(6). RCspunsulO este uă datoria către acelO care întrebă; asia 
deră elO r6spun(jendQ, se achită, plăti datoria ce avea de a răs- 
punde. Valea este Valdarno, (valea Arnuluî). 

(7). Adecă din punctulQ unde 'şi ia ArnulCi sorgintea. 

(8). Alpeslrxilu munte este Apeninulfi. — Peloro, astăzi capo del 
Faro, unfl promontoriu în Sicilia. Geologicesce munţiî Sicilieî suntfi 
uă continuare a Apeninilorfl. Dante vorbesce aicî după tradiţiu- 
nea, că Sicilia a fostO uă dată lipită de Italia. — Dante (Jice 
umflata, adecă plina de ape, căci punctulCi acela alti Apeninulu! 
este celG maî avutfl în ape. 

(9). Se dă mării spre despăgubire pentru apa, pre care 86rele 
o transformă în aburi, cari devenindG erăşî apă, formeză rîurile. 
Poetulu (|'^e că, cerulQ, prin căldura sorelui, face să se evaporeze 
apa mărilorO ; vaporii apoşi recadu in formă de ploiă ; ploile a- 
limenteză rîurile : le dau ceea ce curge cu ele, şi acestea în fine 
redaţi mărilorft apa, ca despăgubire pentru perderile încercate do 
ele prin evaporaţiune. 



NOTE LA CANTULU XIV. 283 

(10). Virtutea este alungată de la sorgintea Arnuluî poriC Ia 
gura lui. 

(11). «Pote (lin causa nefericitei situaţiuni a locului, care dis- 
pune sufletele la viţiO. Danto atinge aici credinţa vulgară a in- 
fluenţii climelorti asupra caracterelorQ omenilorO, doctrină care 
nu este tocmai asia de falşă, precuraG s'arfi crede. Şi Cicerone 
susţine că moravurile omenilorQ suntâ principalmente generate ab 
ipsa natura loci et a vilae consuetudine.* Scarlaccini. 

(12). Ciroe, faimosa farmecătore, care transformă pre omeni în 
animale, ce păsccau crbă saâ ghindă în insula locuită de ca. 
Dante 4'ce aici că locuitorii miserel văl trâiaâ ca bestii. 

(13). Porcii imunilî suntâ comţii Guidi de Romena, numiţi de 
Porciano, ce fură daţi la viţiulCi lusuriel prin care omulâ se a- 
propiă de porcO. 

(14). Arno trece mal înteifl prin profunda şi lunga vale a Ca- 
sentinulul, înconjurată de munţi înalţi, cari descindâ din şirulâ 
centrala alG ApeninilorO prin douS mari ramificaţiunl. In timpulQ 
lui Dante CasentinulO era feudti al& comţilorft Guidi, cari 'Itl pri- 
miseră la începutulti secolului XIII de la imperatorii Germaniei. 
Dante înşiră aici bestiile toscane din GasentinG. — Alţi comentatori 
afi înţelesâ că Dante vorbesce aici nu numai de familia Guidi, ci 
de toţi locuitorii Casentinulul. Familia Guidi era ghibelină. 

(15). Dante indică cu acesta nume pre Aretinl. — Arczzo, de şi 
una din cetăţile mal puţinii puternice din Toscana, se afla, cu 
t6te astea, adeseori în capulâ partidei ghibeline, şi în dese de şi 
rare-orl fericite lupte cu partida guelfă.— Arno, după ce a des- 
cinsti din satulu Ştia în profunda şi lunga vale a Casentinulul, întră 
In câmpia cetăţii Arezzo, şi curgândâ la me4ă'4i trece prin sa- 
tulQ Quarata care se află la 7 chilometri de Arezzo ; primesce a- 
poi apa braţului septentrionalii alG ChiancI, şi întorcendu-se de 
uă dată la occidentO, intră într'uă profundă văgăună a muntelui 
Imbuto, «asia că pare a (jice cetăţii Arezzo, cu dispreţCi : Xu vo- 
escu se vinu la tine.» Benvenuto Rawbaldi. 

(16). Din Imbuto Arno curge prin vălceua Laterinei şi ese în- 
tr'ensa printr'uă trec6t6re ângustă şi selbatică numită Valea In- 
fernului. De aci trece în ValdarnulG superiorii şi 'Ift străbate în 
direcţiune nordâ-nordâ-vestică pe lângă satuICi Incisa, ce se află 
Ia 21 chilometri de Florenţa, munţii se închidâ din noCi de am- 



234 NOTE LA CANTULU XIV. 

bele laturi şi Arno trece printr'unO canalu profunda, sSpatCi în- 
tr'uă rocă calcariă, ce este uă continuare a munţilorQ din Val- 
lombrosa. Curge apoî aprope directa către meză-nopte, până ce 
dincolo de satulâ Rignano, în munţii de pre malulti dreptQ, se 
deschide uă vale în care se unesce cu Sieve,.nîare curenttS, ce 
descinde din districtulu Mugello. Se întorce apoi la occidentti 
prin Varlungo şi intră în câmpia Florenţei. Cu câtQ se ingroşe 
ArnulQ cu atâtft dă de câni, cari aG devenitG lupî. iMpil suntti 
Florentinii cari suntQ avari şi rapaci ; fossa e numitQ Arno în 
dispreţti. 

(17). Dincolo de ponte di Signa, Arno alergă într'unO canald pro- 
funda, care se (}ice că a fostQ fâcutti de EtruscI, spre a deseca 
câmpia Florenţii, care mai nainte era smârcti, fluviulti se depăr- 
tecjă apoî puţinii la mia(}ă-(}i> intră în câmpia Piseî, şi se varsă 
în Mediterana la Bocea d'Arno. Vulpile suntâ Pisanii, atunci re- 
putaţi ca astuţi şi înşelători. 

(18). Adecă Dante şi Virgiliu. — CelCi care vorbcsce este Guido 
del Duca. Guido se scusă că este silita sS vorbescă de răQ de ne- 
potul Q lui Rinier de' Calboli înaintea lui Dante şi lui Virgiliu, şi 
în versulâ următorâ arată unulâ dintre motivele care 'Itî induce a 
vorbi astâ-felâ, adecă utilitatea ce pote trage Dante din cuvin- 
tele lui. 

(19). Sântulu SpiritO care este spiritulO adevărului 'mi reveleză. 

(20). Adecă pre Fulcieri de' Calboli, Romagnoltk, omO feroce şi 
crudti, care în 1302, fiindu podestă în Florenţa, fu plătitO cu bani 
de cei din partidulQ negru, sS persecute pre albii din acea ce- 
tate. — Fulcieri era nepotulG lui Rinier de' Calboli. 

(21). Adecă persecutorulti FlorentinilorO. Numesce Arnulti fle- 
rosulii fluviu pentru că udă Florenţa. 

(22). Cum amâ v6(]utâ mai susQ Fulcieri s'a lăsatO a se co- 
rumpe prin bani spre a persecuta pre albi. 

(23). Adecă cum face uă fiară bCtrână, care intră în turmă şi 
omora când pre unulâ când pre altultî dintre berbeci, asttî-felti 
făcîi şi acestti Fulcieri cu Florentinii fiindâ giâ bStrânti. (ButiJ, 
Cu Btiti suntâ : Otlimo, Petru Dante^ Gioberii etc. Alţi comenta- 
tori esplică : '1 ucide cum se ucide uă vită bStrenă de măcelăria, 
în care casa singularulâ arâ stă pentru pluralâ şi genulti pentru 
specia. La uă atare interpretaţiune Blane spune că Dante arâ fi 



NOTE LA CANTULU XIV. 235 

trebuitQ să scrie comt^ vecchia b(stia, ne csislândâ esemple în care 
cuventulQ belva s6 Hă luatQ în sensG de animalu domesticO. Cu 
Iote acestea, în acestO scnsâ se află cuventulQ belra in mulţi du> 
torl, insotitu de calificativulCi mansucta, şi Anonimuln Florentinii 
esplică că belva propriamente este ori-ce animalii care trăesce în 
apă şi pre plmentQ. Srarlaccini (|ice că prima din cele douS in- 
terpretări merită preferinţa şi corespunde mai bine la cele (})so 
de poetâ in terţina 22. 

(24). SângerosQ ca uă fiară după ce a sfâşiata ese din Florenţa. 
Dante numindâ pre florentini lupi, mănţine metafora, numindA 
Florenţa uă pădure. 

(25). Adecă nu se va mai reîntorcc în starea înflorită in care 
fu odinioră, nu se va mal reimpopora. 

(26). Orî din ce par le Varu amerinţa pericolul ii, adecă orî că Tarii 
atinge pre elfi personalu, ori persone din familia lui. — Relele pre- 
cise de Guido nu atingeaâ pre Rinieri personala, ci pre rudele 
sele de cari 'i părea rSO. 

(27). Adecă pre Rinicr, care sta întorsQ spre Guido. 

(28)- Adecă profeţia lui Guido 

(29). Cuvintele unuia şi întristarea ce vedeamCi în celQ-altii su- 
fletii etc. etc. 

(30). Adecă tu nu voesci a'mi descoperi numele tCO şi prctin(|f 
ca eâ s6 'ţi spuntk pre alâ meti. 

(31). Graţia de a străbate viu regiunile eternităţii. 

(32). Nu voiG fi scumpa la răspunsfl. 

(33). Guido del Duca, nobila din Brcttinoro, asupra căruia nu 
se găsescfi notiţii ulteriore, nici în comentatori, nici aiurea. 

(34). Invineţindâ de invidia. 

(35) Adecă pentru faptele mele cele rele suferti atare pedepsă.. 

(36). «Bunurile cari se potâ gusta împreună cu alţii, precum 
suntâ aerulâ, apa, şi alte asemene, şi cu acestea şi bunurile su- 
fletescl, nu suntâ uă causă de invidia; de invidiata gnsă suntCi 
acelea cari nu se potâ gusta, fără a priva pre altulti de ele. De 
aceia 4^ce Dante : pentru ce gintă omenescă doresc! acele lucruri 
de cari trebue s6 privezi pre apropele tăO, ca s6 le poţi gusta? — 
Bunurile pămcntesci seti că nu sufCrâ în acelaşi timpO mai mulţi 
posesori, căci în acesta casti ele desceptă invidia Intr'acel cari 
nu le afi, şi ari) voi sS le aibă; seti dacă în parte permitti a. fi 



236 NOTE LA. GANTLLU XIV. 

împărtăşite, cum spre esemplu, faima literară şi artistică, graţia 
principiloru etc, ecă că trista natură a omuluî privesce ca uă 
propria micşorare celebritatea seâ mărirea altuia, şi simte dintele 
gelosiei; de unde clarQ se vede că numai în posesiunea bunuri- 
lorQ spirituali poţî fi liniscitâ, căci într'acele nu '(i strică, nici 'ţî 
pote da bănuială unti soţiQ.» Br. Bianchi. 

(37). Rinier de' Calboli dintr'uă nobilă familia guelfă din Forli. 
Despre acesta comentatorii spunQ că fu forte invidiosâ. Se pare 
că acestti Rinier fu acela ce fu ucisG Ia 1295, cum spune Benv. 
JiamhaUU. Numele de Rinier 'IG purtară mulţi din familia Calboli. 
La 1277 Guido de Montefeltro distruse castelulG Calboli. 

(38j. «Ceea ce se întâmplă mai totO-d'auna în casele nobililorii, 
ai cărorfl capi se inobiliră prin propria lorQ valore, pre când suc- 
cesorii moştenescQ nobloţia fără valore. Şi în asemenea castl ere- 
ditatea nu este de câtu uă umbră şi nobilii vanităţi ce para, per- 
sane. i> Gioherti. 

(39). Bunulu necesarii adci^erulul (ii ben richicsto al vero) este 
sciinţa, considerată ca unâ me4ilocâ de a ajunge în posesiunea 
adevărului prin perfecţiunea judecăţii; hunulu necesariu plăcerii 
suntfl frumosele arte şi sciinţe cari, când suntâ bine cultivate, con- 
tribuescft la bunele moravuri pre calea plăcerii numită de Dante 
aici irastuUo, adecă mulţumire, recreaţiune suflctescă. Intr'untl cu- 
ventu Dante ne arata că în Romagna nu numai familia Calboli 
perduse darulCi unei judecăţi sănâtose şi drepte, şi ori-ce nobleţiă 
de moravuri, ci întrega ţeră. 

(40). Muntele este Apeninulfl ; warm este Adriatica ; TtenuluMnXi 
rîu care curge pre lângă Bologna. Dante indică aici confincle Ro- 
mâniei : la nordâ, Padula, la sudu Apeninulâ, Ia răsărita marea 
Adriatică, la apusu Renulu. 

(41). Adecă acum este prea târziu de a spera în vindecarea re- 
leloru înrădăcinate, adecă a releloru moravuri cari suntQ veninO- 
sele erhurî. 

(42). Lizio de Valbona fu unu nobila din Romagna, cunoscutfi 
prin virtuţile lui, Boccaccio, în novela 4 din Decamerone, vorbesce 
de densulti ca de unti cavaleru curtenQ şi de moravuri oneste; 
elO ne mai spune că Caterina, fiica acestui Lizio, învinsă de a- 
morO, se unise în ascunsu cu Ricciardo Manardi, şi că Lizio prin 
prudenţa sa făcu să o ia de soţia. Astăzi încă se vădti ruinele 



NOTE LA CANTULU XIV. 287 

castelului Valbona lângă Santa Sofia în Romagna toscană şi lo- 
cuitorii acelora părţi arată uă piatră unde tradiţiunea spune că, 
Dante avea obicei O s6 şeză, când fu ospcle lui Lizio. Ensă decă 
Ia 1300 Lizio era degia mortO, se vede din aceste versuri, că elG n'a 
pututâ să ospeteze pre Dante când era in esiiiu.— Manardi Arrigo, 
după cei mai mulţi comentatori, din Brettinoro, fu oniu înţeleptO, 
generosti, unft cavalerii plina de curteniâ. Anoninmlii Florentinii 
vorbesce de familia Manardi ca de cea mai curtenă din Romagna. 
— Pier Traversaro domnulu Ravenneî, bărbatft de mare valore ; 
una din fiicele sele deveni soţia lui Ştefan regele Ungariei. După 
Ottimo familia Traversară fu alungată din Ravenna prin opera se- 
niorilorft de Polenta. — Guido di Carpigna fu unulfl din ceî mai li- 
berali omeni. — AcestQ Guido fu fiulft unui conte Ranieri del Mi- 
ratoio di Carpigna (în Montefeltro) şi trăi în prima jumCtate a se- 
colului XIII. Din comţii Faggiolani di Carpigna descindea faimo- 
sulft Uguccione dela Faggiola. 

(43). Aceste două personagie fură de origine obscură şi se înăl- 
ţară prin propriele lorQ merite. 

(44"). Guido da Prata şi Ugolino de Azzo care trăi cu noî (în Ro- 
magna), ambi puţinQ cunoscuţi. Nu se scie mai nimicQ despre 
dânşii. 

(45). Frederic Tignoso dintr'uă nobilă familia din Rimini. C^ta 
sea, adecă amicii seî. Familiile Traversară şi Anastagi din Ra- 
venna, ai cărorQ descendinţî suntfl despoiaţi de virtuţile strămo- 
şescl. 

(46). EG plângu încă reamintindu'mî graţiosele şi virtuosele fe- 
mei şi valoroşii cavaleri, restristele nostro şi bucuriile insuflate 
de iubire şi de curteniă acolo, adecă în Romagna. AcestQ ternara 
este uă pictură a secolului poeticu alu Cavaleriei. 

(47). Brettinoro, sail mai adesea Rertinoro, este uă mică cetate 
în Romagna, patria luî Gtiido del Duca. Dante face aici alusiuno 
la espulsiunea Gliibeliailoru din Rertinoro în anultS 1205, cu care în- 
cepCi uă tristă periodă pentru locuitorii acelei cetăţi. Unii inter- 
preţi susţinu că Dante vorbesce de «f^/>n</rt luî Guido principalulu 
din acelQ locu ; ensă acosta nu se pote susţine cu certitudine. 

(48). Bagnacavallo la 6 chilometri de Ferrara. In timpulG luî 
Dante 'şi avea domnii eî proprii, de acea (Jice Dante, că face 
bine să lase a se stinge linia comţiloru, domniloru s6i r5I. Mala- 



288 î^'OTE LA CANTULU XIV. 

vicini, comţî de Bagnacavallo către jumătatea secolului XIII fură 
forte puternici. Ei ocupară Kavenna în 1249 şi alungară pre Gu- 
elfi cu Guido da Polenta ca puia lorO. Către 1300 schimbau ade- 
sea de partida. 

(49). Castrocaro, a^i unG satO, în timpuld lui Dante castelO în- 
tăritG în valea Montoneluî, nu departe de Terra del Sole. In se- 
■colulG XIII era guvernata de comţî, cari eraQ ghibelini, ensă a- 
ceştia în 1285 se supuseră Bisericii. Castrocaro că(}u apoi în ma- 
nile familiei OrdelafTi din Forli, apoi fu cump6ratti de republica 
florentină. Conio, castel ft lângă Castrocaro în Romagna, a(}i nu 
mai esistă. In timpulQ lui Dante se guverna de comţi ghibelini. 

(50). Paga ni nobili din Facnza, seniori de Imola şi de Faenza. 
Demoniilu este Maghinardo Pagani da Susinana, capulft familiei 
Pagani, acesta fu omu forte rSfl .şi pentru astuţiile sele fu supra- 
numita Diaholulu. Se va duce, adecă va muri. Maghinardo muri 
în 1302. Dante care face călătoria sea în cele trei regnuri în 1300, 
schimbă şi aici istoria în profeţia. 

(51). Fiii lui Maghinardo Pagano după ce va muri tataia lora, 
vora face bine, deră nu atâta câta se lase dup6 dânşii uă repu- 
taţiune de tota bună. 

(52). Ugolin de Fantoli fu una bărbata nobila şi virtuosa din 
Faenza; ela nu avu succesiune, de aceea 4ice Dante că nime nu 
va întuneca gloria familiei lui. 

(53). Adecă ţera nostră, Romagna prin trista condiţiune la care 
e redusă. 

(54). Din tăcerea acelora suflete curteno argumentamft că ur- 
mama uă cale bună ; căci decă ama fi greşita, ele ne ara fi în- 
cunosciinţata. 

(55). Uă voce care venia din partea opusă, făcea unfl sgomota 
asemenea aceluia, ce face trăsnetul despicânda aerula. 

(56). Aceste sunta cuvintele lui Cain după ce omori de invidia 
pre Abcl. Aceste voci reamintesca sufletelora din Purgatoriu fu- 
nestele consecinţe ale invidiei, printre cari este şi omucidulfi. 

(57). Adecă când acea voce nu se mai au4i. 

(58). Ce repede urmeză tunetului precedenta. 

(59). Aglaura fu fiica lui Cecrope regele Atenei, şi invidia pre 
sora-sea Erse iubită de Mercuriu. Ea încerca se impedice amo- 
rula acestui zea, din care causă fu schimbată în steia de piatră. 



NOTE LA GANTULU XIV. 



289 



(60). Cele doufi vocî atâtO înspăimântă pe Danie câta elfl se dă 
Înapoi, spre a se apropria de Virgiliu. 

(61). Spăimântâtorulâ sunetfl alâ acelorfi cuvinte este freulu 
despre care 'ţi vorbii în cântultk precedenta, şi care trebue s6 ţină 
pre omeni în limitele datoriei lorO. 

(62). Moraela bunurilorâ pămcntesci, pre care v6 o aruncă dra- 
culti ca să v6 înşele şi să v6 percjă, precum face pescarulQ cu 
pescele punendu'i momela în undiţă. 

(63). Frgulă, adecă ameninţările în contra viţiuluî, rhiămarea: 
adimenirile virtuţii. 

(6i). Adecă v6 podepsesce D-ze(i, care vede viţiile vostre. 




»-••• 



V 






CAKTULO XV. 



1. Câlu se vede intre sl'ârşifuia oreîatreia 
şi ineepuluia ijilei din sfera, care asemenea 
unui copila merefl se mişcă'), 

2. alâtQ se jiărea a fi remasft spre s^ră s6- 
relui din ala s^Q cursa : acolo era seră. ş'aicî 
metjiuia nopliP). 



242 CANTULU XV. 

8. Şi razele ne loviaii pre la me^iloculă na- 
suluP), pentru că ocoliamu astu-feltl muntele, 
că giă mergeamft îndreptaţi spre occidentă*), 

4. când eii 'mî simţii apesală fruntea de uă 
splendore maî mare ca înainte*^), şi cele ne- 
cunoscute me împieau de stup6re. 

5. De aceea ridicaiu manile deasupra sprin- 
cenelorii, şi 'mî făcui uă umbrelă, care tem- 
pera acea escesivă lumină. 

6. Precum când din apă şeii dintr'uă oglin- 
dă se resfrânge raza în direcţiune contraria^), 
urcându-se în modulu 

7. în care descinde, si prin egala ieî iu- 
ţeală diferindu de piatra care cade^), precum 
demonstra esperienţa şi arta^) ; 



3 V. i raggi ne ferian per mezzo ii naso, 
Perche per noi girato era si ii monte, 
Che giă dritti andavarao in ver l'occaso, 

4 Quand' io senti' a me gravar Ia fronte 
Allo splendore assai piu che di prima, 

E stupor m'eran le cose non conte: 

5 Ond'io levai le mani in ver la cima 
Delle mie ciglia, e fecimi ii solecchio, 
Che del soverchio visibile lima. 

6 Come quando dall'acqua o dallo specchio 
Saltă Io raggio all'opposita parte, 

Salendo su per Io modo parecchio 

7 A quel che scende, e tanto si diparte 
Dai cader della pietra in igual tratta. 

Si come mostra esperienza ed arte ; 



CANTUUl XV. 243 

8. astu-felti mi se păru a fi lovitQ pre di- 
nainte de iiă lumină resfrântă^), din care ca- 
usă ochii meî fură iuţi la fugă^^^). 

9. — «Ce este aceea, dulce tată, de care 
nu 'mî potu apera vScJulu cum trebue, 4iseiu, 
şi pare a se mişca în spre noî^*j?> 

10. — «Nu te mira decă ancă te orbescă mi- 
niştrii cerului» — 'mî răspunse, — «e ună Tră- 
misCi, ce vine sâ invite pre omii ca se se urce^^). 

11. In curendu nu 'ţî va maî fi cu greii să 
ve(}î aceste^^); ci 'ţî vorii fi uă plăcere, câtu 
'ţî e daţii de natură se încerci.» 

12. Când ajunserămQ la Angerulu celii bine- 
cuventatii, cu veselă voce ne dise: — «Intraţîpre 
aici la uă scară maî puţinu răpede ca altele^*)» 



8 Cosi mi parve da luce rifratta 
Ivi dinanzi a me esser percosso ; 
Perche a fuggir la mia vista fu ratta. 

9 Che e quel, dolce Padre, a che non posso 
Schermar Io viso tanlo che mi vaglia, 
Diss'io, e pare in ver noi esser mosso? 

10 Non ti maravigliar se ancor t'abbaglia 
La famiglia del Cielo, a me rispose : 
Messo e, che viene ad invitar ch'uom saglia. 

11 Tosto sară, eh' a veder queste cose 
Non ti fia grave, ma fieli diletto, 
Quanto natura a sentir ti dispose. 

12 Poi giunti fummo all'Angel bencdctto, 
Con lieta voce disse : Intrate quinci, 

Ad un scaleo vien men che gli altri eretto. 



244 CANTULU XV. 

13. De aci plecaţp^). ne urcamii, când aucji- 
rămu la spate cântându-se : Beati misericordes 
şi Bucurate tu care învingi^^). 

14. Maestrulu meG şi eu singuri amendouî 
mergeamu în susii ; şi eu mergendu cugetamii 
se tragu din graiulu luî folosii ; 

15. şi mă îndreptai către elu întrebândâ: 
— «Ce voi să dică spiritulu din Romagna men- 
ţionând u: esclusiune şi soţiu^'^)?» 

16. De aceea elu mie: — «Cun6sce dauna 
cehiî maî mare vitiu alii seu^®); si nu te mira 
deci, dacă *î mustră i)entru ca maî puţinii s6 
se plângă^^). 

17. Pentru că ale vostie dorinţe ţintescii acolo, 
unde prin împărtăşire se micşoreză partea^o), 
invidia mişcă folele suspinelorii^i). 



13 Noi montavamo, gia partiti linei, 
E, Beati misericordes, fuc 

Cantato retro, e : Godi tu che vinci. 

14 Lo mio Maestro ed io soli ambedue 
Suso andavamo, ed io pensava, andando, 
Prode acquistar nelle parole sue; 

15 E drizza'rai a lui si dimandando : 
Che vollc dir lo spirto di Romagna, 
E divielo e consorto menzionando ? 

16 Perch' cgli a me : Di sua maggior magagna 
Conosce ii danno ; e pero non s'ammiri 

Se ne riprende, perche men sen piagna. 

17 Perche s'appuntano i voştri deşiri, 
Dove per compagnia parte si scema, 
Invidia muove ii mantaco a'sospiri. 



CANTULII XV. 245 

18. Decă însă ani^rea supremei sfere arti 
înt6rce în susu a vostră dorinţă, voî nu aţî 
avea în pieptil acea t^mă^^). 

19. Căci cu câtii acolo suntG maî mulţi carî 
<}icîi : alu nostru^ cu atâta posedă fiă-care mai 
multă din bunu. şi cu atâtîi arde de caritate 
în acelii claustru23).> 

20. — «Eâ suntă, (JiseiCi, maî puţinii mulţu- 
mitii decum decă aşî fi tăcuta, şi mintea mea 
e înfăşurată în maî multă îndouială. 

21. Cum p6te unii bunii distribuiţii, pre maî 
mulţî posesorî s6 facă maî avutî, de cum arâ 
fi, când maî putini Tarii posede?» 

22. Şi elâ mie: — «Pentru că tu ţintescî min- 
tea numaî asupra lucrurilorii pămentescî, tragi 
din adevărată lumină întunericii^*). 



18 Ma se l'amor della spera suprema 
Torcesse in suso ii desiderio vostro, 
Non vi sarcbbe al petto quella tema ; 

19 Che per quanti si dice piCi li nostro, 
Tanto possiede piu di ben ciascuno, 

E piit di caritate arde in quel chiostro. 

20 Io son d'esser contento piii digiuno, 
Diss'io, che se mi fossi pria taciuto, 

E piu di dubbio nella mente aduno. 

21 Com'esser puote che un ben distributo 
I pid posseditor faccia pid ricchi 

Di se, che se da pochi e posseduto ? 

22 Kd egli a me : Pcrocche tu riPicchi 
La mente pure alle cose terrene, 

Di vera luce tenebre dispicchi. 



246 CANTULU XV. 

23. Acelii nemărginitu şi inefabilă bunu, ce 
este susu, astu-felu alergă călre amoru. pre- 
cum uă rază la unu corpii lucidQ^s). 

24. Se dă atâtu pre câiti găsesce ard6re ; 
asia că cu câtă se desfăşură caritatea, cu a- 
tâtu deasupra î cresce eterna valore'^^). 

25. Şi cu cală se iubescă maî mulţi acolo 
susă, cu atâta se iubesce maî bine, şi cu atâtti 
maî multu27), şi ca uă oglindă unulă celuî-altti 
înt6rce28). 

26. Şi decă raţiona mentulă meă nu te mul- 
ţumesce, veî vedea pre Beatrice, şi ea pre deplin 
'ţî va astemp^ra acesta şi orî-ce altă dorinţă^»). 

27. Cată numai se se vindice îndată, cum 
suntu giâ cele doue, cele cinci rănî, cari se 
închidă prin durere^^).» 



23 Quello infinito ed inefîabil bene 
Che lassii e, cosi corre ad amore, 
Come a lucido corpo raggio viene. 

24 Tanto si dă, quanto trova d'ardore : 
Si che quantunque caritâ si stende, 
Cresce sovr' essa l'eterno valore. 

25 E quanta gente piu lassu s'intende, 
Piu v' e da bene amare, e piu vi s'ama, 
E come specchio l'uno all' altro rende. 

26 E se la mia ragion non ti disfama, 
Vedrai Beatrice, ed ella pienamente 

Ti torrâ, questa e ciascun' altra brama. 

27 Procaccia pur, che tosto sieno spente, 
Come son giâ le due, Ie cinque piaghe, 
Che si richiudon per esser dolente. 



CANTULU XV. 247 

28. Când voiamii a dice: Tu me mulţumesci, 
v6(|uî că sosisemtî în celii-altG cercfl, asia că 
ochii meî doritori de a vedea ^i), m6 făcură 
să tacă. 

29. Mi se păru atunci de uă dată a fi trasă 
întruă estatică visiuae, şi a vedea într'unft tem- 
plu maî mulle pers^ne^^), 

30. şi uă femeă la intrare, c'unft aeră dulce 
de mamă, dicea: — «Fiulă meă de ce ne aî 
fScută acesta? 

31. Ecă că tatălă teu şi eă trişti te cău- 
tamă^^).» Şi îndată ce tăcu, ceea ce 'mî a- 
păruse, dispăru. 

32. Apoi 'mî apăru uă alta^*) cu lacrimi 
curgendu'î pre faţiă, pre cari le distila dure- 
rea, ce nasce în cineva dintr'uă mânia mare. 



28 Corn' io volcva dicer: Tu m'appaghe : 
Vidimi giunto in su Taltro girone, 

SI che tacer mi fer le luci vaghe, 

29 Ivi mi parve in una visione 
Estatică di subito esser tratto, 

E vedere in un tempio piu persone : 

30 Ed un una dunna in su 1' entrar, con atto 
Dolce di madre, dicer : Figiiuol mio, 

Perche hai tu cosi verso noi fatto ? 

31 Ecco, dolenti Io tuo padre ed io 
Ti cercavamo. E come qui si tacque, 
Cio che pareva prima dispario. 

32 Indi m'apparve un' altra con quellc acque 
Gid per le gote, che '1 dolor distilla, 
Quando per gran dispetto in altrui nacque ; 



248 CANTULU XV. 

33. dicendu: — «Decă escî domnulu cetăţii 
pentru alii cărei nume fu atâta cartă între 
ţ)eP^), şi în care orî-ce sciinţă străluce, 

34. resbună'ţî pre acele braţe semeţe, cari 
îmbrăţişară pre fiica n6stră, o Pisistrateî> — 
Şi domnulu 'mî părea beninu şi dulce 

35. a'î respimde cu faţiă temperată : — Ce 
vomă face celui ce ne doresce reulii, decă celu 
care ne iubesce e condamnată de noî?» 

36. Veduî apoi fiinle aprinse de foculă mâ- 
niei, ucidendă cu pietre unu tenără^^), strigându 
una la alta: omora, omora! 

37. Şi pre elă 'lă vedeamă aplecată către 
pămentă de mortea care giă 'lă apesâ, deră 
ochii deschişi 'î avea mereu întorşi spre ceră ; 



33 E dir: se tu se' sire della villa, 

Del cui nome ne' Dei fu tanta lite, 

E onde ogni scienzia disfavilla, 
3i Vendica te di quelle braccia ardite 

Che abbracciar nostra figlia, o Pisistraio. 

E ii signor mi părea benigno e mite 

35 Risponder lei con viso temperat© ; 
Che farem noi a chi mal ne disira, 

Se quci che ci ama e per noi condannato? 

36 Poi vidi genţi accese in fuoco d' ira, 
Con pietre un giovinetto ancider, forte 
Gridando a se pur : Martira, martira : 

37 E lui vedea chinarsi per la morte, 
Che l'aggravava giâ,, in ver la terra, 

Ma degli occhi făcea sempre al ciel porto; 



CANTULU XV. 24.9 

38. rugându-se în atare luptă la prea înal- 
tulâ Domnii, se ierte persec-utoriloru sâî, cu 
acelii aeru ce nasce din pietate. 

39. Când sufletulii meG se reînt6rse") la 
cele ce dintr'ensulâ afară suntii adevărate, eâ 
recunoscui erorile mele ce nu eraâ falşe^^). 

40. Călăusa mea care me vedea fâcendii, 
ca unti omQ care se desceptă din somnii, dise: 
Ce aî de nu te poţi ţine? 

41. aî mersii maî mulţii de uă jumătate leghe 
cu ochii închişi şi pre pici6re nesicurii, ca acela 
pre care vinulii .şeii somnulu 'Iii ameţesce?» 

42. — «O dulcele mefi tată, decă m'asculţî, 
(Jiseiii, 'ţî voiîi spune ceea ce mi se arăta, 
când 'mî fură aslu-felii luate piciorele.» 



38 Orando aH'alto Sire in tanta guerra, 

Che perdonasse a' suoi persecutori, 
Con quell'aspetto che pietâ disserra. 

.39 Quando 1' anima mia torno di fuori 

Alle cose, che son fuor di lei vere, 
Io riconobbi i miei non falşi errori. 

40 Lo Duca mio, che mi potea vedere 
Far si com'uom che dai sonno si slega, 
Disse: Che hai, che non li puoi tenere ; 

41 Ma se' venuto piii ch6 mezza lega 
Velando gli occhi, e con le gambe avvolle 
A guisa di cui vino o sonno piega? 

42 O dolco Padre mio, se tu m' ascolte, 
r ti diro, diss' io, cio che mi apparve 
Quando le gambe mi furon si tolte. 



250 CANTULU XV. 

43. Şi elii. — «De aî avea măscî uă sută 
pre faţiă, ancă nu *mî ară fi ascunse gându- 
rile lele, ord câttt de mici arii fi 39). 

44. Ceea ce aî vâdutrt fu ca să nu refuzî 
de a'ţî deschide anima apelorii păcii, carî curgă 
din eterna fontână^o) 

45. Nu întrebaiii: ce a\ pentru aceea ce face 
să întrebe acelii care se uită numaî cu ochiulâ 
ce nu vede, când neînsufleţiţii zace corpulii*^); 

46. ci întrebaiti pentru a'ţî da putere pici6- 
reloru. Asia trebue să îmboldescî pre leneşi, 
greoi a usa de desceptare când ea le revine.» 

47. Mergeamu pre seră, cătândă înainte cu 
atenţiune, pre câtu se putea întinde vederea 
n6stră în contra razeloru târdiî şi lucit6re*^); 



43 Ed ei : Se tu avessi cento larve 
Sovra la faccia, non mi sarien chiuse 
Le tue cogitazion quantunque parve. 

44 Cid che vedesti fu, perche non scuse 
D'aprir Io cuore all'acque della pace, 
Che daireterno fonte son diffuse. 

45 Non dimandai: Che hai? per quel che face 
Chi guarda pur con l'occhio che non vede, 
Quando disanimato ii corpo giace ; 

46 Ma dimandai per darti forza al piede : 
Cosi frugar convicnsi i pigri, lenţi 

Ad usar lor vigilia quando riede. 

47 Noi andavam per Io vespero attenti 
Oltre, quanto poten gli occhi allungarsi, 
Contra i raggi serotini e lucenti : 



CANTULU XV. 251 

4S. şi ecă apropiindu-se puţinu câte puţinii 
de noî unii fumii*^), obscurii ca n6ptea, de 
care nu ne putemti feri. 

Acesta ne răpi vederea şi aernlii celti purii. 



48 Ed ecco a poco a poco un fumo farsi 

Verso di noi, come la notte, oscuro, 
Ne da quello era loco da cansarsi: 

Questo ne tolse gli occhi e l'aer puro. 



'■uu c ee oo o tiBi 



NOTE LA CĂNTUIitr XY. 



(1). Sorele percurge 15 grade pe oră ; la sfârşitulQ orei a treia, 
după rCsăritulfi seu, elu străbătuse 45 de grade. Voesce deră s6 
dică că mai remăsese soreluî de străbătutQ încă 45 de grade na- 
inte de a apune, cu alte cuvinte 'i maî trebuia treî ore pen6 s6 
dispară de la orisontfi, pcn6 se însereze. Sfera, adecă bolta oerescă 
saQ cerulft, după sistemulfi lui Ptolomeu, nu înceteză unQ me- 
mento de a se înverti împrejurulO asseî sele, precum unO copila 
nu înceteză de a se mişca. 

(2). AcolOf adecă în Purgatoriu, unde amii fostti; aicî, adecă în 
Italia unde mS aflu acum. — Decă în Purgatoriu trecuseră treî ore 
după amiazî, la Ierusalim (după sistemulfi luî Dante) antipodulQ 
Purgatoriului, trebuia să fiă treî ore trecute după me(}iulti nopţii, 
şi în Italia, situată de astronomii şi geograficii timpului la 45 de 
grade la occidentO de Ierusalim, trebuia să fiă me4iulO nopţii. 

(3). Razele soreluî ce apunea, ne loviau prin me4îlocultî feţiî. 

(4). Poetulu ne spune în cântulQ III, terţ. 6., că întorcându-şî 
faţia către muntele Purgatoriului, zări sorele ce răsăria, că 'I fla- 
căra îndărătfl, adecă cu alte cuvinte, că elfi (Dante) stâ între ră- 
săriţii şi munte ; pentru aceea este învederate că spre a ocoli acelA 
munte era de trebuinţă să se îndrepteze către apusQ. Acesta con- 
sideraţiune făcută, este clarO pentru ce PoetulQ în ora vcsperului 
(către seră), după ce a mersfi câtu-va timpO în giurulâ muntelui, 
era lovitfl prin me(|iloculO feţii de razele solare. 

(5). Dante voesce să spună că splendorea unei alte lumini u- 
nită cu acea a soreluî 'i luâ vCcJulQ. — Acesta lumină nouă era 
a Angerului, şi Dante nevă4endâ pre acesta, era plinA de stu- 
p6re, necunoscândCi causa unei atari crescerl de lumină. 

(6). «Acesta comparaţiune sciinţifică e fără indouială una din 



NOTE LA GANTULU XV. 253 

cele maî bine reuşite ale Poetului, şi va fi lesne înţelesă de ori- 
cine cunosce acea teoremă geometrică, că unghiulfi de reflesiune 
este egalG cu unghiulO de incidenţă, teoremă, ce în nicî uă artă 
nu 'şî are uă mai bună aplicaţiune ca în Optică, şi în particularii 
în acea parte ce tracteză de razele resfrânte ale luminii prin o- 
glin4î, numită de Euclide Catoplrica.» Lubin şi Gioherti observă, 
că unQ fisicfl nu arQ putea s6 se esprime cu mai multă precisi- 
une de câtQ Dante, fără cu tote acestea a eşi din marginele po- 
esieî. 

{!). Albert Magnus numi linia perpendiculară căderea pietrii, 
de la direcţiunea ce ia piatra când cade. 

(8). Aria este catoptrîca, cum amQ v6(jut& mai susO, partea 
Opticei care esplică efectele refractiuniî luminii. 

(9). Acesta lumină resfrântă este a ângeruluî. Ea se resfrânge 
pre htciâsa ca'e şi de aci asupra lui Dante, asia că mâna din care 
elO 'şi făcuse umbrelă, nu mai putea ap6ra vederea de acesta 
lumină, care proceda în sensti contrariu luminei soreluî, adecă 
venia de josfi. 

(10). Adecă fură iuţi de a se sustrage acelei splendori ce'î orbia. 

(11). Angerii, cari staQ lângă prima treptă a scArii care dintr'unO 
cercii alâ Purgatoriului conduce într'altulu, aşteptă mişcarea su- 
fletelorti şi îndată ce le zărescft le vinQ înainte, le primescO, şi 
le ducQ către scară, cu dulci promisiuni. 

(12). Splendorea care 'ţi întunecă ochii este trâmisulO Cerului, 
unfl ângerfl care să invite sufletele purificate a se urca în celO- 
altti cercQ. 

(13). Când vei fi liberfi şi purificalO, vederea cerescelorft splen- 
dori, 'ţî va procura cea mai mare plăcere ce pote natura tea s6 
încerce. 

(14). Cu câtO omulfi se curăţă de pCcate şi nainteză pe calea 
binelui, cu atâtti 'i este mai uşoru s6 se urce, scara este mai pu- 
ţina repede. 

(15). Plecaţi din loculu unde ne apăru ângerulfi. 

(16). A cincea dintre fericirile evangelice. Cu aceste cuvinte cân- 
tate de ângerfl, Dante face alusiune la unulG dintre cele maî me- 
ritose acte ale carităţii, adecă compasiunea pentru relele aprope- 
luî, care este directu opusă invidiei Prin ce'e din urmă ale a- 
celeaşl terţine, AngerulO esortcză pre Dante a se bucura, că a în- 
vinsti viţiulfi invidiei: a învinsa amorea sea propria. 



254 NOTE LA CANTULU XV. 

(17). Cuvintele luî Guido del Duca din cântulâ precedenţii, ter- 
nariulQ 29. 

(18). Celfi mai mare viţiu ala lui Guido a fostO invidia, cum 
mărturisesce elâ cnsuşl. 

(19). Cunoscândâ funestele consecinţe ale acestui viţiu, sd nu 
se mire cineva, decă elâ mustră pre 6menî, <|icândtk; O gint& etc.; 
căci o face, pentru ca ei s6 se feriască de atare viţiu, pentru a 
nu avea multO de espiatti în Purgatoriu. Sufletele carî se puri- 
fîcă, fiind A juste, dorescQ ca cei vii să nu cadă in păcatula in 
care afl căzuta ele, fiindâ in viaţă. 

(20). Adecă la bunurile pămcntescî, cari cu câtti sunttk mal îm- 
părţite, cu atâta partea fiă-căruia este mai mică. 

(21). Precum folelc aţâţă focul Q, de asemenea şi invidia aprinde 
in anima omului unâ focD, uă durere, ce '1& face să suspine la 
vederea fericireî apropeluî s6fl. 

(22). Decă amorea bunurilorO din cerO arti îndrepta dorinţele 
vostre către cerfi în susfl, voi nu aţi avea în animă acea frică, 
că participarea altora v6 micşorecjă partea vostră. 

(23). Cu câtO în cerG este mai mare numărulft celorO ce se bu- 
cură de acelaşi bunu, de aceiaşi fericire, şi potQ <Jice : cUH nostru, 
cu atâtQ fiă-care în particulara încercă mai mare fericire. Sufle- 
tele celorâ fericiţi fiindâ, cum (jice Dante, atâtea oglindi in carî 
se reflectă lumina eternă, urmeză, că cu câtfi le crcsce numSrulfi, 
cu atâta se mărescc şi lumina in ceresculH locaşA, şi cu at&tfi 
mai luminosă este beatifîca visiune a Piă-cărui sufleta. 

(24). Din cuvintele mele cari suntâ clare tu tragi confusiune, 
erore, flindâ-că nu sciî s5 te redicî deasupra materiei. 

(25). Precumâ lumineză uă rază a sorelui unâ corpti mal mulţii, 
cu câtti ea este mai luminosă şi mai lucitore, de asemene şi bu- 
nulti nemărginita, adecă D-zeâ, să împăriăşesce cu atâtti mal 
multa cu câta află mai multă priimire. Dante desvoltă acesta idea 
în Convito, în urmStorulfi modd : 

„La divina bonfă in iulie ie cose discende ; c altrimenii essere non 
potrebbono : nia arvegnache qucsta boniă si muora da sempJicissimo prin- 

cipio, divei'samenle si riceve, secondo piii o meno, deUa loro viri^ 

E di cid sensibile esemplo avere poiemo dai sole. Noi vedemo la luce 
del sole, la quale ^ una, da una fonte derivata, diversamenie daile cor- 
para essere ricevuta; siccome dive Aiberio in quello libro che fa dello 
Inteletto, che cerii corpi, per molta chiarilă di diafano avere in si 



NOTE LA CANTULU XV 255 

miski, ioslo chel sole ijU rrde diventano ianio luminoşi, che, per mul- 
Hplicamento di luce in quelU, appena discei-nibile â Io taro aspelto, e 
rendono agii altri di sâ grande splendore ; siccome ^ l'ot-o e alcuna 
pietra. Cerţi sono che, per essere del iuito diafani, nan solamente ri- 
eevono la luce, ma qiieUa non impediscono, anzi rendono lei del loro 
coiore nell'altre cose. E cerţi sono tanti vincenli nella purită del dia- 
fano, che diventano si raggianti, che vincono Vannonia dell'occhio, e 
fwn si lasciano vedere sema /atica del viso ; siccome sono gli specehi. 
Cerii altri sono tanto senza diafano, che qnasi poco della luce ricevono, 
siccome ierra. Cosi la bonta di Dio â ricevuta dalie sustamie separate, 
eioe dogii angcli, che sono sama grosezza di materia, quasi diafani per 
la purită della loro forma: e altrimenii dalVanima umana, che, av- 
vegnacJid da una parte sia da materia libera, da un altra d impedita; 
siccome ruonio che i tutto nelVacqua, fuori del capo, del quale non si 
pud dire che sia tutto nelVacqua nt? tutto fuori di quella; e altrimenti 
dagli animaJi, la cui anima tul ta in materia c compresa; ma tanto 
dieo a quanto â nobilitata : e altrimenti dalie miniere, e altrimenti dalia 
terra che dagli cJtri clemenţi; perocchă â material issima, e perb rcmo 
iissima, e improporzionaiissima alia prima semplicissima e nobilis.sinia 
virtU, che sola e inteleltuale, cioâ Iddio." Adecă: Divina Bunătate 
asupra tutorA lucrurilorâ se Iasă ; altmintrelea ele nu arO putea 
86 fiă: Snsă de şi acesta bunătate plecă dintr'unâ principiu prea 
simplu, ea e primită în deosebite moduri, după virtutea lorft maî 

mic& seft maî mare (adecă după puterea lucrurilorfi) 

Şi despre acesta unâ esemplu simţitorâ putemu avea de la sore. 
Noi vedemfl că lumina soreluî, care este una derivată dintr'uă 
sorginte, se primesce în deosebite moduri de către corpuri; pre- 
cum ne spune Albert în acea carte a sa despre intelect O,; că ore- 
carl corpuri, din causă că aâ în sine multă transparenţă, îndată 
ce sdreie le vede, devinti atâtu de luminose, că prin crescerea lu- 
minii abia se discerne aspectul fi lorQ, ^i ele rSspândescti uă mare 
splendore dintr'ânsele, cum de esemplu e aurulQ scO altă piatră. 
Ore-cari, tiindtk de totti diafane, nu numai că primescO lumina, 
deriU nici că o impedică, ba chiar o transmită celorQ alte obiecte, 
colorată după cum suntil ele. Şi ore-carî aiâtâ învingQ puritatea 
diafanului, că devinâ atâtQ de strălucitore in cât învingfi armo- 
nia ochiului, şi nu se patfi vedea fără ca să obosiască vederea, cum 
sunttk oglinzile. Alte corpuri atâta suntâ lipsite de transparenţă, 
că puţina primescâ lumina, cum este pămentulâ. Astfi-felti şi 



256 NOTE LA CANTULU XV. 

bunătatea luî D-zofi e altfl-felu primită de substanţele separate 
adecă de angeri carî sunto imateriali, aprope diafani prin puri- 
tatea formei lorO ; şi altfi-felii de sufletulO omenescti care de şi 
pre de uă parte e liberu de materia ; pre de alta e cu tote aces- 
tea de densa împedicatu ; asemenea omului care este cu toţii 
corpulQ în apă, afară numai de capO, şi despre care nu se pote 
(Jice nici că este de tottl în apă, nici că este de totfl afară din- 
tr'onsa ; şi allu-felQ de către animale, alu cărorQ sufletfi este cu- 
prinşii în materia, deră totuşi dicn, puţina de D-zeO înobilitâ ; şi 
altu-felQ de minerale ; a'tu-felu de pămentQ de cât de cele alte 
elemente ; pentru că ea este forte materială, şi pentru acesta forte 
depărtată şi forte deosebită, de prima şi cea mai nobilă şi simplă 
virtute, care este numai Intelectîi, adecă D-zefi.» (Convito tract. III, 
Cap. VII). 

(2()). Eterna valore, adecă eterna splendore, care este nemărgi- 
nilîUîi şi inefabilulu hunii alu sufletului. D-zeu disiribue sufletului 
uă beatitudine conformă cu ardorea iubirii ce află într'ensulfl. 
Inegalitatea gloriei sufletelorfi in Paradisti o deduce Dante din 
inegalitatea carităţii lorii în proporţiunea căreia li se distribue în 
cerîi gloria. 

(27). Enfin vient la charite, l'amour de ce bien ineflfable que le 
raisonnement philosophique et l'autorite sacree s'accordent k faire 
reconnaîtrc comme l'obj^t necessaire de nos affections; de ce bien 
vivant qui court lui-meine au devant de l'amour, comme la lu- 
micre court au devant du corps capable de la reflechir ; qui se, 
multiplic par le partage, qui se donne avec d'autant plus d'effu- 
sion qu'il est rechcrche avec plus d'ardeur et se fait plus aimer 
quand un plus grand nombre l'aime. Mais cet amour, le seul qui 
sans jalousie soit aussi sans deception, et Tesperance et la foi 
qui l'accompagnent, vertus divines, ne sont point Ies etincelles 
d'une flamme ordinaire : ce sont de purs rayons immediatement 
venus de Celui qui est le soleil des âmes, qui Ies eclaire et Ies 
echauffe ici-bas, en attendant qu'il Ies attire plus preş de lui et 
qu'il Ies enveloppe de ses splcndeurs. „Ocanain : Danie et la phi- 
lusophie calholiqiie." 

(28). Sufletele celorii prea fericiţi suntG atâtea oglincjî, în care 
se reflectă divina lumină, şi ele o reflectă unele asupra altora. 

(29). Adecă acolo unde Raţiunea nu este suficientă, vine în a- 
jutoru Revelaţiunea, care pentru teologi confirmă 6re-carî doctrine 



NOTE LA CANTULU XV. 257 

filosofice.» Lubin. Scartaccini esplicâ : tratântlu-se de lucrurî ce se 
referă Ia beatitudinea eternă, Virgiliu, simboliila autorităţii im- 
periale, trămite pre omu (pre Danie) către Beatrice, simbolulii au- 
torităţii eclesiastice. SeO luanda pre Virgiliu ca simbolO alfl po- 
esieî şi pre Beatrice ca simbol G alfi amorului, Dante arfi (Jice că 
amorulâ reveleză acele mistere, pre cari poesia nu le pote pre 
deplinii revela.— Cei mai mulţi comentatori ensă esplică : Teolo- 
gia (Beatrice) te va satisface pre deplinfi chiar acolo, unde filoso- 
fia (Virgiliu) nu fu de ajunsu a'ţi redica orO-ce îndouială. 

(30). Adecă prin contriţiune, prin penitenţă. 

(31). Adecă doritori s6 vedă lucruri nouî. 

(32) In templulQ de la Ierusalim. Aici poetulu vede câte-va e- 
semple contrarii mâniei. Saluţi ferele visiunî le are Dante mai na- 
inte de a i se arăta sufletele şi fumulft, pote pentru a no face 
cunoscuta că trebue s6 ne provedemQ în contra mâniei, mai na- 
inte de a încerca efectele eî. Plutarcu (Jicca că precum cailorrt nu 
li se impune frfiulG când sunlfi în cursă, ci mai nainte, de ase- 
mene şi cei cari sunta facili la mânia, trebue înfrânaţi mai na- 
inte de a fi învinşi de ea. 

(33). Măria Feciora per(|endn pre fiulQ ei, 'IQ găsi după trei (|ile 
în templu, şi 'i 4ise cu blândeţiă: Fiule etc. otc. 

(34). Adecă uă altă femeă. Acosta este soţia lui Pisistrate. Va- 
leriu Massimâ nareză, că unu tOnCrfl inamoratu de fota lui Pi- 
sistrate o sărută în publicfl, şi mama ei considcrându acesta ca 
unQ ultragiu ceru de la soţiulQ ei rCsbunarc. Pisistrate 'î răs- 
punse aprope cu cuvintele citate de Danie. TenCiulQ fu ertatft şi 
se căsători cu feta. 

(35). Pisistrate domni prcste Atena, focariulu tulurorQ sciinţelorfl 
şi artelorO, pentru alQ cărei nume se certară Neptunti şi Minerva. 

(36). Tenfirulu era sântulQ Ştefan lapidatfl de Iudei. «Dante, ob- 
servă Scartazzini, comite aici uă erore. După biblia. Ştefan nu era 
tânSrti, ci omCi maturii . Să se confrunte pasagiele din actele A- 
postoliloru VI, 5, 8, 10, 13, unde elG este numitG vir şi homo. 
Probabila că Dante a confundatQ pre Sântulti Ştefan cu Saul. 
Elti a cetitfl în actele Apost. VII, 57, 58: Ei Ivsles deposuerunt rcs- 
iimenta sua semis pedrs adolesccntis qui rocabaliir Saulus. Kt lapi- 
dabant Stephannm etc. etc, adecă şi tuarluril şti-au pusii reslmin- 
tele la piciârcle mntî teii?rii, re se chiemn Saul. Şi ai-wicau cu pe- 
Ire asupra luî St-fan ele. etc. şi scriindO, încre(|Ondu-se numai me- 

17 



258 KOTE LA CANTULU XV. 

morieî luî, referi termenulfl adolescens Ia Ştefan. Nici unulQ din 
comentatori nu luâ sema Ia acesta.» 

(37). Adecă cândQ se desceptâ din cstasfi, în care spiritulâ, cu 
totulâ ocupata de lucruri interne şi spirituale, nu mal percepe o- 
biectele esteriore 

(38). «Dante face aicî distincţiune între obiectivitate şi subiec- 
tivitate. Ceea ce elCi vScJuse în visiunea sa, eraţi adevăruri subiec. 
tive, lucruri cari suntu în noi eră nu afară din noî adevSrate. 
Omulâ ensă obicinuita a percepe lucrurile, ca esistândfi afară 
dintr'ânsulG, transformă subiectivulQ într'unG obiectivQ, imaginân- 
du-şi a vedea jîn afară, ceea ce elfi nu vede de câtft înăuntru. 
Asia şi Dante în timpulfi estasuluî s6& cre4use că ceea ce elA 
vedea şi au4ia, s6 întâmpla în realitate afară dintr'ânsulQ ; că 
erafi fapte obiectivfi adev6rate, — şi acesta era erorea sa, pre 
care elfi o vede îndată ce sufletulfi s6fi s'a întorsâ Ia percep- 
ţiunea lucrurilorfi obiective. Ensă elfi adaogă, că aceste erorî nu 
crafi falşe, fiindfi elfi conscifi de a nu se fi înşelatfi, ci de a fi 
v64utfi ceea ce 'i apăru, de şi erafi imagine esistente într'adevărQ, 
ensă nu suhsislente. Ochiulfi s60 corporalfi nu văzuse nimicii, şi 
cu tote acestea lucrurile 'i fuseseră presinte.» Scartazeini. 

(39). «Presupune, că pre faţiă se arată ore-cum cugetarea min- 
ţii, şi de acea Virgiliu. spre a arăta uşora sa pătrundere 4ice, că 
decă Dante arfi avea pre faţiă uă sută de măsc!, totuşi Iui nu 'î 
aru fi rSmasfi ascunsfi nici celfi mai micfi gândfi.» Lombardi. 

(40). Apele păciî suntfi simţimentcie şi faptele de caritate, cari 
servescfi a domoli mânia, precum apa servesce a stinge foculQ. — 
Eterna foniănă este D-zefi. 

(41). Adecă nu te întrebaifi ce aî, cum întrebă de ordinard o- 
mulfi caro vede numai cu ochiulfi s6fi corporalfi, cu care nu pote 
vedea de câtfi numai superficial fi, şi care ochifi nu ma! vede când 
omulfi more ; ci te întrebaifi mai multfi ca s6 te mişcQ, s6 te sti- 
mulezfi cum se stimuleză leneşii, cari cănd se desceptă şi 'ş! aii 
recăpătatfi facultăţile, nu se punu numai de câtfi în acţiune. 

(42). Razele sorelui care se apropia de apusfi, şi cari fiindfi de 
totfi josfi, ne loviafi în ochi. 

(43). Fumulfi este supliciulfi celorfi cari pScătuiră prin mânia, 
care ca unfi fumfi densfi întunecă mintea omenilorfi. «Fumulfi ce 
ese din focfi este acea parte, ce foculfi desparte de sine pentru 
a încăI4i şi a lumina mai bine; elfi este unfi ce care nu dă nicî 



NOTE LA CANTULU XV. 259 

putere nici căldură, nicT dulceta luminii, ci numai intristcză şi 
orbesce. De acea este justa ca in me4lloculâ unul fuma forte 
denefi s6 se resgândiască asupra propriului lorâ păcatti, ace! car! 
uă dată din foculfi mânie! traseră fumulâ pentru a stinge şi a 
slăbi prin cugetări de resbunare foculâ carităţii, şi a- întuneca 
■cu negre imagine lumina adevSnilui. Precum in alâ douilea cerca 
toţi eraţi înveliţi într'unG vestiroentâ livida şi staâ pre livide sca- 
une spre a plânge asupra vechilorti lorti invidii; astâ-felâ şi aici, toţi 
mergfi înveliţi în fumulfi cela densfi, şi plângâ asupra orbirii şi 
violenţelorti mâniei de uă dinioră, şi ei nu potâ vedea nici fi vă- 
zuţi, ci numai potG vorbi şi fi au4iţî.» Perez. 




m 



iiiiMiiniiiiiiii 



ii!iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii;iii:!iii!iiiiiiiiiiiiiiiiiii!ii<!iiiii;iiiiiii^ii{i'i^!iiii^iiiiiii;iniT;ii^ 






^\Vr-r/' _ 




-^i- 



iii<: 



iiiii.i 



iiiiiiiiriiiii:MiiiJ:i;!iJiiiii!HiiiiiM'ii!iii;iiiMi;M.i:!'iiiiii,i{iiii:iii:ii;iiiii:riiJj>iiJ!^ 



CĂNTULtr XYl. 



Dante oe întâhie)>ce în cerculA irncun^ilorfi cu Mnrco lombardulfl. Acesta 'I demonstra 
«r6rea âmenilorfi cari credA, c& acţiunile nostre aii drepţii cauK& înrîurlrea planetelorli. 



1. Intunereculu Infernului şi alu unei nopţi 
privată de orî-ce planetă sub unii ceru s6- 
racii^) şi întunecată pre câtu se p(5te de nuorî, 

2. nu a făcuţii vre odată unu v6li1 maî groşii 
vederii mele. nici simţiuluî maî aspru pgrii^) de 
câttî acelii fumii ce ne acoperi aici; 



2 



Buio d'inferno, e di notte privata 
IPogni planeta sotto pover cielo, 
Quant'esser pud di nuvol tenebrata, 

Non fece al viso mio si grosso velo, 
Come quel fumo eh' ivi ci coperse, 
Ne a sentir di cosi aspro pelo ; 



262 CANTULU XVI. 

3 din care causă ochiulii nu putu să stea 
deschişii, şi de acea prudenta şi fidela mea es- 
cortă se apropia de mine şi 'mî oferi umgrulâ. 

4. Precum păşesce orbulii îndSrStulii călău- 
zei sele, spre a nu rStăci, şi a nu se lovi de 
ceva care sS 'î facă rSii s6ti chiar sS 'Iti ucidă, 

5. păşiamii şi eH prin aerul ft amarii şi i- 
mosii^), ascultândii pre călăuza mea care 4^eea 
numai: — «Ia semă, de mine sS nu te desparţi.* 

6. Eli aucjiamtl voci, şi fiă-care părea că 
r6gă pentru misericordiă şi pace pre Mielultî 
luî D-zeii, ce ia pScalele. 

7. Agnus Dei^) era esordiulii lorii; în t6te 
unu cuventu era şi unii modii, asia că se pă- 
rea a fi numai concordia între ele. 



3 Che 1' occhio stare aperto non sofferse : 
Onde la Scorta mia saputa e fida 

Mi s'accost6, e l'omero m'offerse. 

4 Si come cieco va dietro a sua guida 
Per non sroarrirsi, e per non dar di cozzo 
In cosa che '1 molesti, o forse ancida; 

5 M' andava io ver I'aere amaro e sozzo, 
Ascoltando ii mio Duca che diceva 

Pur: Guarda, che da me tu non sie raozzo. 

6 Io sentia voci, e ciascuna pareva 
Pregar per pace e per misericordiă 
L'Agnel di Dio, che le peccata leva. 

7 Pure Agntts Dei eran le loro esordia: 
Una parola in tutti era ed un modo, 

SI che părea tra esse ogni concordia. 



CANTULU XVI. 26H 

8. — «Ceea ce audu maestre, suntii spirite ?> 
— ^iseiii. Şi el ii mie : — « Aî disu bine, şi mergii 
s6 desfacă nodulii mâniei ^).> 

9. — «Dar tu cine escî care despici al ii nos- 
tru fumii, şi totuşi de noî vorbesc!, ca şi cum 
aî împărţi ancă timpulu pre calende^)?» 

10. Aceste de uă voce fură (}ise. Şi maes- 
trulii meii: — «Respunde şi întrebă decă pre 
aicî se merge susii.» 

11. Şi eii: — «O! creatură care ie purifici 
ca sS te întornî frum6să la Acelii ce te făcu, 
minune aî s6 audî de 'mî veî urma^).» 

12. — «Eti 'ţî voiii urma pre câtă dată 'mî va 
fi®),» — respunse, — «şi decă fumulii ne împedică 
vederea, în locu'î ne va ţine uniţi au(}ulti^).> 



8 Quei sono spirti, Maestro, ch'i'odo? 
Diss'io. Ed egli a me : Tu vero apprendi, 
E d'iracondia van solvendo ii nodo. 

9 Or tu chi se' che 'l nostro fumo fendi, 
E di noi parii pur, como se tue 

Partissi ancor Io tempo per calendi? 

10 Cosi per una voce detto fue. 
Onde ii Maestro mio disse: Rispondi, 
E dimanda se quinci si va sue. 

11 Ed io: O creatura, che ti mondi, 
Per tornar bella a colui che ti face, 
Maraviglia udirai se mi secondi. 

12 Io ti seguiteru quanto mi lecc, 
Rispose; e se veder fumo non lascia, 
L'udir ci terră giunti in quella vece. 



264 CANTULU XVI. 

13. Atunci începu: — «Mergu susu cu fâşia 
pre care o disolvă mc^rtea şi aici venit'amii 
prin infernala durere. 

14. Şi decă D-zeu în a sea graţia m'a primitu 
astu-felu, încâtii voesce ca eG să vgdtt a sa curte 
întrunii modti de totă deosebită decum se face 
acurn^^), 

15. nu'mî ascunde cine aî fostu înainte de 
m(5rte, ci spune'mî, şi spune'mî de asemenea 
decă mergu bine spre pasu^^); şi fiă-ne cuvin- 
tele'ţî călăuze.» 

10. — «Eu fuî lombardu^-) şi mă numii Marcu. 
Sciuî de lume şi iubii acea val6re, spre care 
toţi acum destins'au arculu^^). 

17. Ca să te urci susu, mergi drepţii^*) > — 
Asia respunse şi adaogă: — «Te rogft când veî 
fi susu, r6gă-te pentru mine^''^).> 

13 Allora incominciai : Con quella fascia; 
Che la morte dissolve, men vo suso, 

E venni qui per Ia infernale ambascia ; 

14 E se Din m' ha in sua grazia richiuso 
Tanto, eh' e' vuol eh' io veggia la sua corte 
Per modo tutto fuor dcl modern' uso, 

15 Non mi celar chi foşti anzi la morte, 
Ma dilmi, o dimmi s'io vo bene al varco; 
E tue parole iien le nostre scorte. 

16 Lombardo fui, e fui chiamaio Marco: 
Del mondo seppi, e quel valore amai 

Al quale ha or ciascun disteso l'arco. 

17 Per moniar su dirittamenie vai. 
Cosi rispose ; e soggiunse : Io ti prego 
Che per me preghi, quando su sărai. 



CANTULU XVI. 2()5 

18. Şi eii luî: — «Fre credinţă \\e mă obligti 
sS facti aceea ce'mî ceri. Dear eu înântrirmî de 
unii dubiu crepii, de nu mi'lu voiu esplica. 

19. Antâiti era simplu şi acum sa îndoiţii 
prin graiulft tSii^^), apropiindti aceea ce 'mî fi- 
sigurî tu aici de aceea ce mi s'a (lisu aiurea. 

20. Lumea e într'adevăru cu toi ui u deşartă 
de orî-ce virtute, cum spuntt, si de maliţia 
încărcată .şi acoperită: 

21. rogu-te deră, arată'mî causa asia câlu 
sg o vSdii şi altora s'o arătu; căci unulil o 
pune în ceru şi altulu aici josu.» 

22. Unft profunda suspinu sctSse ântoifl, pre 
care durerea 'Iu sfârşi într'uniî ah, şi apoî în- 
cepii: — «Frate, 6rbă e lumea, şi tu într'adevăru 
dintr'ensa vini. 



18 Ed io a lui : Per foJe ini ti lego 

Di far cio che mi chie<li ; ma io scoppio 
Dcntro da un dubbio, s' i' non mc ne spiego. 

19 Prima era sccmpio, ed ora e fatto doppio 
Nclla scnten/ia tua. che mi fa certo 

Qui ed altrove quello ov' io l'accoppio. 

20 Lo mondo o beii cosi tutto diserto 
D'ogni virtute, come tu mi suone, 

E di mali/ia gravido e coverto ; 

21 Ma prego che m'additi la cagione, 

Si ch'io la veggin, e eh' io la mostri altrui ; 
Che nel cielo uno, ed un quaggiîi la pone. 

22 Alto sospir, che duolo strinsc in hui, 
Mise fuor prima, e poi comincio : Frate, 
Lo mondo h cieco, e tu vien ben da Iui. 



266 CANTULU XVI. 

23. Voî cari trăiţi, orî-ce causă cerului nu- 
mai atribuiţp^), ca şi cum elCi prin necesitate 
arii mişca totulii cu sine. 

24. De arii fi asia, orii-ce liberu arbitriu arii fi 
în voî distrusii, şi dreptate nu arii maî fi, ca pen- 
tru bine s6 aibî bucurie şi pentru r6ii restrişte^®). 

25. Mişcările n6stre le iniţiază cerulâ^*); nu 
(Jicii pre tcSte^^). Ci punendii că aşî 4ice-o, vS 
este dată lumina pentru bine şi r6u, 

26. şi libera voinţă care în primele lupte cu 
cerulu, de resistă, învinge apoi totulii, decă se 
nutresce bine^*). 

27. Voî liberî v6 supuneţî unei maî marî pu- 
terî22) şi uneî maî bune naturî, şi aceea crează 
în voî mintea de care nu p(5rtă cerulă grijă^^). 



23 Voi che vivete ogni cagion recate 

Pur suso al cielo, si come se tutto 

Movessc seco di necessitate. 
2t Se cosi fosse, in voi fora distnitto 

Libero arbitrio, o non fora giustizia, 

Per ben, Ictizia, e per male, aver lutto. 

25 Lo Cielo i voştri movimenti inizia; 
Non dico tutti ; ma, posto eh' io '1 dica, 
Lume v' e dato a bene cd a malizia, 

26 E libero voler, che, se fatica 
Nelle prime baitaglie col ciel dura, 
Poi vince tutto, se ben si nutrica. 

27 A maggior forza ed a miglior natura 
Liberi soggiacete, e quella cria 

La mente in voi, che '1 ciel non ha in sua cura. 



CANTULU XVI. 267 

28. Decî, decă lumea preseniă se abate^*), 
în voî e causa, în voî caută-se, şi eii 'ţî voia 
fi verace arătătorii. 

29. Din mâna celiiî ce cu dragii 'iii con- 
templă nainte dea fi, ese ca unii copilii ce ride 
şi plânge jucândii^^), 

30. sufletulii simplicelii, ce nimicii nu scie^*). 
afară numai că mişcaţii fiindii de unii veselii 
Făcătorii, voiosu se înt6rce către ceea ce 'Iti 
delecta"). 

31. Pentru unii micii bunii maî ânteiii eltt 
simte gustii^s); în elii se înşală şi în urma luî 
al^rgă^»), decă vre uă călăuză s6ii vre unii 
frăii nu dirige a luî am6re. 

32. De aceea trebuescii legi spre a pune freii; 
trebuesce sS ivi unii rege, care să discerne 
celfl puţinii turnulti adevăratei cetăţp^). 

28 Perd, se ii mondo presente disvia, 
In voi e la cagione, in voi si chcggia, 
Ed io te ne saro or vera spia. 

29 Esco di mano a lui, che la vagheggia 
Prima che sia, a guisa di fanciulla, 

Che piangendo e ridendo pargolcggia, 

80 L'anima semplicetia, che sa nulla, 
Salvo che, mossa da lieto Fattore, 
Volontier torna a cio che la trastulla. 

81 Di picciol bene in pria scntc sapore; 
Quivi s'inganna, e dietro ad esso corre, 
Se guida o frcn non torce suo amore. 

82 Onde convenne legge per fren porre ; 
Convenne rege aver, che discernesse 
Della vera cittade almcn la torre. 



268 CANTULU XVI. 

33. Legile sunt ti, derâ cine pune mâna pre 
ele? Nime; căci păstorulu care precede p6te 
rumega, derâ nu are unghiile crepate^^). 

34. De aceea ginta care vede pre călăuza sa 
tindendii numai la bunulii de care e lacomă^*), 
dintr'acelu se nutresce, ş\ maî mulţii nu cere^^). 

35. Foţi derâ bine vedea, că r6ua condu- 
cere e causa că lumea s'a înrSutăţitti, 6râ nu 
natura în voî coruptă 3*). 

36. Obicînuia Roma. care fâcu pre lume s6 
fiă bună^^), să aibă douî sori ce ambele căî a- 
rătaii, pre aceea a lumeî şi pre a luî D-zeG^®). 

37. Unulu pre celu altfi stins'a^^), şi spada 
e unită cu cârja şi ambele împreună neapărata 
trebue să mergă rău 3®). 



33 Le leggi son, ma chi pon mano ad essc? 

NuIIo : pero chc '1 pastor che precede 
Ruminar puo, ma non ha 1' unghie fesse. 

3i Per che la gcnte, che sua guida vede 

Pure a quel ben ferire ond'ella e ghiotta, 
Di quel si pasce e piu oltre non chiede. 

35 Ben puoi veder che la mala condotta 
E la cagion che ii mondo ha fatto reo, 

E non natura che in voi sia corrotta. 

36 Soleva Roma, che ii buon mondo feo, 
Duo Soli aver, che l'una e l'altra strada 
Facen vedere, e del mondo c di Deo. 

37 L'un I'altro ha spento; ed e giunta la spada 
Col pasturale ; e l'uno e I'altro insieme 

Per viva forza mal convien che vadă; 



CANTULU XVI. 269 

38. Căci unite, una de alta nu se teme. Decă 
nu cre(}î, ia seina la s[)icu; căci totă planta 
după sernenţă se cunosce^^) 

39. In tera de Adige si Padu udată*^) se 
afla de obiceiu valorea .şi curtenia, nainte ca 
Frederic să aibă certă*^). 

40. Acum p6le i:>re acolo trece cu sicuranţă 
orî-care s'arti feri de ru.şine ca să vorbescă 
cu ceî buni, seu se se apropia de den.şii*^). 

41. Trei betrenî maî f-uniu ancă. în cari an- 
tica etate mustră pre noua*^). şi căroru li se 
pare că tărdiu 'î pune D-zeu într'uă maî bună 
viaţă*^). 

42. Conrad de Palazzo .si bunulu Gherard*^) 
şi Guido de Castello care în frăncesce maî bine 
e numitu simplulu Lombardu"). 



38 Perocche, giunti, l'un Taltro non teme. 
Se non mi credi, pon mente alia spiga, 
Ch' ogni erba si conosce per Io seme. 

39 In sul paese ch'Adige e Po riga 
Solea valore e cortesia trovarsi 
Prima chc Federigo avesse briga : 

40 Or pno siruramente indi passarsi 
Per qualunque lasciasse, per vergogna 
Di ragionar co' buoni, d'appressarsi. 

41 Ben v'en trc vecchi ancora, in cui rampogna 
L'antica etă la nuova, e par lor tardo 

Che Dio a miglior vita li ripogna : 

42 Currado da Palazzo, e ii buon Gherardo, 
E Guido da Castel, che me' si noma 
Francescamente ii semplicc LombarJo. 



270 CANTULU XVI. 

43. Spune adî că Biserica Romeî pentru că a 
amestecaţii în sine doug puteri cade în tină 
şi se mânjesce pre sine şi a sa sarcină*^).» 

44. — «O Marcultt meu!> — ^iseiii, — «bine 
grăescî şi înţelegii acum pentru ce fiii luî Levi 
fură escluşî de ia moştenire*^). 

45. Dar care Gherard este celii despre care tu 
(Jicî că a remasii din generaţiunea stinsă, mo- 
delu selbateculuî seculîi spre mustrare?» 

46. Seti graiulu tău m6 înşelă s^u mS în- 
-cercă* — respunseî, — căci vorbindu'mî toscanti 
pari că nu sciî nimicii despre Gherard**). 

47. Prin altu nume eii nu'lii cunoscii^**), a- 
fară d^că nu Taşî lua de la fiica sea Gaia^^). 
D6ră fiă DomnuM cu voî. căci maî nainte nu 
mergu^^). 



43 Di' oggimai che la Chiesa di Roma, 
Per confonderc in se duo reggimenti, 
Cade nel fango, e se brutta e la soma. 

44 O Marco mio, diss'io, bene argomenti ; 
Ed or discerno, perche dai retaggio 

Li ligii di Levi furono esenti. 

45 Ma qual Gherardo e quel che tu per saggio 
Di' eh' e rimaso della gente spenta 

In rimproverio dcl secol selvaggio? 

46 O tuo parlar m'inganna, o e' mi tenta, 
Rispose a me ; che, parlandomi Tosco, 
Par che del buon Gherardo nulla senta. 

47 Per altro soprannome io noi conosco, 
S' i' noi togliessî da sua figlia Gaia. 

Dio sia con voi, che pur non vegno vosco. 



CANTULU XVI. 271 

48. Vecjî albindii giâ lumina care prin fumîl 
străluce. Ângerulii e acolo şi eft Irebue s6 m6 
depărtezti nainte ca elu se apară^^) , 

Atunci se intdrse şi nu voi a m6 maî asculta. 



48 Vedi Talbor che per Io fumo raia, 

Gi& biancheggiare, a me convien partirmi, 
L'Angelo e ivi, prima eh' egli paia. 
Cosi tomo, e piu non voUe udirmi. 




NOTE LA CĂNTULti XYI. 



(l). Adecă într'unfi locu unde se vede pu^infi din cerQ ; unde 
orisontulu este micti, cum de eseinplu într'uă vale profundă între 
niunţî înalţî printre carî abia se zărescc uă părticică din cerfi. 

(2'k Aspro pelo, numesce Daiite părticelele aspre şi înţep6t6ro 
ale fumului, care nu numaî că împedicâ vederea, deră şi înţepă, 
ardu ochii. 

(3). Imoau, înegritu de fumu, amaru de respiraţii. «Mânia amă- 
rosce sufletulO şi deformeză corpulO.» Benv. liamhaUU. 

(41. A<jnus Dei, este Crist nuinitfl astti-felfl pentru blândeţia sea, 
virlute contraria mâniei. Aceste cuvinte eraO principiulO, seG cum 
(}ice Dante, esordiulti rugăciunii, care se termină prin cuvintele 
dona nohis parcm. 

(5). Aceste spirite se purifică de pScatulfl mâniei, cea ce ca unti 
nodQ asttl-fol& le legă, câtîi nu potft sbura la D-zeulQ păcii. 

(6). Adecă ca şi cum ai fi viu, fiindu-că cei vii impărţescti tim* 
pulu prin Hinl. Latinii împârţiaH luna in calende, in none şi In 
ide ; şi prima cji a lunei era cjioa calendelorG. 

(7). Minunea ce are s6 vedă este, că unii omti viu străbate lo^ 
caşurile morţilorfl. 

(8). Adecă le voifl conduce numaî prin acestli cercii, preste care 
nu 'mi este permisa s6 trccfi. 

(9). Decă fumultt ne împedică do a no vedea, totuşi vomft fi 
uniţi prin graiO, auciindu-ne unulG pre altulti. 

(10). Do la Enea şi S. Paul încoaci nu s'a mal aurita, ca unft 
omQ ancă în viată s5 străbată locaşurile celorG morţi. 

(11). Către pasulfi care duce în ceh1-altG cercii. 

(12). Nu este uşiorfl de a spune, ()ice Luhin^ decă cnvftntiiltt 
Lomhardo este aici nume de familia seft nume de naţiune, caro- 



NOTE LA CAXTULU XVI. 273 

adeseori este datu în Comedia ItalianilorO din Lombardia. Astu- 
felu (|ise Virgiliu că jtărlnţil hn fură lombanlj. Can Grande e nu- 
mitu Morele Lowbardu Pd. 17, 71. Ensă Lomhardo arQ putea fi 
aicî numele familiei Lomhardi din Veneţia. Boccado ne spune că 
Marcu di Ca'dei Lombardi din Vene(ia fii ttnu omu de Curte înte- 
leplii. Villani 'Iu numesce de asemene savio e valenţe xiomo di corle, 
şi povesteşte că contele Ugolin, care prin trădare ajunsese a domni 
în Pisa când se afla în condiţiune înaltă şi fericită, dete pentru 
(jioa nascerii lui uâ sCrbătore mare la care invită pre fiii, pre ne- 
poţii şi pre totfi nt-mulG s60, bărbaţi şi femei cari veniră în cele 
mai splendide vcstimente. Contele luă pre numitul fi Marcu şi a- 
rătânduî totă puterea si mărirea sa, şi totc splendorile acelei săr- 
bători, 'Iu întrebă: cum (i se pare Marctde? Inţeleptulu numai de 
câtfl 'i răspunse : Tti escl mal bine pregălilu de câtă orl-care alia, 
baronii din Italia ca se primesci nefericirea. Şi Contele înspăimân- 
tându-se de cuvintele lui Marco, cjise : Pentru ce? Pentru că nu'{î 
lipsesce de călii mânia lut D-ceu, 'i rCspunsc Marcu. Şi îndată 'Iu 
ajunse şi mânia cerescă pentru trădările şi pCcatele lui. 

(13). Cunoscui tote ale lumii, şi iubii valorea adecă purtarea 
onestă şi virtuosă, care acum este abandonată de omeni : ei mc 
'şl "'ctif întindă arcidă către ea. 

(ii). In alu IV-lea cercu. 

(15). Adecă cândfl vei fi în Paradisu. 

(16). Adecă prin cuvintele lui Guido del Duca infrâ în anima 
lui Dante uă îndouială asupra causei corupţiunei sociale. Au- 
4indâ acum şi pre Marco Lombardo deplângând u acelaşi lucru, 
Dante (|ice că îndouială sea, care pen'aci era simplă (ora scempio), 
a devenitQ duplă prin sentinţa, prin cuvintele numitului Marco, 
care 'IQ încredinţoză şi mai multfl de câtfi ceîe ce a au4itii aiurea 
din gura luî Guido del Duca, despre acea corupţiune şi desordine 
socială, şi cu acea încredinţare se unia, îndouială sa asupra ca- 
useî adecă, deeă corupţiunea era efectulâ influenţeloru ceresci seG 
alâ rSatăţiî omenilorâ. 

(17). Adecă infiuenţei stelelorG, ca şi cum tote evenimentele aru 
fi necesitate de acesta infiuenţă. 

(18). Decă totuşi arG procede din necesitate, omulG n'arft maî 
avea libera voinţă, de a recompensa cum cerc justiţia, binele, şi 
de a pedepsi răulO. 

(19). După credinţele astrologicc ale evului mediu totulîi pre pă- 

18 



274 ^OTE LA CANTULU XVI. 

menti'i este supusa influente! .><teleIorfi. Dante şi In Convito des- 
voltă acesta doctrină > f|ic<*ndfi, că orî-ce cerO e naiuratu de nft 
virtute a sca propria, care prin razele solo descinde în lucrurile 
de prc pămentu s^i aprinde în noi i^i mişcă primele apetite sett 
aplecări relative, prc cari apoi le pote totâ-deuna înfrâna seti di- 
rige spre bine voinţa n6:<tră. Dante deră nu negă acţiunea pla- 
netelorfl ci numai ucrcsilaha tir a se suptnir eî. Cemlfi iniţieză, 4*ce 
elâ, mişcările vustre, omulâ prin liberulQ arbitrin le p6te' înfrâna. 
«De la natură se primesce disposiţiunca, ensă a o adopera In- 
tr'unâ mod A virtuosâ seâ viţiosâ, depinde de arbitriulfi omcnescO, 
care este liheru, eră nu supusQ, şi care are lumina raţiunei, ca se 
discernă coca ce e bine seO rCO ; şi de aceea acţiunile umane vi 
suntfi imputate ca unfl meritG seG dcmeritâ » Lubin. 

(^20). Multe dintre mişcările n6stre suntQ cfectultl perverselor^ 
obiceiuri, releloru csempîe etc. în contra cărora totuşi pote triumfa 
omul ii. 

(21\ Libera voinţă, decă resiste luplându-so cu voluptăţile sim- 
ţurilorO, către cari o îndemnă (ic la înccputQ cerultk, setL influenţa 
stelelorfl, învinge totulG, adecă orî-ce influenţă, decă ea se nu- 
tresce cu înţelepciune şi virtute. Doctrina aici espusă este in de- 
plinii acorda cu doctrina sântului Toma d'Aquino espusă in Suma 
teolo/jifă. «Recapitulându acea ce PoetulG espune de la terţina 23 
la vale, obţinemâ următorele punte : 1<> omenii caută a scnsa ac- 
ţiunile lorâ cele rele, atribuindu-le causa inrluririlorti stelelorO, 
ca şi cum arâ fi împinşi către ele de necesitate. 2^ LJă asemene 
doctrină distruge liberulâ arbitriu şi acusă de injustiţia pre a- 
celG D-zeO care premială binele şi pedepsesce rSulti. 3° E forte 
adevărata că ceruhl insuflă omului primele Înclinări, de şi nu tote: 
unele decurgendâ din rele obiceiuri. 4» Usândâ Insă de raţiune 
şi de liberulâ arbitriu^ omulâ trcbue să potă combate influenţele 
astrelorâ seCt relele înclinări naturale. 5** Acesta luptă la Inceputd 
e dură şi obositorc; totuşi 6" reuşesce omulfi să învingă princi- 
piile inifiate de ceruri, decă liberul a sSfi arbitriu se nutresce bine.» 
Scartaccini. 

(22). Puterii şi naturii lui D-zcA, cari suntâ mai mari şi mal 
bune de câtO ale corpurilorâ ceresci, şi cărora snpunându-v6 nu 
perdeţî nimicii din libertatea vostră. 

(23). Puterea şi natura lui D-zeii crează in voi mintea, care 
nu se supune influenţii astrelortl şefi mişcărilorti materiei. 



NOTE LA CANTULU XVI. 275 

(24). Decă omenii în lume se abătu din calea cea bună, causa 
este în voî, în resoluţiunile liberului vostru arbitriu, eră nu în in- 
fluenţa astrelorG. 

(25;. Din mâna luî D-zefi care 'IQ contemplă în idea, şi 'IQ re- 
presintă cum are s6 fiă, ese ca unQ copilQ care rîde şi plânge. 
Prin acesta imagină a copilului, Dante ne arată 4'ce Buti, că noî 
naturalmonte suntemCl dispuşi Ia pasiuni, şi cu acea disposiţiune 
nascemft şi suntemft schimbători ca copiii. 

(26). Adecă nu are ancă desvoltarea facultăţilorCi sele, şi prin 
urmare nu arc ancă idei. 

(27j. De şi sufletulâ abia eşitft din manile creatorului s6ii nu 
are încă idei, totuşi dcpărtându-se din senulQ Iul D-zeG, ce este 
suprema bucuria şi beatitudine, elG instinctiva se întorce, către 
totCi ce i se pare că 'IG pote dilecta şi face ferice. 

(28). Adecă bunurile simţurilorQ, bunurile pămentcscî, carî, în 
comparaţiune cu cele cerescî, suntQ defectuose, suntfl mici. 

(29). Se înşală cre^endQ că găsesce fericirea în bunurile şi mul- 
ţumirile pămentesci, şi alergă în urma lorâ, decă uă bună călă- 
uză sefl uă bună educaţiune nu dirige spre bine amorea lui. 

(30). FiindQ omenii înclinaţi a alerga în urma bunurilorii falşe, 
trebue a 'i călăuzi către cele adevărate cu frăulG legii, trcbue 
să aibă unCt buna rege seâ domnitorfi, care să distingă şi să le a- 
rate principala parte a societăţii adevărate şi bine ordinate adecă 
justiţia, care este iumulu cetăţii. Dante distinge în Conviio dou6 
cetăţi, aceea a bunului traiO, (bmviverej şi aceea a răului trai îi, 
(del virer malvagio). 

(31). D-zeft proibise EvreilorO de a'I sacrifica şi do a mânca car- 
nea animalclorO patrupede, cari nu rumegaâ şi nu aveaâ unghiile 
crepate. Părinţii spunQ că D-zefl în acesta poruncă voia, se arate 
că poporul Q trebue se primescă de la Sacerdoţi nutrimântulâ doc- 
trinei sânâtose, înţelesO prin rumegare ; şi csemplulG bunelorG o- 
peraţiuni figurata în unghia crepată. Dante voesce deră aici se 
(|icâ că Papa, jiăslorulu care precede, care merge ca călăuză na- 
intea poporului lui Grist, pote predica sânta doctrină, p6le rumega; 
Insă moravurile şi faptele lui nu corespunda învăţăturilorâ, elfi 
nu are unghiile crepale. 

(32). Bunurile timporale. 

(33). Se nutresce din acele bunuri timporale şi nu aspiră Ia cele 
eterne şi spirituale. 



276 KOTE LA CANTULU XVI. 

(31). Din cele ce 'ţi amu espusQ, potî acum vedea că causa^ 
pentru care lumea este deşertă de virtute şi încărcată de răutate, 
nu trebue atribuită nicî intluenţiî stelelorQ nici corupţiuniî na- 
turii omenesci, ci relei că!6usirî, releî guvernări a lumeî. 

(35). Roma făcu lumea bună, întru câtu din ea se rcspândi maî 
cu semă în totu Imperiulfl lumina Cristianismului. 

(36). Cei douî Sori, suntft papa şi imperatorulo, unuia conducea 
pre poporG pre calea lui l)-zeQ, celO altfi pre calea acestei lumi. 

(37). «Uupă Dante suntti dou6 lumi, (Jice Scartaczini, cari nU 
trebue confundate : lumea spirituală şi cea timporală. Aceste dou6 
lumi aD doui capi, cari imediatu depindG de D-zeG, şi cari în dem- 
nitate nu suntu superiori unulQ altuia. Pietru, capulO lume! spi- 
rituale, Ccsare, oapulfi lumei timporale. UnuiG nu trebue se invada 
în lumea celui altu, căci altmintrelea usurpă puterea luî D-zeti, 
care este deasupra loru. Ensă s^icreftorulu maî mareUtî Pieiru ne- 
mulţumiţii cu lumea spirituală voi se invadeze în lumea Cesare- 
lui şi usurpându drepturile timporale ale Imperatoruluî, reuşi se 
stingă Surele lumei timporale, şi se anuleze autoritatea imperială. 
De aci corupţiunea universală a lumii.» 

(38). Pentru că ambele puteri unite, adecă cea spirituală cu cea 
timporală, nu se potu înfrona una pro alta când facG abusuri, 
liindO-că ele nu se maî temfl una de alta. 

(30). Adoră de'iă nu te încrcdi în spusele mele, cată la fapte; 
căci după fructe se cunosce semcnţia. 

(40). Adecă în Marca Trevisană, udată de Adige, în Lombardia 
şi în Uomagnn. 

(41). «Erafi bune moravurile în numitele provincii nainte de cer- 
tele imperatorului Frederic II cu Biserica ; adecă nainte de a în- 
cepe discordia între sacerdo^iu şi imperiu. «Şi nu este îndouialâ 
că certurile ce avu curtea romană cu Enric IV, cu Barbarosa şi 
cu Frederic II, fură din ambele părţi însoţite de eccese oribile şi 
că printr'enscle se introduse maî cu semă şi se alimentă divisiu- 
nea şi ura între poporele italiane.» Br. BiancJu. 

(42). Amară ironia! Ori-ce miserabilG, pre care l'arti împedica 
ruşinea să se apropia de omeni oneşti şi să vorbiască cu dânşii» 
potc acum se trecă prin acele provincii, sicuriS de a nu se întâlni 
cu nici unft omu onesta. 

(43). Adecă pre cea degenerată şi viţiosă. 

(44). Li se paro că D-zeG 'i chiamă la sine prea târziii din a* 
ct'stă lume coruptă. 



NOTE LA CANTULU XVI 277 

(45). Corrado da Palazzo gentilomG din Brescia. Gherard fu din 
Treviso şi pentru virtuţile lui fu nunnitfi celii bunii. 

(4(5). Guido de Castel, poetG din Reggio în Lombardia, din no- 
bila familia dei Roberti, care după cum alirmă Benvenuto da T- 
mola, primi cu multă curtoniă pre Dante în casa luî pre când 
rătâcia esilatO prin diferitele cctăţî ale Italiei. \Yicefrănci'sce, adecă 
după obiceitîla francesilorQ de a chiema Lomhardl pre toţi Italieni. 
Simplu aici relativft la moravuri. 

(-47). Adecă spune că dacă lumea este desfertă de ori-ce virtute 
şi încărcată de rele. causa este Biserica din Roma, care, uninda 
cele dou6 puteri, se aruncă în tină pre sine şi pre cele dou6 
puteri, spirituală .^i timporală. 

(48). Adecă acum inţelegG pentru ce fiii lui Levi (adecă ordi- 
nulQ sacerdotala), fură escluşi din împărţela pămentuluî Chanaan; 
pentru că ei nu Irebuiaft se fiă distraşi de la divinulG lorG mi- 
nisterfi prin griji timpurale. 

(49). (îherard de Camino era forte cunoscuta în Toscana. Inţe- 
lesulQ : sefi graiulu tău m6 înşală făcendu-mă se credQ, că Ghe- 
rard 'ţi este necunoscuta, sea tu vrei s6 mS încerci, decă într'a- 
devăra cunosca pre numitula Gherard. 

(50). Afară de numele de celii hinii. 

(51). Gaia era fiica lui Gherard de Camino. Ea fu cunoscută 
în totă Italia prin frumuseţia şi prin desfreula ei. «Dante 4ice 
Benvenuto lianibaldi, printr'uă trăsură de maestru pune în oposi- 
ţiune renumele onorata ala tatălui cu imoralitatea fiicei. 

(52). Ne fiindu'l permisa de a eşi din acesta fumO. 

(53). Acesta este angerula păcii. Dice că nu 'i este permisa de 
a se arăta înaintea ângerului, nefiinda împlinita timpula purifi- 
cării sele. 





CĂNTULO XVII. 



1. Adu'ţî a-ininte lectore, decă în alpi te a 
surprinsa vre-odală ceţa, prin care nu se vede 
jntr'alin felO de cum prin pele cârtiţele'); 

2. cum, cândQ vaporii umetjî şi denşi în- 
eepfl a se rări, a srfreluî sferă abia pfitriinde 
prinţ r'finşiF), 



280 CANTULU XVII. 

3. .şi imaginaţia ta uşioru va ajunge să vedă 
sorele, care giâ era către culcare, cum 'Iii re- 
veduî eu atuncp). 

4. Aslu-folîi regulându paşii meî după aceia 
aî credinciosului meu maestru, eşiî din atare 
nuoru la razele giă morte pre ţermuriî de josu*). 

5. O imaginativă^), ce une-orî ne răpescîlucru- 
riloru din afară, că omulu, chiar de arii suna uă 
miă de trâmbiţe împrejuru'î, nimicii nu maî aude, 

6. cine te mişcă ore. decă simţurile nimicii 'ti o- 
feră^j? Te mişcă uă lumină, care în ceru de sine se 
formeză, scii dintr'uă voinţă ce otrămite josu^). 

7. In imaginaţiune mi se arăta urma impie- 
tăţii aceleia ce fu schimbată în paserea, care 
se delecta maî mul tu cu cântarea^). 



K lia la lua inimagine leggiera 
]n giugnerc a veder, corn' io rividi 
Lo Sole in pria, che gia nel corcare era. 

Si, pareggiando i miei co' passi fidi 
Del mio Maestro, usci'fuor di tal nube, 
A' raggi morţi giâ ne' bassi lidi. 

o immaginativa, che ne rube 
Tal volta si di fuor, eh' uom non s'accorge, 
Perche d' intorno suonin miile tube, 

Chi miiove te, se ii senso non ti porge? 
Muoveti lume, che nel ciel s' informa, 
Per se, o per voler che giîi lo scorge. 

Dell'empiezza di lei, che muto forma 
Neiruccel che a cântar piu si diletta, 
jNeH'immagine mia apparve 1' orma : 



CANTULU XVII. 281 

8. Şi a mea minte se concentra în sine 
atâtîî în câlu de din afară nimicii nu maî 
primea. 

9. Apoi în înalta'mî fantasia descinse unu 
crucificata, mândrii şi fierosu în aspectulîi seu 
şi atare muria^). 

10. In giurulu seu era marele Assueru, 
Estera soţia luî, şi dreptulQ Mardocheu, celii 
atâtu de integru la graiu şi în fapte^^). 

11. Şi îndată ce imaginea acesta se rupse 
de sine, asemenea unei bule căre'î lipsesce apa 
din care se formâ^^), 

12. se ivi în visiunea mea uă copilă^^), 
plângendu tare şi dicea: — «O regină pen- 
tru ce prin mânia voit'aî nimicii să fii? 



8 E qui fu la mia mento si ristretta 
Deniro da se, che di fuor non venia 
Cosa che fosse ailor da lei recetta. 

9 Poi piovve dentro all'aita fantasia 
Un crocifisso dispettoso e fiero 

Nella sua vista, e cotai si moria. 

10 Intorno ad esso era ii grande Assuero, 
Ester sya sposa e ii giusto Mardocheo, 
Che fu al dire e al far cosi intero. 

11 E come questa immagine rompeo 
Se per se stessa, a guisa d'una bulla 
Cui manca l'acqua sotto qual si feo, 

12 Surse in mia visione una fanciulla, 
Piangendo forte, c diceva: O regina, 
Pcrchc per ira hai voluto esser nulla? 



282 CANTULU XVII. 

13. Tu te aî iicisu pentru a nu perde pre F^a- 
vinia, der m'aî perdutu. Eă suntă ea însă'şî, Ma- 
mă, ce plângi! a ta m6rte nainte de a altuia^^).» 

14. Cum când de odată uă nouă lumină lo- 
vesce ochiulii închisti, se rumpe somnulii, ce 
ruptu se svârcolesce nainte de a muri de tblâ^*); 

1 5. de asemenea şi visiunea mea se rupse, în- 
dată ce faţia'mî fu atinsă de uă lumină cu multtk 
maî mare de cât aceea cu care suntemâ deprinşî^*). 

1(3. Eli me întorcemti să v6dă unde eramtî, 
când uă voce (lise: — «Pre aici se urcă;> — şi a- 
cesta depărta orî-ce altă cugetare de la mine, 

17. şi 'mî făcu asia de impaţientă dorinţa de 
a mă uita la cela care vorbia, cum eatuncî, când 
penă ce nu este mulţumită nu se astîmpără'^). 



13 Ancisa t'hai per non perder Lavina ; 
Or m' hai perduta : i' sono essa che lulto, 
Madrc, alia lua pria cb' all' altrui ruina. 

14 Come si frânge ii sonno, ove di butto 
Nuova luce percuote ii viso chiuso, 

Che fratto guizza pria che muoia tatio ; 

15 Cosi r immaginar mio cadde giuso, 
Tosto che un lume ii volto mi percosso, 
Maggiore assai, che qucllo ch'â in nostr'uso. 

10 r mi volgea per vedere ov' io fosse, 

Quand' una voce disse : Qui si monta : 
Che da ogni altro intento mi rimosse; 

17 £ fece la mia voglia tanto pronta 

Di riguardar chi era che parlava, 
Chc mai non posa, se non si rafTronta. 



CANTULU XVII. 28:^ 

18. Ca şi din aintea soreluî ce întunecă ve- 
derea, şi care 'şî învălue figura în covârşitorea luî 
splend6re,astu-fe]ii virtutea mea fu aici învinsă*^). 

19. — «Acesta e unii spiritu divinu, care ne 
dirige fără a fi rugatu, pre calea ce duce susâ, 
şi care cu lumina sea pre sine însu'şî ascunde^®). 

20. Astîi-felii face cu noî, cum face omulu cu 
sine^^); căci celii ce asceptă rugăciune, când vede 
nevoia, cu răutate se dispune se refuze^^). 

21. Urmeze acum piciorulu unei atare chiâ- 
niărpi): se căutămâ a ne urca înainte de nopte, 
căci nu vomii putea apoi, pene ce nu se va 
reîntorce diua.» 

22. Astu-felft vorbi conducătorulâ meu, şi 
eii cu elu întorserămu paşii câtre uă scară ; 
şi îndată ce m6 aflai pe prima tr^ptă, 



18 Ma come al Sol, che nostra vista grava, 
E per soperchio sua figura vela, 

Cosi la mia virtu quivi mancava. 

19 Questi e divino spirito, che ne la 
Via d'andar su ne drizza senza prego, 
E col suo lume se medesmo cela. 

20 Si fa con noi, come l'uom si fa sego ; 
Che quale aspetta prego, e 1' iiopo vede, 
Malignamente giâ si mette al ncgo. 

21 Ora accordiamo a tanto invito ii piede : 
Procacciam di salir pria che s'abbui, 

Che poi non si poria, se ii di non riede. 

22 Cosi disse ii mio Duca; ed io con lui 
Volgemmo i noştri passi ad una scala : 
E tosto eh' io al primo grado fui, 



281- CANTULU XVII. 

23. simţii lângă mine; ca uă mişcare de aripă 
ce 'mî făcea ventti pre faţiă şi audiî: Beati 
])acîfici acei cari suntu fără de rea mâniă^^j 

24. Gia se ridicaseră deasupra nostră ulLi- 
n)ele raze de soro, cărora urmeză ndptea, a- 
tâtu câtu slelele îi păreau din multe părţi. 

25. «O virtutea mea, pentru ce pieri aşia^^)?» 
diceamu în mine, căci simt.iamu puterea pioi- 
6reloru mele stinsă. 

26. Noî ne aflamu acolo unde scara nu se 
maî urcă nainte'-^^), şi eramu nemişcaţi, pre- 
cum e uă naiă ce sosesce la ţermure. 

27. Luaiâ putinu sema atunci ca să vădu 
vre unu lucru în acelu cercu nou ; apoi me 
întorseiîi către maestrulu meu şi diseift : 



23 Senti' mi presso quasi un muover d'ala, 
E vcntarmi nel volto, e dir : Beati 
Pacifici, che son senz' ira mala. 

24 Giâ eran sopra noi tanto levali 
Gli ultimi raggi che la notte segue, 
Che le stolle apparivan da piu laţi. 

25 o virtii mia, perche si ti dilegue? 
Fra me stesso dicea, che mi sentiva 
La possa delle gambe posta in tregue. 

2G Noi eravam dove piîi non saliva 

La scala su, cd eravamo affissi, 
Pur come nave eh' alia piaggia arriva. 

27 Ed io attesi un poco s'io udissi 

Alcuna cosa nel nuovo {lirone ; 
Poi mi rivolsi al mio Maestro, e dissi: 



CANTULU XVII. 285 

28. — «Dulcele meu patre, spune ce pecalii 
se sp6lă în cerculu în care suntemu? Decă 
pici6rele stau, nu stea alii tău graiQ.» 

29. Şi eltt mie: — «Amorea binelui, maî mică 
de cum se cuvine se fiă^^), se repară aici; aici 
din nou vâslesce lopeta, care reu a înfârziatii^c). 

30. Ci ca să înţelegi maî lămuritu, întor- 
ce'ţî mintea Ia mine, şi veî avea unu buna 
fructu din întârziarea nostră^'). 

31 — «Nicî Creatorulu,» — începu elâ, — <nicî 
creatura, fiule, nu fu vre-odată fără amore, seu 
naturală, seu suflelescă ; tu o sciî^*^). 

32. Cea naturală fu totii-deuna fără erore; 
deră cea-1-altă f)6te rătăci prin rea ţintă, seu 
prin prea multă seu prea puţină vig6re. 



28 Dolcc mio Padrc, di', quale oifensione 
Si purga qiii ncl giro, dove senio-' 

Se i pic si stanno, nou stea tuo sermone. 

29 Ed egli a me: L'amor del bene, scemo 
Ui suo dover, quiritla si ristora, 

Qui si ribatto ii mal tardato remo. 

30 Ma perche piu aperto intendi ancora, 
Volgi la mente a me, e prenderai 
Alcun buon frutto di nostra dimora. 

31 Ne Creator, ne creatura mai, 
Comincio ei, figliuol, fu senza amore, 
O naturale, o d'animo ; e tu '1 sai. 

32 Lo natural fu sempre senza errore ; 
Ma 1' altro puote errar per malo obbietto, 
O per troppo, o per poco di vigoro. 



286 CANTULU XVII. 

83. Câta timpii e înt6rsă la bunurile prime, 
.si în cele secundare se mSsoră, nu pote fi 
causă de rea |)]ăcere. 

84. Deră când ea se întorce la rSâ, s6ii a- 
lergă către bine cu maî multă seâ maî puţină 
ardore de cum trebue, în contra Făcătorului 
seu lucreză făptura sea. 

85. De aci i)oţi înţelege, că amorea în voî 
este semenţa orî-căreî virtuţi, şi a orî-căreî 
fapte care merită pedepsă. 

86. Şi fiindu-că amorea nicî odată nu 'şî 
pote întorce ochiulu de la binele obiectului s6u, 
de propria loru urâ scutite suntu tote făpturile^^j. 

87. Şi fiindu-că nicî uă fiinţă nu .se p6te înţe- 
lege despărţită de Frimuliî, nicî de sine stă tât6re, 
orî-ce simţimentii este departe de ura aceluia^o). 



33 Mcntre eh' egli e ne' primi ben diretto, 
E ne' secondi se stesso misura, 
Esser non puo cagion di mal diletto ; 

3i Ma quando al mal si torce, o con piu cura, 

O con men che non dee, corre nel bene, 
Contra ii Faltore adovra sua fattura. 

35 Quinci comprender puoi, eh' esser conviene 
Amor sementa in voi d'ogni virtute, 

E d'ogni operazion che merta pene. 

36 Or perche mai non puo dalia salute 
Amor del suo suggetto volger vise, 
Dall'odio proprio son le cose tute : 

37 E perche intender non si pu6 divise, 
Ne per se stanţe, alcuno esser dai Primo, 
Da quello odiarc ogni affetto e deciso. 



CANTULU XVII. 287 

38. Decîjdecă împărţindu^^), judecii dreptu, ră- 
ulâ ce se'iubesce este celu alâ aprdpeluî, şi acesta 
amore nasce în lutulâ vostru în trei modurP^). 

39. Suntu cari speră onore de la apăsarea 
aprdpeUiî, si numai pentru acesta dorescâ ca 
acela din mărirea luî să se cobore. 

40. Suntîi cari se tema a perde graţia, on6re şi 
faimă, fiindii-că unii altulu se înalţă, din care ca- 
usă se întristeadă atâta că le place contrariulii ; 

41. şi suntu cari pentru uă injm'iă atâtu se su- 
pără câtîi suntu de resbunare lacomi, şi aceşti în 
animă trebue alîi altuia rău se \şî imprime. 

42. Acesta triformă amore se plânge aici 
josii^s). Acum voescîi să audî despre cea-1-altă 
care alergă către bine în ordine coruptă^*). 



38 Resta, se, dividende, bene estimo, 

Che ii mal che s' ama e del prossimo, ed esso 
Amor nasce in tre modi in vostro limo. 

39 E chi, per esser suo vicin soppresso, 
Spera eccellenza, e sol per questo brama 
Ch' el sia di sua grandezza in basso messo. 

40 E chi podere, grazia, onore e fama 
Teme di perder perch'altri sorraonti, 
Onde s'attrista si, che ii contraro ama: 

41 Ed e chi per ingiuria par ch* adonti 
Si, che si fa della vendctta ghiotto : 

£ tal convien, che ii male altrui impronti. 

42 Questo triformc amor quaggiu disotto 
Si piange. Or vo' che tu dell'altro intende, 
Che corre al ben con ordine corrotto. 



288 GANTULU XVII. 

43. Orî-cine concepe confusu unu bunâ^s^^ 
în care se repau.seză sufletulu şi pr^ care 'Iii 
doresce; şi orî-cine tinde a'lu atinge. 

44. Decă pentru a'lu vedea seu a'lu obţine, către 
elu ve atrage uă lentă amore, aceslucercu, după 
uîi dreptă căinţă, pentru aceea ve martirisă^^). 

45. Este unâ altu bunu^^)^ care nu face pre 
omu ferice; elu nu este fericirea, nu este buna e- 
senţă, nici fructulii şi rădăcina oru-căruî buna. 

46. Amorea'^) care la acesta prea muîtu se 
dă, în trei cercuri deasupra nostră se plânge; 
dear cum se împarte în trei, 

eu nu'ţî spunu, |)entru ca tu însuţi se cercetezi. » 



•î:i Ciasciin confusamente un bene apprende, 

Xel qual si quieti l'animo, e deşira: 
Perche di giugner Iui ciascun contende. 

•i4 Se lento amore in lui veder vi tira, 

o a lui acquistar, questa cornice, 
Dopo giusto penler, ve ne martira. 

45 Altro ben e che non fa 1' uom felico; 

jNon e felicita, non e la buona 
Essenzia, d'ogni ben frutto e rădice. 

4G L'amor, eh' ad esse troppo s' abbandona, 

Di sovr' a noi si piange per tre cerchi ; 
Ma come tripartito si ragiona, 

Tacciolo, accio che tu per te ne cerchi. 

'r—rnQQQQOun ■ 



NOTE LA CÂNTQnCr XYII. 



(1). Ceî vechi credeaG că ochiulâ cârtiţei era acoperitG cu uă 
poliţă. Acesta credinţă observă Filaleles, nu este de cât uă ilusi- 
une, consecinţă a ochiului micti alfi cârtiţei. Totuşi este de re- 
marcatO, că unfi naturalistO italiano a descoperita în munţii Ape- 
nini uă cârtiţă în aparinţă orbă, şi pentru acesta numită de elîi 
laJpa coeca. Pupila ei este într'adevCrO coperită de uă peliţă, care 
are uă forte mică deschizătură. 

(2). S/era. sOrrlnî, disculG soreluî, racjele. Mulţi din cei mai buni 
scriitori antici, observă Scarlaccini, întrebuinţară cuvcntulil Spera 
în acestfi sensQ. 

(3). Imaginaţiunea ta uşiorO 'ţi va putea represinta cum v6(}uî 
eti sorele îndată ce eşii din acelO fumfi, 

(4). Adecă dispărute pre ţermurii de Ia piciorele muntelui. Ra- 
zele soreluî ce apunea nu mai lumină de câta verfulG muntelui. 

(5). Puterea imaginaţiei ne face une-ori nesimţitori la ori-ce im- 
presiunc esterioră. Dante ensuşî făcuse acesta esperienţă. Ecă ce 
nareză Boccacio: Aflându-se într'uă 4> Dante în Siena, găsi la una 
spiţerQ uă carte, de elfi de multQ timpQ dorită, şi se puse s'o ci- 
tiască. Ceti trei ore continue pânC ce o termina, şi nu simţi de 
locQ că aprope de elfi fu uă mare petrecere cu musică şi jocti. 

(6). Cine te face s6 operezi, cine 'ţi formeză obiectulO, ce tu 
contempli, când simţurile nu ţi'lQ oferă din afară? — «Dante a- 
tinge aici puterea fantasiilorQ, şi întrebă de causa lorO. Imagina- 
ţiunea putemicO escitată răpesce pre omQ simţurilorO ; nu potii 
fi prin urmare simţurile cari 'î oferă imagincle sele. Ce să fiă ore? 
Dante respunde că puterea imaginaţiunei vine din CerCi, şi se tran- 
smite sufletului omenesca. Face pote aici alusiune la credinţa 
păgânilorfi in privinţa inspiraţiuniî divine, care după denşii vine 

19 



290 ^OTE LA CANTULU XVII. 

din cerQ : ElO dă aici aceaşi origine imaginaţiunci, facultate no- 
bilisimă, liindfi aceea ce formeză pre poeţî.» Gioberti. 

(7). Tomaseo csplică: — «Imaginele, vinO minţii seO dfe Ia 
simţa seu de la D-zeG; decă vinG de la D-zcQ, vinO şefi printr'aâ 
graţia gratuită sefl prin nieritulO voinţei omenesci ce la sine o a- 
tragc ; seti prin voinţa spiritclorfl mediatorii.» Mai bine : «Ima- 
ginele, cari nu vina minţii de la simţO, vina din cerQ seCl prin 
influenţa astrelorQ, seti printr'uă particulară voinţă a lui D-zeO. 
Astfl-felCi şi Filaletes, Witle şi alţii » Scartaccini. 

(8). Ktă după Ovidiu niitulO Filomelei şi alQ suroreî s6le Progne : 
Tereu principe alu Tracici luâ de soţia pre Progne, fiica luî Pan- 
dione rege alfl Atenei, care 'i născu unii fiu, numita Itis. Cinci 
ani după căsătoria, Progne dorindO sS ve4ă pre sora eî Filomela, 
rugă pre soţiulti ei sg mergă la Atena şi s6 obţină de la Pandione 
ca Filomela s6 vină a o visita. Tereu 'î făcu pre voe şi obţinu 
ceea ce ea doria. Ensă în cale, orbitti de amorO, viola pre Filo- 
mela, cărei apoi 'î tăia limba ca să nu potă descoperi crima lui, 
şi ajungondu a-casă. spuse soţiei că sora ei murise în căl5toriâ. 
Filomela cu tote astea găsi me^iloculG de a încunosciinţa pre 
Progne de cele întemplate, şi acesta, aprinsă de m&niă, ucise pre 
Itis, 'IQ fripse şi 'i servi membrele lui Tereu, care mănc& fără 
a sci că mânca din fiulO sSO. Descoperindti apoi acesta cm4inie, 
voi se omore pre ambele surori, <leră acestea fugiră şi câte trei 
fură transformaţi în paseri : Tereu în pupăză, şi dânsele, una in 
privighiătore, alta, în rondunică. Ovidiu nu spune care dintre ele 
fu rondunică şi care privighiătore. După mitologii greci, Filomela 
deveni rondunică şi Progne privighiătore, pre când poeţii latini 
numescO pre Filomela schimbată în privighiătdre ; eră Progne 
după ei, fu rondunică. Cei mai mulţi comentatori susţinâ că 
Dante, prin paserea ce mai multQ se delecta cu cftntulQ, înţelege 
pre Progne. 

(9). Dante numesce fantasia sea înaltă, adecă depărtată de sim- 
ţuri şi de lucrurile pămentesci. Crucificatulfi este Aman, pre care 
Dante 'Iu dă aici ca unâ esemplu de cumplită mânia. 

(10). Mardocheu, unchiulG reginei Estera, fu dreptA şi bunO. Prin 
intrigile lui Aman fusese condamnata de regele Assuerus Ia m6rte 
ca conspiratori, ensă minciuna descoperită, elO scăpă şi In locuri 
fu spânzurata Aman. (Vo^i Cartea Estetrî). 



NOTE LA CANTULU XVII. 291 

(11). «Băşica se sparge cândfi 'i lipsesce apa, din care se com- 
pune subtilulO vSlft ce coprinde aerulfl interiorO, aerO rarefăcutO, 
mal uşiorâ de câtQ celO esteriorfl.» Gregoretli. 

(12). Acesta este Lavinia, unica fiică a Iui LatinQ regele Laţiu- 
lui şi a Amatel. Fusese promisă ca soţia luî Turnu, rege alG Ru- 
tulilorâ ; ensă acesta fiindâ învinsa şi ucisa de Enea, ca deveni 
soţia acestui din urmă. — Voilu-aî si flî nimicii: adecă se mori, — 
Amata se ucide cre(}endti că Turnu fusese ucisO de către Enea, 
cu scopâ de a se căsători elâ cu Lavinia. 

(13). E(i plângO mortea ta nainte de a plânge pre a luî Turnu, 
ucisO după mortea Amatei. EsemplclorO de blândeţe din G. XV, 
terţinele 30 — 38, Dante opune atâtea esemple de mânia. Progne 
ucide pre fiulO ei pentru a gusta dulceţa resbunăriî, şi 'şî perde 
mintea; Aman voesce sS ucidă şi este ucisfl : voindQ s6 perdă 
pre altuia se perde pre sine; Amaia se ucide ca să nu perdă pre 
Lavinia şi totuşi o perde. 

(14). Dante prin catacresă numesce svârcolire, guizzarc, sforţiulti 
acela ce face somnulO nainte de a dispare de totO, spre a se re- 
compune. Guizzare este svârcolirea ce face pescele când este trasQi 
din apă afară. 

(15). Adecă mai mare de câtu lumina soreluî. 

(16). Adecă pen6 ce nu vede lucrulfi doritO, ea nu se astempără 

(17). Puterea mea visivă nu se putea fixa în acelti obiecţii, ca 
şi cum s'ar& fi aflata dinaintea soreluî, a cărui prea mare splcn- 
dore în care însuşi sorele se perde, adecă se face invisibilfl, nimi- 
cesce ochiul &. 

(18). AngerulQ se ascunde dinaintea ochiului sensibilii, învClin- 
du-se în propria sea splendorc. 

(19). Adecă caritatea nu asceptă rugăciune, ea spontaneti vine 
în ajutorulO cuiva. Dante compară aici amorea ângeruluî pentru 
omeni cu amorea propria a acestora: ângerulti, (}ice elti, face cu 
noi cum face omulQ, care pentru a fi luî însuşi folositorii, nu as- 
ceptă rugăciune. 

(20). Celii care este lipsiţii de caritate asceptă rugăciunea, cu 
gândti de a avea maliţiosa plăcere de a o respinge, a refusa 
ceea ce i se cere. 

(21). Adecă se mergemii acolo, unde ne invită ângerulti cu a- 
tftta bunătate a ne urca. 

(22). Angerulii atingendii uşiorti fruntea lui Dante cu aripa 



292 KOTE LA CANTIXU XVII. 

'î şterge unfi altO P din frunte, adecă alO treilea păcatii capitalft, 
mânia. Angerulu {|ice Bali pacifici, cuvintele lui Crist !n predica 
de pre munte. Dantc distinge aicî uă mânia rea de nă mânia bună 
uă disiinctiune pre care S. Toma din Aquino o esplică pre largâ> 
în Suma kologică. Nu orî-ce mânia este rea, culpabilă, este şi uă 
mânia sântă, cum este mânia lui D-zeâ despre care de nenume- 
rate ori vorbesce Sânta Scriptură. 

(28). Acesta neputinţă ce cuprinde pre Dante este efectulA nop- 
ţii. Sordelo în cântulG VII însciinţasc pre Dante, că dupe apusulâ 
soreluî nu se va mai putea merge nainte. 
(2i). In vorfulO scării, la marginea cercului următorQ. 
(25). Aicî se compenseză prin supliciu amorea binelui lipsită de 
ardorea cuviinciosă. Dante definesce aicî vitiulft leniî, care este 
uă lipsă de iubire, de solicitudine pentru bine. 

(26). Aici se repară prin diligentă negligenţa omenilorâ in a face 
bineîe în viaţă. Dante vorbesce prin similitudine: lopeţile, care 
rSîi încetaseră din iuţela cu care băteaa apa, reîncepfi a o bate 
iute. Alţi interpreţi iau rihallere în sensO de pedepsire şi remo îa 
sensO de lopătarG şi esplică : aicî se pedepsesce negligentultk lo- 
petarO, acelO care întârzia în operile de caritate. Viaţa este uă 
mare, cerulfl este portulO către care mereft trebue se vftslescă o- 
mulfi cu dorinţele şi cu faptele lui. 
(27). Adecă vei profita de cele ce 'ţi voiţi spune stândâ aicî. 
(28). Suntft dou6 feluri de iubiri : una naturală, cea-altă su- 
fletescă, iVanimo, cum ^\cq Dante. Prima este aceea ce simte o- 
muln pentru elfl ensuşî ; acesta este naturală, adecă inăscută orî^ 
cărei fiinţe. Dante o estinde chiar şi la lucrurile neînsufleţite, 
în Convito. Acesta amore prin care omulfl doresce bunurile ne- 
cesarii proprii sele conservaţiuni, (|ice elO, nu se înşelă nici uă 
dată. Cea-altă (d'animo) care depinde de libera nostră voinţă, pote 
rătăci în trei moduri : 1" iubindîi unO obiectO ce nu merită iubire; 
2° iubindft pesle misttră unii obiectft ce merită iubire; 3° iubindA 
unQ obiecta mal pxtţinu de cum trebue. Câtti timpti acesta amdre 
sufletescă este îndreptată către hunuriie prime, adecă cerescî, către 
D-zeti şi către virtuţi, şi către cele secundare, adecă pămentescl, 
se mesâră, adecă se ţine în termenii cuviincioşi, ea nu p6te fi 
uă causă de plăcere culpabilă ; ensă cândti se întdrce spre rSfi seA 
solicită peste mCsură bunurile pămentescî, setS iubescc mal pu- 
ţi nu de câta se cuvine pre D-zeO şi virtuţile, atunci făptura Iu- 



NOTE LA CANTULU XVII. 293 

crează în contra Creatorului s60. De aci poţî vedea că am6rea este 
eeiDcnţia tutulorQ virtuţiloru şi vitiilorti în omeni. 

(29). Fiind a-că amorea nu pote perde din vedere binele obiec- 
tului sSft, urmeză că omulu este scutitO de ură propria, fiindo-că 
«Io nu p6te iubi rSulG sSQ propriu, nu se pote uri pre sine. 

(30). FiindQ-că nici uă fiinţă nu pote fi despărţită de pnma Fi- 
inţă, adeaă de D-zeO, nu pote subsiste de sine, umneză că ori-ce 
afecta este firesce departe de ura lui D-zetS, în care ea esistă şi 
de care depinde, căci acostă ură, arQ fi uă ură a sea propria. 

(31). Decă în distincţiunea ce amti făcutO, amti judecaţii drepttt ; 
decă este adevSratO că fiinţa nu pote dori sie'şi r60, nici lui D-zeft 
principiul^ ei, resultă că răulu ce iubimti este acela alO aprope- 
lul nostru. 

(32). Acesta amore nasce în lutulti nostru, adecă în miserabila 
ndstră natură, în trei moduri : prin superbia, prin invidia şi prin 
mânid, cari nu sunt alta de câta iubirea de râulu apropelui. Su- 
perbulfi iubesce abiecţiunea; invidiosul^, degradarea; mâniosulâ, 
durerea altuia. Dante espune aceste trei moduri mai Ia vale. 

(33). In cercurile de josiS, unde se pedepsescO superbii, invidioşii 
şi mânioşii. 

(34). Adecă am6rea ce rătăcesce prin puţină scO prin prea multă 
vig6re. — In ordine coruptă, adecă iubindfi prea pu|,infi adevfiratula 
bunQ (pre D-zefi şi virtutea) şi prea multti bunurile pămentescî. 

(35). Adecă concepe indistinctamente. fără certitudine de cunos- 
ciinţă pre supremulâ BunO, care este D-zefl. 

(36). Decă amorea nostră este lentă a cunosce şi a obţine acelO 
buna, acestQ cercQ v6 dă cuvenita pedepsă, decă mai ânteiO v'aţi 
căitA în lume de negligenţia v6stră. Leneşii morţi fără a se căi, 
suntft condamnaţi a sta în Anti-lnfcrnâ. 

(37). Acesta alta bunQ este bunulft mărginitO seQ bunurile din 
acesta lume, cari nu suntâ în stare să facă pre omeni într'adevfirO 
fericiţi. AcestQ bunii în esenţa sa nu este bunQ, cum este D-zeO, 
şi de aceea nu are în sine rădăcina binelui, nici fructulti s6& e 
bunQ. (J;?! după SântulQ Toma din Aquino D-zeQ este rădăcina şi 
fructulti ori-cărui bunO). 

(38). Amdrea ce se abandonă la acestO bunO mărginitti este 
triplă, şi se plânge în trei cercuri deasupra nostră, pre cari noi 
trebue să le vedemti. 




CANTULO XVIII. 



1. "Şt terminase cuvenlarea profundulQ doc- 
torii'), ş' e 1 ' lua e ain'nte "n f'giira mea 
de m'arălan fl Hum II 

2. şi eQ an ă de uă no ete bolditft^), 
din afară IA eam nân a rt eanfl — «Pole 
prea de ele nt ebâ ce fa Q \Q p6râ.> 



296 CANTULU XVIII. 

8. Der aeelu patre verace. care pricepu ti- 
mida mea voinţă, ce nu se manifesta prin graiii, 
vorbindii, 'mî dete curagiu să vorbescii. 

4. Şi eii atunci: — * Maestre, vederea mea âstă- 
felii se 'nsufleţesce în a ta lumină 2). că clarii dis- 
cernil ceea ce cuventarea ta arală seu esplică. 

5. De aceea te rogu dulce şi scumpu pa- 
tre, a'mî demonstra am6rea la care tu reduci 
orî-ce faptu bunîi, şi contrariulu sSii*).» 

6. — «Redică» — dise, — «către mine acu- 
tele lumini ale intelectului şi vedită 'ţî va fi 
rătăcirea orbiloru, cari se făcu căleuze^). 

7. Sufletulii care este creaţii a iubi, se mişcă 
către orî ce 'î place, îndată ce plăcerea 'Iii 
desceptă. 



3 Ma quel Padre verace, che s' accorse 
Del timido voler che non s'apriva, 
Parlando, di parlare ardir mi porse. 

4 Ond'io: Maestro, ii mio voder s' avviva 
Si nel tuo lume, eh' io discerno chiaro 
Quanto la tua ragion porţi, o descriva : 

5 Pero ti prego, dolce Padre caro, 
Che mi dimostri amore, a cui riduci 
Ogni buono operare e ii suo contraro. 

6 Drizza, disse, ver me l' acute luci 
Dello intelletto, e fieti manifesto 

L' error de' ciechi che si fanno duci. 

7 L'animo, ch'e creato ad amar presto, 
Ad ogni cosa e mobile che piace, 

T..î5to che dai piacere in atfo e desto. 



CANTULU XVIII. 297 

8 Inteligenţa vostră de la ceea ce înlr'adeveru 
esistă, trage imagine, şi năuntrulii vostru o des^ 
făşură asia că sufletulu se înt6rce spre ea^). 

9. Şi d6că înlorsQ, în spre ea înclină*^), acea 
înclinare este am6re, este natura, care prin plă- 
cere din noâ în voî se legă. 

10. Apoi precum în susii se mişcă foculu |)rin 
forma luî®), care este născulu a se urca acolo^), 
unde în materia luî maî multil dureză ; 

1 1 . astă-felii şi sutletulu copleşită intră în doru, 
care este uă mişcare spirituală^^), şi nu se repa- 
useză penS ce de obiectulu iubita nu se bucură. 

12. Tu poţi s6 vedî acum câtu este de as- 
cunşii adevărulu dmenilorîi'i), cari afirmă că 
orî-ce am6re în sine esle lăudabilă. 



8 Vostra apprcnsiva da esser verace 
Tragge intenzione, e dentro a voi la sp:ega, 
SI che l'animo ad cssa volger face. 

9 E se, rivolto, in ver di lei si pioga, 
Quel piegare e amor, quello e natura, 
Che per piauer di nuovo in voi si lega. 

10 Poi come ii fuoco movesi in altura, 
Per la sua forma, ch'e natura a salire 
Lă dove piu in sua materia dura; 

11 Cosi l'animo preso entra in disire, 
Che e moto spiritale, e mai non posa 
Fin che la cosa amata ii fa gioire. 

12 Or ti puote apparer quant'e nascosa 
La veritade alia gente ch'avvera 
Ciascuno amorc in se lăudabil cosa ; 



298 CANTULU XVIII. 

18. Maleria eî pote s6 pară totO-de-una bu- 
nă; onsă nu orî-ce figură e bună, de şi bună 

li. — «Cuvintele tele şi alâ meu spirilti ce le 
urmăresce» — î respunseiu, — «mi'aG arătalG a- 
morea; deisi maî mulţii m'a împjutudeîndouială; 

Io. căf.î decă amorea ne este de dinafară o- 
ferită şi suflelulu cu aitu picioru nu calcâ^^^, de 
merge strâmba seu drepţii, nu e meritulii luî. 

16. Şi elii mie: — «Fre câtii raţiunea vede aici, 
eii *ţî potii spune; de aci nainie speră în Beatrice 
numai, căci este materia de credinţă^*). 

17. Orî-ce formă substanţială distinctă de 
materia şi totuşi cu ea unită^^), conţine în sine 
uă specifică virtute^^), 



13 Perocche forsc appar la sua matera 
Sempr'esser buona; ma non ciascun segno 
K buono, ancor che buona sia la cera. 

14 Le tue parole e ii mio scguace ingegno, 
Risposi lui, m'hanno amor discoverto ; 

Ma. ciu m'ha fatto di dubbiar piu pregno : 

15 Che se amore e di fuori a noi ofierto, 
E 1' anima non va con altro piede, 

Se dritto o torto va, non e suo merto. 

16 Ed egli a me : Quanto ragion qui vede 
Dir ti poss'io; da indi in lă. t'aspetta 
Pure a Beatrice, eh' e opra di fede. 

17 Ogni forma sustanzial, che setta 
E da materia, ed e con lei unita, 
Specifica virtude ha in se colletta, 



CANTULi; XVIII. 299 

18. care numai prin operaţiune este simţită 
şi numai prin efecte se arată, precum în plante 
prin frunze verzi viaţa. 

• 19. AstG-felu omulu nu scie de unde vine 
inteligenţa primeloru noţiuni, nici simţimentulii 
primeloru apetibile^'), 

20. cari suntu în voî, precum în albine in- 
sh'nctulti de a face miere: şi acesta primă do- 
rinţă nu merită nici laudă nici mustrare. 

21. Deci, pentru ca cu acesta să corespundă 
orî-care alta^^), v6 este inăsculă virtutea care 
consilieză şi care trebue s6 păziască pragulâ 
consimţimentuluî. 

22. Acesla^^) e principiulfi din care pornesce 
în voî causa de a merita, după cum ea pri- 
mesce şi alege buna şi reua amore. 



18 La qual senza operar non e sentita, 
?ie si dimostra ma che per efTetto, 
Come per verdi fronde in pianta vita. 

19 Pero, la onde vegna Io intelletto 
Delle prime notizie, uomo non sape, 
E de' primi appetibiii l'alTetto, 

20 Che sono in voi, si come studio in ape 
Di far Io mele; e questa prima voglia 
Merto di lodo o di biasmo non cape. 

21 Or, perche a questa ogni altra si raccoglia, 
Innata v' e la virtîi che consiglia, 

E dell'asscnso de' tener la soglia. 

22 Quest'e ii principio lă onde si piglia 
Cagion di meritare in voi, secondo 

Che buoni e rei amori accoglie e viglia. 



300 CANTULU XVIII. 

23. Acei, cari cercetându, pătrunseră j3enă în 
fundii; recunoscnră aceslă inâscufă libertate şi 
de aceea lăsară lumeî moralitatea^o). 

24. Se punemu chiarii, că orî-ce am6re cfe 
în interiorulii vo.-lru se aprinde, aru nasce din 
necesitate, în voî este puterea de a o reţinea^^) 

25. Beatrice numesce liberii arbitriu nobila 
virtute^^); deci cată a ţi-o reaminti când ea 
de densa 'ţî va vorbi^^).» 

26. Luna care întârziase maî penă la me- 
diulu nopţii, asemenea unui discu arzătorii, 
făcea stelele să ni se pară rarî'^*), 

27. şi alerga în contra ceruluP^), pre acele câî 
înflăcărate de sore, atunci când celti din Roma 
*lu vede apunendu între Sarcjî şi Corsî. 



23 Color che ragionando andaro al fondo, 

S'accorser d' csta innata libertate; 
Pero moralitâ lasciaro al mondo. 

2i Onde pognam che di necessitate 

Surga ogni amor che dentro a voi s'accende, 
Di ritenerlo e in voi la postestate. 

25 La nobile virtd Beatrice intende 
Per Io libero arbitrio, e pero guarda 

Che r abbi a mente, s'a parlar ten prende. 

26 La luna, quasi a mezza nottc tarda. 
Făcea le stelle a noi parer piu rade, 
Fatta com'un secchione che tutt'arda; 

27 E correa contra 'I ciel, per quelle strade 
Che ii Sole infiamma ailor che quel da Roma 
Tra' Sardi e' Corsi ii vede quando cade ; 



CANTULU XVIII. 301 

28. Şi nobila umbră pentru care se amin- 
tesce de Pietola maî multu de câlu de cetatea 
mantuană, depusese sarcina ce 'î impusesemu^^)^ 

29. De aceea eu, care la întrebări primisemu 
unu respunsu claru şi simplu, stamu ca unu 
omii ce somnolenţii viseză. 

30. Deră acesta somnolenţă 'mî fu de o- 
dată ridicată de uă gintă, care alerga la spatele 
nostru 2^). 

31. Şi precum odinioră Ismenulu şi Asopulâ 
vScJurâ noptea dealungulu lorii uă mulţime im- 
petu6să, atunci când Tebaniî aveau trebuinţă 
de Bacu28); 

32. asemenea şi prin cerculii acela 'şî înteţiau 
paşii, după cum vedemfi, acele sullete, venindu 
îmboldite de uă voinţă bună şi de uă am6re dreptă.. 



28 E queirombra gentil, per cui si noma 
Pietola piâ che villa Mantovana, 

Del mio carcar diposto avea la soma. 

29 Perch' io, che la ragione aperta e piana 
Sovra le mie questioni avea ricolta, 
Slava corn' uom che sonnolento vana. 

30 Ma questa sonnolenza mi fu tolta 
Subitamente da gente, che dopo 

Le nostre spalle a noi era giă. volta. 

31 E quale Ismeno giă vide ed Asopo 
Lungo di se di notte furia e calea, 

Pur che i Teban di Bacco avesser uopo ; 

32 Tale per quel giron suo passo falca. 
Per quel eh' io vidi, di color, venendo, 
Cui buon volere e giusto amor cavalca. 



302 CANTULU XVIII. 

3H. îndată fură deasupra nostrâ, căci" totă 
acea mare turbă se mişcă alergândâ, şi dina- 
intea eî, doue. strigatt plângendâ. 

84. Măria ca grabă merse la munte; şi Ce- 
sare ca se suhjwje llerda. ataca Marsilia şi a- 
2)o) alerga în Spania-^). 

Hf). — «Iute, iute, spre a nu perde timpultt prin 
puţină amore» — strigau cele-alte în urmă; — 
<^căeî prin zelulu de a face binele reinverzesce 
gratia în noi"^^).» 

36. — «O gintă, în care uăviâferv6recompen- 
seză pote acum negligent.a şi întârziarea ce aţî 
pusu în a îndeplini binele din lipsă de căldură ? 

37. acesta ce trăesce(de sigurii nuvSmintu), 
voesce se mergă susu, îndată ce sorele va lumina 
din nou; ci spuneţi-ne unde estemaîapr6pe tre- 
cetorea.» 

33 Tosto fur sovra noi, perche correndo 

Si movea tutta quella turba magna ; 

E duo dinanzi gridavan piangendo : 
3i Măria corse con fretta alia montagna ; 

E Cesare, per suggiugarc llerda, 

Punsc Marsilia, c poi corse in Ispagna. 

35 Ratto, ratto, che ii tempo non si perda 
Per poco amor, gridavan gli altrl apprcsso ; 
Che studio di ben far grazia rinverda. 

36 O gente, in cui fervore acuto adesso 
Ricompie forsc negligenza e indugio 

Da voi per tepidezza in ben far messo, 

37 Questi che vive (e certo io non vi bugio) 
V^uolc andar su, perche ii Sol ne riluca ; 
Pero ne dite ond'c presso ii pertugio. 



CANTULU XVIII. 808 

38. Cuvintele aceste fură ale călăuzei mele, 
şi unulu din acele spirite răspunse: «Vino în- 
dgrgtulu nostru şi veî afla intrarea.» 

39. Noî sunfemu atâtu de voioşi a ne mişca, 
câtti nu ne putemă opri. Deci ertă, decă 'ţî 
face neomenia justiţia n^stră^^). 

40. Ett fuî Abate în San Zeno la Verona^a), 
sub domnia bunului Barbarossa^^), de care cu 
durere vorbesce ancă Milanulu^*). 

41. Şi atare are unulu din [uciore giâ în gro- 
pă, şi va plânge din causa acelei monastirî, şi 
se va întrista că a avutu putere acolo^^); 

42. căci pus'a în loculu păstorului celui ade- 
vărată pre fiulîi sSă pocii u de corpu şi maî pocitu 
de minte şi care râu să născu^^^).» 



38 Parole furon queste dcl mio Duca : 
Ed un di qucgli spirti disse : Vieni 
Diretro a noi, che troverai la buca. 

39 Noi siam di voglia a moverci si pieni, 
Che ristar non potem; per5 perdona, 

Se villania nostra giustizia ticni. 

40 r fui Abate in San Zeno a Verona. 
Sotto r impcrio del buon Barbarossa, 
Di cui dolente ancor Melan ragiona. 

41 E tale ha giă V un pic dentro la fossa, 
Che tosto piangeră quel monistcro, 

E tristo fia d'avervi avuta possa ; 

42 Perche suo figlio, mal del corpo intero, 
E deila mente peggio^ e che mal nacquc, 
Ha posto in luogo di suo pastor vcro. 



804 CANTl'LU XVIII. 

4;^ Nu sciu de dise mai multă, seQ decă 
tăcu, atâtu trecuse departe de noî; ensă audiî 
aceste şi *mî plăcu a le reţinea. 

44. Şi acelu care în orî şi ce nevoie "mî era 
de ajutoru, dise : — «Int(5rce-te în-coa şi ve(Jî 
dou6 venindu si muşcândtt lenea"). 

45. Jnder^tulii tuturoru diceaii: — ^Murise 
f/infa care) se fiesrhise marea roşia ma), nainte de 
a ii rrdnfii mostenitorh el lonianulu ; 

4(). şi, aceea ce nu îndura Jatica pene hi 
fint' (H fiulu Iul Anchise, se dete mie) vieflfâră 
de (jloriâ.^ 

47. Apoi când acele umbre fură afâtu de 
depărtate de noî, cătii nu se maî puteaţi ve- 
dea, în mine se născu uă cugetare nouă, 



43 Io non so >-e piu disse, o s' ei si tacque, 

Tant' era giâ di la da noi trascorso; 
-Ma que^to inlcsi, e ritoner mi piacquc. 

kt K quei, che m'era ad ogni uopo soccorso, 

Disse : Volgiti in qua, vedine due 
All'accidia venir dando di morse. 

4.') Diretro a tulti diccan : Prima fue 

Morfa la gente, a cui ii mar s'aperse. 
Che vedesse (liordan le rede sue. 

40 E quella, clic 1' alTanno non sofferse 

Fino alia fino col figliuol d'Anchise, 
Se stcssa a vita senza gloria ofTerse. 

47 Poi quando fur da noi tanto divise 

OueH'ombre, che vcdcr piu non potcrsi, 
Nuovo pensier dentro da me si mise, 



CANTULU XVIII. 305 

48. din care altele născură^ şi atâtii rătăcii 
dintr'una într'alta, cât îi de rătăcire ochii mi 
se închiseră. 

şi cugetarea se transmuta în visii^s^. 



'48 Del qual piu altri nacquero c diverşi : 

E tanto d'uno in altro vancggiai, 
Che gli occhi per vaghezza ricopersi, 
£ 11 pensamento in sogno trasmutai. 




^ '^..- 



20 



NOTE LA GÂNTQIxO XYIII. 



(1). Adecă Virgiliu,care într'adevSrG ca unG doctortk vorbise şi 
determinase, că amorea este rădăcina celortl şepte pScate mor- 
tale, precum şi a virtuţilorG. Alio este aicî în sensO de profunda. 

(2). De uă nouă dorinţă de a sci. 

(3). Adecă în doctrina ta. 

(4j. SS 'mî demonstri ce este acea amore cărui tu atribui tote 
faptele bune şi rele ale omuluî. In cântulfi precedenta Virgiliu 
4isese că amorea este semenţia orî-cărei virtuţi şi orî-cărel fapte 
ce merită pedepsă. 

(5). Rătăcirea celorG orbi de spiritft cari se factl călSusele ce- 
lorâ alţi, InvCtâ"^^ ^^ orî-ce amore este in sine de laudă (â in 
si laudahil cosa). 

(6). Inteligenţa vostră priraesce impresiuni seâ imagini (în lim- 
bagiulâ scolastica, inlenţiunl,) de la obiecte reale; le desfăşură 
şi le idealiseză dinaintea sufletului nostru astfi-fclO că ^ atrage 
atenţiunea asupra lorti. «Acesta intorcere a sufletului a considera 
imaginele lucrurilorâ reale este percepfiunea simpiă, boldulli con- 
sciinţeî, care fiindâ necesariamente operata de facultatea percep- 
tivă (dairapprensira), nu este liberfi ; ensă aplecarea spontanei a 
sufletului către obiectulfi perceputa este aceea ce face amârea. 
Amarei succede dorinţa de a posede obiectultl iubittk, căci pre- 
cum foculâ tinde la centrulâ sSA in susO, astâ-felft şi sufletnltk 
copleşita de amore, trebue să tindă la obiectulâ iubitfi, şi ad 'Ifk 
doriască.» Gioberti. 

(7). Dccă sufletulti, care s'a întorsti către imaginea unul obiectfl, 
înclină către ea, adecă tinde la ea, acea înclinare este am6re, 
este natură, adecă uă mişcare naturală. — «Danie tractâză aici 
de diversele iubiri şi de modula cum uă iubire precede natural- 



NOTE LA CANTULU XVIII 307 

mente dintr'alta. Elâ distinge trei iubir! : pre cea naturală care 
€ste instinctQ, naturală tendinţă a corpurilorfi, (ve4î C. preceden tH) 
pre cea sensitivă, care procede din plăceri şi pre cea intelec- 
tivă, care este unfi simţimentti spirituala. Prima este inăscută; 
cândti sufletulâ tinde la idealulâ unu! obiecta realQ, nasce a 
doua, care se leagă, adecă se unesce cu prima. Din dorinţa de a 
8e uni cu obiectulfi iubita nasce a treia iubire.» Scarlaszini. 

(8). Forma în limbagiulâ scolastica este natura, esenţia unuî o- 
biectfi, ceea ce '10 constitue. Ceî antici, nesciindG că greutatea 
aerului este mal mare de câta aceea a flăcării, şi că din acesta 
causă aerula împinge flacăra in susO, crezură că foculâ natural- 
mente era făcutti să se urce, tin4^ndCi la sfera lui, adecă la sfera 
focului, pre care o imaginau deasupra atmosferil, sub cerulâ lunii. 

(9). Adecă la sfera focului unde dureză şi se mănţine mai bine 
de câta pre pămcntO. 

(10). SufletulO coprinsfi de plăcere pentru ver'unG obiectQ realu, 
este cuprinsa şi de dorinţa de a se uni cu acela obiecta iubita, 
şi de a'lâ posede, şi acesta mişcare este spirituală, opusă mişcă- 
rel materiale a focului ce se urcă. 

(11). Adecă epicureilorfi, cjice Scartazzini. 

(12). Materia amoreî, adecă naturala disposiţiune de a iubi e 
totfi-de-una bună; ensă nu este ori-ce amore bună care procede din 
acesta disposiţiune, precum nu este bună ori-ce figură ce se im- 
primă, ori-câtti de bună arG fi cera. Prin materia, Dante înţelege 
cu scolasticii, materia determinabilă, seG amârea în genere; şi des- 
pre acesta <|ice că pote fi bună totâ-de-una ; ensă nu este totd- 
de-una bună forma determinantă sefl amâi'ea în specia.» Brunone 
Biandn. 

(13). Decă amorulG nasce in noi dinlr'unG obiectQ dinafară, şi 
decă sufletula nostru nu opereză de câtQ prin impulsulo amorului, 
care este principiulQ stimulantO alCi tuturorQ operaţiunilorfl sele, 
nu este meritulfi lui decă opereză bine seG r6Q, căci elO nu este 
liberfi. AstQ-felfi esplică Scartazzini. 

(14). Efi 'ti potfi esplica ceea ce pote discerne raţiunea asupra 
acestei materii; ceea ce trece 6nsă preste marginele el, şi trebue 
considerata ca materia de credinţă, speră sS'ţl fiă esplicatO de că- 
tre Beatrice, simbolulG Teologiei, seO cum se esprimă Luhin, alft 

sciinţel divine. 
(15). Formă substanţială, termenii scolastice, care însemneză 



808 NOT?: LA CANTULU XVIII. 

fc-ufletG. — SufletulQ de şi unitQ cu materia, adecă cu corpulO, nu 
are ensă cu citi nici uă identitate, de aceea cjice Dante, distinctei 
(selta) de materia, cu care totuşi e unitO. 

(16). Specifică virtitfe, adecă uă virtute particulară sufletului. A- 
cestă particulară seti specială virtute este, cum însuşi Dante ^ice 
în Couvilo, Vappetito d'animo naturale, 

(17). Mctafisiciî, 4i<ie Srartaccini\ provocară veemente discuţiunS 
asupra primelorfi idei, în speciala dccă ele suntD inăscute, şi decâ 
e uă singură idea saQ multe. Dante curma singurfi t6te aceste 
discuţiunî, respuntjendfi simplu că nu se scie. Uă confesiune dem- 
nă de celfi nmi mare pootfi si de celu mai profundG dintre filo- 
sofi. — iVrimi appclihilî este aceea ce, naturalmente şi ca prin 
instinctfi dorosce cineva, precum este fericirea, conservaţiunea, etc. 
Dante ^ice că se nascO în noi, precum nasce în albine instinctul^ 
de a face miere, şi aceşti primî appcUbilî (termenO scolasticft") 11- 
indO instinctivi, nu suntfi susceptibili, nici de laudă, nici de blamti; 
nici de recompensă nicî de pedepsă.» Lubin. 

(18). Penlrn ca acestui primii apetitfi seti prime dorinţe se co- 
respundă tote cele alte apetite. Matura a puşti în voi facultatea 
care rousilufcă, adecă Ha(iunea, care însoţită fiindfi de liberulCk 
arbitriu, trebue s6 păziască praguift consimţimcntuluî, adecă să 
primiască apetitele cele bune, şi s6 respingă pre cele rele. 

(19). Acostă facultate care v6 consiliază, adecă raţiunea, este sor- 
gintea meritului seu demerltuîui v. stru, după cum ea primesce 
apetitele cele bune şi respinge pre cele rele 

(20). Adecă filosofii cari scrutară adevărata natură a lucni- 
rilorti, recunoscură că liberul & arbitriu este inăscutt) omului, şi 
astfl-fehi lăsară omenirii doctrinele morale, adecă regulile şi In- 
vSţăturile în privinţa moravurilorfi, caii arO fi fostt) vane firă 
principiulâ sicurâ ala libertăţii voinţei. AstQ-felO esplică Bntnone 
Bianchi. 

(21). «Se punemâ chiar că facultatea râstră perceptivă primindtk 
imaginea unui obiectti esteriorfi, sS simte neccsariamente mişcată 
de naturalele ei înclinat iunî la amorţi seâ la aversiune pentru a- 
celâ obiecta ; pcnS aci nimicO într'6nsa nu este libertk, mmic& 
care s6 i-sc p6tă imputa. Ensă pentru că voi aveţi lumina raţi- 
unii pentru a esamina calităţile morale ale ubiectelorQ, caif vă 
atragti scCi v6 respingâ ; pentru că aveţi libertatea de a face a- 
cesta esamcnâ, şi după ce Taţi făcutO puteţi consimţi sefl vă pa- 



NOTE LA CANTULU XVIII. 309 

teţl opune la primele mişcări ale naturii, se dă locQ imputării 
pnn acesta consimţimentâ se& opunere a vostrâ, şi nasce d'aci 
uâ seria de amoruri bune saâ rele, cnsă totâ-dcuna libere, căci 
suntâ însoţite de eserci^iulâ liberului vostru arbitriu şi suntâ pen- 
tru acesta demne de laudă saâ de blama, de recompensă saâ de 
pedepsă.» Gioberii. 

(22). Chiar la începutulQ cuvântării sele (ternariulG 16), Virgiliu 
Insciinţeză pre discipululQ s6u, că nu'i pote spune asupra aces- 
tora materii mai multQ de câtfl aoot; ce raţiunea 'i concede de 
a vedea. Acum ajunsQ la line, elti 'i repetă avertismentul & datO, 
adăogândâ că Beatrice numesce liheru arbUriu acesta nobilă virtute 
despre care *i a vorbitti elfi. — Virtute, adecă facultate. 

(23). Beatrice vorbesce lui Dante despre liberulfi arbitriu, în 
Paradisfi. 

(24). Din causa marei splendori a lunei, stelele cele mai micî 
dispărcafi dinaintea ochiului, asia că nu se vedeafi de câtQ cele 
mari, cari era fi rare. 

(25). Arată prin aceste cuvinte, că luna se urca de la apusQ la 
rSsăritfi, In contra mişcării aparente a cerului, de la rSsăritfi la 
apnsfi. — Dante ne descrie înteifi mişcarea propria a lunii, apoi 
calea cursului ei, care era in acele regiuni, cari suntfi înflăcărate 
de sdre, adecă acelea in care se află sorcle, atunci când locui- 
torii din Roma 'Ifi vSdfi apunendfi intre Corsica şi Sardinia, la es- 
tremitatea constelaţiunii Scorpionelui. 

(26). Pictola, antica Andes, loculo nascerii lui Virgiliu, este mai 
celebră de câtfi Mantua. — Voesce sg dică că, se uşiurasc de 
sarcina intrebărilorfi ce 'i făcuscmfi eti. 

(27). Acesta gintă suntfi trândavii. 

(28). Jsmenulu şi Asopulu, fluvii în Beoţia, dealungulfi cărora Te- 
banii făceafi procesiuni cu facle aprinse în onorea lui Bacu, spre 
a şi-lfi face propice. 

(29"i. Aceste suntfi exemple de celeritate, contrarii păcatului ce 
86 espicză în acestfi cercfi ; ele suntfi continue imputări sufletelorfi 
de aici. PrimulQ mcnţioneză visita Măriei făcută cu grabă verei 
sele Elisabeta, însărcinată, care locuia în munţii Iudeii. Alfi do- 
uilea vorbesce de iuţiala fulgcrătore cu care merse Osar din Roma 
la Marsilia, ş'apol în Spania, unde luâ Lcrida şefi Ilcrda, învin- 
gândfi pre Afraniu şi pre Petreu, locotenenţii lui Pompeu. — Unii co- 
mentatori zărescfi in aceste două escmple, precum şi în cele co 



810 NOTE LA CANTULU XVIU. 

urmeză, idea politică a Iu! Dante. Măria aI6rgă se dencepte pr» 
Ion (vc4i Luca I. 41), care trebuia se pregătesc! domnia Ini Crist, 
şefi domnia npiritualâ; Cesarc alergă să distrugă pre Pompeianl, 
şi să prcgătescă imperiulfi Romei. Cu primulQ csemplo, PoetulA 
csorteză a se avea solicitudine pentru cea ce privesce autoritatea Bpi> 
rituală şi domnia cerescă; cu alo douilea, la solicitudinea penim ceea 
ce ţine de domnia civilă ; şi in esemplele opuse (esemple de lene 
pedepsită) de mai josO, elO ne arată cum se perde acela care calci 
pre unele şi negiige pre altele. In seria cronologică, Măria vine dnp& 
Ccsare ; aic! ansă e pusă naintea lui, Gindfi-că după Danie, auto- 
ritatea spirituală preceie pre cea timporală. 

(30). Adecă sg nu perdemtl timpulO prin ncgligenţă, căci amo. 
rulfi seâ solicitudinea de a face bine, adecă acte de penitentă» 
face se reinvcr<}iască, sS reînvieze !n noi graţia divină. 

(31). Dccă ne grăbi mâ asttl-felo pentru a satisface justiţia <fi- 
vină, şi nu ne oprimQ !n cale, nu 'ţi V^l^Sl acesta lipsă de urba- 
nitate din parte-ne. Acesta spiritâ vorbesce alergftndfi. 

(32). Nu se scie cine fu acestti Abate de San-Zeno. Unii 4icfl că 
SC numi Gherardo ; alţii, Don Alberto. Bianeolini In Notieie storitke 
delle Chiese di Verona, vorbesce că unft Gherardo II, fu abate In 
i^an-Zeno, în timpulfi lui Barbarossa, şi toţi comentatorii moderni 
împărtăşesc^ părerea lui. După FilaJeles^ inscripţiunea sepnlcrală 
a acestui Gherardo fu publicată de Orti In opera sea asupra bi- 
sericii San-Zeno. După acesta Inscripţiune Gherardo muri In 1178, 
enso elfi nu fu prea trăndavti, căci <}idise pre Iftngă alte fabrici, 
şi unâ noâ campanile, pentru acea biserică. Unft recentft scriitortk 
veronesâ observă: «personagiulft care vorbesce, nu se pote ade- 
veri cine a fosta.» (Ve4l Scartazzini Purg. C. XIII Nota 118 la 
versulQ 118). 

(33). Pentru Dante, Barbarossa fu hunu, pentru că fu ghibelinfl, 
pentru că susţinii cu energia drepturile imperiale şi pentru c& 
muri cruciata. Asia esplică Scartassini. BunA^ adecă valorosn, vi- 
tezti, fîindfi-că fu unti imperatorti activft, caro scift sfi impună res- 
pectti, esplică LMhin. EpitetulO de hunU ansă de mulţi comenta- 
tori e luatt) şi ca uă ironia. 

(34). Acesta cetate fu distrusă de Barbarossa, de acer Mce că 
intr'ensa se vorbesce cu durere de acestt) iniperatorft. • Locui- 
torii Milanuluî opunendu-se de a recun6sce autoritatea imperială. 



NOTE LA GANTULU XVIII. 311 

meritară după sisteraulfi politica a lui Dante s6 fiă distruşi de 
Barbarosşa. 

(35). Toţi interpreţii suntâ de acordQ, că Dante vorbcsce aici 
de Alberto do la Scala, DoranulQ Veronei, şi «mare tirana alQ 
Lombardieî» Giov. VUlani, <|>ce că are giă unfi piciorCi In gro- 
pă, căci Albert !n 1300 era giă bStrănti, şi în anula 1301 când 
scria Dante, era şi mortâ. — Albert de la Scala se va mâhni de 
a 'şl fî esercitatO puterea introducendfi In acea monastire unQ a- 
tare abate. Acesta abate fu unâ fîâ alQ s6â nedemna de acea 
funcţiune. 

(36). Acesta abate schiopfi, şi plinâ de defecte sufletesc!, fu unâ 
Gâ naturala alO lui Albert. 

(37). Adecă blamândO acesta pScatâ cu esemple de lene pedep- 
sită. Primulâ esemplu este alâ EbreilorQ, cari Piindâ lenţi şi rebeli 
a urma lui Moise, periră în deşerta fără'a atinge pămentulâ pro- 
raisfi. Alfi douilea esemplu este alâ soţilorâ lui Enea, cari obosiţi 
de greutăţile călStoriel, rgmaseră in Sicilia, ne-voindâ a mal urma 
lui Enea, şi astO-felQ dându-se unul traiâ obscurO, fără de glorie. 

(38). Acesta e forte adevSratii, observă Luhin. Se întemplă une- 
ori se adormimG, precând diverse cugetări, tote de puţină însem- 
nătate se succeda, şi ultima surprinsă de somnO, so transformă 
in visO. 




lâmm» jfaniii mina 




CĂNTULO XIX- 



1. In ora când căldura dilel învinsă rle l'ă- 
' mfenta s6a uneori de SaliirnO, nu mal prile 

tempera alft lunii frigQ') ; 

2. când geomanţil vădft la orienta forlima 
lorii maiorâ'), răsărinda nainie <3e ziorî, pre 
uă cale care puţinCi limpQ stă întunecată^}; 



814 CANTULU XIX. 

3. 'mî apăru în visti uă femeă gângavă, ui- 
tându-se piezişiu şi strâmbă pre pici6re, cu 
manile ciuntite şi serbedă la faţiă. 

4. E6. o priviamu: şi cum s6rele însufle- 
ţesce recile membre ce n6ptea am^rte*), asia 
şi a mea privire 1 deslegâ 

5. limba şi apoi 'î îndrepta totti corpulă în 
scurta timpu şi 'î colora astă-felu livida fa- 
ţiă cum place amoruluP). 

6. Apoi când graiulîi 'î fu liberii, începu să 
cânte astu-felâ, că cu grea 'mî aşî fi întorsCi 
mintea de la densa. 

7. «Eâ suntrt,» — cânta ea, — «ett sunltt dul- 
cea Sirenă, ce amăgescâ în mecjîloculti mării 
pre marinari, atâtu suntu de plăcută la aucţâ. 



3 Mi venne in sogno una femmina balba, 
Con gli occhi guerci, e sovra 1 pic distorla, 
Con le raan monche, e di colore scialba. 

4 Io la rairava ; o, come ii Sol conforta 
Le fredde membra che la notte aggrava, 
Cosi Io sguardo mio Ie făcea scoria 

5 La lingua, c poscia tutta la drizzava 
In poco d' ora, e Io sraarrito volto, 
Corn' amor vuol, cosi Io colora va. 

6 Pol eh' ella avea ii parlar cosi disciolto, 
Cominciava a cântar si, che con pena 

Da lei avrci mio intento ri volto. 

7 Io son, cantava, io son dolce sirena, 
Che i marinari in mezzo al mar dismago; 
Tanto son di piacere a sentir piena. 



CANTULU XIX. 315 

8. Eli atrăseiii cu câniu'mî pre Ulysse din ră- 
tăcita-î cale^); şi celii care se deprinde cu mine, 
rare-orî se depărteză, asia eti 1u desmierdă.» 

9. Gura sea ancă nu erea închisă, când a- 
păm lângă mine uă femeă sântă şi gata a con- 
funda pre aceea'). 

10. — «O Virgiliu, Virgiliu, cine e acesta?» — 
(Jicea ea mâni6să. Şi elu naintâ cu ochii ţin- 
tiţi numaî pre acea onestă fatiă^). 

11. Apuca pre cea altă^jşi pre dinainteo des- 
făcea rump6ndu-î veşmentulu, şi 'mî arăta pân- 
ticele: puterea ce dintr'ensele eşia m^ desceptâ. 

12. Eli întorseiâ ochii şi bnnuhl Virgiliu cji- 
cea: — «cela puţinii de trei orî te amii chiămatâ, 
sc61ă-te şi vino ca s6 aflămii porta prin care 
tu s6 intri.» 



8 Io trassi Ulisse del suo cammin vago 
Col canto mio ; c qual meco s' ausa 
Rado sen parte, si tutto l'appago. 

9 Ancor non era sua bocea richiusa, 
Quando una donna apparve sânta e presta 
Lunghesso mc per far colei confusa. 

10 O Virgilio, Virgilio, chi e questa ? 
Fieramente dicea : ed ei venia, 

Con gli occhi fitti pure in quella onesta. 

11 L'altra prcndcva, e dinanzi l'apria 
Fendondo i drappi, e mostravami ii vcntre : 
Quel mi svegliu col puzzo che n' uscia. 

12 1* volsi gli occhi ; e ii buon Virgilio : Almen tro 
Voci t' ho messe, dicea : surgi e vieni, 

roviam la porta per Ia qual tu entre. 



816 CANTULU XIX. 

13. MS ridicaiti în susâ şi t6te cercurile 
sântului munte giâ erau pline de lumină şi noî 
mergeamu cu s6rele celft nou în spale^^). 

14. Urmându'î,ţineamu fruntea precum o ţine 
acelii care o are încărcată de gânduri, şi care 
face din sine uă jumătate de arcii de punte"); 

15. când audiî; — «Veniţi, preaicî se trece» — 
disîi în modu atâta de suavii şi blândtt, cum 
nu se aude în aceslă mortală regiune^^). 

16. Cu aripele întinse, ce păreaii de lebgdă, 
ne îndrepta în susă între ceî douî păreţî al 
durei stânci, acelQ care ne vorbi asia. 

17. Mi.şcâ apoi penele, fâcându-ne vânttî şi 
declarându ferice qtii luyentj căci sufletele lorii 
se vorfi putea consola^^^. 



13 Su mi levai, e tutti eran gia pieni 
Dciralto (ii i giron del sacro monte, 

E andavam col Sol nuovo alle reni. 

14 Segucndo Iui, portava la mia fronte 
Come colui che 1' ha di pensier cârca, 
Che fa di se un mezzo arco di ponte ; 

15 Quand' io udi': Venite, qui si varca : 
Parlare in modo soave e bcnigno, 

Qual non si sente in quesla mortal marca. 

16 Con I'ale aperte che parean di cigno, 
Volseci in su colni che si parlonnc, 

Tra i duo pareti del duro macigno. 

17 Mosse le penne poi e ventilonne, 
Qui lugenl afTermando esser bcati, 
Ch'avran di consolar T anime donno. 



CANTULU XIX. 817 

18. — «Ce aî de te uiţi totu la pămenlii?» 
— începu călăuza a'mî dice, când furămu pu- 
ţina maî susii de ângerii. 

19. Şi eii : — «Me fnce să mergu cu atâta sus- 
piciune, noua visiune ce mă atrage la sine, câtu 
nu mg polâ depărta cu gândulii de la ea.» 

20. — «Vg4^t'aî» — (Ji^e — «pre acea antică 
strig6iă**), din a cărei causă numai, se plânge 
deasupra n6stră, vS4ut.'aî cum scapă omulu de 
dânsa ?i«) 

21. Fiă-ţî de ajunsa acesta şi pasulii iu ţesce: 
înt6rce ochii către momela pre care o înver- 
tesce cu sferele măreţe, eternulu rege^^). 

22. Ca şoimulu, care înteiu 'şî cată la pici6re, 
apoî se înt6rce la strigată şi se întinde mişcatu 
de dorulG prediî ce 'Iu atrage acolo^^), 



18 Chc hai, che pure in ver Ia terra guati ? 
La Guida mia incomincio a dirmi, 

Poco ambedue dall'Angel sormontati. 

19 Ed io : Con tanta suspizion fa irmi 
Novella vision eh' a se mi piega, 

Si eh' io fton posso dai pensar partirmi. 

20 Vedesti, disse, quell' antiea strega, 
Che sola sovra noi ornai si piagnc : 
Vedesti come 1' uom da lei si slega ? 

21 Bastiti, e batti a terra le caleagne. 
Gli oeehi rivolgi al logoro, che gira 

Lo rege eterno eon le rote magne. 

22 Quale ii falcon che prima a' pie si mira, 
Indi si volge al grido, e si protende, 

Per Io disio del pasto che lâ ii tira; 



318 CANTULU XIX. 

23. făcui şi eii^s), şi asia câtii timpii se despică 
stânca spre a da cale celui ce merge susii, mer- 
seia şi eii pene acolo unde începe ocolulii^^j. 

24. îndată ce eşiî în alii cincelea cercii, v6- 
4uî uă gintă într'ensuld, care plângea^®), ză- 
cendîi cu faţia întorsă la pământii. 

25. AdhaesH pavimento anima mea^^), au(Jiî 
dicendii cu atâta de profunde suspinurî, câtii 
abia se înţelegea cuventulă. 

26. — «O aleşi aî luî D-zeCi! ale cărorii su- 
ferinţe justiţia şi speranţa le facti a fi maî puţinti 
cumpIite-2), îndreptaţi-ne spre înaltele trepte » 

27. — « Decă voî veniţi siguri de a nu zăcea^s), 
şi voiţi a afla calea maî îndată, fiă tolii-d^- 
una dreptele vostre afară^*).» 



23 Tal mi fee' io, e tal, qaanto si fende 

La roccia per dar via a chi va saso, 
^4' andai infin dove ii cerchiar si prende. 

2i Corn' io nel quinto giro fui dischiuso, 

Vidi gente per esso che piangea, 
Giaccndo a terra tutta volta in giuso. 

"25 Adhocsil pavimento anima mea, 

Sentia dir lor con si alti sospiri, 
Che Ia parola appcna s'intendea. 

26 O eletti di Dio, gli cui sofTriri 

E giustizia e speranza fan rocn duri, 
Drizzate noi verso gli alti saliri. 

27 Se voi venite dai giacer şicuri, 
E volete trovar la via piu tosto. 

Le vostre destrc sien scmpre di furi. 



CANTULU XIX. 819 

28. Asia se ruga Poetulu şi asia ni-se res- 
punse puţinii maî naintea ncSstră, şi eu în graiti 
descoperiî ceea ce era ascunsG^^); 

29. şi atunci întorseiii ochii spre domnul u 
meii, care 'mî încuviinţa voiosă prin semna, 
ceea ce dorinţa se părea că cere. 

30. Când eQ putui face cum voii, mă apro- 
piaiii de acea fiinţă, care prin graiîi 'mî atră- 
sese maî întâiti atenţiunea, 

31. 4icendii : — «Spirite în care durerea înde- 
plinesce aceea^^). fără de care omulti nu se pote 
înt6rce la D-zeii, întrerumpe puţinii pentru mine 
grija ta maî mare^^). 

32. Spune'mî cine aî fosta şi pentru ce ve suntu 
înt6rse în susti dosurile, decă voescî să 'ţî obţinu 
prin rugă ceva acolo de unde eu vină trăindQ.» 



28 Cosi prego ii Poeta, e si risposto 
Poco dinanzi a noi ne fu ; per eh' io 
Nel parlare avvisai l'altro nascosto ; 

29 E volsi gli occhi allora al Signor mio : 
Ond' egli m' assenti con lieto cenno 

Cid che chiedea la vista del disio. 

30 Pol eh' io petei di me fare a mio senno, 
Trassimi sopra quoUa ereatura, 

Le cui parole pria notar mi fenno, 

31 Dicendo : Spirto, in cui pianger matura 
Qael, sanza ii quale a Dio tornar non puossi, 
Sosta un poeo per me tua maggior cura. 

32 Chi foşti, e perehe vdlti avete i dossi 
Al su, mi di', c se vuoi eh' io t' impctri 
Cosa di 1& ond' io vivendo mossi. 



820 GANTULU XIX. 

33. Şi elîi mie: — «Veî sci pentru ce înt6rce 
cerulG ale n6stre dosuri la sine; ensâ maî înteitî 
scias qiiod ego fui successor Petri^^). 

34. Intre Siestri şi Chiavari^^) se afundă unii 
rîu frumosu, cu alu cărui nume se fălesce ti- 
tlulu sângelui mea. 

35. Uă lună şi ceva maî multă^^) încercaiti 
cât apesă marea mantia [)r^ celu care o apără de 
tină, că t6te cele-alte sarcini se parii pene^^j. 

36. Conversiunea mea, vaî! futâr4iă; 6nsă 
îndată ce ajunseiu Păstoru Romanii, descoperii 
viaţa amăgitcSre^^). 

37. Veduî că acolo nu se putea sufletulii îm- 
păca, nici se putea urca în acea viaţă maî susti^^), 
şi atunci se aprinse în mine iubirea de ac^sta^*). 



33 Ed egli a me : Perchc i noştri dirctri 
Rivolga ii cielo a se, saprai : ma prima, 
Scias quod ego fui successor Petri. 

34 Intra Siestri e Chiaveri s' adima 
Una fîumana bella, e del sao nome 
Lo titol del mio sanguc fa sua cima. 

35 Un mese e poco piu prova' io como 

Pesa ii gran manto a chi dai fango ii guarda. 
Che piuma sembran tutte Paltre some. 

36 La mia conversione, oimc ! fu tarda: 
Ma, come fatto fui Roman Pastore, 
Cosi scopersi la vita bugiarda. 

37 Vidi che li non si quetava ii core, 
Ne piu salir potiesi in quella vita; 
Perche di questa in me s* accese amore. 



CANTULU XIX. 821 

38. Pene atunci niiseru şi străinii de D-zeii 
fu sufletu'mî avariile): dear, cum vedT. acum 
suntii [)edepsitu aici. 

39. Ceea ce avariţia face, se arată în puri- 
ficarea sufleteloru convertite, şi maî amară pe- 
depsă nu are acestu munte^^). 

40. Fiindii-că ochiulu nostru nu se redicâ în 
susu, pironiţii fiindii pre lucrurile terestre, jus- 
tiţia pentru aceea aici în pămenlii 'Iii înri[)se"). 

41. Şi fiindii-că avariţia în noî stinse amorea 
orî-căruî bine, din care causă orî-ce operare 
se perde^^), ne ţine aici justiţia strân.şî, 

42. legaţi şi prinşi de mâni şi de piciore şi 
întinşi şi nemişcaţi vomu sta, câtii timpii va 
place dreptului Sirii.* 



38 Fino a quel punto misera e partita 
Da Dio anima fui, del tutto avara : 
Or, come vedi, qui ne son punita. 

39 Quel ch'avarizia fa, qui si dichiara 
In purgazion dell' anime converse, 

E nulla pena ii monte ha piu amara. 

40 Si come l'occhio nostro non s'aderse 
In alto, fisso alle cose terrene, 

Cosi giustizia qui a terra ii merse. 

41 Come avarizia spcnse a ciascun bene 
Lo nostro amore, onde operar perdesi; 
Cosi giustizia qui stretti ne tiene 

42 Ne'piedi e nelle man legaţi e presi; 
E quanto iia piacer del giusto Sire, 
Tanto staremo immobili e distesi. 

21 



322 CANTULU XIX. 

43. Tngenuchiasemii şi voiamii se (Jică; deră 
cum începui, elii dupe audâ pricepu respec- 
tulii meu39). 

44. — «Ce te aplecă 6re astd-feliiînjos?» 'mî 
dise. — Şi eii luî: — «Dr^pta mea consciinţă mă 
îndemnă din causa demnităţii v6stre*°).> 

45 — «Tndreptă-ţî piciorele si sc61ă-te, frate, 
în susii» — respunse, «nu rătăci; servu suntft cu 
tine şi cu ceî-l-alţî aî aceleaşi puterî*^. 

46. Decă aî audiţii vre-dată sântulu cuvântii 
evangelicu, care dice Necque ymhent *2), putea- 
veî bine să vedî de ce vorbescă asia. 

47. Du-te acum; nu voescii a te opri maî 
multu, căci stândG 'mî împedicî plânsulii prin 
care eă îndeplinescu ceea ce tu aî spusii*^). 



43 Io m'era inginocchiato, e volea dire ; 
Ma corn' io cominciai, ed ci s'accorse, 
Solo ascoltando, del mio riverire : 

44 Qual cagion, disse, in giâ cosi ti torse? 
Ed io a lui : Per vostra dignitate 

Mia coscienza dritta mi rimorse. 

45 Driz/a le gambe, e levati su, frate, 
Rispose, non errar; conserve sono 
Teco e con gli altri ad una potestatc. 

46 Se mai quel santo evangelico suono, 
Che dice Xeque nuhent^ intendesti, 

Ben puoi veder perch* io cosi ragiono. 

47 Vattene omai; non vo'che piu t'arresti, 
Che Ia tua stanza mio pianger disagia, 

Col qual maturo ci6 che tu dicesti. 



CANTULU XIX. 323 

48. Dincolo amu uă nep6tă cu numele de 
Alagia**) din natură bună, numaî casa nostră 
sS n'o strice cu esemplulii sSii ; 

şi numaî ea rămasu-mi-a dincolo*^).» 



48. Nepote ho io di lă c' ha nome Alagia, 

Buona da se, purche la nostra casa 
Non faccia Iei per esemplo malvagia ; 
K questa sola m'c di lă. rimasa. 



■ -*»CCCtJOt > u 



NOTE LA CĂNTULO XIX. 



{X). Ora era ultima din nopte când căldura zilei răspândită de- 
sore pre pămentâ şi în atmosferă, învinsă de naturala răceală a 
pămentuluî sefl une-orî de aceea a luî SatumO, nu mal arc pu- 
tere de a micşora frigulfl nopturnu, Dante adaogă iaJora, une-orl 
liindQ-că acesta planetă nu se află totft-denna pre orisonte. Cel 
vechî credeau că SaturnO cândti se allă pre orisonto, aduce frigQ.. 
Acesta opiniune este falşă ; ceî vechî ignoraâ teoria cu totuiti mo- 
dernă a radiăriî căldurci. Saturnfi se credea rece fiinda-că era 
forte depărtata de s6re. De asemene şi luna se credea unU corpQ 
rece. Macrobiu (|ice despre ea că, când primesce lumină do la 86re, 
ca numaî lumină r^spândcsce, eră nu şi căldură. 

(2). (îeomanţii (de la grecesculG gea mantos) eratl ghicitori su- 
perstiţioşi, cari 'şî închipuiatl a ceti viitorulQ în stele şi în certe 
figuri, ce eî făceafi pre năsiptl scâ pre hârtia. Decă figurile aceste 
corespundea^ cunstelaţiunilorâ, cari se arătaţi in acea oră Ia ori- 
entfi, pentru eî se anunţa atunci fortuna major ^ adecă semniiltt 
celfi maî favorabila. Figurile scti punctele eratl aşezate In patm 
lini! sub întrebarea la care trebuia a se rCspunde şi care trebuia 
SC fiă scrisă ; de la acele patru linii de puncte seti fîguri se tră- 
gcaO, după nisce reguli stabilite, alte puncte, şi aceste se aşezaft 
cu uă orc-care artă, ca s6 represinte figuri de constelaţiunl. Nu- 
mele acestorfi figuri eratl : laelUia, tristitia, fortuna major, fortuna 
minor, arqvi.silo, amissio, albuş, rul}eus, coniunctio, cancer^ poputfts, 
via, puer, puella, raput, cauda. Geomanţia era mal cu semă prac- 
ticată do către orientali in ziorile zilei. Prin acestti versA Dante 
voescc se arate că era aprope de rSsăritulQ sorelul. 

(3). Adecă fortuna major se ridică pre orisonte tn acea parte a 
cerului care puţind stă obscură dinaintea el, căci razele streini 



NOTE LA CANTULU XIX. 325 

rSsărindfi vorti lumina acolo şi prifl urmare voru face să dispară 
stelele cu cari se asemănă figura forltmil major. Stelele aceste, 
(Jictl comentatorii, suntQ acelea situate către cstremitatea Vărsă- 
torului şi începutulti constelaţiuneî PescilorO, care precede Berbe- 
<;ele, în care se afla sorele, când Lante 'şî făcea călătoria sea. 

(4). Femea care apare dinaintea luî Dante în visQ, este Sirena, 
antica strig6ie, simboIulG Avari{iely plăcerilord gurel şi alQ Liissu- 
riet. Dante compară efectulfl căutăturii ochiului săCi asupra ace- 
lei bătrâne, cu efectulQ razelorâ s6relui asupra membrelorti a- 
morţite de frigula nopturnâ. Prin acesta imagină poctulti ne a- 
rată, că avuţiile şi totti ceea ce servesce la plăcerile carnali ; totO 
ceea ce face pre omQ a fi arării, lacomii, şi hissuriosu, nu are în 
sine nimicO frumosft, nimica atrăgătorO. Fruraosulfl şi bunulâ, 
ce omulfi vede în avuţii, în mâncări şi băuturi şi în voluptate, 
nu suntQ reali, ci .efecttl alft fantasiei lui care i-le represintă fru- 
mose şi bune, spre a'lâ fascina numai, şi a'Iâ face se guste uă 
fericire trecătore. Dante represintă pre acesta femeă, gângavă, 
ciungă, strimbă şi cu ochii piezişi şi ecă esplicaţiunea ce ne o dă 
comentatorul^ Benvenulo Hambaldi : Gângăvia este unti defectti 
propriu avariţie! care vorbesce ecuivocQ şi cu viclenia; este pro- 
priu gurii, căci în beţia omulG nu pronunţă cuventulft întregfi, 
este propriu lussuriei, care împinge pre omA la adulaţiune şi la 
prefăcătoria. Acesta femeă se uită piezişi, căci avarulfl, nu vede 
dreptti din causa cupidităţii de a posede, şi a dorului de a con- 
serva ; lacomulti are ochii ulduroşi şi faţia diformă : lussuriosulO 
perde facultatea sa visivă. Acesta femeă e slrîmbă, fiindO-că a- 
varulti, observă forte bine acelaşi comentatoru, nu merge dreptO 
şi nu judecă dreptQ despre lucruri; lacomulG merge clătinându-se 
din causa vinului beutti şi lussuriosulQ nu se pote ţine pre pi- 
ci6re. Ea mat are manile ciuntite, Hindâ-că avarulG nu dă nimicii, 
lacomulti nu voesce şi nu pote face nimicG ; şi lussuriosulG nu 
p6te fi de câttl leneşO. Ea e palidă, căci şi avarul O şi lacomulO 
şi lussuriosulG suntâ de asemene. 

(5). Coldrca ce place amorului este cea roşia. 

(6). Circe cu seducţiunile ei, ţinu la sine mai multa de unO 
Ana pre lllisse. 

(7). Precum femea ghigavă de asemenea şi femea s.întâ, este uă 
persană alegorică. Doră ce se represinte ea ore? «Unii, observă 
SearUusini, nu se îngrijiră de acesta întrebare ca Benvenuto Ham- 



326 NOTE LA CANTULU XIX. 

băltii, Greyorclli şi încă câţî-va. Alţî interpreţi, (Jice densulâ, con~ 
sultaţi de noî, diferă între dons^iî in moda do a ne da uă bună 
duzină de esplicaţiun! ma! multfi seQ maî puţinti deosebite. Unii 
ne spunft că prin acesta femeă poetnlO înţelege traţiunea ^i cunos^ 
ciinţa omeni'scă, care are puterea de a se desbăra de femea gângavă ;» 
(Lâna, OUimo, Anonitno Morenlino, Falso Boccacio, Porlirelli, Long- 
fellotv); unQ allulO vede într'ensa simbolisată cumpitarea (PostUatore 
Cassineae); alţiî virtutea intelectuală, (Petru Dante, Andreoii). Unii 
<|icâ că este «filosofia. care cu doctrina sea mişcă pre Virgiliu, 
adecă raţiunea»; (Buii, Landino, Veîlutello, Dolce, Costa, Woigner, 
Sanjuan). După uniî ea simboliscză virtutea care confundă volup- 
tatea ; — probitatea, ce este totti-de-una gata când e trebuinţă, 
(Daniello, Vcnluri, Poggiali). Pentru alţii acesta feineă simboliseză 
adev6rulQ care descopere minciuna ; (Lomhardi, Borghi, GioberU, 
Bricetix, Krigar, Batisbonne Kopisch şi în parte Br. Bîanchi şi Fhi- 
iicelli); pentru alţii, graţia cooperătore, seâ voinţa omului îndrep- 
tată către bine ; (FUaîeles, Blanc). Eitner voesce ca ea să fiă a- 
raorulti pentru virtute ; Aroux vede într'ensa pre Beatriee, untt altt 
treilea, ajutorulâ cerescO; unâ alQ patrulea, înţelepciunea (Ozanam 
Danie el la pliUJ. Cel mal mulţi susţinO că ea este LMcia, simbolulfi 
adevărului (Biagoli) seO alti Bisericeî (Bennassuti); seQ mal bine gra- 
ţia iluminantă (astâ-felti Wittc, M. F. Kossetti şi alţii). AcestS femeă 
sântă descopere şi arată uriciunea femeii gângave. Deci, cine este 
aceea ce ne arată uriciunea avariţie!, a lăcomiei şi a lussuriel ? Ni 
se pare, continuă Scarlaczhii, că pentru a ajunge la uă atare cu- 
nosciinţă nu este trebuinţă nici de graţia iluminantă, nici de Bi- 
serică, nici de uă mare înţelepciune, nici de filosofia, ci numai 
de puţină raţiune şi de bunfi simţA. Prin urmare ni se pare că 
comentatorii cel vechi aâ datQ cea mal bună csplicaţiune acestui 
pasagiu. Atragâ atenţiunea cetitorilorfi asupra eruditei interpretări 
a acestui pasagiu datti de profesorulQ Lubin in Comentarinltt sSA 
Ia Div. Comedia pag. 716 şi 717. Etă cum se esprimă doctoltt 
Dantistâ : DiscipolulQ nu a ajunsa încă la perfecţiunea omentecă. 
Facultăţile sele nu santti nici ordinate nici moderate, şi elfi s'arO 
putea întorce înapoi şi arCii putea cădea. Sensualitatea sea dâră 
(simbolisată în Femea găngară) nefiindQ încă ordinată nici mode- 
rată, imaginaţiunea sea de asemenea nu este regulată. Din a- 
cestă causă sub ochiulO acestuia se transmută tn fmmostt ceea 
ce este oribila în avuţii şi în plăcerile simţurilorQ : şi femea gftn- 



NOTE LA CANTULU XIX. H27 

ga vă.. chi6ră şi serbădă ca mortea, sub răutătura Poetului, 'şi în- 
dreptă corpulfi, 'ş! dcslegă limba, şi ochii şi faţia eî, iaO colorea 
amoralul. Şi pre când ea 'şî desfăşură seducdtorea putere a vocei, 
ecă Iftngă Dante uă Fcmeă sântă şi gata a confunde pre aceea. 
Acesta e Semtualitatea ordinată .şi moderată, care întorcendu-se spre 
Virgiliu, Imaginaţiunea raţională ordinată, 'î (Jice c'unft tonft de im- 
putare: <iVirgUiu, Virgiliu ce este acesta? Gc cată acesta aici?» 
Şi Virgiliu imagina^iune ordinată, ţinendfl ochii pironiţi pre acea 
Onestă (scnsualitatea ordinată) fără a se întorce către pericolosa 
Sirenă, vine lângă acesta, o apucă şi sfâşiându-I mincinosele or- 
namente, 'î descopere fetidele pântece. La putorea ce cse dintr'en- 
sele Dante se desceptă. 

(8). Adecă în faţia săntet femei. 

(9). Femea sântă apuca pre cea gângavă. 

(10). EI urmaţi călătoria de la răsăritft la apnsi*), şi aveaâ i^orele 
care răsăria, la spate. 

(11). Adecă merge aplecata. <AjunsG la maturitate, ^\cg Boc- 
caccio, Dante mergea cam aplecata, şi mersul & s6ti era gravCi şi 
liniscitCi.» 

(12). Adecă In lume. Marca de la goticulfl marca, adoră confine. 
Dante fntrebuinţeză acesta cuventil aici şi în C. XXVI ala Pur- 
gatoriului în sensa de regiune. 

(13). VentulO ce face ângerula cu aripele, este sărutarea cu 
care eltS şterge de pre fruntea lui Dante alfl cincelea P sea pSca- 
tula trândăviei. Ângerula dice qui Iwjcnt : care este beatitudinea 
evangclică : Beati qui Ivgrnt : quoniam ipsi consola bun ttir, adecă fe- 
riciţla cel ce plângu căci el se vora consola. AngerulO, (}it-e Dante, 
declară ferice pre acei cari nu staa indiferenţi pentru lucrurile su- 
fletescl ; ci neîncetata se muncesca pentru mântuirea eternă, şi 
plângti propriile lora miserii, şi orbirea unei lumi nesocotite ce 
rtde. 

(14). Acesta este Sirena de mal susa. In cercurile superi6re se 
espicză avariţia, lăcomia şi lussuria. 

(15). Considerând'o cvo.a ce este, adecă oribilă, şi 8cârb68ă o- 
multi se liberă de ea. 

(16). Adecă fiă'ţl de ajunsa cele ce al vS4utii şi al au4itO şi 
lnt6rce'ţl ochii către ceruri, pre care D-zeO le învertesce naintea 
ta, arătând u-ţî ale lorO frumuseţi, spre a te atrage In susO din 
lumea cea plină de pScate. 



328 ^'OTE LA CANTULU XIX. 

(17). Acesta similitudine coreâpunde metaforiculaî cuvcntG /o</oro, 
momelă, întrebuinţata în versulfl preccdentO. — Este uă mişcare 
naturală a şoimului nainte de a';?i lua sbonilO, a'sjî căta Ia piciorc, — 
Ce 'Iu atrage acolo, adecă la loculft unde elft 'şî află preda. 

(18). Adecă mg urcaiti şi eâ dreptQ .şi repede ca s^oimulti la 
strigătulu şoimarului. VOnCtorea cu şoimi era forte Ia modă în 
evuhl mediu, si Dante împrumută de Ia ea multe şi frumose com- 
paraţiunî. 

(10). Adecă unde nu se mai urcă în liniă dreptă ci trebue a se 
ocoli muntele; cu alte cuvinte merse penă Ia alîi cincciea cercfi, 
cum spune în terţina următore. 

(20). Pre avari. Risipitorii se află cu avarii în acelaşi cercO, ca 
.şi în Infernu. 

(21). «Sufletuift meu s'a lipilft de pămentfi.» Ps. CXVIII. A- 
ceste cuvinte în gura avarilorfl, cari se purifică în acesttS cerca, 
însemneză iubirea loru pentru lucrurile pămentesci. 

(22). Tote cuvintele lui Dante, observă Gioberfi, câtre sufletele 
din Purgatori" suntQ pline de curteniă şi de delicateţă, reamin- 
tindîi ceea ce le pote consola. — Suferinţele acestorQ suflete suntd 
uşurate prin consciinţa că ele suiitil juste, şi prin speranţa că 
ele vorQ avea odată finito. 

(,23). Adecă decă liberi fiindO de avariţiă, sunteţi scutiţi de a 
zăcea cu faţa Ia pămentu. AcelQ care vorbesce este papa Adrian V, 
care crede că vorbesce cu suflete, ce mergu să se purifice. 

(24). Adecă ţineţi-vS mereu la drepta. 

(2r>). Spiritul fi ijisese : Se roi reni/e del yiarer şicuri etc. In a- 
ceste cuvinte Dante observă că este ascunsă dorinţa de a mal 
scie încă si altfl-ceva ; şi de aceea hotărîta de a face spiritului 
pe plăcu, se întorse spre Virgiliu sj)re a-î cere voie ^'- vorbescă 
cu acela: Virgiliu ensă, nainle de a-i fi vorbita Dante,'! înţelese 
gândulâ şi consimţi. Aslu-felâ csplică Lubin. Altl comentatori 
(ISr. Bianchi, Ocanani, Torclli, Jfalisbonne ele.) tnţelcgtl : că Dante 
pre când autţia vorbindO, luă sema Ia coIâ altA lucru ce-I era as- 
cunsfi, adecă la colu care vorbia, care, stăndft cu faţia la pă- 
menta, nu putea fi vr>i}ulfl de elA, ci numai descoperitti după su- 
netul fl vocii. Acesta ultimi părere este confirmată in terţina 30. 

(26;. In care durerea, penitenţa operă purificarea sufletului. 

(27). Grija de a te purifica plăngendâ picatele tele, pentru a 
satisface divina justiţia. 



KOTE LA CA^TULU XIX. H29 

(28). Aceste cuvinte însemneză : află că eu fui succesorulQ luî 
Petru. Adrian vorbeşte în limba latină care este limba Bisericii. 
— Ottone Fieschi comite de Lavagna fu alesu papă sub numele 
de Adrian V la 12 Iulie 1276. ElQ muri după 38 de dile de dom- 
nia. Aiurea nu se află notiţiî despre avariţia acestui papă. Ceea 
ce relateză comentatorii este luatâ din acesta versâ din Dantc. 

(29). Proprietăţile comiţilorâ de Lavagna se aflaţi dealungulâ 
fiului Lavagna, care curge între Siestri şi Chiaveri, dou6 locali- 
tăţi pre teritoriulâ genovcsfi. 

(30). ElO muri, cum amQ vddutQ, după 38 de (Jile. 

(.SI;. Pre lângă demnitatea pontificală tote cele alte oficii se 
parO uşore ca penele. 

(32). Adecă viaţa lumescă care te amăgesce. AcestQ papă, cum 
resultă din aceste versuri, nu se converti do câtQ după ce se urca 
pre tronulâ papalfi. 

(33). Vrea sS 4'^'â că nici în acelQ postO, mai înaltfl de câtu 
ori-care altulO pre pămentft, ehl nu 'şi avii sufletulu inulţumitfl. 

(34). Adecă de viaţa spirituală şi eternă. 

(35). Pen6 co devenii Păstorii RomanQ fu nefericitu sufletulfl 
meQ, fiindâ lipsita de adevărata pace. 

(36). Efectele avariţiei suntft arătate în purifica^iune^ adecă în 
modulA cum se purifică în acestfl cercii sufletile convertite, cari 
afi părăsita acestti vitiu. Mai amară pedep:jă nu este, căci lorO 
le este refusatfi de a vedea cerulQ către care se simtîi atrase. 
Mal bună, (Jice Scartaccini, ni se pare interpretarea dată de Pere: 
(Sette Cerchi, p. 201): «Ori-ce penitenţii sincerii este înclinaţii a 
crede greşala luî propria mai gravă de câtii ori-care alta ; .şi decă 
i s'arfi impune uă ped6p.>^ă, care t;ă-i reamintescă neîncetatfl gre- 
şela sea, elti arti trebui să o privescă ca mai amară de câtii ori-care 
alta. Pedepsa apoi din alu V-lea cercii se pare mai multt5 ca cele 
alte acomodată a da sufletului neincetatu atrocele împunsături 
ale reamintirei ; căci pre când în cele alte cercuri durerosulii merst5 
setl durerosa şedere reprcsintă mai multQ şeii mai puţinii actele 
virtuţii contrarie viţiului de odinioră; aici din contră durerosa 
şedere cu faţa lipită de pămcntQ şi cu dosulii întorşii la cerO, dă 
uă imagină chiarii a viţiului în partea sea cea mai rea şi cea mal 
Ingrată.» 

(37). Sufletele avarilortl espieză vecliiulii lorii pfcatO prosti. ,: 
către acelii pămdntfi, din care se scote aurulii şi argiiitulii, odi- 



880 NOTE LA CANTULU XIX. 

nioră idolulâ loru. Turmentulâ \oTfi se asemănă cu acela alQ si- 
moniacilorâ din Infernu (XIX). Aceia îngropaţi cu capulA in pâ- 
raentti, reamintescQ cuvintele luî Grist : Morlus est dires, et sepuUus 
est in infenio (Luca). Avarii constrânşi a ţinti ochii lorO la pă- 
mentQ unde 'şî adunară comorile, reamintescQ alte cuvinte ale 
luî Crist : Xolile thesauricarr robis ihesauros in terra, ubi oerugo, et 
Unea demolitur; et ubi fur es effodiunt, et furantnr. Thesauricate au- 
teni robit Ihesauros in rielo, (Mateifl VI, 19, 20, 21.) adecă nu v6 
adunaţi tesaure pe pămentft, unde molia şi rugina le strică, şi 
unde furii Ic sepă şi le fură. Ci v6 adunaţi tesaure în cerO. A- 
varii din Purgatoriu reamintescO ancă pro avarii şi pre risipitorii 
din alu IV-lea cercQ infernalQ. Acolo avuţiile se schimbă în gre- 
utăţi forte mari, pre cari pCcătoşii trebue sC le rostogolescă în e- 
ternO (Inf. VII). Aici avuţiile suntft greutăţi invisibile, cari lăsate 
pro dosurile penitenţilorfi, nu le permitO a se mişca, penă ce nu 
vorO fi satisfăcutei justiţia divină. 

(38). Avarulfl care servesce lui Mamon, urăsce pre D-zeO, Amo- 
rulâ sdil ocupatQ de cele pămcntesci, stinge in eltl ori-co vigore 
dea opera în amorea luî l)-zeâ ; face pre omti incapabilQ de ori-ce 
faptă corespunzătore binelui perfectO şi supremti. 

(.39). Dantc arată prin acestfl actti câtfi 'î era de mare respec- 
tulQ ce avea pentru capulA Biscriccl. Sufletuld lui Adrian numai 
după voce fără a vedea, înţelese că Oante îngenunchiasc. 

(40). Adecă consciinţa lui de creştina adevSratfi 'IQ Indemnft a 
venera pre vicariulQ lui Crist. 

(41). Dante traduce aici cuvintele din ApocalipsH unde ăngemlO 
(}ice Sântului Ion, aruncându-i-se la piciore : Vide ne feceris! am' 
serrxis tuum sunt, et fralnm tuorum. 

(42). Cuvintele lui Crist atunci când Saduceil in batjocură 'Itt 
întrebară cui va fi soţia după resurecţiune, femoa care avu pre pA- 
monta şepte bârbaţi. Crist le respunse că In cea altă lume ne^ue 
nubent adecă nu este matrimoniu. După sistemulti Dantesctt, a- 
ceste cuvinte suntu alegorice. Papa este soţiulQ spiritualfi altt Bl- 
sericei, ensă in cea-1-altă lume nu este matrimoniu; acolo nu e- 
sista acele prerogative ale matrimoniulul spirituala, contractatft 
între papă şi biserică. Asia dară Adrian nu mal avea dreptaltt 
s5 fiă considerata şi respectata ca soţti al& ^Bisericii şi prin ar- 
mare ca capO alo ci. 



NOTE LA GANTULU XIX. 



381 



(43). IndeplincscA purificarea despre care tu vorbişi. 

(44). Alagia dei Fieschi din Genova soţia lui Moroello Malaspina, 
marchestl de Giovagallo, fiulti lui Manfrod. 

(45). Ea singura din consângenii mei mi-a rdmasO in lume, ca 
psLbi'â de a'ml fi folositore, fiindti r6î toţi ceî-aHî. Reamintindâ 
pre nep6ta sea, Adrian arătă dorinţa ca Alagia să fiă îndemnată a 
se ruga pentru densulQ, meritând^ ea sH fiă ascultată de D-zcâ. 





CĂNTULO XX. 



Dnnte pArAMind& pre Papa Adrian şi cnntinuându-ţl calea prin ncelCl cercii, unde an& 
BufletA amintind& eseinple contrarii avaritieT. Klft se apropift de denttulft, hi afl& c& este 
Ujfo Capet cu care se întreţine câtft-va timpft. Apoi se cutremură totft nuintcle şi Dante 
aude cântAndi\ : Ulorift ţie Domne. 



1 . In contra unei maî bune voinţe, uă altă voinţă 
rSG se luplă^); astu-felu în contra plăcerii mele, 
spre a'î plăcea, trăseiG din apă nesăţiatu buretele^). 

2. Eu m6 mişcaiii şi conducStoruIii meii se 
mişcă prin locurile libere^) dealungulG slânceî, 
cum se păşiasce deasupra unui zidii pre lângă 
crestături*); 



Contra miglior voler, voler mal pugna; 
Onde contra ii piacer mio, per plăcerii, 
Trassi dell'acqua non sazia la spugna. 

Mossimi, e ii Duca mio si mosse per li 
Luoghi spediti pur lungo la roccia, 
Come si va per muro stretto a' merii ; 



334 CANTULU XX. 

3. căci ginta, care versă cu picătura prin 
ochi reulu ce ocupă t6tă lumea^), de cea-1-aliă 
parte se apropia prea muitu de margine^). 

4. Blăstemată fiî tu antică lupoică^), ce aî 
maî multă predă de câtu cele alte fiare, din 
causa fomeî tele eternii nesăţiată! 

5. O cerule, prin a cărui mişcare, par6-se a se 
crede că se schimbă pre pămeniii condiţiunile®), 
când ore va veni celft care va alunga pre aceea? 

6. Noî ne duceamii cu paşi grei şi rari, şi eti 
atenţii la umbrele pre care le audiamu pietosu 
vâetându-se şi plăngendO, 

7. când audiî din întemplare: Dulce Mar iâ, 
4icendu-se dinaintea nostră în plânsu, astîi-felii 
<3um dice femea ce se află în durerile nasceriî ; 



Che la gente che fonde a^ goccia a goccia 
Per gli occhi ii mal che tutto ii mondo occupa, 
Dair altra parte in fuor troppo s'approccia. 

Maledetta sie tu, antica lupa, 
Che piîi che tutte 1' altre bestie hai preda, 
Per la tua fame senza fine cupa ! 

O Ciel, nel cui girar par che si creda 
Le condizion di quaggiii trasmutarsi, 
Quando verrâ, per cui questa disceda? 

Noi andavam co'passi lenţi e scarsi, 
Ed io attento airombre eh' i* sentia 
Pictosamente plângere e lagnarsi. 

E per ventura udi': Dolce Măria: 
Dinanzi a noi chiamar cosi nel pianto, 
Come fa donna che in partorir sia ; 



CANTULU XX. 835 

8. şi apoi: Seracă Jusefi, cum se pote vedea 
dupe lociilu unde ^fi ai depusu frucţulu teu 
sântu. 

9. Şi audiî ancă : O bune Fabricie^ voiVăt 
mai bine se aibl sărăcia cu virtute, de câtil mare 
avuţia cu viţiu^), 

10. Aceste cuvinte 'mî eraii atâtii de plă- 
cute, în câlu trecui înainte, ca se cunoscft 
spiritulu de la care mi se părea că vinu. 

11. Elu maî amintiâ ancă liberalitatea ce 
făcij Nicolau fecioreloru, pentru a conduce a 
loru junia la onore. 

12. — «O suflete, ce alâtu de bine cuvintezî» 
— diseiu, — «spune'mî cine aî fostu şi pentru 
ce numai tu amintescî aceste demne laude^°)? 



B E seguitar: Povera foşti tanto, 

Quanto vcder si pu6 per quell' ospizio, 
Ove sponesti ii tuo portato santo. 

1) Seguentemente intesi : O buon Fabrizio, 

Con povertâ. volesti anzi virtute, 
Che gran ricchezza posseder con vizio. 

10 Queste parole m'eran si piaciutc. 
Ch* i' mi trassi oltre per aver contezza 
Di quello spirto, onde parean venute. 

11 Esso parlava ancor della larghezza 
Che rece Niccolao alle pulcelle, 

Per condurre ad onor lor giovinezza. 

12 O anima, che tanto ben favelle, 
Dimmi chi foşti, dissi, c perche sola 
Tu queste degne lode rinnovelle? 



336 CANTULU XX. 

18. Cnventu-ţî nu va rămâne fâr'de resplată, 
de ine •voiii înt6rce a împlini scurta cale a 
acelei vieţî care cfltre termenu sboră^^)». 

14. Şi elu : — «Eu 'ţî voiij spune, nu pentru că 
asceptiî verunu ajutorii de acolo, ci pentru graţia 
care străluce în tine maî nainte de a fi mortă^^). 

15. Fost'amîi rădăcina plantei rele^^), care 
acopere totii pămenlulii creştinu cu uă umbră 
asia de vetămătore, că rareori se culege unu 
bunu fructu dintr'ensulil^*). 

16. Şi decă aru avea putere Douai, Gând, Lille 
si Bruges^^), în curend s'arii împlini în contră-î 
resbunarea, şi eu o ceru Luî care judecă t6te. 

17. Fui chiămalii în lume Ugo Capet^®): din 
mine născut'ail Filipiî şi LudoviciP^), cari gu- 
vernă Francia de curend. 



13 Non fia senza merce la tua parola, 
S' i' ritorno a compier Io cammin corto 
Di quella vita eh' al termine voia. 

14 Ed egli : l'ti diro, non per conforto 
Ch' io altenda di lâ, ma perche tanta 
Grazia in te luce prima chc sie morto. 

15 r fui rădice della mala pianta, 
Che la terra cristiana tutta aduggia 

Si, che buon frutto rado se ne schianta. 

16 Ma se Doagio, Guanto, Lilla e Bruggia 
Potesser, tosto ne saria vcndetta ; 

Ed io la cheggio a lui che tutto giuggia. 

17 Chiamato fui di 1^ Ugo Ciapetta: 
Di mc son nati i Filippi e i Luigi, 
Per cui novellamente e Francia retta. 



CANTULU XX. 387 

18. Fuî fiulu nnuî măcelarii din Parisi®). 
Când regii antici se stinseră, afară de unulu 
care îmbrăcă vestimentulu cenuşiu^ ^), 

1 9. mg aflaiii cu freulu guvernului regatului 
în mână, şi prin nouî acuiste în atâta putere 
şi cu atâţî amici, 

20. că înaintaţii fu veduveî cor6ne capulu 
fiului meă^o), de la care începură sacratele 
(Ssse ale acestora^i). 

21. Câlu timpii marea dotă provenţală^^), nu 
redicâ sângelui meii ruşinea, n'avea multă va- 
16re, deră celu puţinii nu făcea rSii^s). 

22. Atunci 'şî începu jafurile prin silă şi 
minciună, şi lua apoi ca amendă Ponthieu, 
Normandia si Gasconia-*). 



18 Figliuol fui d' un beccaio di Paiigi. 
Quando gli regi antichi venner meno 
Tulti, fuor eh' un renduto in panni bigi, 

19 Trova' mi stretto nellc mani ii freno 
Del governo del regno, e tanta possa 

Di nuovo acquisto, e si d'amici pieno, 

20 Ch* alia corona vedova promossa 
La testa di mio figlio fu, dai qualc 
Cominciăr di coslor le sacrate ossa. 

21 Mentrc chc la gran dote provenzale 
Al sangue mio non tolse la vergogna, 
Poco valea, ma pur non făcea male. 

22 Li comincio con forza e con menzogna 
La sua rapina ; e poscia, per ammcnda, 
Fonti e Normandia prese, e CJuascogna. 

22 



838 CANTULU XX. 

23. Carol veni în Italia^^), şi ca an)endă făcu 
din Conradin uă victimă ; apoi totti ca amendă 
trămise în cerii pre Tomate). 

24. Eu v^dii nu prea departe unâ timpii când 
unu al tu Carol va eşi din Francia, spre a se face 
maî bine cunoscută pre sine şi pre aî s^î^^). 

25. De acolo ese fără alte arme, decât lancia cu 
care se lupta luda^®), şi pre acesta o punteză astti- 
felu, încâlii Florenţei 'î vorii crepa pântecele^^). 

26. Nu ţerî va câştiga elii din acestea; ci nu- 
mai picata şi ruşine, cu atâta maî grave pentru 
.densulu, cu câtu i se va părea asemenea daună 
uşioră^^). 

27. Pre celu care odiniorâ eşi din navă prinsa, 
'Iu vedfi vendendiî ţ)re fiica luî^^) şi traficândii 
cu ea, cum făcu corsarii cu alte sclave. 



23 Carlo venne in Italia, c per ammenda, 
Vittima fe di Curradino ; e pol 

Ripinse al cicl Tommaso, per ammenda. 

24 Tempo vegg' io non molto dopo ancoi 
Che tragge un altro Carlo fuor di Francia, 
Per far conoscer meglio e se e 1 suoi. 

25 Senz' armo n' esce, e solo con la lancia 
Con la qual giostro Ciuda; e quella ponla 
Si, eh' a Fiorenza fa scoppiar la pancia. 

26 Quindi non terra, ma peccato ed onta 
Guadagneră, per se tanto piu grave, 
Quanto piîi lieve simil danno conta. 

27 L' altro, che giă usci preso di nave, 
Veggio vender sua figlia, e patteggiarne, 
Come fan li corsar dell' altre schiave. 



CANTULU XX. 339 

28. O avariţiă, ce 6re maî poţi iu face dintr'aî 
miei, de 6re-ce aî atrasu la tine astft-felii sângele 
meii că nu maî îngrijesce de propria sea carne? 

29. Pentru ca maî puţinii se pară reulii viitoru 
şi trecutulii^^), vSdu în Alagna intrându fldrea cri- 
nului, şi în Vicariulu seu pre Crist făcuta captivă. 

80. 'Lu v6du încă odată batjocoriţii: vădii 
reînoindu-se oţetulu şi veninulii, şi între nouî 
lătrunî^^) 'Iii vădii ucisu. 

31. Vădu pre noulu Filată^*) atâta de crudii, 
câtG nu 'î e destulu acesia^^), ci fără rescriptu 
'şî duce cupidele vele în templu. 

32. O D6mne, când avea-voiu ore bucuria 
să vădii resbunarea, care ascunsă în secretulii 
tăii, a ta mânia îndulcesce^*^)! 



28 o avarizia, chc puoi tu pid fariie, 
Poi c' hai ii sangue mio a te si tratto, 
Che non si cura della propria carne? 

29 Perche men paia ii mal futuro e ii fatto, 
Veggio in Alagna entrar Io fiordaliso, 

E nel Vicario suo Cristo osser catto. 

30 Veggiolo un'altra volta esser deriso: 
Veggio rinnovellar l'aceto e ii fele, 

E tra nuovi ladroni essere anciso. 

31 Veggio ii nuovo Pilato si crudele, 
Cho cio noi sazia, ma senza decreto 
Porta nel tempio le cupide vele. 

32 O Signor mio, quando saru io lielo 
A veder la vendetta, che nascosa 

Fa dolce 1' ira tua nel tuo scgreto? 



840 CANTULU XX. 

33. Ceea ce 'ţî spuneamu despre acea so- 
ţia unică a sântului Spiritu^'^), şi ceea ce te 
făcCi a te întorce spre mine, f)entru a fi lămuritii^ 

34. în tote ale n6stre rugi ne e prescrisii, 
câtii ţine dioa; deară când se înopteză noî lu- 
ămii unii sunetu contrariu. 

35. Amintimu atunci despre Pygmalion^s)^ 
pre care nesăţiata sete de auru 'Iti făcu tră- 
dătorii, lătrună şi patricidii; 

3(). şi despre miseria avarului Mida, care 
urma lacomei sele cereri, de care se cuvine 
să se rîdă totii-deuna^^). 

37. De nebunulii Acam apoi fîe-care 'şî a- 
duce aminte, cum fura spoliile, asia că mânia 
luî losue se pare ancă a'lti pedepsi aicî*°). 



33 Ciu eh' i' dicoa di qucU' unica sposa 

Dello Spirito Santo, e che ti fece 
Verso me volgcr per alcuna chiosa, 

Si Tant' e disposto a tutte nostre prece. 

Quanto ii di dura ; ma, quando s'annotta, 
Contrario suon prendemo in quella voce, 

35 Noi ripetiam Pignialion allotta, 

Cui traditore e ladro e patricida 
Fece la voglia sua dell'oro ghiotta; 

3(j E la miseria dell'avaro Mida, 

Che segul alia sua dimanda ingorda, 
Per la qual sempre convicn che si rida. 

37 Del foile Acă.m ciascun pol si ricorda, 

Come furo le spoglie, si che rira 
Di losue qui par che ancor Io morda. 



CANTULU XX. 34^1 

38. Apoi cu soţulu acusămil pre Safira^i) • 
lăudămti loviturile de calu ce le încerca Elio- 
dorii*^). şi în infamia ocolesce totă muntele 

39 Polimnestor, celu care ucise pre Folidor*^). 
in fine aici se maî strigă: Spune CrassCj căci 
^cit, ce gustu are aur ulii? ^^). 

40. Une-orî grăimii unulii maî tare, şi altulu 
maî înceţii, după cum ne îmboldesce simţi- 
mentulu la graiu, când cu maî micii şi când 
cu pasa maî mare. 

41. Deci singuru nu fuî a propune binele, 
care se amintesce dioa; ansă pre aci apr6pe 
nici uă altă fiinţă 'şî redicâ vocea*^).> 

42. Plecasemii giâ de la elii, şi ne siliamti 
se luămii din cale atâtu, câtă era permisă 
puteriî nostre; 



38 Indi accusiam col marito Safîra : 
Lodiamo i calci ch'ebbe Eliodoro ; 
£d in infamia tutto ii monte gira 

39 Polinestor che ancise Polidoro. 
Ultimamente ci si grida : Crasso, 
Dicci, che'l sai, di che sapore e l'oro. 

40 Taior parliam l'un alto, e 1' altro basso, 
Secondo 1' alTezion eh' a dir ci sprona, 

Ora a maggiore, ed ora a minor passo. 

41 Peru al ben che ii di ci si ragiona, 
Dianzi non er' io sol ; ma qui da presso 
Non alzava la voce altra persona. 

42 Noi eravam partiti giă, da esso, 
E brigavam di soverchiar Ia strada 
Tanto, quanto al poder n'era permesso; 



342 CANTULU XX 

43. când simţii că se cutremură muntele ca 
unu lucru ce cade : din care causă unu ghieţii mS 
apucă, cum apucă totii-deuna pre acela care se 
duce la m6rte**^). 

44. Nu se cutremura de sigurii maî tare De- 
los, nainte de a'şî face Latona cuibulii acolo^ 
spre a da nascere celorti douî ochi aî ceruluî*^). 

45. Apoi începu din t6te părţile uă atare stri- 
gare, că maestrulu meu se apropia de mine (Ji- 
cendu: — «N'aibî temă, câtu te voiii călăuzi eti.» 

46. Gloria in excelsis Deo^^), d^iceaii t6te, 
precum putui înţelege din apropiere, unde se 
putea audi strigarea. 

47. Noî steterămu nemişcaţi şi nesicurî*^), ca 
păstorii cari audiră ânteiu acea cântare pânS ce 
înceta cutremurulu, şi se termina aceea^°). 



43 Quand' io senti', come cosa chc cada, 

Tremar Io monte: onde mi prese un gielo, 
Qual prender suol colui eh* a morte vadă. 

4i Ccrto non si scotea si forte Delo 

Pria che Latona in lei facesse ii nido 
A parturir li due occhi del cielo. 

45 Poi comincio da tutte parti un grido 
Tal che M Maestro in ver di me si feo, 
Uicendo : Non dubbiar, mcntr'io ti guido. 

46 Gloria in excelsis, tutti, Deo, 
Dicean, per quel eh' io da vicin compresi, 
Onde intender Io grido si poteo. 

47 Noi ci restammo imraobili e sosposi, 
Come i pastor che prima udir quel canto, 
Fin che '1 tremar cesso, ed ei compiesi. 



CANTULU XX. 843 

48. Apoî reluarămii a iiostră cale sântă^^), ui- 
tându-ne la umbrele carî zăceau pre pămentâ şi 
'şî reîncepuseră obicînuitulu loru plânsii^^) 

49. Şi decă nu mS înşelă memoria, nici uă 
nesciinţă nu m'a făcuţii vre-odată cu maî multă 
luptă^^), maî doritorii se aflu, 

50. decum mi se păru că amii atunci când 
cugetamii^*); nici cutezamu să întrebii, nici pu- 
teamii singurii sS v6du ver'unii lucru'^^). 

ci mă duceamâ timidG şi gânditorii. 



48 Poi ripigliammo noslro cammin santo, 

Guardando Tombre che giacean per terra, 
Tomate giâ. in su 1' usato pianto. 

4d Nulla ignoranza mai con tania gucrra 

Mi fe dcsideroso di sapere, 
Se la memoria mia in cio non erra, 

50 Quanta paremi ailor pensando avere: 

Ne per Ia fretta dimamiare er' oso, 
Ne per me li potea cosa vedere. 

Cosi m'andava timido e pensoso. 




NOTE LA CÂNTULO XX. 



(1). In Dante se luptaâ doug voinţe scâ dorinţe : una de a mal 
sta la vorbă cu papa Adrian ; alta de a se supune intimaţiunel 
făcută do acesta, ca să se ducă, căcî 'Iti făcea să pcrdă unfi timpti 
preţiosfi. Şi fiindâ-că acesta din urmă voinţă era mal bună, tri- 
umfă asupra ccleî-alte, care era de a'ş! satisface curiositatea. De 
aci sentinţa, că uă voinţă bună se luptă r&Ci în contra unei mal 
bune voinţe. 

(2). Graiâ alegorica care însemncză : plecaift cu dorinţa de a 
afla nemulţumită, de acolo de unde puteamâ atlâ totulQ. 

(3). Adecă neocupate de suflete întinse pre pămcntft. 

(4). Adecă cum se păşesce pre zidulQ uneî cetăţi ţinându-te li- 
pita de crestăturile acelui zid A, spre a nu cădea din partea ne- 
apărată. 

(5). Prin lacrimi se purifică acesta gintă de pScatultk avariţie!. 
Fie-care lacrimă ce ea versă este uă mică părticică din viţiulA 
pre care 'la depărteză de la sine prin ochi, cele douS porţi sett 
ferestre pre unde avariţia a intrata în sufletul Q sfifi. Cftnd nu va 
mal fi r6masfi nici cea mal mică urmă din acestfl viţiu, cftnd ul- 
tima părticică va fi dispăruta în formă de lacrimă, atunci puri- 
ficarea va fi îndeplinită şi sufletulti se va urca la cerQ. 

(6). Se apropia prea multa de marginea esteri6ră a cerculnl, 
unde nu rămânea Poeţilorâ spaţiu de umblata fără sfi nu fift In 
pcricolft de a cădea. Făcondu-ne astfl-felti atenţi, 4ice Srartaetini, 
că totâ acelCi cerci'i era plini) de suflete cari zăceau pre pământQ, 
Poetulu ne arată câtfl de mare este numSrulQ acestord pfic&to^, 
şi pote că pentru acesta dise in versulQ antecedenţa, că avariţia 
este rCulft care ocupă totă lumea. 



NOTE LA CAKTCLU XX. 345 

(7). Numesce avariţia, antica lupâică, căci ea este antică ca şi 
lumea in care o aduse prima invidia, adecă Satan. 

(8). Dante face aicî alusiune Ia credinţa comună a acelui timpQ, 
după care se atribuiaCl variaţiunile lucrurilorfl pămentesci miş- 
cărilorQ cerurilorfi, credinţă, observă Scartazzini, numai în parte 
primită de poetQ (confruntă C. XVI terţ. 23 şi urmălorele din 
Purgatoriu). 

(9). Meditaţiunile avarilorQ suntâ : 1" sărăcia Măriei care născu 
în staulfi la Betleem pre UomnulQ lumii, adecă pre Messia : 2** Fa- 
briciu, generala romand, care preferi aurului ce 'i oferi regele Piru, 
sfirăcia şi cu ea fidelitatea către patria sea ; 3<> Liberalitatea sân- 
tului Nicolaâ, episcoptS de Mira, care aruncă pre ferestră şi în as- 
cunsa trei pungi cu bani unui bictâ părinte cu trei fete, dăndu'i 
astâ-felâ me4iloculâ de a le mărita cu onore şi de a le scăpa de 
pericolulfi ce ameninţa castitatea lorâ. 

(10). Aceste esemple lăudabile. 

(11). AeeJeî vie(l muritore, contraria celei eterne, ce nu are fine. 
Dante şi în C. XXXIII din Purgatoriu cjice: ii virer ch'â un correre 
dtta morte. 

(12). Adecă eCi 'ţi voiCi spune, nu pentru că sperQ că 'mî vei 
reînvia memoria pre pămontG, si vei face ca descendenţii mei să 
se roge pentru sulletulil meii, ci pentru că, ca viu, ai avuţii gra- 
ţia 86 străbaţi locaşurile morţiloru. 

(13). Planta rea suntCi regii Opetingl. 

(14). Adecă în ţera creştină umbrită de uă asenienea rea plantă 
rare-ori poţi s6 culegi fructii bunii : rare-ori ese din familia (^a- 
petingilorti câte unii bunii principe. In anulfi 1300 regii aceştia 
domniaii în Francia, în Spania şi preste Neapolc. 

(15). Dante numesce aici patru din principalele cetăţi flamande, 
cu alusiune la evenimentele din 1297 .şi anii următori, în cari a- 
ceste cetăţi jucară unQ rolu importantfi. Regii Capetingi căutară 
totfi-deuna a nimici puterea vasalilorii mari şi a le răpi ţările. 
Intre aceşti mari vasali eraQ şi comţii de Flandra. (Jnido, mai cu 
semă, prin negociârile Iui cu regele Angliei, către anulii 1297, 
provocase neîncrederea lui Filip celii Frumoşii. Acesta atrase sub 
unO 6re-care pretestCi pre Guido la Corbeil, unde Mii prinse, .şi 
de unde nu'Iti libera, penC ce nu jura că va rumpe ori-ce legă- 
tură cu Anglia. Abia ensă liberaţii, comtele de Flandra 'şi călca 
jurămdntulft, .şi Filip 'i declara resbelii. llesultatulO acestei lupte 



MC) NOTE LA CANTIILU XX. 

fu tristQ pentru Guido, mal cu semă fiindfi-că Eduard alţi An- 
gliei se înpăcase cu Filip, şi liindQ-că în Flandra uă partidă că- 
rei aparţinea uă mare parte din aristocraţia, şi magistraţii din 
cetăţile cele mai mari (numiţi gens de lis) eratt partisani ai lui 
Filip. Guido mai la urmă fu silitG să facă unQ pactQ prin caro 
se obliga, a se duce cu douî din fiii sei la Paris, spre a implora 
graţia regelui cu promisiunea de a i se acorda liberă Intârcere, 
decă în timpa do unfl anQ nu s'arCi putea încheia pace. Cu t6te 
acestea, Filip, susţinendQ că comtele de Valois care fâcuse acelQ 
pactft cu Guido, 'sjî a violatG mandatulO, ţinu pre comtelo de 
Flandra cu toţi aî s6\ prisonieri, şi tracta Flandra ca uă ţeră a 
sea. Din causa ensă a prea marei presiuni ce esercitâ guverna- 
torulfl francesu Châtillon, poporulft începii a fi nemulţumita, şi 
în urmă se revolta. Armata trămisă de regele Franciel In contra 
revoltaţiloni, fu învinsă de către acesştia, la Courtrai, anulQ 1308, 
In fine după mai multe lupte, Filip încheia pace cu Flandra, 
dând libertatea lui Robert de Bcthune, fiultS celtS maî maro alO 
lui Guido, (care într'aceea murise;, şi celorQ alţi prisonieri. Apoi 
partea Flandrei, la nordti de Lis, o lasă lui Robert în posesiune, 
remânondfi Flandra meridională Franciel. — Resbu narea despre 
care vorbesce Dante aici, atinse pre FrancesI mal cu semă tn 
lupta de la ('ourtray, în cari mulţi nobili împreună cu corniţele 
de Artois '.«î oflară mortea. (Ve<|I nota 6 la C. XX din Purg. trad. 
lui Filaletes). 

(16). Istoria, (Jice Scartaccini , cunosce dou6 personagie din fa- 
milia Capeţi ngilorti cu numele de Ugo. Primulft este Vgo eel& 
Mare, duce alQ Franciel, alâ BurgundicI şi aiâ AquitanicI, comte 
de Paris şi de Orlcans, tulpina CapetingilorQ, mortA in anulQ 956. 
Alft douitea este fiulâ acestuia numita totft Ugo Capct, încoronat 
rege alCi Franciel la Reims la 3 luliu 987, şi mortO în 996. Care 
să fiă dintre el acela despre care vorbesce Dante? Mal toţi co- 
mentatorii moderni, cu Vellutello în capQ, fură de părere că Dante 
vorbesce de Ugo cel Ci Mare. Ensă ftntdiâ, Ugo celfi Mare nu fa 
chiămatti Capet, continuă Scartazzini ; alâ douilca, acesta părere 
arO contrazice versulO : Quando li regi antichi renntro tnenOf lucru 
întomplatO în 987, cu mortea regelui Ludovic supranumittt trân- 
davul Ci, adecă 30 de ani după mortea lui Ugo celQ mare. Se fiă 6re 
liulft, acelfl despre care vorbesce Dante? Ensă ftnteiâ, pentru ce artt 
tjice elii : alia corona vedora pronwssa Im tesla di mio fylio fu, dec& 



NOTE LA CANTULU XX. 347 

ela ensuşi, adecă .fiulii, fu încoronata şi domni nouă ani? Ala do- 
uilea, pentru ce 4'C6 că de Ia fiulfl sSa cominciar di costor le sa- 
crale ossa, decâ elQ ensuşi fu rege si autorulfi dinastiei Capet? 
Diiicultatea, (|ice Scartazcini, nu se pote resolve de cât admiţendCi 
că Dante, necunoscendQ prea bine istoria relativă, a confundata 
pre ambii Ugo. Astfi-felQ credO şi FUaleles, Wilte şi alţii. 

(17). Penă la Dante domniră presto Francia patru regi cu nu- 
mele de Filip, şi patru cu numele de Ludovic, cum se va vedea 
din următor ea : 

Genealogia a Capetingiloru. 

Ugo celQ Mare (Abatele) duce de Francia etc. mortCi 956 

Ugo Capctâ rege alfl Francieî din 987 996 

Robert I celQ înteleptQ 1031 

Enric I 1060 

FilipQ I 1108 

Ludovic VI celu Grosu 1137 

Ludovic VII 1180 

FilipQ Augusta 1223 

Ludovic VIII 1226 

Ludovic IX celQ Sânta 1270 

FilipQ III 1285 

FilipQ IV celQ FrumosQ 1314 

LudovicQ X 1316 

FilipQ V 1322 

CarolQ IV celQ FrumosQ 1328 

Capetingii sunta a treia dinastia care începe cu Ugo după stin- 
gerea CarolingilorQ. 

(18). Ugo Capet nu era fiula unui măcelara din Paris, ci des- 
cindea, cum liă-care scie astăzi, din puternicii comţi de Paris şi 
duci de Francia, şi douî din strămoşii sei, Roberlu, moşulQ s6Q, şi 
Eude fratele acestuia fuseseră încoronaţi ca antiregî. Etă 
ArborulQ ascendenţilorQ Iu! Ugo CapetQ 
Wittekind (adrena Germanus) 

RobertQ celQ Tare 

Eudes — RobertQ 

I 
Ugo celQ Mare 

I 
Ugo CapetQ 



Hi8 "SOTE LX CANTULU XX. 

Astfi-felO după istoria. Ensă giâ din vechime legenda luase în 
posesiune genealogia lui Ugo Capet, falsificândCi satS celG puţinO 
întunecândQ adevCrulft istoricii. Se potu distinge trei diferite le- 
gende. Una este Iryenda religiOsâ după care Ugo descindea din Sân- 
tulO Arnolfu (morta 6i0) duce alu Austrasieî, nainte de a fi epis- 
copii în Lorena. A doua este legmda reală, care face din Ugo Ca- 
petu unO descendinte alu lui Carolft cela xMare. A treia este le- 
genda populară, care este aceea de care se ţine Dante, singura 
pote cunoscută lui. Gia cronicariulQ Gioranni Villani conţi mpo- 
ranulii lui Uante, nu numai că o referă, ci o referă ca uă cre- 
dinţă generală. Aceca.-ji legendă se repetă într'unG romanii ger- 
manu din 1508 intitulata : Ein licpliclirs L'^sen, von der irahrhaftigen 
Hislorie ivie einer, der da hiesn Hug Scliapler und ivar Metcyers 
(îeschlrclil, ein gen'alliger Kunîg cu Franlireich ivard ele. Mai impor- 
tant este la Clianfton de Gest-' de Jlw/ues Capet, uă forte antică po- 
emă tipărită pentru prima oră la Paris de Marchcsula de la Orange 
în ISG'f. In acesta cânteca se citesce : 

Ce fu Huez Capetz, c'on appelle bouchier 

O fu voirs mais moult pou en savait du metier 

Ly peres Huon que je vous dis 

Lire fu d'une villo (jui ot nom Bougensis; 

Sages fu et soutis, et si etait toudis 

A Paris ă le court du fort roi Louis 

Or ama par amour ly chevalier nouris 
line gente pucelle qui ot nom lîeatris, 
Taut etait belle et douce ; car si en fu sourpris 
Li noblcs chevalier qui sou cuer y ot mis 
Qui le (ist demander a donc par ses amis 
Au pere la pucelle qui d'avoir fu garnis ; 
liouchicr fu li plus riche de trestout le pais. 
La şesespre-zece ani Ugo 'şi a risipita totfl patrimoniulO. Eltt 
se duce atunci la Paris spre a cere ajutora măcelarului Simeon 
unchiula s6Q : 

- «Biaus niez, dist ly bourgois, nous vous responderon 

«Ie n'ai fii ni fille de men generasion 

«Ou demeurey cheens sy vous aprenderon 

«A tuer un pourchiel ou buef ou un mouton 

*^e tres bien vous portez, quonque vaillant avon 
«Arez apres me mort! Ie n'ai hoir, se vous non » 



NOTE LA CANTULU XX. 349 

Ensă Ugo nu primeşte propunerea unchiului SS& măcelarti : 
— «Biaulx oncle, dist Huon qui le cors avait bel 
«De votre raarchandise ne saize point le piei 

«Vos buez ne quier tuer, ne mouton ne aignel 

«Car j'ai appris mestier plus faitis et plus bel, 
«Ie sais de toutes armes armer un damoisel 
«Et courir k la joute aussi sur un moriel, 
Ugo începe uă viueţă de aventuri, scapă pre regina Francieî, 
se căsătoresce cu fiica eî şi devine rege. Etă în fine legenda forte 
răspândită în timpulâ luî Dante şi raportată de dcnsulii aicî. — 
«La tradition sur l'origine des Capitiens, scrie Ozanam (Purg. 
pag. 326) s'etail si bien repandue en France ă la fin du treizieme 
siecle, que vers 1291- le moine Iperius, dans la cronique de saint 
Bertin, se croyait oblige de combattre l'opinion des ignorants et 
roturicrs qui faisaient venir Hugues Capet de souche plebeiene. 
Cette croyancc dcvait s'accrediter au dehors.» Se dice că regele 
Francisc I când i citi Alamanni acestft versG din Dante FigUuol 
fui d'un beccaio dl Parigi, întrerupse lectura niâniatQ dicendâ : 
Que je n'enlende plus parUr de ce ridicule atilcur (Ve^i Ferracci, Ma- 
nuale dantesco pag. 40î) din Voi. V). 

(19). Adecă dinastia CarolingilorO. Etă istoria. După mortea lui 
Ludovic IV în anulti 9.')4 se alese rege fiulfl sCu cclO maî mare 
Lotariu, abia de patru-spre-zece anî, care pentru acesta era rege 
numai cu numele, pre când Ugo cela marc şi apoi fiul a s5fi Ugo 
Capet eraG regi de faptO. Lotariu muri la 986. I urma Ludo- 
vic V, care muri fără copii 15 luni în urma luî Lotariu (^987). 
După mortea lui Ludovic V, nu mai rdmânea do câtu unti sin- 
gurO vlăstarG din dinastia Carolingilorâ, Cârd, fratele lui LotarQ 
şi unchiulfi lui Ludovic V, cu unG fifi alu s6ti numitQ Otlone. 
Ensă Carol se făcuse vasalulG imperatoriloru (îermaniei, şi prin 
acesta 'şi atrăsese ura naţiuneî francese. Ugo Capet profita deră 
de acesta circumstanţă pentru a ocupa tronulfl, şi se încorona 
rege la Reims chiar în acelQ anO. Carol voindCi a recăp6ta tro- 
nulti strămoşilorQ s6i cu spada, fu asediatft de Ugo Capet la Laon, 
trădatâ de episcopulG acelei cetăţi şi consemnata în manile ad- 
versarului s6a în anulu 989. Ugo Capetu 'Iu arunca într'unfl turnfi 
împreună cu soţia sa, şi 'IQ ţinu astft-felu penC la morte (991). 
Ottone fiula lui Carol muri la 1005 fără copii ; doui alţi fii ai lui 
Carol cari se născuseră în închisOre, se rcfugiară în Germania, 



3r,() NOTE LA CAM'L'LU XX. 

unde muriră necunoscuţi. AstD-felO se stinse dinastia Carolingi- 
loru. Cine ore se fiă acum acelQ iinulu despre care vorbesce Danie? 
Nainte de tote, (Jicc Scarlaccini, vomG repeţi că celfl care vorbesce 
cu Poetulfl nu pote fi Ugo celti mare, căcî Ia m6rtea luî (956) raai 
trăiaa ancă celQ puţinii dotiî descendinţî din reglî antici, fraţii Lo- 
tarO şi Carol. Decă cel O care vorbesce aici este Ugo Capei fiulQ 
lui Ugo ceift mare, singurulo vlăsiarâ din dinastia Carolingilorâ, 
va fi Carol fratele lui LotarO, şi pen6 aci Dante merge în acorda 
cu istoria. Ensă de acesto ultimQ vlăstarQ, elO adaogă că se în- 
velise în vestimentQ cenuşiu, şi aici începti dificultăţile. Decă arft 
fi adev6rat(i ceea ce afirmă VelhiteUo de Carol de Lorena, fratele 
luî LotarO, că se purta in cenuşiu (andava restito di higio), seQ 
•deci s'aru putea primi interpretaţiunea că Dante prin panni bigi 
înţelege vestimentulu de supusOj în raportG cu splcndorea man- 
tiei regale, asia că rendvto in panni bigi insemneză despoiatO de 
purpura regală, orO-ce dificultate arti dispărea. Ensă frasa rendulo 
in panni higi, decă nu voimO s6 scâlciămîi cuvintele, nu pote în- 
semna de câtG că se fâcit călugăru, cum într'adevSriS înţeleseră 
cei mai mulţi comentatori. Carol I duce alQ Lorenei, fratele lui 
LotarQ şi ultimula vlăstarG alO Carolingilorîi nu se făcd ensă de 
locO călugărfl, nici ducea uă viaţă modestă şi solitară cum (Jicti 
unii comentatori. Din contră, arhiepiscopulG din Reims 'i imputa 
în publicfl într'uă adunare, că nu era de locfi religioşii. QueUe 
digniW, esclamă archiepiscopulu, ponvons noxis conf^r.r ă Charles 
que J'lionnenr ne goureiiie pas, qne Fengourdissement thierre, qui s^est 
di^gradi' aii point de n'avoir poini horrcnr de servir ă un roi ^tranger 
et de se vicsallier ă nne femme de l'ordre des vassaiix. Asia deră, decă 
acestQ nmiJii care era ultimulii din nemulu regilorâ antici, nu 
pote fi de câtu Corol de Lorena, care totuşi nu se călugări, cum 
se pote face, ca Dante s6 fiă de accordQ cu istoria? Nou6, 4'ce 
Scartazcini, ni se pare afară de ori-ce îndouială, că Dante schimbă 
aici pre ultimulG dintre Carolingi cu ultimulfl dintre regii mero- 
vingi, confundândo pre Carol de Lorena cu Childeric III, cu care 
se stinse dinastia Merovingiloru, şi care într'adev6rti se călugări, 
după ce fu depusO, în anulQ 752. (AstO-felft FiMetes, Wilte, van 
Mijnden şi alţii). 

(20). Scartaccini: «aici la rigore s'arO putea presupune că vor- 
besce Ugo celO marc, eră nu Ugo Capet; ensă amG ve<Jutti că 
•cuvintele versurilorfl antecedente nu potG fi 4'se de câtti de acestO 



NOTE LA CAKTULU XX. . 851 

din urmă, şi că celQ care le raportă la priniulu, trebue s6 se pună 
în contradicţiune cu cronologia. Repeţimti : Dantc nu a sciutO se 
distingă pre cele două personagie, nefiinda prea vCrsatG în isto- 
ria acelui timpii şi qcelei stirpe. De altmintrelea este sciutO că 
Ugo Capet încorona pre fiulîi săft Robert I, degia în anulO 988, 
adecă în anulG după propria lui alegere. Michelet : Ceci est exact 
au sens lill^răl. Oii sail qu'Huyues Capet ne voulut janiais porter la 
couronne. Jioberl est le premier des Capeliens qui la porta. Şi Ocanam 
(Le Purgatoire p. 324): Selon la chroniqnc de Saint-Martial de Li- 
moges, Hugties refusa de porter le diademe. Mais roulant assurer la 
succesion an frâne, ii retit faire conronuer son fii s Hobert.» 

(21). Ossele FilipilorO şi LudovicilorO, şeii stirpea regală a Ca- 
petingilorO. Osse aici pentru persone. Se scie că regii Franciei e- 
raii unşi în catedrala din ReimS. 

(22). Ludovic IX se căsători în 1234 cu Mărgărita fiica mai mare 
a Iul Raimond Berengar, comte de Provenţa ; după mortea com- 
telui, Carol de Anjou fratele lui Ludovic IX se căsători cu Bea- 
trice, fiica mai mică a lui Raimond şi moştenitorea Provenţiî. 
Toţi comentatorii vechi, afară de Lombardi, şi cei mai mulţi mo- 
derni înţelegii prin dota Prorenfală, averile şi statele lui Raimondti 
parte obţinute prin dotă, parte moştenite de gineri. 

(23). Dante lasă pre Ugo s6 (Jică, Tdupă cei mai mulţi comen- 
tatori) că, câtii timpii dota Provenţală nu răpi descendinţilorG sei 
ori-ce ruşine, ei într'adevfirii puţinii preţuiaii, adecă nu se distin- 
geaţi, nici prin virtute, nici prin arme, deră celii puţinii nu făceaii. 
fapte rele, fraude, violenţe etc ; ensă când avură marea dotă Pro 
venţală, începură numai de câtQ a deveni sfruntaţi şi audacî, gu- 
vernăndu prin forţă şi minciună. Danto are mai cu semă aici în 
vedere pre Filip IV celii Frumoşii şi jafulii ce comise acesta asu- 
pra lui Eduard î alii Angliei, pre care 'IQ despoiâ de posesiunile ce 
avea în Franci i. TotG prin forţă şi minciună ocupa şi Flandra 
meridională. 

(24). Aceste ouvinte suntii uă amară ironia repeţită de trei ori 
şi care insemneză: spre a repara unii rSu făcîi unulii mai mare. 
PontliieU în Picardia, Gasconia şi Xormandia aparţineau Angliei. 
Acesta din urmă fu anossată Franciei de Filip August în 1204. 
Gasconia fu de asemenea răpită lui Eduard I alii Angliei de către 
Filip celii Frumoşii, precum şi Ponlbieu. 

(25). Adecâ Carol de Anjou care în 126.') răpi legitimului s6u 



852 NOTE LA CANTULU XX. 

posesorii, Conradin de Hohenstaufen, regatulfi Neapoluluî şi alţi 
Siciliei, ucidcndfi pre acesta. 

(26). SântulG Tema de Aquino, ii Dottore Angelico, născuta la 
1224, muri se (Jice înveninata de Carol de Anjou la 1274, spre a 
nu se maî duce la conciliulti din Lion, unde fusese chiămatâ de 
papa Gregoriu. Carol se temea ca sântulti se nu relateze ceva în 
desfavorea luî, şi ca s6 împcdice acesta, consiliata se (Jice de că- 
tre unO intima alG săQ, puse s6-lfl otrăviască. «Şi totuşi, esclamă 
Luhln, PoctulQ puse pre acestu Carol în Antipurgatoriu ! ! Cum 
se pote esplica acesta? Eu aşi li de părere că Dante, când puse 
pre Carol de Anjou în valea PrincipilorO, nu cunoscea tote acele 
nelegiuiri. Şi decă n'arfi fi asia, atunci nu Dante 'IG va fi pustl 
acolo, ci opiniunea publică, ce fu favorabilă lui Carol, .şi Dante 
cu aceste amende voi a'lQ îndrepta.» 

(27). După Dante descrie obiceiulO sCu, evenimentele posteri- 
ore anului 1300, în formă de profeţia. — AcestG altti Carol este 
Carol de Valois, fiulu lui Filip Indrăsnetulti (le Hardi) şi fratele 
lui Filip celo Frumosu. Elu avîi ca apanagiu comţiile de Valois 
şi AienQon, şi prin matrimoniul s5Q cu Eleonora, fiica mai mare 
a lui Carol II de Anjou, deveni la urmă comte de Anjou. Elii fu 
instrumentulQ lui Bonifaciu VIII. Contimporanii 'IG numiră în bat- 
jocură Fără, Ţ^ră. Carol veni în Italia chiămatâ de Bonifaciu, la 
1301, şi fu trămisu la Florenţa sub pretestfi de a o pacifica. Fruc- 
tulu nobilei sele misiuni fu alungarea AlbilorQ şi esiliulO Iui Dante. 
După ce trăda Florenţa cu titlulu de pacificatorO, trecu în Sici- 
lia, unde deşerta cetăţile şi câmpiile, şi unde armata lui fu de- 
cimată de bolă, din care causă fu silitG să plece cu puţină onore, 
Elti muri la 1324, lăsându unu fiu, care se urca pre tronulâ Fran- 
ciei cu numele de Filip VI, şi începu ramura principilorO de Va- 
lois. Despre acestu Carol se dise, că fu fiu de rege, tatăltl unul 
rege, şi nici odată rege. 

(28). Carol nu avu nici uă armată, ci eşi din Francia armata 
numai cu arma trădării şi a minciunii. 

(29). «In acelft timpO Florenţa era corpolentă şi plină de cetă- 
ţeni umflaţi de superbia, şi Carol 'i deschise pântecele atâta câtG 
'î eşiră intestinele, adecă principali cetăţeni, dintre cari fu şi Dante.» 
Be n ven u Io Ba ni ba UI i . 

(30). AcestG descendinte alQ lui Ugo este asia de coruptG că 
cele mai rele fapte ale luî i se parG nimica. 



NOTE LA CANTULU XX. 353 

(31). Acesta Carol este Carol II regele Apulieî, care călători în 1305 
pre fiica sea Beatrice cu Azzo de Este. Mulţi dintre comentatorii 
vechi 'I impută acesta căsătoria ca unO traficO, şi numescti chiar 
suma (30 seâ 50 mii de fiorini) ce arâ fi data bătrânul Q marchesti 
Azzo VIII, ca sS aibă de soţia pre Beatrice. Carol fu prinsG pre 
nava soa pre când se luptă in contra armatei aragonese, in gol- 
fulQ Neapolului. 

(32). Adecă pentru ca s6 apară mai puţinO oribile tote faptele 
rele ale descendinţilorîi mei, atâta cele trecute, câta şi cele vii- 
tore, ei vora săvârşi fapte multa mai infame. — Face alusiune 
Ia discordiile dintre Filip cela frumosa şi Bonifaciu VIII. VSda, 
^ice Ugo, pre descendenţii mei intrânda în Anagni (uă cetate din 
campania Romei), dcsfăşurânda bandierele cu fiorea crinului 
(stema Franciei) şi prin(Jenda pre Vicariula lui Crist. Bonifaciu 
fu prinsa în 1303 prin ordinula lui Filip cela Frumosa regele 
Franciei, de Nogaret generalula s6a şi de Sciarra Colonna. «Se 
4ice că acesta din urmă ara fi data uă palmă Pontificelui, care 
în vestimente pontificale, stânda pre trona, asceptâ cu demnitate 
pre inemicii sei armaţi. Bonifaciu nu supravieţui acestei ruşinî 
păţite, de câta numai puţine (\'\\e.» Luhin. Dante nu era amicula 
lui Bonifaciu, principele noxiUwii Farisei; cnsă ela consideră în- 
tr'dnsula sacra personă a vicariului lui Crist, şi religiunea ultra- 
giată. Pentru aceea (|ice Ugo, că alături cu acesta enormitate, tote 
cele alte crime ale deycendinţilora lui, vora W nimicuri. — «Dante 
^ice Ocanam, esf rennenii poHtique de lioni/acc ; ii eroii lui devoir 
son exil, l'axserrissnnml de sa palrie ; ii l'accnsr df fraude, de si- 
tnonie, d'usurpatiou ; ii setnbli ra mrmc, an XXVll^' chant du Paradis, 
rt'roqtier rndoule la leijilimile de ce pape. 3/at.v en pri'senre du crime 
d'Anayni, son nme valholique sVnieut ; ii ue roii plus que le Chrisl cap- 
tif en la personue de sou vicaire. 

(33). Aceşti r/7 lălrunl, sunta fără îndouială cei doui capi ai a- 
lentatului în contra lui Bonifaciu, (îulielm Nogaret şi Sciarra 
Colonna. 

(3i). Xoulu Pilal este Filip cela Frumosa, care dete pre Vica- 
riula lui Crist in manile inemicilora sei de morte, Colonna. 

(35). Adecă persecuţiunea şi mortea lui Bonifaciu nu'i sunta de 
ajunsa, ci ela fără resrriplii 'şî duce cupidele rele în templu. Dante 
face aici alusiune la una fapta durerosa, la supresiunea avutului 
ordina militară ala Templierilera. ordonată de Filip cela Fruraosfi 

23 



354 NOTE LA CAKTULU XX. 

Ia 1307. Mulţî din nefericiţii Templieri fură prinşi şi arşi de viî, 
eră averile lorO fură confiscate de Filip. Acestea se petrecură în 
timpulQ pontificatului lui Clementiu V. — Frasa senca decreta 'şl 
are justificaţiunea în aceea, că pre când papa (Clementiu V) prin- 
tr'uă scris6re de la 24 Augustfi 1307 adresată regelui, declarase 
că voet>ce sfi facă cercetări în privinţa acusărilorft aduse acestui 
ordina, şi s6 'şl reserve hotărirea în acesta afacere, Filip, în modft 
arbitraro, aresta la 13 Octombre următorii pre toţi Templierii din 
RegatulG Franciei, şi puse secucstru pre tote bunurile lorti. — 
(,Vedi: lacopo Ferracci, 'Manuale dantenco, Voi. V, pag. 413. XX, 92). 

(36). Jfe.sfmnarca este podepsa. «Hesbunarea lui D-zeti este jus- 
tiţia, sancţiunea legii» Srartacciui. Totii Svarta^cini: Oamenii, de 
şi dorescu resbunarea, nu suntO totuşi şicuri de a o şi putea e- 
secuta, şi 'şi vorsă fără de timpii mânia lorG ; din contră D-zeti, 
care scie, că păcătosul ti nu pote scăpa de resbunarea sea, e li- 
beru do pasiunile omencsci şi asceptă pacinicQ timpulti el. Cer- 
titudinea rcsbunării 'i îndulcesce mânia. Acesttl versO obscura a 
fostti interpretata în multe moduri. Kcă alte câte-va interpretări : 
«Domne, nu considera păcatele mele, ci cată la nespusa tea mi- 
scricordiă, şi după dOnsa îndulceşte mânia din sufletulti tSft.» 
Otlhno. Ugo ensă doreşte togmai contrariulft. lienrennto Uamhaldi : 
«Când ore voiţi li în Paradisfi a vedea în tine, ca într'uă oglindă, 
rfs!»unarea tea în contra lui Filip şi a nemulul s60, care nereve- 
lată va fi mai dulce, căci este mai cugetată.» Ensă Ugo nu do- 
resce s6 vedă resbunarea în ParadisO, ci o doresce să se reali- 
seze câta de curendti pre pămOntii. — Bninone Bianchi interpretă 
mai bine: «D-/eîi nu pedepsesce îndată pre celti care 'lâ ultra- 
giază, căci elii este eternu, şi mânia Iui este temperată prin ve- 
derea unei resbunări, care nu-i pote scăpa.» 

(37). Adecă de Vergina Măria. Dante a întrebata pre Ugo dou8 
lucruri. Anteiti despre condiţiunea lui ; apoi pentru ce numai eltt 
singura reamintescc esemplele de sărăcia şi de liberalitate. Ugo 
'i ^pune că aici asemene esemple se reamintescti numai ^iuB, şi 
noptea din contră se reamintescti pedepsele cupidităţii. 

(38). Pygmalion regele Tirului, dominaţii do cea mal cumplită 
avariţiă, ucise pre Sicheu, unchiulti şi cumnatulQ s^fi (soţiulik Di- 
donoi), pentru a'şi apropia bunurile acestuia. 

(3i0- Mida, regele Frigiei, ceru lui Bacu s6'I acdrde graţia de a 
schin)ba totCi ce va atinge în aurti. NesocotitulQ fu au4it& şi re- 



NOTE LA CANTULU XX. 355 

cunoscu îndată imprudenţa cereriî sele, neputendG nici a maî 
mânca nici a ma! bea, căci totulfi se strămută în aurii. Atunci 
Bacu ca sS-lQ scape de unti darQ ce 'î era aşa de funestfl, 'I 
<Jise să se scalde în undele Pactolulul, care din acelG momentâ, 
cjice fabula, conţine în sine aurQ. — Mida este simbolulti avarului, 
pre care avariţia nu-lO lasă nici să mănânce, nici să bea; pentru 
care orî-ce lucru este ca cum n'artl fi. Nebunia lui este mal multa 
ridiculă de câta esecrată. 

(40). Acam 'şî apropiase în contra comandamentului lui D-zeQ, 
uă parte din preda de la Icricho, şi din acesta causă fu lapidatO. 

(ti). Safîra şi soţiuift el Anania cădură morţi la piciorele Sân- 
tului Pietru, pentru că reţinuseră uă parte din preţulQ unui câmpfi 
ce venduse. VecJI Actele apostoliloru Cap. V. Anania şi Safira suntâ 
simbolulâ avariţiel mincinose, ipocrite, care voesce a se orna cu 
mantia liberalităţiî. 

(42). Eliodor trămisâ de Seleucu, regele Siriei, ca s6 răpiască 
tesaurele templului din Ierusalim, cum călca pragulQ templului, 
T apării unfl omG armata şi călare, care 'IQ sili sfi fugă. 

(43). Adecă în totG cerculQ acela se reamintcsce infamia lui Po- 
limnestor; numele sfiti infamti ocolesce totO cerculfi acela. — Po- 
limnestor regele Tracici şi ginerile lui Priam, ucise pre Polidor, 
fiulO acestuia, spre a'i răpi bunurile; Ecuba soţia lui Priam, ca să 
'şl rSsbune, sc6se ochii lui Polimnestor şi apoi 'Iti ucise. 

(44). Marcu Liciniu Crassu senatorQ romanQ, forte avutQ şi 
f6rte avarfi, muri într'unO resbelQ cu Părţii. CapulO s6ii fiindâ 
tăiatfi, fu dustl la regele Orode, care vCrsâ în gură aurtî topitti 
(}icândti : De aurG fuseşi setosu, bea aurQ acum. 

(45). Ugo nu era singurO, care cânta, care propunea esemplele 
de liberalitate şi de serăciă, ci singurulu în acesta locil, care cânta 
tare, pre când cel-alţl cântaG pote încetă ; de aceea crezuse Po- 
etulQ că numai Ugo cânta. 

(46). CândO unG sutletîi ş'a îndeplinita timpulO purificării, şi 
se sc61ă ca sS se urce la cerâ, totâ muntele se cutremură, ceea 
ce este ca unO semnalQ datu sufletelorfl din Purgatoriu, ca sS 
Bcie că unulG dintr'enselc a învinsa şi acum merge în Paradisfi. 
Ceva asemene vedemu şi în InfernO. Acolo ensă cutremurulti e 
semnfi că sufletele afl ajunsQ în turmentele eterne ; în Purgatoriu 
din contră, că turmentele afi încetatQ pentru suflete. In Infernâ 
dnpă cutremurO urmeză fenomene teribile, cari ameţescti şi pri- 



356 ^'OTE LA CAXTULU XX. 

vezâ de simţire pre omfi ; în Purgatoriu cutremurulG este urmattk 
de unâ imnft de bucuria cantata de mii de suflete !n corfi. In In- 
fernA e unâ cutremura de spaimă ; in Purgatoriu muntele se cu- 
tremură şi resună imnulâ bucuriei. 

(47). Insula Delos din ArhipelagG era necontenita agitată de cu- 
tremure, cari încetară îndată ce Latona veni într'ensa se nască 
pre Apoline şi pre Diana, cei douT ocliî di cet-ului: Sorele şi Luna 
Acesta esprcsiune cjice Arlaud de Montaur, ne reamintescc uă es- 
presiune a cancelariei Portei Otomane, care numiă pre România 
şi pre Moldova, cei doui ochi aî Turciei asupra Europei. 

(48). Acesta este începutul Q imnului cântatO de ânger! la nas- 
cerea lui Crist. Printr'acestO imnft ângerii lăudară pre D-zeG de 
a fi trâmisfl pro liulfl s6G pentru rescump6rarea genului omenescti, 
şi acelaşi imnu resună din noâ când unâ suflelâ a devenitO pen- 
tru totd-deuna liberO, purii pentru a se urca la stele. Acelaşi imnti 
la începutulQ şi la îndeplinirea redempţiunci. *Scarlaccini.» 

(49). Eraţi în îndouială, neeunoscendo causa cutremurului, şi 
a cântării imnuiul. Benvenuto Jtambaldi esplică : eramâ surprinşi 
de dulceţa acelui imnâ. 

(50). Adecă imnulil. 

(51). Calea nostră prin Purgatoriu, care este sântă, fîindfi calea 
penitenţii. BttH. — *Cale sânlă, precum generalmente nu este ca- 
lea vieţii ndsire. «Prin acesta cale se înţelege aceea făcută de Po- 
etG în poema sa cu fantasia; o numesce sântă căci o face prin 
regiunile Purgatoriului locuite de spirite sânte, şi iiindâ-că este 
îndreptată către uă ţintă cu totulft religiosă şi morală.» Gioherti. 

(52). Sufletele 'şi întrerupseseră unO momenta neincetatulQ loriS 
plânsă pentru a cânta Gloria in excelsis ; îndată ce termină cân- 
tulO, ele reîncepă a plânge şi a se văeta 

(53). De a afla de unde proveniâ acela cutremura, şi aceltk 
cânta de Gloria etc. 

(54). La Cutremura. 

(55). Ea singura nu puteama afla causa cutremurului şi a cân- 
tului. 



■ — O QOJQQJ^jttiB^» 




CANTULtr XXI. 



1. Setea lirescă'), ce nu se potolesce vre 
odată de câtft cu apa din care, ca gratia, cerii 
s§ bea femea samarilenă^), 

2. mg turmentil, şi graba mg îmboldii pre 
Impedicata cale^) în urma Călăuzei mele; şi 
de jusia rgsbunare efl compălimiamfl*). 



ural, n\ 



358 CANTULU XXI. 

3. Şi ecă, astii-felii cum scrie Luca, că se 
arăta Crist, sculatu din sepulcru-î, la douî ce 
eraii pre cale^), 

4. ni se arâtâuă umbră 6). şi îndgrfitulti nostru 
venia uitându-se la sufletele cari zăceaţi prejosft; 
nici luarămu sema la ea, penă ce nu grăi maî întâiti 

5. (Jicendu: — «Fraţii meî. dea-v6 Domnulţi 
pace!» Noî ne înt6rserămii răpede şi Virgiliu 'î 
răspunse prin semnultî ce corespunde la acesta. 

6. Apoi începu: — «In fericitulii conciliu ad- 
mită- te în i^ace curtea cerescă*^), ce mă relegă 
în etern ulii exiliu.» 

7. — «Cum!» — diseelîi, şiîntr'aceea păşiamii 
iute, — «de sunteţi umbre, pre cari D-zeîi susti nu 
le primesce, cine ore v'a însoţită atâta pre a sea 
scară®)?» 



3 K^ ecco, si come ne scrive Luca, 

Che Cristo apparve a 'duo ch'erano in via, 
Ciiă surto fuor ilclla sepulcral buca, 

i Ci apparve un'omhra, e dielro a noi venia 

Dappie guardando la turba che giace; 
Ne ci addemmo di lei, si parlo pria, 

5 Dicendo: Fraţi miei, Dio vi dea pace. 

Noi ci volgemmo subito, e Virgilio 
llende Iui '1 cenno eh' a cio si confacc. 

G Poi comincit^: Nel beato concilio 

Ti ponga in pace la verace corte, 
Che me rilcga nell' eterno esilio. 

7 Come ! diss' egli (e parte andavam forte). 

Se voi siete ombro che Dio su non degni, 
Chi v'ha per a sua scala tanto scortc? 



CANTULU XXI. 859 

8. Şi doctorul îi meu: — «D6că observi semnele 
ce portă pre frunte acesta, şi pre carîângerulu le 
face, vei vedea că cu ceî buni i se cuvine să dom- 
niască^). 

9. Ensă pentru că aceea^^) care di şi n6pt.e t6r- 
ce, nu 1 torsese ancă caerulti ce Cloto pentru 
fiă-care dispune şi mesoră; 

10. sufletulii seii, ce ţie şi mie frate ne este, 
venindtt susu, singuru nu putea veni, căci nu 
vede după felulâ nostru ^^). 

11. Pentru aceea fuî trasu din larga gură a In- 
fernului, afară, spre a'î arăta, şi 'î voitt arăta na- 
inte, câtu'lu va putea conduce a mea sc^lă^^^. 

12. Der spune-ne de sciî, pentru ce 6ve se de- 
ţină muntele astfi-felu, si pentru ce toţi într uă vo- 
ce, pen6 la muiatele luî p^le^^j, părură că strigă?» 



8 E ii Dottor mio : Se tu riguardi i segiii 
Che questi porta e che l'Angel proflila, 
Ben vedrai che co'buon convien eh' e'rcgni. 

9 Ma perc.he lei che di e notte lila. 
Non gli avea tratta ancora la conocchia, 
Che Cloto impone a ciascuno e compila ; 

10 L' anima siia, eh' e tna o mia sirocch'.a, 
Venendo su, non potea venir sola; 

Pero eh' al nostro modo non adocchia: 

11 Ond'io fui tratto fuor dcll'ampia gola 
D'Inferno por mostrarli, e mostrerolli 
Oltre, quanto '1 potră menar mia scuola. 

12 Ma dinne, se tu sai, perehe tai eroii 
Oie dianzi ii monte, e perehe tutti ad una 
Farver gridare inlino a' suoi pie molii? 



360 CANTULU XXI. 

18. Atâta 'mî nimeri în ţinta dorinţei mele, 
întrebândtt, câtu setea mea se maî potoli prin 
speranţă numaî^^). 

14. Acela începii: — «Nici unu lucru nu în- 
cercă religiunea muntelui fără de ordinu, setl 
care se fiă afară din usu^^). 

15. Liberii de orî-ce schimbare e loculîi aces- 
ta^^); din ceea ce cerulu, delasine în sine primesce, 
se întemplă schimbare aici, ci nu din altă causă^^), 

16. Pentru aceea nici ploie, nici grindină, 
nici neuă, nici rouă, nici brumă maî susii de 
scurta scărişoră cu trei trepte, nu cade. 

17. Nuorî deşi nu se arată, nici rari, nici 
fulgeru, nici fiica luî Taumante^"^), care din- 
colo adesea schimbă de regiune ^^). 



13 Si mi die diinandando per la ciuna 

Del mio desio, che pur con la speraiiza 

Si fece Ia mia sete men digiuna. 
li Quei cominciu : Cosa non e che sanza 

Ordine senta la rcligione 

Della montagna, o che sia fuor d' usanza. 

15 Libero e qui da ogni alterazione : 
Di quel che M Cielo in se da se riceve 
Ess^erci puote, e non d'altra cagione : 

16 Perche non pioggia, non grando, non neve, 
Non rugiada, non brina piîi su cade, 

Che la scalctta de' tre gradi breve. 

17 Nuvolc spesse non paion, ne rade, 
Ne corruscar, ne figlia di Taumante, 
Che di la cangia sovente contrade. 



CANTULU XXI. H61 

18. Aburii seciî-^j nu se redică maî susii de 
vârfulil celoru trei trepte de cari vorbii, unde 
vicariulu luî Pietru *şî rezimă pici^reie^^). 

19. F(5ie se cutremură maî josii, puţinu sett 
multti ; ensă prin ver unu ventu ce s'arii ascunde, 
nu scitî cum, în pământii, aici susii nici odată nu 
s'a cutremuratu^a), 

20. Se cutremură acesta munte, când ver'untt 
sufletti se simte asia, câtu sâ se sccSle şeii sS se 
misce a se urca la cerft, şi atare strigătu *lîi în- 
soţesce^^). 

21. Uă probă a purificării e singura voinţă^*), 
care cu totultî liberă a'şî schimba locaşulu, sur- 
prinde sufletulii, şi 'î e cu sporu voinţa. 

22. Eltî maî înteiu voesce^^); deră 'Iii opresce do- 
rinţa, prin care divina justiţia voesce ca elii către 
turmentii se încline, precum odinioră către picaţii. 

18 Secco vapor non snigo piîi avânte 
Ch' al sommo de'tre gradi eh' io parlai, 
Ov' ha '1 vicario di Pietro le piante. 

19 Trema forse piu giu poco od assai ; 
Ma, per vento che in tcrra si nasconda, 
Non so come, quassîi non tremo mai : 

20 Tremaci quando aJcuna anima monda 
Si scnto si, che surga, o che si muova 
Per salir su, e tal grido seconda. 

21 Lclla mondizia ii sol voler fa pruova, 
Che, tutto libero a mutar convento, 
L'alma sbrprende, e di voler le giova. 

22 Prima vuol ben ; ma non lascia ii talcnto, 
Che divina giustizia contra voglia, 

Come fu al peccar, pone al tormento. 



362 CANTULU XXI. 

28. Şi eu oareamiizăcntuîn acestu turmenta 
maî multu de cinci sute anî, numai de curend sim- 
ţii dorulu unui locasiu maî bunii'-^). 

24. De aceea simţit'aî cutremurultt şi pre pie- 
sele spirite prin totil muntele aducend laudă ace- 
lui Domnu, ca se le îndrumeze maî îndată în susti. » 

25. Asia 'î vorbi; şi fiindu-că cu atâtu maî mulţii 
se gustă beutura cu câtu e setea maî mare^^)^ 
nu aşî putea spune cătu mă mulţumi. 

20. Şi înţelepta călăuză: — «Acum vSdtî laţulti» 
care ve prinde aicî-^), şi cum te desfacîdintr'^nsul, 
dincarecausăse cutremură şi voîve înveseliţî. 

27. Placă-tî acum să sciâ, cine aî foştii, şi 
arată-mî cu ale tele cuvinte pentru ce aî ză« 
cutCi aici atâtea secule?» 



23 Etl io che son giaciuto a qucsta doglia 

Cincfuecento aniii e piu, pur mo sentii 
Libera volontă di miglior soglia. 

2 t Pero sentisti ii tremolo, c li pii 

Spirit! per Io monte render lode 
A (jucl Sign<r. che tosto sn gl'invii. 

2') Cosi gli disse; e pero che si gode 

Tanto del ber quant'e graii.Ic la sete, 
Non saprei dir (juant' e' mi fece prode. 

2() K ii savio Duca : Omai veggio la rete 

Che (fui vi piglia, e come si scalappia, 
Perche ci trema, e di che congandete. 

27 Ora chi foşti piacciati eh' io sappia, 

E, perch(> tanti secoli giaciuto 
Qui se', nelle parole tue mi cappia. 



CANTULU XXI. 86:^ 

28. — «In timpuli^ când bunulu Titu^^) cu a- 
jutorulâ supremului Rege resbunâ rănile, prin 
cari eşi sângele celu vendutu de luda. 

20. cu numele care maî multu dureză şi se 
on6ră, eramu eii dincolo (respunse acelu spiritu) 
f6rte faimosu, deră nu şi cu credinţă^o). 

30. Atâtti fu de dulce suflarea voceî mele, că, 
Tulusanii fiindii, Roma me atrase într'ensa şi a- 
colo meritaiii să mi se orneze templele cu mirttî^^). 

31. Staţiu mă numesce ancă lumea de dincolo. 
Cântaiă Teba şi apoi pre marele Achille, ensâ 
căduî în cale cu a doua sarcinâ^^). 

32. Ardoreî mele 'î fură semenţiă scânteele 
divinei flăcări, cari me aprinseră pre mine, 
şi au aprinsa maî mul^î de-o miiă^^); 



28 Nel tempo che ii buon Tito con 1' aiuto 
Del sommo Rege vendico le fora, 
Ond'usci '1 sangue per Giuda venduto, 

29 Gol nome che piu dura e piu onora 
Er' io di lâ., rispose quello spirto, 
Famoso assai, ma non con fede ancora. 

30 Tanto fu dolce mio vocale spirto, 
Che, Tolosano, a se mi trasse Roma, 
Dove mortai le tempie ornar di ujirto. 

31 Stazio la gente ancor di lă mi noma, 
Cântai di Tebe, e poi del grande Achille; 
Ma caddi in via con la seconda soma. 

32 Al mio ar.lor fur seme le faville, 
Che mi scaldar, della divina fiamma, 
0:ide sono allumati piu di miile; 



SU CANTULU XXI. . 

83. vorbescu de F.neida, care 'mî fu mamă 
şi 'mî fu nutrice poetându: fără ea n'aşî fi 
făcutu nici de uă drahmă ceva. 

34. Aşî da unu sore^*) maî multu de cât mi- 
aru trebui se esu din esiliu, se fi trăiţii în 
lume pre timpulu liiî Virgiliu.» 

35. Aceste cuvinte făcură i)re Virgiliu se se 
întorcă spre mine cu uă fatiă, care tăcendii dicea: 
T(fd. Ensă totulu nu pote virtutea ce voesce^^) ; 

36. căci rîsulu şi phinsulă astă-felu urmeză 
mişcării, din care fiă-care procede^^), câtii maî 
puţi nu urmeză voinţei a celorii maî sincerî^^). 

37. Eu totuşî surîseî, ca omulCî care din ochiCî 
clipesce^^), şi umbra de aceea tăcu, şi se uită în 
ochii'mî, unde maî multu se imprimă sufletulti. 



33 l)ell'F^nei<ia dico, la qual mamma 
Fummi, c fummi nutrice poetando : 
Senz' essa non fermai pcso di dramma. 

34 E, per esser vivuto di la quando 
Visse Virgilio, assentirci un sole 

Piii eh' i' non deggio al mio uscir di bando. 

35 Volscr Virgilio a me queste parole 
Con viso che tacendo dicea : Taci. 
Ma non pu6 tutto la virtu che vuole : 

36 Che riso e pianto son tanto seguaci 
Alia passion da che ciascun si spicca, 
Che men seguon voler ne' piu veraci. 

37 Io pur sorrisi, come 1' uom che ammicca; 
Perche l'ombra si tacque, e riguardommi 
Negii occhi, ove '1 sembiante piu si licca; 



CANTULU XXI. 865 

38. — «Sfârşiască-se în bine atâta Iab6re39)» 
— dise — «spune pentru ce faţia'ţî acum îmî 
arăta unu fulgerti de rîsu?> 

39. Acum etă-mă apucatu dintr'uă parte şi de 
alta^o); una 'mî dice se tacii; alta mă conjură se 
vorbescă ; şi eii de acea suspini! şi suntii înţeleşii. 

40. — «Vorbesce» — dise maestrulii, şi n'aibî 
temă de a vorbi, deară grăesce şispune'îceea ce 
cu atâta stăruinţă 'ţî cere. » 

41. Şi eă: — «Te miri p6te. antice spirite, de 
rîsulîi meti ; deră voescu ca maî multă mirare 
s6 te cuprindă. 

42. Acesta care căleuzesce ochii meî în susă*^), 
e acela Virgiliu, de la care tu aî luaţii pute- 
rea ca se cânţi pre 6menî şi pre deî. 



38 E, se tanto lavoro in bene assommi, 
Disse, perche la faccia tua testeso 

Un lampeggiar di riso dimostrommi ? 

39 Or son io d'una parte e d'altra preso: 
L'una mi fa tacer, l'altra scongiura 
Ch'i'dica; ond'io sospiro, e sono inteso. 

40 Di', ii mio Maestro, e non aver paura, 
Mi disse, di parlar; ma paria, e digli 
Quel eh' e' dimanda con cotanta cura. 

41 Ond'io: Forse che tu ti maravigli, 
Antico spirto, del rider eh' io fei ; 

Ma piu d' ammirazion vo'che ti pigli. 

42 Questi, che guida in alto gli occhi miei, 
E quel Virgilio, dai qual tu togliesti 
Forza a cântar degli uomini e de' Del. 



,%6 CANTULU XXI. 

48. Decă uâ aUă causă rîsuluî meă tu daî, 
ţine-o ea neadevgrată, şi atribLiesce-lii aceloril 
cuvinte ce tu disesî de densulti^^j.» 

44. Giâ se înclina s6 îmbrăţişeze pici6rele 
Doctorului meii; eră acesta îî c^lf^e: — «Frate, 
nu face asia, căci tu escî umbră, şi umbră vetjî.» 

45. Şi elii redicându-se: — «Acum poţi înţe- 
lege cantitatea* 3) amoreî ce mă aprinde de 
tine, când uitu a nostră vanitate, 

luându umbrele ca unG ce solidCi.» 



4:J Se cagione altra al mio rider credesti, 

Lasciala per non vera ; ed esser credi 
Quelle parole che di lui dicesti. 

44 Giă. .si chinava ad abbracciar li piedi 
Al mio Dottor; ma e' gli disse: Frate, 
Non far, che tu se' ombra, e ombra vedi. 

45 Ed ei surgendo : Or puoi la quantitate 
Comprender deU'amor eh' a te mi scalda, 
Quando dismento nostra vanitate, 

Trattando 1' ombre come cosa salda. 




NOTE LA CĂNTULO XXI. 



(1). Dante era turmentatO de dorinţa (la sete natural) de a cu- 
nosce, (|icG comentatorii teologi, secretele lui D-zeQ. 

(2). Crist (|isese Samaritanei : CdiX care va bea din apa ce 'î rom 
da eu, nu va avea nici odată sete; şi ea: Ddmne, dă'mî din aci'stă 
apă, ca se nu mat amu, sete (Ion Cap. IV), Prin apa Samaritanei 
4ice Tommasco, teologii înţelegfi Gratia divină ; eră Dante înţelege 
adevSrulO, prima şi ultima graţia. «Cei cari sciu, dafi celorfi în- 
tr'adevSrii săraci din avuţia loru cea bună, şi suntft uă fontână 
viiă, a cărei apă potolesce setea firescă.» Cotwilo. 

(3). Adecă ocupată de umbrele avarilorO întinse pre pămentO. 

(4). Resbunare (vendetta) în sensO de pedepsă. Dante compă- 
timeşte de pedepsa, de şi justă, a acestord suflete. 

(5). Crist după ce învia, se arătă la doul din discipulii s3i, cari 
88 duceafi la Emaus. 

(6). Acesta umbră este a lui Staţiu, faimosu poctO latina, caro 
trăi sub Domiţian, pre care 'IQ linguşia. Antichitatea şi evulti me- 
diu *10 punO alături cu Virgiliu. Versurile lui se citaG în scole, 
şi evulQ mediu considera pre Virgiliu şi Staţiu ca principii poesiel 
epice. Azi ensă abia se va găsi cineva care se dea Iui Staţiu 
postula eminenta ce'I a data Dante. 

(7). Adecă curtea Judecătorului eternO (luî D-zeG), curtea ce- 
rescă, care nu este supusă înşelăciunii, primescă-te in adunarea 
celorO fericiţi din ParadisQ. 

(8). Pre muntele Purgatoriului, care este scara ce duce în cerfl, 
fiindâ-că calea ce duce la D-zefi este penitenţa. 

(9). Fiindti primita de ângeril în cele şepte cercuri, elfl pole 
prin urmare fi admisa a se urca în ceru unde cei buni domnescâ. 



8G8 NOTE LA CANTULU XXI. 

(10). Aceea, este Lachesis, Ursitorea ce torce (}> şi ndpte caerulti 
viueţeî omului. Clotos aşeză caerulft pre furcă, şi a treia Ursitore, 
Atropos, 'iCi taiă; ceea ce însemncză că onnilâ more. 

(11). Nu vede cu ochii noştriî, căci este ancă cu corpulQ mu- 
ritorO. 

(12). Gura infcmiilu7 este LimbulQ unde locuesco Virgiliu. CfttOi 
timpâ va putea fi călăusitfi de scola sea, adecă de raţiunea natu- 
rală, Virgiliu '10 va conduce. 

(13). Udate de undele Oceanului. 

(li). Adecă făcendu uă atare întrebare Virgiliu 'inî nimeri do- 
rinţa mea, intrebâ intogmai de ceea ce voiamiS eu sfi sein. 

Dar nella mina deî desio, este uă metaforă frum6să şi tndrăsn^ţă 
care însemne/ă a nimeri în ţintă ; corespunde latinescului Acu 
lanyere. 

U5). Prin HeUyiunea muntelui, unii comentatori inţelegfi : sftn- 
ţenia muntelui seu Sânlulfi Munte (13env. Rambaldi, Biag. Br, 
lUanchi, Grcfjoreiti, etc.) ; alţii : religiosulO munte, (Landino, Lom- 
bard!, Costa, BcnnasauU etc). Daniello: religiosele spirite ale aedul 
munte. Andreoli: sacrulfi regulamentfi alfi Muntelui (astO-felA şi 
Filaîclcs, Witte); Lubin : cultulâ muntelui, adecă aceea ce esto pre- 
scrisii ca penitenţă suflctelorfi din Purgatoriu. 

(16). Adecă de orî-ce altcraţiune atmosferică, care causeză cu- 
tremurele, cum va spune îndată. Atmosfera încetcză mai jostk de 
porta adevCra tulul Purgatoriu. 

{11). Virgiliu a întrebatfl pre Staţiu pentru ce s'a cntremurattk 
muntele şi sufletele aâ intonaţi) atunci imnulâ: Gloria in ezeelsis. 
Staţiu 'i respunde că, ceea ce aude nu este estraordinartk, nici 
contrariu reUgiunrI muntelui Purgatoriului. 'I spune că acestfi loctk 
de c.'^piaţiune nu este supust^ la nici uă perturbaţinne a elemen- 
telorn, de la porta sca în susti, şi că totfi ce se intfimplft aici 
este causatti prin ceea ce cerulii de la sine primesee în situ, adecă, 
că muntele se cutremură ori do câte ori unfi sufletft purificattt se 
urcă la cerO, se intorce la Creatorulti seu «ca la acelfl porttt din 
care a plecata spre a intra in marea viueţii» 4ice Dante In Ctnwito, 
Când deră unti sufletti se urcă în cerO, acesta nu primesce uă 
fiinţă străină lui, ci uă fiinţă care îşi trage originea din oertt, 
primesce decî tn sine acea ce de la sine e^te. 

(18). Fiica lui Taumante este Iride sen Curcubeulfl. In mitolo* 



NOTE LA CANTULU XXI. ;-$69 

gia greco-romană, Iride este mesagera deilorG ; ea se urcă şi se 
cob6ră pre curcubeu, cu care apoi se identifică. 

(19j Schimbă de regiune, fiindO-că curcubeulG este totâ-de-una 
opusa sorelui, şi se vede pentru acea când într'o parte, când 
intr'alta ; la apusti decă sorele este în oricntil, la septentrionti 
decă sorele este Ia meză-zi, în orientQ decă este la apusa, etc. 

(20). După Aristotelâ (Metafisica) aburulâ, ce esse din pămcntfi, 
e causa tuturorO alteraţiunilorfl lumeî nostre. Acestfi aburii se 
distinge în umedu şi uscata ; primulâ genereză ploia, neua, grin- 
dina, rouă, bruma ; aburulâ uscatfi şi subtila ; vîntulâ : aburulâ 
uscata şi greii : cutremurulft. Aceşti aburi nu se potQ urca dincolo 
Ue a treia din regiunile acrului, cari de la cerulâ lunel la cen- 
trula pâmentului suntfl patru : regiunea caldă, cea rece, cea rece- 
caldă şi senulQ pimcntului. Prin urmare şi numitele alteraţiuni 
nu potQ trece peste regiunea rece. Spunendu-ne deră Dante că 
vaporii nu se urcă de câta pcng la cele trei grade ale porţii ade- 
vdratulul Purgatoriu, elQ ne spune, că numita portă este situată 
la estremitatca superioră a regiunel a treia a aerului, safi a re- 
giunel reci. Acelaşi lucru 'Ift va spune mal târziu prin gura Ma- 
tildei. în ParadisulQ terestru (Purg. XXVIII). 

(21). VicariulO sântului Pietru este ângerulQ portarii alii Pur- 
gatoriului. 

(22). Se cutremură mal josiS de porta Vicariulul, în Antipur- 
gatoriu, mal mulţii seu mai puţin. Acolo poto se cadă grândină 
neuă etc. ; ensă deasupra porţii nu s'a cutremuraţii vre-odată, 
prin ver'unii ventfl subteranii seu prin ver'uă causă fisică şi 
tellurică. In antichitate se credea că cutremurulCi era unii efectti 
alo aburilorii de sub pământii. 

(23). Adecă imnulti Gloria in exceîsis. 

(24). Singura voinţă seu dorinţă a sufletului de a se urca la 
certl este uă proba de purificare. 

(25). Adecă sufletulii chiar înainte de a fi purificaţii voesce s6 
se urce la cerii. — Dante în acestCi ternarii descrie dou6 voinţe 
de a se urca la cerii, chiar înainte de purificare ; cea-1-altă este 
dorinţa (it talente), apetitulii de a se purifica penă ce se nu mal 
remftnă sufletului nimicii din p6catO. Puşti în regiunea adevărului, 
sufletulii vede, că beatitudinea nu se p6te câştiga de câtti prin 
suferinţe, prin espiaţiune. Pentru acea voesce elii suferinţa, cu 
aceaşii ardore cu care voesce fericirea eternă. 

24 



370 NOTE LA CA NT ULII XXI. 

(26). Adecă dorulfl Paradisului. — Staţiu muri către 96 dupâ 
Crist. Dante se întâlncsce cu densulft în Purgatoriu la 1300; pe- 
trecuse deră 12 .-^ecoii în Purgatoriu ; peste cinci secoll petrecuse 
în cerculil avarilorft; peste patru în cerculft Trândavilor^ (Cer. IV). 
ccî-1-alţî, circa trei sute anî, trebue se presupunemâ că 'i a con- 
sumata în Antipurgatoriu. sou în unuhl din primele trei cercuri. 

(27). Cu câtQ c mai puternică dorinţa de a sci, cu atâtti e mal 
mare plăcerea când scii unQ lucru. 

(28). V6d(i cansa care v6 ţine în acestft cercii, causă care, cum 
s'a disQ, este dorinţa de a satisface justiţia divină. 

(29). Către aiiulG 70 alG erei creştine, când se distruse lemsa- 
limulâ de către Romani, comandaţi întoiQ de Vespasian, apoi de 
fiul fi seu Titu. 

(30). Eramfi faimosft prin numele de poetft ; ensă eramti păgântk. 

(31). Staţiu şi in Conrilo este numitfi i7 dolce i>o€ta ; asta-fcla 
'Ifi numi !<> luvenalfl. — Statiu fu din Neapole, eră nu din Tou- 
lousa; elfi onsu-şi o spune în a 5-ea carte a Selbeloru. In timpulâ 
lui Dante aceslă operă nu era cunoscută şi Statiu fu crecjutft din 
Toulousa p^n6 în secolulu XV. 

(32). Opera principala a lui Statiu este Tebaida, poemă în 
care cântă espediţiunea celorfi şepte regi tebani şi mai cu semă 
certa dintre Eteocle şi Polinice. AchUeida este uă altă poemă, care 
fu întreruptă prin mortea poetului. Elfi nu ajunse de câtti penă 
la versulG 453 din cântulfl II. Cea mai bună operă a lui Statiu 
ensă, necunoscută lui Dante, suntfi Selbele^ uă colecţiune de 
poeme mici de ocasiune în cinci cărţi. 

(33). Voesce să spună că Eneida lui Virgiliu l'a inspiratfi pre 
densulfi şi pre alţi mulţi. Statiu in Tebaidă imită Eneida penă 
chiar şi în numerulfi cărţilorfi. 

(34). Virgiliu se născii în anulfl 70 şi muri în anulfi 19 'nainte 
de nascerea lui Crist. Statiu se născii cam 65 ani după mortea 
lui Virgiliu. Elu aru da unu sore, adecă arfl li mulţumitfi se sufere 
In Purgatoriu, unfi anfi mai mult de câtfi i trebue, numai s6 fi 
avutfi fericirea a li trăit în acelaşQ timpfi cu Virgiliu. Aceste cu" 
vinte esprimă marea iubire a lui Statiu pentru autorul Eneidel 

(35). Prin cuventulfi /aW, Virgiliu opresce pre Dante de a face 
cunoscuta lui Statiu, că elfi este acelG pentru care arfi da unG 
sore, să fî trăitfi în acelaşti timpfi împreună. 
Virhitra ce voesce, adecă voinţa. 



NOTE LA CANTULU XXI 371 

(36). Risulti şi plânsulâ nu se supunâ voinţei ci urmeză răpedo 
acelei modificări a sufletului, de la care iie-care procede : rîsulâ 
urmeză veseliei, plânsulti, durerel. 

(37). RisulQ şi plânsul ii sunt espresiunea bucuriei şi a durerii 
ce încercă unâ omQ. Cu câta elfi este mal deschisa de animă, 
mal sincerfi, cu atâtCi mal puţinii va sci s6 ascundă ceea ce în- 
cercă, prin urmare, cu atâtfi mal greu 'i va fi se supună risulG 
şi plânsulfi voinţei sele. Cei cari suntfi mal ascunşi de animă, 
potâ mal lesne comanda risului şi plânsului. 

(38). Eu totuşi sincerfi şi deschisfi din natură, cu totO semnulfi 
ce'ml făcu cu ochiulfi Virgiliu, suriseifi la uă asia de frumosă 
scenă. 

(39). Aibă unO bunfi sfârşitfi marea întreprindere a ta, ce este 
uă adevărată muncă, adecă calStoria prin cele trei regiuni. 

(40). Adecă de Virgiliu şi de Statiu, PrimulG 'I (\\ce s6 tacă, 
celfi-altfi, să vorbescă. — In contrastulQ în care se află între cel 
doul poeţi, nesciindfl ce să facă, Dante suspină şi este înţeleşii 
de Virgiliu. 

(41). Către verfulQ Purgatoriului. 

(42). Decă atribuişi uă altă causă risului meu, lasă-o ca nc- 
adevSrată, şi crede că adevărata causă fură cuvintele tele des- 
pre Virgiliu. 

(43). Quantitaie : termenfi scolasticfi, însemneză mărimea, în- 
tinderea. In acelaşO sensfi 'Ifl întrcbuinţeză Dante şi în Conrilo : 
La fama dilata Io bene c Io male oltre Ia vera quantitâ. 



I 




CANTULO XXII. 



1. Giă remăsese ângerulQ înderStulO nostru, 
angerulfl care ne eălfiuzise căire ala ş6selea 
cercii, avendu'mi şlersO de jire faţă unfl semnQ^); 

2. Şi aceî cari aCt dord de dreptaie, elii ne 
4isese fericiţi, şi fără altQ, de eâtO cu sithint, 
se terminară cuvintele sele^). 



374 CANTULU XXII. 

3. Şi eii păşiamu maî uşiorCî ca prin cele 
alte gurî^), şi fără vre-uă labore urmamii în 
susil pre acele sprintene spirite*). 

4. când începu Virgiliu: — «Amorulii, aprinşii 
de virtute, tottt-deuna aprinde altulu. îndată 
ce flacăra sa apare afară. 

5. Pentru aceea, de atunci de când în lim- 
hulfi Infernului descinse luvenal, care 'mî des- 
coperi a ta amore^), 

6. bună- voinţa mea pentru tine fu asttt- felii, 
cum maî mare nu s'a resimţitu vreodată pentru 
uă fiinţă nevădută, şi acum scurte 'mî vorii pă- 
rea aceste scărP). 

7. Der spune'mî (şi ca amicu ertă'mî decă 
prea multă cutezare 'mî slăbesce frSulti'). şi 
ca amicii acum, cu mine cuvinteză). 



Ed io, piu lieve che per altre foci, 
M'andava si, che senza alcun labore 
Scguiva in su gli spiriti veloci, 

Quando Virgilio comincio : Amore, 
Acceso di virtu, sempre altro accese. 
Pur che la fiamma sua paresse fuorc- 

Onde, d'allora che tra noi discese 
Nel limbo dell' Inferno Giuvenale, 
Che la tua afîezion mi fe palese, 

Mia benvoglienza inverso te fu quale 
Piu strinse mai di non vista persona, 
Si ch'or mi parran corte queste scale. 

Ma dimmi, e come amico mi perdona 
Se troppa sicurtă, m'allarga ii freno, 
E come amico omai meco ragiona: 



CANTULU XXII. 875 

8. Cum putea înântrulCî senului tău afla locii 
avariţia, la atâta înţelepciune de care aî fostă 
plinii prin zelulă tăii^)?» 

9. Aceste cuvinte făcură pre Staţiu ânteiu 
puţină se rî^ă, apoi răspunse: — «Orî ce cu- 
ventă ală tSă 'mî e dulce seinnu de iubire. 

10. Intr'adevSră de multe orî apăru lucruri 
carî dau materia falsă îndouieliî, fiindă-că a- 
devSratele cause suntu ascunse. 

11. întrebarea ta 'mî probeză că credinţa'ţî 
este, că eă fuî avaru în cea-1-aUă viaţă, p6te 
din causa aceluî cercu în care mS aflamii^). 

12. Ensă află că avariţia fu prea departe 
de mine, şi miî de revoluţiunî lunare ati pe- 
depsită acesta desmăsură^^). 



8 Come poteo trovar dentro al tuo seno 
Luogo avari/ia, tra cotanto sen no, 

Di quanto per tua cura foşti pieno ? 

9 Queste parole Stazio mover fenno 
Un poco a riso pria; poscia rispose : 
Ogni tuo dir d'amor m'e caro cenno. 

10 Veramente piu volte appaion cose, 
Che danno a dubitar falsa matera, 
Per le vere cagion che son nascose. 

11 La tua dimanda tuo creder m'avvera 
Esser, ch'io fossi avaro in l'altra vita. 
Forse per quella cerchia dov'io era : 

12 Or sappi ch'avari/ia fu partita 
Troppo da me, e questa dismisura 
Migliaia di lunari hanno punita. 



876 CANTULU XXII. 

13. Şi decă nu sarn fi întemplală se 'mî în- 
dreptii înclinarea^^), atunci când aucjiî cum tu, a- 
prope mâniat u în contra naturii omenescî,esclamî; 

14. La ce nu hnholdesă tu^ o eşec rată f6me 
de auruj apetitulu muritoriloru^^)? ancă aşî re- 
simţi, rostogolindii, durerosele iupte^^). 

15. Atunci zîlriî că manile pre multu puteaii 
se desfăşure aripele^*) la risipă, si mS căii de 
acelu reii ca şi de cele-alte. 

16. Câtî voru reînvia cu capulii rasă, din ca- 
usa ignoranţei, care în viaţă şi la m6rte îî îm- 
pedică de a se căi de acestii pScatu^^)! 

17. Şi află că culpa, care stă în directă 
oposiţiune cu unu păcatâ, cu elîi împreună 
aici 'şî usucă verdele^'^^). 



13 E se non fosse eh' io drizzai mia cura, 
Qiiand'io intcsi ia dovc tu chianic, 
Crucciato quasi all' umana natura: 

14 A che non reggi tu, o sacra fame 
Dell'oro, l'appetito de' mortali ? 
Voltando sentirei le giostrc grame. 

15 Ailor m'accorsi che troppo aprir l'ali 
Potean le mani a spendere, e pentemi 
Cosi di quel come degli altri mali. 

16 Quanti risurgeran co' crini scemi, 
Per l'ignoranza, che di questa pecca 
Toglie ii pentir vivendo, e negii estremi ! 

17 E sappi che la colpa, che rimbecca 
Per dritta opposizione alcun peccato, 
Con esso insieme qui suo verde secca. 



CANTIJLU XXII. 877 

18. Deeî decă amii fosta printre acea gintă, 
care plânge avariţia, prin contrariulfi eî mi s'a 
întâmplaţii acâsta^^) » 

19. «Deră când tu cântaşi crudele arme ale 
îndouiteî tristeţie a Iocasteî> — cjise cântăre- 
ţulii Bucolicelorii^®), 

20. — «prin acele cânturi ce Clio însoţesce^^), 
nu pare să te fi făcuţii credincioşii acea credinţă, 
fără care nu este de ajunsa a face numai binele. 

21. De este astii-felu, ce s6re seu ce candelă îm- 
prăştiat-a întunereculu din jurulii tSii asia, încâtă 
sS'p îndrepţi velele îndgretulii Pescaruluî^^)?» 

22. Şi elii luî: — «Tu ânteiii mă îndre[)taşî 
către Parnasii a bea din ale luî grote, şi ai)oî 
după D-zeii^i), mă luminaşi. 



18 Per6 s'io son tra quella gente dtato 
Che piange l'avarizia, per purgarmi, 
Per Io contrari© siio m'e incontrat-o. 

19 Or, quando tn cantasti le crude armi 
Della (Joppia tri^^tizia di (îiocasta, 

Disse '1 Cantor de' bucolici cârmi, 

20 Per quel che Clio li con teco tasta, 
Non par che ti facesse ancor fedele 

La fe', senza la qual ben far non basta. 

21 Se cosi e, qual sole o quai candele 
Ti stenebraron si, che tu drizzasti 
Poscia diretro al Pescator le vele? 

22 Ed egli a lui : Tu prima m'inviasti 
Verso Parnaso a ber nelle sue grotte, 
E poi appresso l)io m'alluminasti. 



378 CANTULU XXII. 

28. Fâeut-aî ca acelu ce merge n6ptea, du- 
cendii lumina înderetulii său, fără să 'şî fiă luî 
de folosii, ci numai f)re ceî cari vinii în ur- 
mă'î cunoscelorî 'î face^^), 

24. când aî disii : Secululu se preface; se 
rehitore dreptatea si primulu timpii aUu o- 
muliu; ^uă nouă viţă descinde din ceril^^). 

25. Prin tine fui poetu, prin tine creştinii. 
Deră ca să vedî maî bine ceea ce eu desemnii. 
voiu întinde mâna spre a colora^*). 

26. Lumea întregă gia plină era de ade- 
vărata credinţă, semănată de trămişiî regnului 
eternii^s) ; 

27. şi cuventulu teu maî susii atinsii^f), 
astu-felii se uniâ cu nouiî predicatori, că eâ 
mă deprinseiu a 'i visita. 



23 Facesti come quei che va di notte, 
Che porta ii lume dietro, e se non giova. 
Ma dopo aii fa Ie persone dottc, 

24 Quando dicesti : Secol si rinnova ; 
Terna giustizia e primo tempo umano; 
E progenic discende dai Ciel nuova. 

25 Per te poeta fui, per te cristiano. 
Ma perche veggi me'cio eh' io disegno, 
A colorar distendero la mano. 

26 Giă era ii mondo tutto quanto pregno 
Della vera credenza, seminala 

Per li mcssaggi deircterno regno ; 

27 E la parola tua sopra toccata 
Si consonava a nuovi predicanti ; 
Ond'io a visitarli presi usata. 



CANTULU XXII. 379 

28. Ajunseră în urmă a'mî părea atâtil de 
sânţî, că atunci când 'i persecută Domiţian, la- 
mentele lorti fură însoţite de ale mele lacrimi"). 

29. Şi pre când stârnii dincolo, eu îî ajutaiii, 
şi bunele lorii moravuri mă făcură să dispre- 
ţuesctî pre iote cele-alte secte. 

30. Şi 'nainte de a conduce pre Greci în 
ale mele versuri pre rîurile Tebeî*^), mă bo- 
tezaiâ; însă de frică fui creştina în ascunsă, 

31. profesândii timpu îndelungii păgânismulii. 
Şi acesta lipsă de căldură 'mă făcu să ocolescă 
alţi patrulea cercii maî multu de patru secuii. 

32. Deci Iu care aî redicatu vălulii ce 'mî a- 
scundea toţii binele^^) de care eu vorbescu, pre- 
când ne maîremâne timpii mullii de urcată, 



28 Vennermi poi partndo tanto santi, 
Che, quando Domizian li perseguette, 
Senza mio lagrimar non fur lor pianti. 

29 E mentre che di lâ per me si stette. 
Io gli sovvenni, e lor dritti costumi 

Fer dispregiare a me tutt'altre settc, 

30 E pria eh' io conduccssi i fireci a'fnimi 
Di Tebe poctando, ob!)'io battesmo ; 

Ma per paura chiuso cristian fu' mi, 

31 Lungamcnte moslrando paganesmo. 
E questa tiepidcz/.a ii quart.) ccrchio 
Ccrchiar mi fe piii che '1 quarto centesmo. 

32 Tu dunque, che levato hai '1 copcrchio 
Che m'ascoiideva quanto hene io dico, 
Mentre che del salire avem sovcrchio, 



380 CANTULU XXII. 

33. spune-mî unde se află bătrânulft nostru 
Terentiu, Ceciliu,Plautiu şi Varone^^), decă sciî, 
spune-mî de suntil damnaţi şi 'n care locaşti.» 

34. — « Aceştia şi cu Fersiu, şi eu şi alţii» — răs- 
punse câleuza— «snntemu cu acela Grecu lăptatii 
maî multu de cât fi orî-care altulîi de muse^^), 

35. în primulii cercii ală negrei carcere. 
Adese-or vorbimîi de muntele care totCî-de-una 
ospeteză pre ale n6stre nutrice^^^. 

36. Este cu noî Euripide şi Antifonte: Si- 
monide, Agatone şi maî mulţî alţi Grecî, cari 
odinioră 'şî ornară fruntea cu laurii^s). 

37. Acolo se vgdîi dintre aî teî, Anligona, 
Deifila, Argia şi Ismena totfi tristă cum a 
fostus*). 



33 Dimmi dov' e Teienzio nostro antico, 

Cecilio, Plauto e Varro, se Io sai : 
Dimmi se son dannati, e<l in qual vico. 

3i Gostoro, e Persio, ed io, ed altri assai, 

Rispose ii Duca mio, siam con quel Greco, 
Che le Muse lattâr plii eh' altro mai, 

35 Nel primo cinghio del carcere cieco. 
Spesse fiate ragioniam del monte, 

C ha le nutrici nostre sempre seco. 

36 Euripide v' e nosco, e Antifonte 
Simonide, Agatone, ed altri piue 
Greci, che gi^ di lauro ornâr la fronte. 

37 Quivi si veggion delle genţi tue 
Antigone, Deifile, ed Argia, 

Ed Ismene si trista come fue. 



CANTULU XXII. 381 

.•38. Se vede aceea care arăta Langia^^); a- 
colo este fiica luî Tiresia^^), şi Tetide şi Dei- 
damia cu ale eî surorî^^).» 

39. Tăceau giă poeţii amendouî, din noii 
atenţi a se uita în giurii, liberi acum de pă- 
reţi şi liberi de urcare^®) ; 

40. şi giă rămăseseră înapoî cele patru ser- 
ve ale (Jileî^^), şi a cincea era la assă, îndrep- 
tândft în susii verfulu arzătorii, 

41. când conducătorulti meu : — «Ea credii că 
trebue se ne întorcemft umeruludreptîi spre mar- 
gine, ocolindii muntele, cum amîi făcuţii pen'aci*^). 

42. Astti-felii deprinderea aici ne fu călău- 
ză*^), şi apucarămă pre. cale cu maî puţinu pre- 
pusii, cu voia aeeliiî sntletii demnii *2). 



38 Vedesi quella che mostro Langia; 
Ev vi la figlia di Tiresia, e Teti, 

E con le suore sue Deidamia. 

39 Tacevansi ambedue giă, li Poeţi, 
Di nuovo attenti a riguardare intorno, 
Liberi dai salire e da'pareti ; 

40 E giă, le quattro ancelle eran del giorno 
Rimase addietro, e la quinla era al temo 
Drizzando pur in su l'ardente como, 

41 Quando 'l mio Duca : Io credo eh' allo stremo 
Le destre spalle volger ci convegna, 

Girando ii monte come far solemo. 

42 Cosi l'usanza fu li nostra insegna, 
E prendemmo la via con men sospetto 
Per l'assentir di quell'anima degna. 



382 CANTULU XXII. 

43. Eî păşiau dinainte, şi ett singură îndg- 
rSti1, şi ascultamti convorbirea lorâ, ce mS 
inspira a poeta. 

44. Deră îndată se întrerupse dulcea cuvân- 
tare dinaintea unui pomu. ce aflarămii la mecjî- 
loculQ căii, cu fructe suave şi bune după mirostt. 

45. Precum se subţieză bradulti în sustt, din 
K^rengă în crengă, aşîa si acela, în josii*^) ; ett credli 
pentru a nu merge vre uă fiinţă maî susti. 

46. De latura unde drumulu nostru era în- 
chisa**), cădea din stânca înaltă uă apă limpede, 
care se respândea în susîi pre foî. 

47. Ceî douî poeţi se apropiară de pomii, 
şi uă voce strigă printre frunze: «De ac6stă 
mâncare veţi fi lipsiţi*^). 



43 Elli givan dinanzi, ed io soletto 
Diretro, ed ascoltava i lor sermoni 
Ch'a poctar mi davano intellctto. 

44 Ma tosto ruppe Io doici ragioni 

Un albcr che trovammo in mezza strada, 
Con pomi a odorar soavi e buoni. 

45 E come abete in alto si digrada 

Di ramo in ramo, cosi quollo in giuso; 

Cred' io perche persona su non vadă. 
4(> Dai lato, onde ii cammin nostro era chiuso 

Cădea dall'alta roccia un liquor chiaro, 

E si spandeva per le foglie suso. 
47 Li duo Poeţi all'alber s'appressaro ; 

Ed una voce per entro le fronde 

(îrido: Di quosto cibo avrete caro. 



CANTULU XXII. 883 

48. Apoi (}ise: — «Maî multu cugeta Maria 
ca nunta se fiă onorată şi complectă, de câtu 
la gura eî, care acum intercede pentru voî*^). 

49. Şi Romanele anlice dreptu beutură se 
mulţumiră cu apă^^); şi Daniel dispreţul mân- 
carea şi sciinţă căştigâ. 

50. Secululă primii*'^) frumoşii ca aurulti fu, 
şi prin f6me făcu ghindele gust6se, şi orî-ce 
riuşorti prin sete, nectartî. 

51. Locuste şi miere fură merindele cari 
nutriră pre Botezătorulu în deşerţii; de aceea 
fu elii glorioşii şi atât ii de mare 

câtii ve este arătatu prin Evangeliii*^).* 



48 Poi disse ; Piu pensava Maria, onde 
Fosser le noize orrevoli ed intere, 
Ch'alla sua bocea, ch'or per voi risponde. 

49 E le Romane antiche per lor bere 
Contente furon d'acqua ; e Daniello 
Disprcgio cibo, ed acquistO savere. 

50 Lo secol primo quant'oro fu bello; 
Fe savorose con fame le ghiande, 

E nettare con sete ogni ruscello. 

51 Mele e locuste furon le vivande, 
Che nudriro ii Batista ncl diserto ; 
Perch' egli e glorioso, e tanto grande, 

Quanto per l'Evangelio v'e aperto. 



NOTE LA CÂNTUL0 XXII. 



(1). Ala şeselea P, ce'i făcuse ângerulâ cu verfulIS spade! în 
frunte. 

(2). Amd v6(}utd că ângenilu care stă pre prima treptă a scării 
ce conduce de la unâ cerca la altuia, cântă una din cele opt& 
fericiri evangeiicc. CclA de aicî cântă pre a patra, ce recomandă 
iubirea de dreptate contraria viţiulul avariţiel. Elti insă nu c&ntă 
tntrega fericire: Brali qui esuriunt et sitiunt jiisUtiam^ (fericiţi cel 
insctaţî si flămânzi de dreptate); ci numai, Beati qui sitiunf, o- 
miţenda cuvontulQ esw-iunt, pre care Dante 'IG pune in gura ftn- 
gerului din cerculâ următorâ. Acela va cânta, Beati qui esuriunt 
justitiam. Asti\-felâ interpretară cei mai mulţi comentatori. 

(3). (îuri, suntti intrările Purgatoriului. 

(4). Adică, urmamti luî Staţiu şi lui Virgiliu. 

(îi). luvenal fu cclebrulâ poctti satirica şi primulA Intre poeţii 
epocei Iu! Traian. Numesce aici pre luvenal, pentru că fu con- 
timporanul Q lui Staţiu, a cărui Tebaidă o lauda mnltfl. 

(6). Fiindâ cu tine, scurte ni se vorâ părea aceste scări. 

(7). Adecă, decă acumti 'mi icti prea mare libertate cu tine, decă 
nu se slăbesce frculâ respectului pentru tine. 

(8) Cei doui poeţi auriseră de la Papa Adrian V, că în ceroaltt 
alţi cincelea se purifică avarii. Statiâ le spusese (ve4I cântul tt 
precedenta) că stătuse 500 ani !n acela cerc&, şi Virgiliu, care 
nu scie că împreună cu avarii se purifică şi risipitorii, crede că 
Staţiu este pCtatCi de viţiulti avariţie!, şi se miră cun atare Tiţitl 
vulgara a putută pătrunde într'uă animă ca a lui Staţiu, oare 
câştigase prin propriula seu zeia atâta înţelepciune. 

(9). Din respunsula ce dă aici Staţiu, care spune că m află tu 
acesta cerca, pentru a se purifica nu de avariţiă ci de prodiga- 



NOTE LA CANTULU XXII. 385 

litate, de ecresu (dismisura), şi mal cu semă din versurile terţi- 
nelorG 16, 17, 18, reesse, că în fie-care cercG se purifică o duplă 
calpă, cum spre esemplu aicî avarilia sfi prodigalUutea, bine în- 
ţelesti acele culpe cari admitu ecccsfi (dismis^ira), seu în multa 
seti în puţinti. 

(10). EccesulQ în usulG bunurilorG pămentesci. 

(11). înclinarea către risipă. 

(12). Dante traduce aicî versurile din Eneidă: Quid non mor- 
talia pectora cogis auri sacra fames!... (Cartea III.) 

Statiu 4'ce că se îndreptă atunci când citi cuvintele luî Vir- 
giliu mai susti citate. 

(13). Adecă, s'arQ afla în cercurile risipitorilorâ şi avarilorti din 
Infernâ, alti cărorti supliciQ este, s6 rostogolescă mari greutăţi. 
(V. Cânt. VII, Inf.) 

(14). A desfăşura aripile, metaforă dantescă. In cântulii X alti 
Purgatoriului Dante dă aripi ochilorti. 

(15). In C. VII alQ Infernului Virgiliu dice lui Dante despre a- 
vari şi risipitori: «Unii vorii a reînviia din mormentG cu pumnulti 
inchisfi (avarii), alţii, (risipitorii) cu capulti rasG.— Ignorândii că 
prodigalitatea este unCi pecatfi, cj^ce Staţiu, ei ncglcgii penitenţa 
In viaţă şi în momentulti de a muri când arQ putea s6 se că- 
iască. Prodigalitatea este usulâ desordonatO alâ bunurilorâ. Ea este 
pecatii nu numai pentru-că omulCi este obligata s6 use/e de ele 
cu roSsură, atâta întru întreţinerea luî decentă câta şi întru a- 
vantagiulti semenilorâ sdî ; ci ancă pentru că contrariu carităţii 
ce *şl datoresce sie'şl, ea '10 duce la miseriă, şi este mai totti-deuna 
consiliătorea delictelorQ şi calea către sinucidere. 

(16). Adecă, pecatele contrarii se espiază aici în acelaşi cercfi, 
Verdele metaforă luată de la lemnulQ verde pe care 'IG consumă 
foculîi, precum pedepsa consumă pecatulâ. 

(17). Adecă prin prodigalitate. «Despre prodigalitatea lui Statiu, 
4ice Soartaccini, nu amâ pututâ nicăeri afla vre'unti indiciu. Din 
puţinele cunosciinţe ce avemti despre dcnsulti, resultă că Staţiu 
na poseda mare avere încâtfi s6 o risipescă. Prodigalitatea luî Staţiu 
nu este deră decâtâ o Acţiune poetică a lui Dante, la care elfi 
uşiom putea fi dusG cu atâttS mai multfi, că Prodigalitatea este de 
ordinara propria aceluia care, ca poetfl, trăesce în domeniult) ide- 
alului. 

(18). Poctulft Bucolicclorfi este Virgiliu. — locasta fiica lui Cre- 

25 



386 KOTE LA CANTULU XXII. 

onte regele Tebel, soţia lui Laiu şi muma lui Edipe, cu care se 
căsători fără a-l& cunosce. Din acestD incestti se născură Eteocle 
şi Polinice, cari se uciseră unulâ pe altulti din causa setei de 
domnia. După Sofocle, locasta se spânzură de disperare c&nd 
află că Edipe 'i era fiu. Acesta descoperire şi m6rtea fiiloiH el, 
Eteocle şi Polinice, fură îndoita tristeţiă, la doppia Irisiisia a Io- 
castei. 

(19). Clio este a noua musă, a gloriei, invocată de Staţiu la In- 
ceputulâ Tebaidci. Prologulâ acestei poeme arată, că Staţiu era 
ancă crcdinciosCi divinităţilor^ păgâne, nu era ancă creştinti. 

(20). Ce lumină cerescă seâ pămentescă te trase din fntunere* 
cula păgânismului, şi te călăuzi pe paşii Apostolului Pietni (care 
fu pescarti !n Galilea), adecă te făcu să urmezi acelei Biserici pre 
cari Sânţii Părinţi o numescti adesea naia sântului Pietru. 

(21). Staţiu recunosce în Virgiliu pre maestrulâ seu în poesiă. 
— Staţiu (jice că ânteiQ 'la lumina l)-zeu, de la care vine prima 
lumină ce lumineză sufletulâ omenesctt,*apoi '1 lumina Virgiliu. 
Mai josu va (Jice: prin tine poeţii, prin tine creştinii fui, — Alţii 
esplică : m6 luminaşi pre căile lui D-zeu. 

(22). Adecă, ai făcuţii ca servul fl care păşesce ţinândti felina- 
rulu în urmă spre a arăta domnului seu calea, aşa că elfi, ser- 
vulO, păşesce în întuncrecii. 

(^23). Dante traduce aprope literarmente următorele versuri din 
a patra Eclogă a lui Virgiliu : 

Magnus ab intcgro saectitum nascitur ordo 
lani redit et virgo, redeuni Saturnia regna; 
lam nova progenies coelo demittitur allo. 

Acesta profeţia a Sibilei Cumane c aplicată de Virgiliu la nas- 
cerea fiului lui Asiniu Polione; Dante ensă şi totâ evnlti mediu 
considerară versurile virgiliane ca uă profeţia. 

(2i^). Adecă me voia întinde a nara mai prelargtt. Desemnulft 
dă umbrele, colorile însufleţescti. 

(25). De apostoli. 

(26). Profeţia despre care amâ atinsa mai susti, era conformă 
cu ceea ce anunţiau Apostolii lui CristG. 

(27). Domiţian alâ doilea fiu alâ lui Vespasian succese fratelui 
seu Titu în anul 81, şi domni pcnS la 96 dupd Crist. Creştinii 'lO 
acusară ca promotoriulâ unei teribile persecuţiunl in contra lorft. 



NOTE LA CANTULU XXII. 387 

Istoriceşte cnsă nu se scic nimictt sicurâ in privinţa acestei pre- 
tinse persecuţiuni. 

(28). In a noua carte a Tebaidet, Staţiu descrie cum veniră 
Grecii sub Adraste regele lorti in ajutorulâ lui Polinice şi cum 
losiră pe riuriie tebane, Ismenulâ şi Asopulti. Inţelesulâ este : 
snainte de a compune poema unde narezâ sosirea Grecilorâ la riu- 
riie Tebel, etc. 

(29). Adecă, adcv^rulâ credinţei creştine. In limbagiulâ sântei 
•Scripturi, vălttJu insemneză ignoranţa, orbirea spiritului. 

(30). Terenţiu, poetti comicfl romanO, născutO in 185 nainte de 

Crist. Fu sclavulii senatoreiul Terenţiu Lucaniu, care vă(}end(i 

Kîă are uă inteligenţă deosebită, 'î dete uă instrucţiune seriosă şi 

liber&ndu-lâ i dete şi numele seu. Terenţiu ne a lăsata şese co- 

:medii. — Ceciliu, şi densulfi autorii dramatica latina, scrise vre 

uă trel-(}ecl de comedii. Fu contimporanulO lui Enniu. — Plautiu, 

-contimporanul^ lui Terenţiti, ne a lăsatQ vro uă dou6-(}ecI de 

•comedii. — Istoria literaturel romane amintesce de doul poeţi cu 

nume de Varorw. CelG mal faimosti e Marcu Terenţiu Varone, 

născuta la 116 nainte de Crist. Cela mal puţina cunoscuta este 

PuMiu Terenţiu Varone, născuţii în Gallia la 82 nainte de Crist. 

Probabila, Dante vorbesce de primulâ ca de celîi mai faimosti şi 

cellS mal stimata in antichitate. Cicerone '1 numia : Diligentissi- 

-m«is investigator antiquitatis. Lactanţiu şi Quintilian 'Iti numescti 

•ele asemenea celti maî erudiţii între Romani. 

(31). Acesta e Onierti. 

(32). Vorbescti de Parnasii, locaşulii muselorii. 

(33). Euripide marele poetCi tragicii elenfi, se născu la Sala- 
mina în anulii 480 nainte de Crist. Elti scrise o mulţime de tra- 
;gediî, dintre care noi posedămQ numai 19. Despre poeţii greci, pre 
cari Dante 'i menţioneză aici, elQ a pututti sci ceva din Aristo- 
tele, Cicerone şi Quintilian, fără să'i fi cunoscuta din operile lorii. 
Antifonte, tragicG grecii, pe care Aristotele 'Iti numesce cu laudă 
Intre poeţi, şi Plutarcti 'Iti numeră în speciala printre cel mal buni 
tragici din antichitate. Alţii citcscO Aiiacreon în locG de Antifonte. 
— Simonide, celebru poetG liricO. Scrise epigrame şi poesii lirice, 
«e născii la 559 şi muri 469 nainte de Crist. Agatone, poetti tra- 
gico, fu discipolulti lui Socrate. Din operile lui n'a r6masQ nimicQ. 
Aristotele vorbesce de elii cu multă laudă şi citcză o tragedie a 
sa intitulată tVtrra. 



.S88 NOTE LA GANTULU XXII. 

(34). In Limbo se vCda personagiele cântate în operile teîe, de- 
ţine, precum Antigona fiica regelui EdipA; Deifila, fiica Iul A- 
(iraste, regele Argolidei, şi soţia lui Tideu, unulâ din cel şepte- 
regi, cari asediară Teba. Argia, uă altă fiică a lui Adraste, soţia 
lui Polinice, Ismena, fiica lui EdipO. Acesta este tristă fiindti-c& 
asupra ci plană teribila putere a destinului, care persecuta şi 
stinse întrega ei familia. 

(35). Acesta este Ipsifila, fiica lui Toas rege în Lemnos. Răpită 
de corsari şi vendută regelui Licurgti din Nemea, ea sta afară din 
cetate, cu copilulQ acestuia în braţe, când Adraste cu soţii Iul» 
cari se luptau în contra Tebeî, trecură din întemplare pe acolo». 
şi avendâ sete, o rugară sg le arate vre uă fontănă. Ipsifila de- 
puse copilulG pe erbă şi conduse pre eroi la fântâna Langia. Re- 
întorcendu-se găsi pre miculu Ofelte ucisft prin muşcăturile unut 
şerpe. Euridice, mama copilului, înfuriată, condamna pre Ipsifila 
Ia morte şi dejiă era să se esecute sentinţa, când ecă că sosescâ- 
fii Ipsilileî, care recunoscând'o, o scapă de la morte. 

(36). Acesta nu pote fi Manto, observă forte bine Lubin, căci 
pre Manto Dante o puse în Infcrnti, nici se pote bănui o erore 
de memoria din partea unui Dante, care a scristt 50 de versuri 
asupra acestui personagiu. Dante vorbesce aicî de o altă fiică a 
lui Tiresia, cu numele de Dafne, care dup€ Diodor din Sicilia, 
fu femeeă literată şi poetă. Alţi comentatori precum: FUaJeies, 
Witte, Aroux şi chiar Scarfaccini, credft că Dante 'şl a uilatft 
aici că a pusG pe Manto în a patra bolgiă a Infernului. Cel mal 
mulţi ensă împărtăşescG părerea lui Lubin. 

(37). Deidamia şi surorile ei fură fiicele Iul Licomede rege în 
Skyro. Achile se înamora de ea, şi avu unG copila, pre Pini. 

(38). Adecă ajungând în verfulO scării, scăpaseră şi de păreţi!, 
între cari era sCpată scara, şi de urcatfi. Poeţii ajunseră în alft 
6-lea cereţi. 

(39). Adecă primele patru ore ale (Jileî 'şî îndepliniseră servii 
ciula lorO, şi la cârma carului solarti se afla a cincea, îndrep* 
tândti verfulG luminosft şi înflăcăratâ alţi assel carului, în susâ,. 
spre a se urca către meridianti. Erau <|ece ore ante-meridiane 
trecute. 

(40). Eu credo că trebue să păşimO ţinendO latura nâstră dr^ptă 
către marginea esternă a muntelui, cum am făcutti pfină acum». 



NOTE LA CANTULU XXII. H89 

XirniândCi consiliele date nou6 de spirite {le roslre deşire slen sempre 
<i» furi (Jiseră sufletetele în cântulQ XIX). 

(41). Deprinderea ne fu călău/.ă, adecă făcurâmu ceea ce făcu- 
serâmâ mereu pen'acum, adecă merserămfi totQ la drepta. — Su- 
.fleitdu denmu, este Staţifi. 

(42). BradulQ are uă formă piramidală: crengile lui se subţiezâ 
şi se scurteză cu câtu se apropie de verffl. Arborulu ce întâlnescti 
poeţii în calea lorâ aici, are aceiaşi formă, ensă resturnată; ra- 
murile de josâ suntâ scurte şi subţiri, şi cu câta se urcă, cu at&tâ 
■ele se îngroşe şi se lungescG. Pre unQ asemenea arbore este cu 
neputinţă a se urca cineva : primele crengi nu arO putea sus- 
ţine greutatea celui care arG voi să se urce în susti ; arti fi slabe 
a susţine chiarti umbrele. 

(43). Adecă din stânga, din spre munte. 

(44). Veţi fi lipsiţi de acesta mâncare dreptG pedepsă pentru 
ăcomia ce se espieză în acesta cercu. — Primulîi esemplu anun- 
ţiatti de vocea ce ese dintre frunzele arborului este despre cum- 
pătarea Măriei, care la nunta din Cana ^ise lui Crist : Vinum 
non habent, nu pentru că voia să aibă pentru ea vinti, ci ca să 
nu pată ruşine mesa de nuntă. Măria care şede la mesa din Cana, 
e propusă ca esemplu a două virtuţi strînsti legate împreună: în 
cerculCi al douilea (Purg. XIII) ca esemplu de caritate ; aici, ca 
esemplu de cumpetare. 

(45). Biserica Catolică venerezâ pre Măria ca pe aceea care în- 
tercede pentru păcătoşii penitenţi. 

(46). Romanele în timpulG republicai se abţinură de a bea 
vinG. — Daniel despreţul bucatele lui NabucodonosorQ regele Ba- 
biloniei, la curtea căruia fusese crescutti, pentru a nu se conta- 
jnina' şi D-zeG 'la bine-cuvintâ, dându'I multă înţelepciune şi multă 
sciinţă. 

(47). Adecă scculula de aura. In acesta secoiâ fomea făcea să 
pară ghindele gustose, şi setea, orî-ce rîuleţa nectara, pentru-că 
6menil nu beau nici mâncau de plăcere, ci de necesitate. 

(48). In sânta scriptură se vorbesce despre Ion : n'a fostfl între 
fii Evel nici unuia mai mare de câta Ion Botezătorula. 




CĂNTULO XXIII. 



Fomea ţi n^tetL Aţî'Ate ]>rtn vcdiM-en arlM>riIi)r& încArcAt.1 cu fruct** hi a apoi ce curge 
din Ktânca, puriâcA d« pecatuIA lAcomtel ce ne expiezA in aift H-lea <-t>rcfl. Dante ne în- 
tAIneKce cu Forene l>onatl, care ne f&le»ce cu v6<luva lui, ţt uiuAtrA cu axprhiie pre 

fit'runtatele Horcntiiie. 



1. Pre cândtt pironiamft ochii prin frunzele 
ver(Jî, cum de obiceiii face acela care 'şî perde 
viaţa după uă păsărea; 

2. celei care 'mî era maî mullti ca tată^), 'mî 
(Jise: — «Fiule, vino acum, căcî trebue se în- 
trebuinţămil maî bine timpultt ce ne este daţii.» 



Mentre che gli occhi per la fronda verde 
Ficcava io cosi, come far suole 
Chi dietro all' uccelin sua vita perde; 

Lo piîi che padre mi dicea : Figliuole, 
Vienne oramai, cho '1 tempo che c'e imposto 
Piu utilmente compartir si vuole. 



392 CANTULU XXIII. 

8. Eli întorseiG faţia şi nu maî putinii ră- 
pede şi passulti după înţelepţii, cari vorbiaft 
astii-felu, că mersulu nu'mî costa nimicii. 

4. Şi ecă auriii plângendu. şi Lahia mea 
Domine') cântându-se în atare modu. că da 
nascere bucuriei şi durerii. 

f). — «O dulce tată, ce este aceea ce audti?» — 
începui eu; şi elii : — «Umbre cari mergu 
pote a desface nodulu datoriei^)» — 

6. Fre cum făcu peregrinii gânditori*), cari 
întfilnindu în cale lume necunoscută, se în- 
torcu s[)re densa, deră nu se oprescu ; 

7. astu-felu cată în urmă-ne la noî, în tăcere 
şi cu devoţiune, uă cetă de sutlete, cari veniau 
trecendu nainte, şi mişcându-se maî iute^j. 



3 r vulsi 'I viso o ii passo non men tosto 
Appresso a'Savi, che parlavan sie, 

Che I'andar mi facen di nullo costo. 

4 Kd ecco pianger e cântar s'udie, 
Lahia mea, Dijmiiie, per modo 

Tal, che diletto e doglia parturie. 

5 O dolcc Padre, che r quel ch'i'odo? 
Comincia' io : ed egli : Ombre che vanno, 
Forse di lor dover solvendo 11 nodo. 

() Si come i peregrin pensosi fanno, 

(iiugnendo per camniin gente non nota, 
Che si Yolgono ad essa e non ristanno; 

7 Cosi diretro a noi, piu tosto mo(a, 

Venendo e trapassando, ci ammirava 
D' anime turba tacita e devota. 



CANTULII XXIII. 898 

8. Ochii fiă-căruî eraii obscuri şi 'nfiindatî, 
faţia serbfidă şi atâtu de macră, că pelea luă 
forma 6sselortt. 

9. Nu credu ca Eresitone^j să se fi uscatti 
asia până la pele, prin ajunu, atunci când de 
elii se temu maî multu. 

10. Eu 4iceamii în mine cugetăndil : — «^Ecă 
ginta care perdu lerusalemulu^), când Măria 
dete cu cioculfi în fiulii eî.» — 

11. Păreau orbitele ochiloru anele fără gem- 
me. Celtt care pre fagia 6meniloru citesce omo^ 
arii fi recunoscuţii aci bine pre m^). 

12. Cine, nesciindu cum, aru crede că o- 
d6rea unui mării şi aceea a unei ape, gene- 
rândîi dorinţa, ar putea aduce în asia stare^)? 



8 Negii occhi era ciascuna oscura c cava, 
Pallida nella faccia, e tanto scema, 

Che daU'ossa la pelle s'informava. 

9 Non credo che cosi a buccia strema 
Erisiton si fusse fatto secco, 

Per digiunar, quando piu n'ebbe tema. 

10 Io dicea, fra me stesso pensando : Ecco 
La gente che perde flerusalemmc, 
Quando Măria nel figlio die di becco. 

11 Parean le occhiaie anella senza gemme : 
Chi noi viso degli uomini legge omo, 

Ben avria quivi conosciuto 1' cnime, 

12 Chi crederebbe che 1' odor d'un porno 
Si governasse, generando brama, 

E quel d'un'aequa, non sappiendo como? 



394 CANTULU XXIII. 

13. Flramtt giâ în mirare despre aceea ce 
astâ-felu *i flămânzia, necunoscendfi ancă ca- 
usa macreţiî şi a peliî lortt uscate. 

14. Şi eeă din fundulfl capului înl6rse la 
mine ochii uă umbră, şi neclintita se uilâ, a- 
poî striga tare: — «Ce graţia 'mî e acesta?» — 

15. Nici odată nu aşii fi recunoscut'o după 
faţiă; deră prin vocea eî 'mî fu descoperita 
aceea ce în sine perduse figura. 

16. Acesta schinteă 'mî aprinse întrega cu- 
nosciinţă a figureî schimbate şi eu recunoscui 
faţia luî Forese^o). 

17. — «De! nu te uită la c6ja ce'mî desco- 
loreză pelea» — se rugă elti — «nici la lipsa 
de carne ce amu^^); 



18 Giă era in ammirar che si gli affama, 

Per la cagione ancor non manifesta 
Di lor magrezza e di lor trista squama ; 

14 Ed ecco del profondo della testa 

Voise a ine gli occhi iin'ombra, e guardd (iso; 
Foi grido forte: Qual grazia m'e questa ? 

15 Mai non 1' avrei rioonosciuto al vise; 
Ma nella voce sua mi fu palet>e 

Cio che l'aspetto in se avea conquiso. 

16 Questa favilla tutta mi raccese 
Mia conoscenza alia cambiata labbia, 
E rav visai la faccia di Forase. 

17 Deh non contendere aU'asciutta scabbia, 
Che mi scolora, pregava, le pelle, 

Ne a difetto di carne che io abbia ; 



CANTULU XXIII. 895 

18. ci spune-mî despre tine adevgriilu, şi 
cine sunttt acele dou6 suflete cari te conducti. 
Să nu rgmânii făr' de respunsulii tM.» 

19. — «Faţia ta ce eil giâ mortă^^^ plânseiii, 
nu'mî dă acumu» — 'î respunseiti — «maî puţină 
durere de lacrimi vSdlend'o atâtii de desformată. 

20. Deră spune'mî, pentru D-zeu, ce 6re v6 
desfdiă aşia^^) j nu'mî cere să vorbesctt câtă 
timpfi suntii în mirare ; căci p6te grăi reQ, celtt 
care e plinii de uă altă dorinţă^*).» 

21. Şi elCî mie: — «Printr-uă eternă lege des- 
cinde uă virtute în apă şi în planta remasă 'n ur- 
mă, din care causă ett asia m6 subţiezCîi^). 

22. Totă acesta gintă care cântă plângendtt, 
fiindii-că a urmaţii preste mgsură gurii, în f6me 
şi 'n sete, aici se reface sântă ^^). 



18 Ma dimmi ii ver di te, e chi son quelle 
Due anime che lă. ti fanno scorta ; 

Non rimaner che tu non mi favelle. 

19 La faccia tua, eh' io lagrimai giă morta, 
Mi dă di pianger mo non minor doglia, 
Risposi lui, veggendola si torta. 

20 Pero mi di', per Dio, che si vi sfoglia; 
Non mi far dir mentr'io mi maraviglio, 
Che mal puo dir chi c pien d'altra voglia. 

21 Ed egli a me : Deir eterno consiglio 
Cade virtu nell'acqua, e nella pianta 
Rimasa addietro, ond'io si m'assottiglio. 

22 Tutta esta gente che piangendo cânta. 
Per seguitar Ia gola oUre misura, 

In fame e in sete qui si rifă. sânta. 



:^96 CANTULU XXIII. 

23. Dorinţa de a bea şi de a mânca o a- 
prinde în noî mirosiilâ ce esse din mSrii, şi 
apa ce se reversă în susii pre verd6ţă ^'^). 

24. Şi nu numai odată ocolindii acestii spa- 
ţiu, se renouesce turmentulu nostru, eii ^icti 
turmentuj şi arii trebui să dicu plăcere^^) ; 

25. căci către arbore ne duce acelii dorfi, 
ce făcu pre Cristtt voioşii a dice: Eli^ cândtî 
ne libera cu alG seu sânge ^^).» 

26. Şi eu luî: — «Forese, din dioa în care 
aî schimbaţii lumea pentru uă viaţă maî bună, 
nu aii trecuta penă astăzi ancă cinci anî. 

27. Decă încetase în tine puterea de a maî 
păcătui , nainte de a sosi ora durereî celeî 
bune, prin care ne îiisoţimu cu D-zeu, 



23 Di berc e di mangiar n'acccndc cura 
L'odor ch'esce del pomo, e dello sprazzo 
Chc si distcnde su per la verdura. 

24 E non pur una volta, questo spazzo 
(iirando, si rinfrcsca nostra pena : 

Io dico pena, e dovre'dir sollazzo; 

25 Che quclla voglia alParborc ci mena, 
Chc nicnu Cristo lieto a dire Eli 
Quando ne libero con la sua vena. 

20 Ed io a lui : Forese, da quol dî 

Nel qual mutasti mondo a miglior vita, 
Cinqu'anni non son volţi insino a qui. 

27 Se prima fu la possa in te fînita 

Di pcccar piu, chc sorvcnisse l'ora 
Del buon dolor eh' a Dio ne rimarita, 



CANTULU XXIII. 897 

28. cumfi aî veniţii aici susii? Credeamii 
a te găsi ancă acolo josii, unde timpulă prin 
timptt se reparare)» — 

29. Şi elii mie: — «Atâtu de răpede mS 
condusă să beau alu martirilorti dulce absintu 
a mea Nellă prin plânsu'î abundentă ^i). 

30. Prin rugile'î pi6se şi prin suspine m'a 
trassG de pre c6sta unde se asceptă, şi m'a li- 
berată de cele alte cercuri ^^). 

31. Atâtii maî scumpă şi plăcută e luî D-zeu 
vSduvi(Sra mea. pre care atâtii o iubii, cu câtă 
este unică în a face fapte bune ; 

32. căci Barbagia Sardiniei ^s) e multă maî 
pudică în femeile 'sele, de câtă Barbagia unde 
eă o lăssaiă 2*). 



28 Come se' tu quassîi venuto? Ancora 
Io ti credea trovar laggiît di sotto, 
Dove tempo per tempo si ristora. 

29 Ed egli a me : Si tosto m'ha condotto 
A ber Io dolce assenzio do' martiri 

La Nclla mia col suo pianger dirotto. 

30 Con suoi prieghi devoti o con sospiri 
Tratto m' ha della costa ove s' aspetta, 

E liberato m'ha degli altri giri. 

31 Tant'e a Dio piîi cară e piu diletta 
La vedovella mia, che tanto amai, 
Quanto in bene operare e piu soletta ; 

32 Che la Barbagia di Sardigna assai 
Nelle femmine sue e piu pudica 

Che la Barbagia dov'io la la^ciai. 



898 CANTULU XXIII. 

33. O dulce frate, ce vrei să 4icCi eii? Vfidti 
giâ timpul ii viitorO nainte'mî, de care nu e 
prea de[)arte acesta oră, 

34. in care va fi din amvonii inter4isfi sfrun- 
tatelorii femei florentine de a merge arătân- 
du-şî cu ţitele peptulti. 

35. Ce Barbare, ce Saracine ^s) avut'au 6re 
vre-odată trebuinţă de disciplină spirituală s6u 
de uă alta, spre a le face se mergă acoperite ? 

36. Decă ensă neruşinatele artt fi sicure 
de ceea ce le prepară în curând cerulfi, giâ 
arii avea gurile deschise ca să urle. 

37. Căci, decă nu mă înşelă antivederea, 
vorii ti triste, maî nainte de a cresce pSrulfi pre 
faţia aceluia, care acum se mângăiă cuwaw/^'). 



33 dolce frate, che vuoi tu eh' io dica? 

Tempo futuro m' e giă. nel cospetto, 
Cui non sară, quest' ora molto antica, 

31 Nel qual sară, in pergamo interdetto 

AUe sfacciate donne florentine 
L'andar mostrando con le poppe ii petto. 

35 Quai Barbare fur mai, quai Saracine, 

Cui bisognassc, per farle ir coverte, 
spiritali o altre discipline ! 

4}6 Ma se le svergognate fosser certe 

Di quci che ii Clei velocc loro ammanna, 
(îiâ por urlare avrian le hoccho aperte. 

•37 Che, 80 l'antiveder qui non m'inganna, 

Prima flen triste, che le guance impeli 
Colui che mo si consola con nanna. 



CANTULU XXIII. 899 

38. Ah, frate, acum nu mi te maî ascunde^^), 
ve4î că nu numai eil, ci şi acesta gintă tofă 
se uită într'acolo unde tu acoperi s6rele ^s)» 

39. De acea eu luî: — «Decă 'ţî aduci aminte 
cum aî foştii cu mine şi amâ fostii eu cu tine, 
durerdsă ne va fi acum reamintirea ^s). 

40. De la acea viaţă me înt6rse acesta ce 
merge nainte'mî, maî de-ună-di, când vă a- 
păru rotundă sora aceluia ^o),» — 

41. şi arătaitt s6rele. — «Acesta m'a con- 
duşii prin profunda n6pte a morţilorti adevă- 
raţP^) cu acesta carne adevărată ce'lu urmeză. 

42. De acolo în susii condusu-m'a alu luî a- 
jutoră, urcândii şi ocolindu muntele ce vă în- 
dreptă pre voî, pre carî lumea v'a strâmbate ^^). 



38 Deh, frate, or fa cho piu non mi ti celi ; 

Vedi che non pur io, ma questa gcnte 

Tutta rimira \k dove ii Sol voii. 
30 Perch' io a lui : Se ti riduci a mente 

Qual foşti meco e quale io teco fui, 

Ancor fia grave ii memorar prescnte. 

40 Di quella vita mi voise costui 

Che mi va innanzi, l'altr'ier, quando tonda 
Vi si mostro la suora di colui 

41 (E ii Sol mostrai). CoHtui por la profonda 
Notte menato m'ha de' veri morţi, 

Con questa vcra carne che ii seconda. 

42 Indi m'han tratto su gli suoi conforti, 
Salendo c rigirando ia montagna, 

Cho drizza voi che ii mondo fece torti. 



400 CANTULU XXIII. 

43. Me va însoţi, 'mî dice, pen6 ce voitt fi 
acolo unde va fi Beatrice; atunci va trebui 
se r6mâni1 fără densulti. 

44. Virgiliu este acelu care 'mî spune astii- 
felG» — şi 'iu arătaiii cu degetulii — «şicesttt- 
altu e acea umbră^^), pentru care puţinii maî 
nainte se clCtinară t6te costele 

regnului vostru care din sine o alungă 3*).» 



i^3 Tanto dice di farmi sua compagna, 

Ch'io saro lâ dovc fia Reatrice : 
Quivi convien che senza lui rimagna. 

44 Virgilio e questi che cosi mi dice 

(E addita'lo), e quest'altro e quell' ombra, 
Per cui scosse dianzi ogni pendice 

•i5- Lo vostro regno che da se la sgombra. 




NOTE LA CĂNTULti XXIII. 



(1). Virgiliu. 

(2). Domine labia mea aperies, el os nicxim anuntiahit laudem hiam 
(Domne, vei deschide buzele mele, şi gura mea va anunţa lauda 
ta), este inceputulG versetului 17 din psalmultî Miserere. Odată a- 
ceste suflete doriră numai mâncarea pămentescă, acum ele nu 
dorescti decâtQ mâncare cerescă ; odată buzele lora se deschiseră 
pentru plăcerile gurii şi pentru a ofende pre D-zeu ; acum ele 
stau inchise dinaintea mâncării, şi se deschidâ numai a lăuda 
pre D-zeft. 

(3). Adecă a satisface pentru pCcatulti lorO justiţia divină. 

(4). Adecă preocupaţi de afacerile lorO, seu mai bine gândin- 
du-se la termenulG călCtoriel lorCi. 

(5). Miscându-se mai iute ca noi. Aceste suflete ale omenilorti 
cari pScătuiră prin lăcomia, mergâ in tăcere, plângândâ şi cân- 
tândti atunci numai, când ajungu lângă pomt). 

(6). Acesta fu unG Tesalianfl, care, după poeţi, dispreţuindti 
pre (Jeiţa Cerere şi oprindG a i se face sacrificii, fu apucata de 
uă fome atâtG de furiosă, că consumândG totfi ce posedă, 'şi mancă 
propriile lui membre. (Ve(}i Ovidiu : Metam. Cartea VIII, fab. II). 
Temerea lui Eresitone fu atunci mai mare, când elfi 'şi întorse 
dinţii asupra lui ensuşi. 

(7). Flaviu losef relateză, că în timpulG asediului Ierusalimului 
făcuta de Titu, uă femeă cu numele de Măria, 'şl mânca copi- 
lulfi. — FaptulG este atâtd de oribilii, (Jice Scartazzini, că spre cn6rea 
omenirii ne este permisG s6 ne îndouimQ de adevfirft cu totă au- 
toritatea lui Flaviu losef.— In nefericita mamă, ni se presintă i- 
maginea unei paseri răpitore. 

(8). Cavităţile ochilorG se asemănaG cu douS anele cărora li s'a 

26 



402 NOTE LA CANTULU XXUI. 

scosfi pietrele, atâtfi crafi de infandate pupilele că nu se mai 
vedeau.— Unii fisionomişti cred, că in figura omului se pdte citi 
Omo, cam în acesta disposiţiune | o | o |. Cei douî o suDtfi ochii, 
şi litera m se formeză din nasO, din sprincene şi din fălci pSnS 
Ia urechi. Poetul â ^\cq aici că aceşti fisionomişti arfi fi recunos- 
cutei uşior litera ro pre figurile acestora umbre slabe. 

(9). Adecă sS se usuce astâ-fclâ acele suflete de pofta pre care 
o genereză într'enscle mirosultl fructclorâ şi vederea apel. 

(10). Forese din familia Donaţi, frate cu Corso Donaţi şi cu 
Piccarda, forte amicO, cum se vede dintr'acestfi cftntfi cu Dante, 
şi'n fine rudă cu densulti, de 6re-ce soţia Iui Dante, Gemma, fu 
din casa Donaţi, pote chiar uă veră a lui Forese. Dante recu- 
nosce pre Forese numai după voce, căci faţia lui, de slăbiciune, 
era forte stricată. 

(11) Adecă, la macrcţia mea. 

(12). Este cunoscuto, că cei vechi aveau obiceiâ de a piftnge 
pre faţia dcfuneţilortî loru iubiţi. Prin aceste cuvinte Dante arată 
câtft 'i era de scumpii Forese. 

(13). Adecă v6 usucă, v6 despoie de came. Dante compară a- 
ccsle suflete cu plantele, cari uscate, 'şi perdtk frunzele. Uă as- 
semănare usitată forte dessfi în sânta Scriptură. 

(14). Nu'mî cere s6'ţl rCspundO, câtti timptk sunt în mirare, căci 
preocupata de uă altă dorinţă, adecă de acea de a au4i} voitt 
vorbi reft. 

(15). Adecă, D-zeu dispune sS se introducă în apa ce curge din 
stâncă, şi'n arborulâ mistcriosO, uă virtute care usucă aceste 
umbre. 

(16). Adecă se curăţia de pCcatulQ lăcomiei. 

(17). Supliciulfl acestora suflete ramintesce snpliciulfi lui Tan- 
talâ din Infernâ, care stă înfundatQ pen6 Ia gâtâ în apa Erida- 
nulu! fără se potă bea dintr'ensa, prec&nd m&nile Iul tindfli în 
darnu la fructele ce atârnă deasupra capului Iul. 

(18). Sufletele ocoicscii neîncetata acesta cerctt, şi de cftte-oii 
ajungu dinaintea pomului, de atâte-orl li se renoesce supliciultt, 
ce este cu tote acestea uă plăcere ; eră nu unti turmentti pentru 
ele, căci satisfacîi justiţia divină. 

(lî)). EU, rli, lama sahaJitani, suntft cuvintele lui Cristfi în mo- 
mentulG cândCi se află pe cruce. Dante vrea să ^îcă, că precum 
Crist suferi voiosâ mortea pentru a satisface divina justiţia şi a 



NOTE LA CANTULU XXIII. 403 

TescumpSra genulG omenesciS, astO-felii şi sufletele cari se pu- 
rifică, mergCi a suferi voiose pedepsa lorâ, pentru ca să satisfacă 
Justiţia divină şi sg se rescumpere pre ele inşile giă rescumpSrate 
de Cristti. AstG-felG esplică Scartaczini. 

(20). Adecă, decă tu te convertişi numaî atunci când nu mal 
puteai pScătui prin lăcomia, adecă Ia finitulu vieţii, cum aî ve- 
nitft în adevSralulG Purgatoriu ? 

Reamintindu'şi a fi au4ita de la Belacqua (Purg. CântulG IV), 
«ă celu care întârzie cu bunele suspinurl până Ia finitulu vieţeî, 
trebue se ascepte în Antipurgatoriu atâtG timpQ câtG trăi, şi sci- 
indG că Forese întârzia cu căinţa penS în ultimulG momentG, 
Dante se miră că'lQ întâlnesce aicî, maî puţinG de cincî ani de 
la morte'I, şi 'IQ întrebă cum se întâmplă acesta, căcî elG '16 cre- 
dea ancă în Antipurgatoriu, unde timpulG, ce întârzia omulG 
pre pămentQ a se căi, se repară totG cu atâtG timpQ de dure- 
r6să asceptare, afară din adevfiratulG Purgatoriu. 

(21) Dulcele absinlu, adecă supliciulG Purgatoriului, amarG în sine, 
ensă dulce, căcî pregătesce sufletulG pentru beatitudinea eternă. — 
NeUa, este soţia luî Forese, şi una din acele fiinţe, cari arG fi ui- 
tate cu totulG, decă nu arG fi imortalisate de Dante. 

(22). Câsla unde se asci^plă, este AntipurgatoriulQ. L'a mai scă- 
patQ şi de cercurile inferiorc ale Purgatoriului. — Pre semne că 
Forese, pre lângă viţiulG lăcomiei, maî avea şi alte viţii. 

(23). Barbagia, regiune alpestră din Sardinia. Ea 'şi căpClâ nu- 
mele de la anticii Barbariceni, celebri în istoria Sardă prin în- 
delunga lorG idolatria şi independenţă. Barbagia ce se află in 
massa cea mai voluminosă a lanţiului de munţi, se împarte in 
Barbagia superioră şi cea inferioră. Transplantaţi în Sardinia 
lângă Cagliari, de către Vandali, Barbaricenii, ocupară cu timpulG 
muntele vecinG trăindG din predă şi tâlhării. Eacă acum şi pă- 
rerile unora din vechii comentatori : Lâna şi Anonimo FioreniinOj 
relateză că Barbagia este unG munte în Sardinia locuitG de uă 
gintă, care trăesce în lussuriă, şi este atâtG de dată acestui viţiâ, 
că femeia unuia pote li şi a altuia. Falso Boccaccio, vorbesce de 
asemenea de acesta gintă' ca de una ce nu are nici legi, nici mo- 
ravuri ; eră femeile suntG desfrânate atâtG, încâlG nu se observă 
nici unG matrimoniu. PostiUatore Cassinesc spune, că femeile în 
Barbagia mergQ scminude, şi Pietru Dante dice, că mergG gole de 
totG.— Se (|ice chiar, că pen6 a(|i femeile barbaricene mergG cu 



401? KOTE LA CANTULU XXIII. 

peptulu descoperiţii, deră că moravurile lorQ suntfi nepState. Din 
acest versfi a luî Dante se vede, că neruşinarea lorti în acei timp! 
era proverbială. 

v24). Dante numesce Florenţa uă nouă Barbagiâ întru câttS pri- 
vesce femeile. Asupra moravurilorO femeilortS florentine etă ce 
()ice lienrcnu/o Jiambaldi. «Nemulţumite cu darurile naturii, ele 
caută a le mări prin artă : sagace, ele aoopSrâ defectele ca cea 
maî fină maestriă ; prin încălţăminte se facâ mal nalte, 'şl al- 
bc;jcfl pelea cu pudră, facfl roşia faţia palidă, maî blonda p6- 
rulâ, 'şi albcscu dinţiî, 'şî schimbă scnulO, în fine 'şi compuntk 
tote membrele dup6 placfi.» Şi Landino: «Femeile florentine în 
aceî timpi, ca şi acum, mergeau cu gdtuliî şi cu pcptuld desco- 
perite, unu obiceiu negreşitft maî demnfi de uă meretrice dec&ttk 
de uă femeă onestă.» Giova^nii Villani ne spune, că Gregoriu, In 
Conciliulfi din Lion din anulu 127i, printre alte disposiţiunî, in- 
ter(}ise în totă creştinătatea lussulQ femeilorft. 

{2b). In evulG mediu se numiau fără deosebire Saracini t6te 
poporele cari nu profesau religiunea creştină, afară de Ebreî. Dante 
()ice, că nici chiar femeile barbare, ale căroril moravuri suntb 
străine de a le nostre, nici Saractcneie at&tâ de Ius8uri6sc, nu 
mergi! asia de descoperite ca Florentinele, în câ,t se aibă trebuinţă 
(le pedepse spirituale, adecă bisericescî, precum este scomunicarea, 
inierdictuiu, seu de pedepse timpurale ca închisorea, amenda etc 
pentru a fi ţinute în freu — In EvulG mediu, Florenţa nu era sin- 
gura cetate unde autorităţile civile inter4iceau lussultL eccesivtk 
şi îmbrăcămintea neruşinată a bărbaţilorG şi mai cu semă a fe- 
meilorG. 

(2(>). Danie face aici alusiuno în formă de profeţia la calami- 
tăţile Florenţiî dupC anulG 1300, ocaisionate do dis:ordiile facţiu- 
nilorG AlbilorG şi KegrilorO. Voesce se (}ică, că femeile Florentine 
vori\ fi pedepsite pentru desfrrulti lorG mai nainte ca copilulfi 
care <16rme cântându-i-se nauni, se devină bărbaţii. 

(27). Adecă, acum că te amiî satisfăcuţii, spnne'ml prin ce fa- 
vore ai venitn printre cei morţi, tu care esci încă cu viaţă. 

(28). Rugăciunea este făcută şi in numele ceiorti alte umbre» 
cari parG a se fi opritG unG momenlQ uimite la vederea unul 
viu în locaşulG morţilorG. — Unde acoperi sOrele^ adecă unde fad 
umbră, interceptezi razele s6relui. 

(^29). Decă 'ţi reamintesci cum ne fu viaţa in lume, ftncă acum 



NOTE LA CANTULU XXIII. 405 

■când nu mai pScătuimft, amentirea acelei vieţi ne este displăcută. 
Acea viajă este la selva oscuta din care Virgiliu scose şi libera 
pre Dante, adecă uă viaţă de p6cate, pentru care sufletele suferă 
în InfernO, seu se purifică în Purgatoriu. 

(30). De la acea viaţă, pădurea obscură, Ifl întorse Virgiliu cum 
amti v6(}utG în Infernil când fu luna rotundă, adecă lună plină 
<ve4î Inf. XX). Adecă Virgiliu 'mi a arătatQ miseria stăreî mele în 
Infernâ, şi acum m6 conduce prin Purgatoriu ca să m6 cureţfi 
^e acele viţii prin penitenţă şi prin eserciţiulG virtuţilorii con- 
trarii. 

(31). Numescc pre damnaţi morţi adeveraţî, veri morii, căci suntfl 
privaţi nu numai de viaţa corporală, ci şi de cea eternă, suntO 
căluţi preda unei a doua mor(î (V. Infer. I). 

(32). Adecă, v6 purifică pre voi, ce sunteţi pStaţî cu păcatele 
lumesci- 

(33). StatitS. 

(34). O alungă din sine, fiindu-că s'a efectuata purificaţiunea, 
e demnă de a se urca la cerO. 





o 




CÂNTULtl XXIV. 



1. Nici vorbirea nu făcea maî inceiu mersulQ, 
nici acesta vorbirea ; ei vorbindft mergeamft iute, 
ca u£i naiă impinsă de un(i vdntQ bunO. 

2. Şi umbrele, ce păreaţi de dou6 ori miirte'), 
cu cavităţile oehilorii lord mg priviaâ cu admi- 
raţiune, luândQ s6ma eă etl eramQ viQ"), 

1 Ni i] dir l'andar, ne l'andar lui piâ lento 






408 CANTULU XXIV. 

8. Şi eu, continuându-mî cuventarea, (Jiseiâ: 
— «Ea se duce susu, maî târcjiti p6te de cum 
ar face. din causa altuia^). 

4. Deră spune-mî, de sciî, unde e Piccarda; 
spune-mî de vedti de notatti vre uă pers6nă*) 
printre aceetă gintă care astii-felti mă privesce.» 

5. — «Sora mea, care nu sciţi de fu maî multă 
frumosă seu maî mulţii bună, triumfă giă veselă 
de a eî cunună în naltul u Olimpu'"').» 

6. Astu-feltt dise maî ânteiu; şi apoî: — «Nu e 
oprilfi aicî de a numi pre orî-cinc, de 6re-ce as- 
pectulu e atâtu de desfigurata prin dietă^). 

7. Acesta Cşi arătă cu degetulu)eHuonagiunta; 
Buonagiunta din Lucea') ; şi faţia ceea dincolo 
de densulu. uscată maî mulţii de câtti cele-alte, 



3 £d io, continuando ii mio scrmonc, 
Dissi : Ella sen va su forse piii tarda 
Che non farebbe, per i'altrui cagione. 

4 Ma dimmi, se Iu sai, dov'e Piccarda; 
Dimmi s'io veggio da notar persona 

Tra questa gente chc si mi riguarda. 

5 La mia sorella, cho tra bclla e buona 
Non so qual fosse piu, trionfa licta 

Nell' alto Olimpo giă di sua corona. 

6 Si dissc prima; o poi : Qui non si vieta 
Di nominar ciascun, da ch'e si munta 
Nostra sembianza via per ia dicta. 

7 Questi (e mostru col dito) e Buonagiunta ; 
Buonagiunta da Lucea: e quella faccia 

Di 1â da lui, pid che 1' altre trapunta, 



CANTULU XXIV. 409 

8. avu în braţe sânta Biserică®); ea fu din 
Tours şi espieză prin ajunare ţipariî din Bol- 
sena şi vernaccia.» 

9. Pre mulţi alţî 'mî arăta unulii după altulu; 
şi toţi păreaii mulţumiţi de a fi numiţi, asia că 
nu vă(}uî nici uă faţiă întunecată. 

10. Vă4uî de f(5me usându-şî dinţii îndarnu 
pre Ubaldinti dalia Pila^) şi pre Bonifaciu, care 
păstori cu cârja multe ginţî^^). 

11. Vă(|uî pre messer Marchese^i), care avii 
timpii să bea la Forli cu maî puţină sete^^), şi care 
fu atare câtîi nici uă dată nu sS simţi săturată. 

12. Deră cum face cela care privesce şi apoi 
ţine semă de unulti maî multu de câtii de al- 
tuia, făcuî şi eîi cu acelG din Lucea, ce se pă- 
rea că voesce a sci maî multe de câtu mine. 



8 Ebbe la Santa Chiesa in le sue braccia: 
Dai Torso fu, e purga per digiuno 
L'anguille di Bolsena e la vernaccia. 

9 Molti altri mi mostro ad uno ad uno ; 
E nel nomar parean tutti contenţi, 

Si eh' io pero non vidi un alto bruno. 

10 Vidi per fame a vuoto usar li denti 
Ubaldin dalia Pila, c Bonifazio 

Cho pasturd col rocco molte genţi. 

11 Vidi mcsser Marchese, eh' ebbe spazio 
Giă di bere a Forli con men secchezza, 

E si fu tal che non si senti sazio. 

12 Ma, come fa ehi guarda, e poi fa prezza 
Pili d'un che d'altro, fe'io a quel da Lucea, 
Che piii părea di me voler contczza. 



410 CANTULU XXIV. 

13. Elă murmura; şi nu sciu ce Gentucca^^) 
au^iamii colo, unde elii simţia a justiţieî rană, 
ce astu-felîi 'î consumă^*). 

14. — «O suflete» — ^iseiH — «ce pari asia de 
doritorii de a vorbi cu mine, fă astti-felîi ca s6 te 
înţelegii, şi cu graiulii tSîi pre tine şi pre mine 
mulţumesce.» 

15. — «Născutu-s'a uă femeă, ce ancă nu p6rtă 
vălii^^)» — începu elii — «şi care va face sS'ţî 
placă a mea cetate, de şi toţi o hulescii. 

16. Tu te veî duce acolo cu acostă antive- 
dere^^); decă murmurulîi meCî te atrase în vre uă 
erfire, faptele adevărate ancă te vorti lumina^^). 

17. Deră spune-mî de vfidii aicî pre celti 
care produse nouile rime^^), începândti: FenuUy 
ce ave fi inielectulu amoridiiî^^),* 



13 Ei mormorava; e non so che Gentacca 
Sentiva io lă. ov'ei sentia la piaga 

DcUa giustizzia che si gli pilucca. 

14 O anima, diss'io, che par si vaga 
Di parlar mcco, fa si eh' io t' intenda, 
E te e me col tuo parlare appaga. 

15 Femmina e nata, e non porta ancor benda, 
Cominciu ei, che ti fără piacere 

La mia cittă, come ch'uom la riprenda. 

16 Tu te n'andrai con questo antivedere: 
Se ncl mio mormorar prendesti errore, 
Dichiareranti ancor le cose vere. 

17 Ma di's'io veggio qui colui che fnore 
Trasse le nuove rime, cominciando : 
Donne, ch'aveie inteUetto d'amore. 



CANTULU XXIV. 411 

18. Şi eii luî: — «Eii suntti unulti care, când 
mă inspiră amorulâ, însemnu, şi după cum 
înântru 'mî dicteză. esprimii^o).» 

19. — «'0 frate,» — (Jise elâ, — «acum vădd no- 
dulii care ţinu pre Nottajo, pre Guittone şi pre 
mine departe de noulîi stilii dulce ce eii audii^i). 

20. Eli vSdti într'adevării, cum ale v6stre pe- 
ne urm6ză de apr6pe dictatoruluP^)^ ceea ce de 
sicurti cu ale n(5stre nu se întâmplă. 

21. Şi cine spre a plăcea nainte trece^^), 
nu maî vede de la unii stila la altulii^*).» Şi 
ca şi mulţumitîi tăcu. 

22. Precum une-orî paserile^^) cari erneză 
pre Nilâ, se adună în cete, apoi sb(5ră în grabă, 
ducându-se una în urma alteia; 



18 Ed io a lui: I' mi son un che, quando 
Amorc spira, noto, ed a quel modo 

Che detta dentro, vo significando. 

19 O frate, issa vegg' io, diss' cgli, ii nodo 
Che ii Notaio, e Guittone, e me ritenne 

Di qua dai dolce stil nuovo eh' i' odo. 

20 Io veggio ben come le vostre penne 
Diretro al dittator sen vanno strette ; 
Che dello nostre certo non avvenne. 

21 E qual piâ a gradire oltre si mette, 
Non vede piii dall'uno alPaltro stilo : 

E quasi contcntato si tacette. 

22 Come gli augci che vernan lungo ii Nilo, 
Alcuna volta di lor fanno schiera, 

Poi volan piii in fretta e vanno in filo; 



412 CANTULU XXIV. 

23. astti-felti şi ginta t6tă ce se alia aici, 
întorcendii faţia 'şî înteţi pasulti, uşidră prin 
maereţiă şi prin voinţă^^). 

24. Şi precum omiilii obosiţii de alergare lasă 
pre aî seî soţi să se du^ă, şi umblă încelişoră pân6 
ce 'î înceteză bătăile iuţi ale peptuluî; 

25. asemene şi Forese lăsă pre sânta turmă a 
trece nainte, şi mergea în urmă cu mine, ^\- 
cendii: — «Când te voiu revedea 6re?» 

26. — «Nu sciti> — 'î rgspunseiii, — «câtii voia 
trăi; deră nu mă voiO înt6rce atâtii de cur^ndti, 
câtii i)re acesta ţermd să nu mă precedă a mea 
voinţă27). 

27. Căci loculu, unde 'mî fu dată a trăi, 
din di în di se despoie de virtute, şi pare dis- 
puşii la uă ruină tristă. 



28 Cosi tutta Ia gentc che li era, 

Volgendo ii viso, raffrettd suo passo, 
£ per magrczza e por voler leggiera. 

24 £ come l'uom che di trottare o lasso, 

Lascia andar li compagni, e si passeggia 
Fin che si sfoghi l'afTollar del casso ; 

2.') Si lasciu trapassar la sânta greggia 

Forese, c dietro meco sen veniva, 
Dicendo: Quando fia ch'i'ti riveggia? 

26 Non so, risposi lui, quant'io mi viva ; 
Ma giă non fia '1 tornar mio tanto tosto, 
Ch' io non sia col voler prima alia riva. 

27 Perocche ii luogo, u* fui a vivor posto, 
Di giorno 'n giorno piii di ben si spolpa, 
K a trista ruina par disposto. 



CANTULU XXIV. 4ia 

28. — «Acum du-te» — (J^se, — «căci vSdu pre 
acela ce maî multu p6rtă culpa, târâtu de c6da 
unei bestii spre valea unde nici odată nu se 
disculpă omulu-Q). 

29. Bestia la fiâ-care pasii merge maî iute, şi 
mereti crescendu în iuţelă, 'Iu sdrobesce, şi 'î 
lasă corpulii morţii în modii mârşavu^^j. 

SO.NuaumultGtimpu aseînvertiaceler6te^^),» 
—şi 'şî îndrepta ochii către ceru— «şi 'ţî va fi clarii ,^ 
ceea ce eu nu'ţî potii declara în a mea vorbire. 

31. Remânî acum; căci timpulîi e atâtii de 
scumpu in acestu regnîi, că prea mulţii perdii 
mergendii la pasii cu tine^^).» 

32. Precum une-orî dintr-uă trupă călare 
ese unii călăreţii în fugă, şi alergă spre a a- 
vea on(5rea primei întâlnirP-); 



28 Or va, diss' ei, che quei che piu n' ha colpa 
Vegg'io a coda d'una bestia tratto 

Verso la valle, ove mai non si scolpa. 

29 La bestia ad ogni passo va piii ratto 
Crescendo sempre, infin ch'ella ii percuote, 
E lascia ii corpo vilmente disfatto. 

30 Non hanno molto a volger quelle ruote 
(E drizzo gli occhi al Ciel), eh' a te fia chiaro 
Ci6 che '1 mio dir pid dichiarar non puote. 

31 Tu ti rimani ornai, che '1 tempo e caro 
In questo regno si, eh' io perdo troppo 
Venendo teco si a paro a paro. 

32 Qual esce alcuna volta di galoppo 
Lo cavalier di schiera cho cavalchi, 

E va per farsi onor del primo intoppo 



414 CANTULU XXIV. 

83. astu-felâ se depărta de noî cu paşi maî 
mari; şi eu remăseiu în drumO cu ceî douî ce 
fură aî lumii marescalî atâtu de marP^). 

34. Şi cându fu naintea n(5stră atâta, că 
ochiî meî 'Iu urmăriaCi precum mintea mea 
ale luî cuvinte^*), 

35. 'mî apărură crengile ver(}î şi încărcate 
ale uniiî altu pomu, nu prea departe, către 
care în acelu momentu me întorsesemii^s). 

36. Veduî lume sub densulCi redicândumâ- 
nile şi strigându către frunze nu sciu ce ; ca 
copilaşii doritori şi făr de puteri, 

37. cari se r6gă şi cărora celu rugattî nu răs- 
punde; ci pentru a le aţâţa maî mulţii dorinţa, 
ţine susâ obiectulii doriţii, şi nu-lu ascunde. 



83 Tal si parti da noi con maggior valchi : 

Ed io rimaşi in via con esso i due, 
Che fur del mondo si gran maliscalchi. 

34 E quando innanzi a noi si entrate fue, 
Che gli occhi miei si fero a lui seguaci, 
Come la mente alle parole sue ; 

35 Parvermi i râmi gravidi e vivaci 
D' un altro porno, e non molto lontani, 
Per esser pur allora volto in lâci. 

3() Vidi gente sott'esso alzar le mani, 

E gridar non so che verso le fronde, 
Quasi bramosi fantoli e vani, 

37 Che pregano, e ii pregato non risponde; 

JNIa per fare esser bon lor voglia acuta, 
Tien alto lor disio, e noi nasconde. 



CANTULU XXIV. 415 

38. Apoi se depărta ca şi desamăgită^^); şi 
noî venirămu acum la arborulu celu mare, care 
respinge atâte rugi şi lacrimi. 

39. — «Treceţi nainte, fără a v6 apropia; maî 
susti e una noii arbore din care muşca Eva, şi 
acostă plantă e ruptă dintr'ensulu^^).» 

40. Asia dicea nu sciu cine printre frunde ; 
din care causă Virgiliu, Staţiu şi eii, strânşi u- 
nulii lângă altulii, mergeamîi nainte de latura 
ce se înalţă^»). 

41. — « Reamintiţi- vS» — dicea — «de blăste- 
maţiî formaţi în nuorî. cari sătuli combătură 
pre Teseu cu îndouite pepturP^), 

42. şi de Ebreiî, cari se arătară moî la be- 
utură, din care causă nu 'î avu (ledeon ca 
soţi, când descinse colinele către Madian*^).» 



38 Poi si parti si come ricreduta ; 

E noi venimmo al grande arbore adesso, 
Che tanti prieghi e lagrime rifiuta. 

35) Trapassate oltre senza farvi presso; 

Legno e piu su che fu morso da Eva,^ 
E questa pianta si levo da esso. 

40 Si tra ie frasche non so chi diceva ; 
Per che Virgilio e Stazio ed io ristretti, 
Oltre andavam dai lato che si leva. 

41 Ricordivi, dicea, de'maledetti 
Ne' nu voii formaţi, che satolli 
Teseo c ^mbatter co' doppj petti : 

42 E degli Ebrei eh' al ber mostrăir molii, 
Per che non gli ebbe Gedeon compagni, 
Quando in ver Madi&n discese i colii. 



416 CANTULU XXIV. 

48. Apropiat! de una dintre margini, trecu- 
rămu astii-felu, aiKjindâ culpe de ale gurii, o- 
dini6ră urmate de misere câştiguri*^). 

44. Apoi, lărgindu-ne pre strada deşartă, 
merserămu maî mulţii de uă miă paşî, fiă- 
care contemplându fără a vorbi*^). 

45. — «Ce mergeţi ore astu-felti cugetândii voî 
.singuri treî?^ — ne dise de odată uă voce; şi eti 
tresăriî, cum tresaru bestiile spăimentate şi som- 
nur6se. 

46. Redicaiii capulu să vădii cine era: şi nicî 
odată în cupt6re nu s'aii vScJutii sticle s6ii me- 
tale atâtii de lucitdre şi de ro.şiî, 

47. cum ve^uî unulii*^)^ care (Jicea: — «De vo- 
iţi a merge susii, trebue aici s6 v6 înt6rceţî; e 
calea pre aici a aceluia care merge pentru pace.» 



43 Si, accostati all'un de'due vivagni,. 

Passammo, udendo colpc dclla golla, 

Scguîtc giă. da miscri guadagni. 
4i- Poi, rallargati per Ia strada sola, 

licn millo pussi c piu ci portammo oltre, 

Contemplându ciaocun senza parola. 
4.') Che andatc pensando si voi sol tre? 

Subita voce dissc; ond'io mi scossi. 

Come fan bestie spavcntate e poltre. 
4ti Drizzai la tesla per vedcr chi fossi; 

£ giammai non si videro in fornaco 

Vctri o metalli si lucenti e rossi, 
47 Corn' io vidi un che dicea: S'a voi piace 

Montare in su, qui si convicn dar volta; 

Quinci si va chi vuole andar per pace. 



CANTULU XXIV. 417 

48. Aspectulu seu 'mî luase v64ulu: de aceea 
me trăseiîi îndSrStultt doctorilorîi meî, ca o- 
mulii care păşiasce după ceea ce aude**). 

49. Asemenea aurei din maia; anunţiăt6rea 
ziorilorîi, care suflă şi mir(5să, pătrunsă fiind ti 
de profumulă erbeî şi alii floriloru, 

50. atare simţii ună ventii că-'mî suflă prin 
me(}iloculu frunţii, şi bine simţii mişcândti pe- 
nele, cari esalaii profumii de ambrosiă, 

51. şi au4iî dicendti: — «Fericiţii celti lumi- 
nata de atâta grafia, cf^tii am6rea gustului nu 
aprinde în pieptulii său prea mare doru; 

ci flămân(}esce totu-de-unacâltiecudreptu*^).> 



48 L'aspetto suo m'avea la vista tolta: 

Perch'io mi voisi indietro a' miei Dottori 
Com'uom che va secondo ch'egli ascolta. 
9 E quale, annunziatrice degli albori, 

L'aura di maggio movesi ed olezza, 
Tutta impregnata dall'erba c da' fiori; 

50 Tal mi senti'un vento dar per mezza 
La fronte, e ben senti' mover la piuma, 
Che fe sentir d' ambrosiă 1' orezza : 

51 E senti'dir: Beati cui alluma 
Tanto di grazia, che l'amor del gusto 
Nel petto lor troppo disir non fuma, 

Esuriendo sempro quanto e giusto. 



27 



NOTE IiA CĂNTUIitr XXIY. 



(1). Prin cuvînlulfi rintorle, ce noî amti tradusfi prin m&rle de 
doiie ori, Dantc voesce să ne arate, că acele umbre erafi consu- 
mate !^i palide Ia cstremitate: păreaâ că suntâ slncă odată radrte. 
Acesta eapresiune e biblică : Arhores auluntnales, bis mortuae. 

(2). V5()cndâ că eramâ viu, acele suflete din cavitatea ochilortk 
*.«î întorceafl pupilele cu admiraţiune către mine. Forma prin care 
Dante espriniă acestil conceptG este cu totulfi nou6, o a lui pro- 
pria. 

(3). Umbra Iu! Staţiu păsesce mai încetfi, de cum arfi păşi p6te 
decă arft li singură, pentru a vorbi cu Virgiliu. 

(4). Piccarda fu fiica lui Simone Donaţi şi sora lai Coreo şi Iul 
Forese Donaţi. Călugărindu-se, fu silită de Corao a cşi din mo- 
nastire pentru a se căsători cu Rossellino della Tosa. 

(5). RespundcndA Iu! Dante, Forese (ţice, că Piccardai care fu 
atâta de frumosă şi de bună, câta nu se scie decă frumus^ia aea 
întrecea bunătatea, seâ vice-versa, triumfă acum In certk. 

(6). Adecă în acesta cerca este permisa de a se num} ambrele, 
iiindâ-că din causa aspectului lorti desfigurata nu le arfl recn- 
nosce nime. 

(7). Buonagiunta Urbiciani, poetti şi amicft cu Danie. Cum epnne 
lacopo della Lâna en.să trebuia se fiă mal bfitr&nfi. Dante tn car- 
tea sa T)e vulgari Eltxiuio vorbesce de dcnsulâ, ca de unulA ce a 
scrisa în dialectuin patrie! sele, fără a se redica la limba cultă 
şi pură. 

(H^. Adecă fu papă. Acesta c Martin IV succesorulft lui Nico- 
Iau III, pre care Dante Ta intâlnitfl In bolgia simoniacilorft tn In- 
fernâ. Martin stătu pre tronula papala de la 1281—1886. Se nieoft 



NOTE LA CANTULU XXIV. 149 

în Brie, In Şampania, şi fu numita Simon de Tours, fiindQ-că o- 
cupase funcţiunea de tesaurarQ în catedrala din Tours. Cronica- 
rulG VUlani spune, că elCi fu favorabila Bisericeî şi regilorQ Fran- 
cieî, fiindîi-că se trăgea din Tours din Francia. După Muratorl 
(Analele Italieî), fu sclavulQ tuturorO voinţelorâ luî Carol regele 
Sicilieî, şi combătu pre Ghibelini şi pre toţi inemiciî luî Carol. 
Altmintrelea fu unu papă demnii de laudă, atâttî pentru zelulft 
s61i pentru biserică, câtQ şi pentru indiferinţa faţă cu rudele sele 
serace, pre cari nici odată nu voi s6 le redice. După morte fu 
venerata ca sânta şi se vorbia de minuni întemplate pre mor- 
mentulft s6(i. Lui Martin IV, 'i plăceau forte multQ tipării, şi mortea 
luî fu atribuită de unii escesuluî în mâncarea acestorQ pescî. 
Se (|>ce că pentru a'î face mai gustoşi, 'i înecă în veimaccia, unu 
vinO galbena forte bunu, ce se fabrica în munţii Genovei. Tipării 
din lacula Bolsenei eraQ renumiţi prin carnea lorQ deliciosă. 

(9). Ubaldin dalia Pila, fratele Cardinalului pusO în InfernQ în 
ala 6-lea cerca. PUa este uă localitate în Mugello pre teritoriula 
florentina, de la care 'şi luâ numele uă ramură a familiei U- 
baldini. 

(10). Bonifaţiu de Fieschi din Genova, arhiepiscopa din Ravenna, 
pastori, adecă guverna, spiritualmente multe ginţi. Alţii înţelega 
că susţină cu veniturile cărjeî sele episcopale pre mulţi. Despre 
viţiula ce 'I atribue aici Dante, nu se gâsesca nicăeri notiţii. Nu- 
mai comentatorii vechi, basându-se pre versurile lui Dante, ^icii 
că fu data cu totula la viţiulu lăcomiei. 

(11). Messer Marchese di Rigogliosi, cavalera din Forli, marc 
beţiva. Spunendu'i într'uă (\\ secretariula sCa, că se dice despre 
densula, că nu face alta de câtu sC bea, eia 'i (Jise rîcjcnda : de 
ce nu rispniu}î si Iu, că 'mî este mereu sele. 

(12). Cu mai puţină sete, decum încercă acum. 

(13;. Buonagiunta murmurânda, lâsâ să se audă cuventula Gen- 
iucca. Dou6 femei ni sunta cunoscute sub acesta nume. «Prima 
este Gentucca dei Fatinelli, soţia lui Bernardo Morla Allucinghi; 
şi pre acesta giă Troya (V'elh-o dllcijorico de' GhibelUni, pag. 142) o 
cre<}u a li Gentucca lui Dante. Ensă despre acesta Gentucca de'Fa- 
tinclli se scie astăzi, că avea în 1325 una frate majora de etate; 
şi mai avea ancă şi uă soră Pieruccia, măritată de pre la 1297. 
Acesta ne pote face să ne îndouima că ea în 1300 s6 fi fosta 
ftncă uă fetă ce nu purla vCla. Cea-altă este Gentucca Morla, 



420 NOTE LA CANTULU XXIV. 

căsătorită cu unii Coscivo scO Cosciorino Fondora, care făcendu-şt 
testamentulft la 15 Decembre 1317 numesce în maî multe rânduri 
pre (Jentucca soţia sa, căreia 'î încredinteza tutela copiilorti sfii 
minorî. Din acesta se pote presupune că ea era In florea tinereţii. 
Se observă ancă, că în codicele Laiirenzianti PI. XL. 7, comen- 
tatorulâ anonima ald Divinei Comedii, 4ic6 că Gentuca fu soţia 
luî Coluccio di Giano da Fondora. AcestQ Coluccio era fratele 
lui Coscio seu Cosciorino; cnsă erorea chiarfl a codicelui I^au- 
renzianîi, pare a confirma ipotesa că Gentucca iubită de Dante, 
fu so^ia unuî Fondară, 5?i codicele Magliabechianti, <}icc că Gen- 
tucca fu soţia lui Coluccio Giari.» 

«Se pare deră probabila că acesta este Gentucca amintită în 
Comedia. Eusă de ce natură fu ore amorulft iui Dante pentru 
densa? Nime n'o pote spune. Scartazzini (Commedia p. 471) ne 
asicură că arii li absurdfl se credemfi, că este vorba de unii a- 
moru vulgaru. s''nţualu, culpabilQ. Amorulft Iui, continuă dCn- 
sulft, «fu făr;l îndouială unft amonl platonica, purft, sântfi, lip- 
.sitft de orî-ce cugetare care ru nu fiă castă şi onestă.» Noî nu 
avemft credinţa D-luî Scartazziiîi in acesta privinţă. Ne parc chiartk 
că cuvintele din Co. eiUa ne face se credemft contrarialfl. Ne mul- 
ţumimu ensă a spune că nu scimfi nimicft, în acesta privinţă. 
(Adolfo Dartoli : delîa Vita di Dante alft 5-lea volumti din însem- 
nata sa operă ; istoria deJla Jetteralura italiana). Totfi Bartoli : «Ob- 
iceţiunea lui Dionisi (.Prep., II) că Gentucca nu arfi fi nume de 
femeă, nu mal are a4i nici uă valore. Intre acei cari impărtăşesctt 
credinţa luî Dionisi suntft Witte şi Blanc, dou6 autorităţi In ma- 
teria de intcrpretaţiune Dantcscă. Celft din urmă crede că prin 
cuventulft gentucca, Bonagiunta face alusiuno la espresinnile de 
«lispreţft cu cari se servesce Dante vorbindfi de Lucea. «Tu 'ţi 
vei schimba părerea, pare eift a <}ice, când ve! afla ceea ce este 
atinsa în versulft 13.» Pentru noi mărturisimft că cu uă atare in- 
terpretaţiune nu maî înţelegemfi nimica din versurile Dantescl. 
Ve4i lilanc. Intcrprelafiunea filologică a multorH pasage obsenre ^ 
controversate ale Comediei Dirine, traducţiunca italiană de C. Vas- 
sallo, Bologna 1877.» 

(14). Acolo unde sim^ia plaga seft rana justiţiei, adecă In guri, 
unde simţia turmentulft fomei, ce 'i era impusft de divina justiţia. 

(15). Adecă era fetă, vergină. Numai femeile măritate şi vSda- 
vele purtaft vSlii pre capti. 



NOTE LA CANTULU XXIV. 421 

(16) Adecă cu acesta profeţia a mea, ce 'ţî face cunoscutO vii- 
torulQ. 

(17). Adecă decă trăseşî unO altO sensO din murmurarea mea, 
faptele, ce se vorQ întâmpla de sicurQ, te vorQ lumina. 

(18). *N<mile rime, unîi nou gena de poesiă, unG nod stilQ po- 
etictS superiorO stiluluî poeţilorii predecesori. — Şi aceşti cântară 
amorulO, ensă amorulQ lorQ era convenţionala, pre când celfl 
cantata de Dante, era unfl amorO profunda simtitii.» Scartaccini. 

(19). Acesta este începutul^ uneî Cancone compusă de Dante. 
Elu vorbcsce despre acesta compositiune în Vita miova, unde 'I 
spune originea. Dante o consideră ca una dintre cele maî bune 
productiunî ale sele. 

(20). In aceste versuri stă totă teoria stilului poeticfi. Pote că 
la acesta sentinţă cugeta Bufibn când 4isse : slilulu este onitilu. 
Prima cpnditiune a poetului e anima, e inspiratiunea, fără care 
86 potfl face versuri eră nu şi poesiă : Eu siinlîi umilii care când 
aniorulu mi inspiră notezu. A doua condiţiune necesariă este es- 
presiunea, care trebue să fiă potrivită cu ceea ce simte anima, 
sefl dicUză aniorulu. 

(21). Adecă v6d(i causa care tine seO înipedică pre Notarâ, pre 
Guiitone şi pre mine, ca s6 ajungemG a cânta atâtQ de dulce, 
şi acesta causă este lipsa de simtimentfi şi de inspiraţiune. — 
NoUaritdu este lacopo da Lentino, sicilianulQ cunoscutQ sub nu- 
mele de Notarii, versificatorO faimosG către anulO 1250, Guittone 
safl fra Guittone din Arezzo, înflori în a doua jumătate a seco- 
lului XIII. 

(22). Cum urmeză amorului ce 'i dicteză. 

(23). Celti care, pentru p plăcea în compunerile sele poetice, 
trece preste ceea ce 'i dicteză amorulu, nu mai vede câtă deo- 
sebire esistă între unu stilu şi altulft. (Astfl-felG interpretară Ven- 
iuri, Lombardi, Portirelli, Biagioli, Costa, Gregoretti şi a^i comen- 
tatori). 

(24). Adecă între stilul fi sc61ei antice .şi celei noui, şefi între 
stilulfi conventionalu imitatfi şi intre celfi spontaneu, celfi in- 
spirata de amorfi, — Poeţii Italiei nainte de Guinicelli fură nisce 
imitatori servili ai poesieî proventale. 

(25). Paserile suntfi cocrii. 

(26). Acesta gintă, care pen6 aci 'şi ţinuse ochii pe Dante, se 
ntorce acum la drepta, spre a-şi continua calea, uşioră prin ma- 



422 NOTE LA CANTCLU XXIV. 

c.reţiă şi prin dorinţa seâ voinţa de a face penitenţă, pentru a se 
purifica. 

(27). Adecă pre ţermulO Purgatoriului. 

(28). Acesta este Corso Donaţi capulti NegriIort\ şi principala 
causă a calamităţilorfi Florenţei. Dante (Jicc că va fi tftrdtfi de 
coda unuî calâ către valea Infernului, unde culpa nici aă dată 
nu se purifică. Corso Donaţi fugindâ dinaintea poporului, care 'l(i 
urmăriâ, că4u de pre calQ, şi prin(}ându-se cu piciorulti In scara 
de la şea fu târîtâ de calQ, penS ce 'Itt ajunseră inemicil şi 'l(i 
uciseră. 

(29). Dante presupune că calulâ speriindu-se ucise pre Corso. 
Adev^^rulâ este că Corso fu ucisti de soldaţii catalani aprope de 
Florenţa, pre cândîi fugia spre a evita mortea. Ia care fusese con- 
damnatfi c.a trădători de către concetăţenii sel. Acesta se fn- 
templâ la 1308. 

(30). Nu vonl trece mulţi ani, nu se vorti Inverti de multe ori 
sferele cerescî etc. etc. Forese după ficţiunea poetică a lui Dante 
vorbesce în primăvera anului 1300, şi Corso Donaţi fu uoisâ tn 
tomna anului 1308. 

(31). Dante fiindâ viu, nu putea se alerge cu uşurinţa unei um- 
bre. Forese 'î (\\ce că porde prea mulţii timpii mergândâ cu dân- 
sulu la pasa, căci sufletele de aici spre pedepsă trcbue netncetattk 
s6 alerge de la unâ pomâ la altuia. 

(32j. A primei întâlniri cu inemiculâ. 

(33). Maresrali adecă primii în dominiulâ sciinţel, supremi ma- 
eştri şi conducători ai lumei. Virgiliu si Staţiu suntâ astfi-feltk 
numiţi fiindn-că fură poeţi epici forte stimaţi de Dante. 

(34). Când Forese fu atâta de depărtaţii de noi, că e& abia 'itt 
puteamfi distinge, precum mintea mea abia Înţelegea cuvintele 
lui profetice, 'mi apărură etc. etc. 

(35). Nu prea departe de locuia, unde ne afiamtk. 

(36). Ginta, ce redicâ manile spre pomQ, se depărtft desamă- 
gită^ convinsă că nu va reuşi a culege din acele fructe. 

(37). Aceşti arbori suntâ rgsade luate din arboruld din care 
mânca Eva, şi care se afiă în verfulCi muntelui. cCe framdsă ca' 
getare ! In legenda Cruccî se spune, că Set iuft cu perroisiuiiMt Inf 
D-ze& trei vlăstare scâ trei seminţe din arborele altk cărui fractb 
fu asia de funesta părinţilorâ noştrii, şi le plantft in pămtotnlft 
pre care omulQ trebuia s6-l& ude cu suddrea feţii şi cu sftngele 



NOTE LA CANTULU XXIV. 42H 

sgO, ca s6 'şl tragă dintr'ensulti subsis-tenţa. Aceste vlăstare seG 
semcnţe deveniră unA trunchiu robusta, din care se făcu crucea 
luî Crist, ce fîi implantată în loculft unde era îngropata corpulti 
lui Adam, asia că osele luî se desgropară când se înfipse în acela 
locti crucea, şi craniulG luî fu udatQ de sângele luî Crist.» Lubin, 

(38). La stânga arborelui, de latura stradeî unde muntele, năl. 
ţându-se, forma unâ parapetâ. 

(39). Aceşti suntti centaurii cu pepturi de omu şi de calQ. După 
mitologia, el suntCl fiiî unui rege alţi Lapiţiloru, Ixione, şi aî unul 
norti ce represintă pre (|eiţa lunone, de care elâ se înamorase. 
La nunta luî Piritou cu Ipodamia, spune fabula, Centaurii voiră 
88 răpiască pre miresă împreună cu alte femei lapite; eî fură ensă 
învinşi şi ucişi de Teseil. 

(40). Intr'uă espediţiune în contra Madianiţilorti, Gedeon de- 
părta pre toti acei cari în loca de a lua apă din rîulâ Arad şi a o 
bea fără a se grăbi, îngenuchiară pre ţărmurile rîuluî spre a bea 
cu gura dintr'ensulti şi astâ-felO a 'şl potoli mai iute setea. 

(ti). Adecă de pedepse. 
•(42). Adecă meditându asupra celoru vecjute. 

(43). Acesta este ângerulti abstinenţii, care le arată scara că- 
tre al ii şeptelea cercfi. 

(44), După sunetulG vocei seu sgomotulfi de piciore, şi altele. 

(45). VentulG provine din mişcarea aripelorQ ângeruluî, care 
şterge de pre fruntea lui Dante a şesea literă P. Poetul ii traduce 
şi interpretă aici cuvintele cvangelice, adecă : fericiţi acei cari păs- 
treză uă justă m6sură la mâncare ; căci se vorG libera do pCcatulG 
lăcomiei. 




i 



•m 



■I 



I' 
■ I 






CĂNTULO XXV. 



l Ora era când urcarea nu niaî suferia a- 
mânare; căci sorele lăsase Tauruluî cerciilQ 
nieridianQ. şi n(i|)lea Seorpionelul'). 

2. Peniru aceea, precum face omuid, care 
nu se opreşie, ci 'şî cată de cale orl-ce 'î arfl 
eşi naint.e, când trebuinţa "IQ îmboldeşte ; 



420 CANTULU XXV. 

8. asia intrarămu şi noî prin strîmtore^), unulti 
naintea altuia, apucândti pre scara care din ca- 
usa ângustimeî. pre ceî cari se iwcă, despă- 
rechieză^). 

4. Şi pi'ecum e puiultt de b^rză, care 'şî re- 
dică aripa cu gândtt s6 sb6re, şi nu cuteză a'şî 
pănlsi cuibulu, ci în josu o lasă*); 

5. astu felu eramG ett, cu dorinţa de a întreba 
aprinsă şi stinsă'"'), ajungendii pen6 la mişcarea 
ce face acelii ce se [^regătesce s6 vorbiască^). 

(). Cu totu mersuliî celii răpede nu tăcu dul- 
cele meu tată, ci dise: — «Dă drumulii arculuî 
graiului, pre care penă la fertt Taî întinsii^)» 

7. Atunci deschisei gura cu animă şi înce- 
pui: — • «Cum pote slăbi celii care n'are ne- 
voia de a se nutri?» 



.'{ (;!osi entrammo noi per Ia callaia, 

Uno innanzi altro, prcndcndo la scala 
Chc per artc/.za i salitor dispaia. 

4 K qiiale ii cicognîn chc leva l'aia 
Per voglia di volare, e non s'attenta 
D'abbandonar Io nido, e giii la cala; 

5 Tal era io, con voglia accesa e spcnta 
Di dimandar, vcnendo infino all'atto 

Chc fa colui eh' a dicer s'argomcnta. 

O Non lascio per l'andar che fosse ratto, 

Lo dolce Padre mio, nia disse: Scocca 
L'arco del dir, che insino al ferro ai tratto. 

7 Ailor sicuramente aprii la bocea, 

E cominciai: Come si puo far magro 
Lâi dove l'uopo di nutrir non tocea? 



CANTULU XXV. 427 

8. — «D6că 'ţi aî aminti cum se consuma la 
consumarea unui tăciune Meleagru» — dise — 
«nu-ţî arii fi acesta atâta de cu greu^j. 

9. Şi, decă aî cugeta cum la a vostră miş- 
care se mişcă a v6slră imagine în oglindă, a- 
ceea ce ţi-se pare durii, m6le 'lî avu părea 9). 

10. Deră, spre a putea se petrunzî înântrui*^) 
după voinţa, ecă aici Statiu, şi eu pre densulu 'Iu 
chiămu şi 'Iu regii se fiă acum răniloru lele vin- 
decătorCîi^)» 

11. — «Decă resbunarea eternă eii 'î esplicu 
acolo unde tueştp^^» — respunse Staţiu — «dis- 
culpe-me neputinţa de a-te refusa^^).» 

12. Apoi începu: — «Fiule, decă mintea ta as- 
cultă şi înţelege cuvintele mele. ele 'ţî voru fi 
lumină la ceea ce tu întrebi. 



8 Se t'ammentassi corne .Mcleagro 

Si consumo al consumar d'un ti/zo, 
Non fora, disse, questo a te si agro : 

t» E, se pensassi come al vostro gui/zo 

Guizza dentro alin specchio vostra image, 
Cio che par dure ti parrebbe vizzo. 

10 •' Ma perche dentro a tuo voler t'adage, 
Ecco qui Stazio; ed io lui chiamo e prego, 
Che sia or sanator delle tuc piage. 

11 Se la vendetta eterna gli dislego, 
Rispose Stazio, laddove tu sie, 
Discolpi me non potert'io far niego. 

12 Poi comincio: Se le parole mie, 
Figlio, la mente tua guarda e riceve, 
Lume ti fieno al come che tu die. 



428 CANTULU XXV. 

18. Sângele perfectu^*), care nici odată nu 
se absorbe de către setosele vine^^), şi rfimâne 
ca unu alimeniu, ce se redică de la mesă, 

14. în animă ia uă virtute informativă pen- 
tru t6te membrele omenescî asemene aceluP^^) 
ce străbate vinele ca s6 devină acele. 

15. Maî bine mistuită descinde in locuia des- 
pre care e maî frumoşii a tăcea de câtii a vorbi; 
şi apoi de aci preste unii altu sănge picăînvasii 
naturalul^). 

16. Acolo^^) se amestecă unulii cu altulii îm- 
preună, disf)usu unulfi să sufere şi altulii s6 o- 
pere. din causa locului perfecţii de unde derivă^'), 

17. şi uniţii cu acela, începe a opera, ântâiâ 
coagulându, ş'apoî însulleţindii ceea ce prin a 
sea materia \n(i consistentă^^). 



13 Sangue perfctto, che mai non &i beve 
Dall'apsetate vene, e si rimane 

Quasi alimente v.he di monsa levc, 

14 Prendc nel cuore a tutte membra umano 
Virtute informativa, come quello 

Ch'a farsi qucUe per le vene vane. 

15 Ancor digesto scende ov'e pid bello 
Tacer che dire ; e quindi poscia geme 
Sovr'alti*ui sangue in natural vasello. 

10 Ivi s'accoglie 1' uno e l'altro insiome, 

L'un disposto a patire e l'altro a fare, 
Per Io porfetto loco onde si prcme; 

17 E giunto lui, comincia ad operare, 

Coagulando prima, e poi avviva 
Ci6 che per sua materia fe constare. 



CANTULU XXV. 429 

18. Virtutea activă devenită sufletu. ca a- 
celu alu unei plante, într'atâttt diferinte, că a- 
cesta este pre cale, şi acelu giă la ţermure^i), 

19. atâtii operă câtu giă se mişcă şi simte, 
ca buretele marinu^a); şi apoi începe a forma 
facultăţile căroru le este semenţiâ^s). 

20. Acum se desfăşură, fiule, acum se di- 
lată virtutea ce derivă din anima generatoreluî,^ 
în care natura se aplică a forma tote membrele. 

21. Ensă cum din animala devine omG, ancă 
nu ve^î: acesta e unii atare punctu, că pre 
unulii maî înţelepţii conduse în rătăcire^^), 

22. asia că prin a sea doctrină, elii despărţi 
de animă intelectulă posibilu^^), fiindîi-că nu 
vScJu de către acesta însuşitîi ver-unîi organti^*^). 



18 Anima fatta la virtute attiva, 
Qual d'una pianta. in tanto difTerente, 
Che quest'e in via, e quella e giâ. a riva, 

19 Tanto ovra poi, che giă si muove e sente, 
Come fungo marino ; ed ivi imprende 

Ad organar le posse ond'e semente. 

20 O; si spiega, flgliuolo, or si distende 
La virtu ch'e dai cuor del generante, 
Dove natura a tatte membra intende. 

21 Ma, come d' animal divegna fante, 
Non vedi tu ancor: quest'e tal punto 
Che piu savio di te giă feco errante ; 

22 Si che, per sua dottrina, fe disgiunto 
Dall' anima ii possibile inteletto, 
Perche da lui non vide organo assunto. 



480 CANTULU XXV. 

28. Deschide adeveruluî ce aî s6 aucjî, ani- 
ma, şi află că îndată ce în fgttt e perfectă 
arlicularea cerebrului, 

24. motoriulu primu^^), către eltt se îQt6rce 
veselă de atăla artă a natureî, şi 'î suflă unii 
nou spiritu de virtute plinu, 

25. care în sub.stanţa sa atrage ceea ce acolo 
află activu, şi face unii suflelîa singurii, ce vieţu- 
esce şi simte, şi'n sine asupra sea reflectă^^). 

26. Şi ca sS te miri maî f)uţinu de ceea ce 'ţî 
spunii, consideră a s6reluî căldură, care. unită cu 
umorea ce curge din viţă, se preface în vinti^»). 

27. Şi când Lăchesis nu maî are inii, a- 
cela se despoie de carne, şi virtualmente duce 
cu sine umanulii şi divinultt^oj. 



23 Api'i alia verită chc viene ii petto, 
E sappi chO; si tossto corn' al feto 

L' articular del cerebro e perfctio, 

24 Lo Motor primo a lui si volge lieto, 
Sovra tant'artc di natura, e spira 
Spirito nuovo. di virtu repleto, 

25 Che cio cho truova attivo quivi tira 
In sua snstanzia, c fassi un'alma sola, 
Che vive o sente, e se in se rigira. 

26 E perche mcno ammiri la parola, 
(luarda ii calor del Sol che si fa vino, 
(îiunto all'umor chc dalia vite cola. 

.27 E quando Lachesls non ha piii lino, 

Solvesi dalia carne, ed in virtute 
Scco ne porta e l'umano e ii divino. 



CANTULU XXV. 431 

28. Memoria, inteligenţa şi voinţa devinu 
multu maî active ca nainte; cele-alte facultăţi 
românii Iote ca mute. 

29. Atunci fără a se opri, cade de sine ca 
prin minune pre unulu dintre ţermurî, şi pentru 
prima 6ră acolo 'şî cun6sce căile^^). 

30. îndată ce în ver-unu locii e circum- 
crisu^^), virtutea formativă străluce împrejură, 
astii-felii şi atâtu precum în membrele viî, 

31. şi precum aerulii când e bine încărcatu 
de ploie, prin ale altuia raze cari se reflectă în- 
tr'ensulii, se arată adornatu cu felurite culorP^j; 

32. astu-felu aerulti vecină ia aici forma 
ce 1 imprimă virtualmente sufletulă, ce se o- 
pri aci^*). 



28 L'altre potenzie tutte quante raute ; 
Memoria, intelligenzia e volontade, 

In atto, molto piu che prima, acute. 

29 Senza ristarsi, per se stessa cade 
Mirabilmente all' una dellc rive : 
Quivi conosce prima le sue strade. . 

.30 Tosto che luogo li la circonscrive, 

La virtu formativa raggia intorno, 
Cosi e quanto nelle membra vive. 

31 E come l'aer, quand'e ben pîorno, 
Per l'altrui raggio che in se si riflettc, 
Di diverşi color si mostra adorno; 

32 Cosi l'aer vicin quivi si mette 
In quella forma, che in lui suggella 
Virtualmente l'alma che ristette : 



432 CANTIJLU XXV. 

33. Ş'apoî precum urmeză focului flacăra, 
orî-unde s'arii schimba, astu-felii şi spiriluluî 
noua sea formă. 

34. Şi fiindu-că de aci 3'"') "şî are apoi aparenţa, 
elU se chiamă umbră, şi de aci'*') organiseză a- 
poî orî-ce simţii penS Ia alii vederii. 

35. De aci37) noî vorbimîi şi ridemft, de aci 
producemu lacrimile şi suspinele ce aî pututâ 
pre munte se audî. 

36. Se figureză umbra după dorinţele şi cele 
alte afecte, cari ne îmboldescii. si acesta este 
causa de care tu te mirp^).» 

37. Şi giă sosiserămii la ultima tortură^') 

■ 

şi întorşi la mâna dreptă, eramă cuprinşî de 
uă altă grijă^o). 



83 K bimigliante poi alia fiammclla 

Che segue ii fuoco \k 'vunque si muta. 
Scgiie allo spirto sua forma novella. 

'6i Perocche quindi ha poscia sua păruta, 

E chiamata ombra; e quindi organa poi 
Ciascun uentire insino alia vedutR. 

85 Quindi parliamo, c quindi ridiam noi, 

Quindi facciam le lagrime e i sospiri 
Che per Io monte aver sentiti pnoi. 

:^(\ Socondo che ci affiggon li disiri 

E gli altri aftelti, 1' ombra si fîgura; 
E qucsta e Ia cagion di che tu miri. 

37 E giâ vcnuto all' ultima tortura 

S'era per noi, e volto alia man destra, 
Ed cravamo attcnti ad altra cura. 



CANTULU XXV. 433 

38. Aici ripa asvârle flăcări afară, şi de Ia 
margine suflă unu ventil în susu, care o res- 
pinge şi o alungă dinfr'ensa^M. 

89. De aceea trebuia s6 păşimii pre latura 
deschisă^^)^ uniilu câte unulG, şi eu mS teraemii 
aici de focu, ş'acolo se nu cadă. 

40. Câlguza mea dicea: — «Prin acestu locu 

trebue s6 ne înfrenămu ochii, căci uşioră amii 
putea rSfăci*3j >, 

41. Sunimae Dens clementiae^^)^ audiî cân- 
landii în sonulii mareî flăcări, ceea ce mS făcu 
nu maî puţinG doritorii de a mă întorce. 

42. Şi vedui spirite mergendil prin flacără; 
şi eîi cătaniu când la paşii lorâ, când la aî meî, 
împărţindu-mî vederea când icî când colo. 



38 Quivi Ia ripa fiamnia in fuor balestra, 
E la comice spira liato in siiso, 

Che la reflette, e via da lei sequestra. 

39 Ond'ir ne convenia dai lato schiuso 
Ad uno ad uno, ed io temeva ii fiioco 
Quinci, e quindi temeva ii cader giuso. 

40 Lo Duca mio dicea : per questo loco 
Si vuol tenere agii occhi stretto ii frcno, 
Peru ch'errar potrebbcsi per poco. 

41 Siimma' Dens cleuienfirr, nel seno 
Del grand'ardore allora udi' cantando, 
Che di volger mi fe caler non meno. 

42 E vidi spirti per la fiamma andando ; 
Perch'io guardava ai loro ed a'miei passi, 
Compartendo la vista a quando a quando. 

28 



434 CANTULU XXV. 

43. La finele acelui imnii, strigaţi tare : Vi^ 
rum non cof/nosco^^); apoi reîncepeaţi să cânte 
încetu. 

44. Terminându ancă strigaă: Diana trăi 
în pădure^ si dinU^ensa alunga pre Elice, care 
încercase a Venera otravă^^), 

45. Apoi reîncepeail cânteculCî, reamintindti 
femeî şi bărbaţi, ce fură castî. precum im- 
pune virtutea şi matrimoniulu. 

46. Şi acestu modu*^). le este de ajunsă, 
credu eu, totu timpulG câtti ardii în focii ; căcî 
prin atare cură şi prin atare mâncare trebue 
ultima rană să se vindece*^). 



43 Appresso ii line eh' a qiiell'inno fassi, 
(Jridavan alto: l'inim non cognosco ; 

Indi ricominciavan rinno bassi. 

44 Finitolo, anche gridavano : Al bosco 
Si tenne Diana, ed Elice caccionne, 
Che di Venere avea sentito ii tosco. 

45 Indi al cântar tornavano ; indi donne 
Gridavano, e mariti che fur casti, 
Come virtute e matrimonio imponne. 

46 E questo modo credo che lor basti 

Per tutto ii tempo che'l fuoco gli abbrucia: 
Con tal cura convicne e con tai paşti 
Che la piaga dassezzo si ricucia. 



NOTE LA CĂNTULtr XXY. 



(1). Când constelaţiunea berbecelul !n care era atunci sorele, 
«e afla pre meridianO, era amezi; acum s6rele lăsândO Taurului 
cerculO meridianO, vorâ fi douS ore dupe ameză, căc! cum amâ 
observata la Cântulâ IV, (ie-cărul semna zodiacala 'î trebue douS 
orc ca sS trecă meridianulti. Constelaţiunea ce stă !n oposiţiune 
cu TaurulO este ScorpionulO ; acesta se află în acela momentâ 
pre meridianulO Ierusalimului, aci prin urmare eraâ 2 ore după 
mie(}ulCi nopţii. 

(2). Pre scara îngustă şi săpată in stâncă, care ducea la cer- 
culâ urmâtorâ. 

(3). I silesce sS păşescă unulu dupe altuia. 

(4). Adecă lasă !n josâ aripa. 

(5). Dante arde de dorinţa de a sci cum corpurile aeriane, cari 
n'aâ trebuinţă de nutrimente, potâ slăbi. Acesta dorinţă aprindea 
fn elfi dorinţa de a întreba ; temerea ensă de a importuna pre 
cel doul poeţi, stingea pre acesta din urmă. 

(6). începea s6 'şî misce bazele ca se vorbescâ,— apoi se opria. 

(7). Adecă dă drumulâ cuvintelorâ ce al pre buze. 

(8). Meleagru fu fiulO lui EneO regele Calydoniel. La nascerea 
lui ursitorcle hotărîră, ca elCl se trăescă câta timpO va arde ra- 
mura unul arbore aruncată de ele in foca. Mama lui informată 
de acesta, se grăbi a scote tăciunele din foca şi astfi-felâ ea 'I 
conserva viueţa; ensă când afla că el& omorise pre doul fraţi al 
el, înfuriată, arunca tăciunele fatala în focO, şi Meleagru incepu 
a se consuma cu câta se consuma şi acela. Printr'acestO esem- 
piu, observă Scartaczini, Virgiliu voesce sfi ne arate, cum omulQ 
pote nu numai s6 se usuce, ci chiar sS se consume de totO prin- 
tr'uă causă cu totul Q alta de câtQ trebuinţa nesatisfăcută a nu- 
trimentului. Uă putere nevS(}ută şi necunoscută consuma pre 



480 NOTE LA CANTLLU XXV. 

Meleagru ; uă a^^emcne putere ascunsă şi nevăcjută slăbesce su- 
fletele seu maî bine corpurile aeriane ale lacomiloru. EsempIulQ^ 
continuă Srurla-^ini, nu este togmaî eficace, ânteiO, pentru că 
este uă curată fabula, şi apoi pentru că Meleagru se consuma 
lîindu cu viueţâ, prccând aici este vorba de a arăta cum nmhrele 
potu slăbi. 

Oh. Adecă ceea ce 'ţi pare greu de inţelesQ, '(i arti părea uşorii. 

(10). Adecă pentru ca tu sC înţelegi pre deplinu lucrulQ, asia 
cum voesci, ecă aici Staţiu.— Asupra simbolismului lui Staţiu şi 
asupra motiveloru ce induseră pre Dnt.te a-lfl substitui aici Iui 
Virgiliu, etă părerile unora din comentatorii vechi şi moderni. 
Oltiino dice, că Staţiu icpresintă ^/o6o/ja nalnralâ. 

După Bvnr. ]\'a))ihal(li : Staţiu ia acum loculfl Iui Virgiliu, fi- 
indu-câ cin credea cn Platonc, că sufletele erau create ab etcmo^ 
şi că din stele cadu în corpurile omcnesci, şi după morte se în- 
forcfi t''ră în stcic, uă opiniune greşită pentru creştini. Pentru 
Bnii, Staţiu semnifică intelectulu onienescQ. Landino, VeUnIeUo, 
Vcnlnri, Lomlianli şi alţii credii că, tractânduse de lucruri, cari 
privescii teologia creştină, Virgiliu păgânuli'i, Iasă pre Staţiu creş- 
tinulu a-le esplica. Tomasco: «Virgiliu poetu raţionalQ, încredin- 
ţe/ă lui Staţiu interpretarea, căci densulu este maî multtS poetulâ 
lucru riloru fisice de câtu celorîi intelectuale.» Fllaletes crede că 
elfi reprcsintă filosolia Iun inată de cristianismu, cum e spre e- 
scmplu filosofia Sântului Toma din Aquino şi a discipulilorfi seî. 
SrurUic-ini susţine, că Staţiu e aici complimentulQ lui Virgiliu: 
elu represintă filosofia creştină, care vine în ajutoruIO filosofiei 
pîlgâne (reprcsintată prin Virgiliu) pentru a esplica uă tesă pre 
care acesta nu o putea esplica. Pentru a tracta bine, (Jice Scar- 
facclui, despre creaţiunea şi infusiunea sufletelorft raţionabile în 
corpulG omenescu, şi despre condiţiunea lorfi în starea când sunt 
despărţite de elu, e necesariă lumina credinţei seO a cristianis- 
mului. Pentru Dante, Staţiu nu este numai poetâ mare şi filosofâ ; 
ci este şi unQ creştinii iniţiatu în misterele credinţei. După Luhin, 
Staţiu e simbolul u Sriinfel Fisice, uă parte a Filosofieî (Vecji : Par- 
tea II, Cap. I din Sluilil pt rparatoriî). 

(11). Răni, numesce Dante îndouielile ce nascO din nesciinţă, 
adevărată bolă a sufletului, Br. Bianrhi. Indouiala o rana minţii, 
care nu este sănftosă de câtu numaî atunci, când e în posesiu- 
nea adevărului. S(arta:.:ini. 



NOTE LA CANTULU XXV. 487 

(12). Adecă chipula cum se îndeplinescCi pedepsele divine. — 
Acolo unde iu esct : adecă, tu presinte. 

(13). Adecă nu vorbescfi dinaintea ta, de câtG pentru a mS su- 
pune ţie, şi acesta servescă'mi drepta scuză. 

(14). Staţiu desvolteză aici teoria generaţiuneî şi a formaţiuneî 
omului. Sângele perfecţii, adecă celft mai purO, spermula. Acesta 
doctrină, observă Lnibin, se află totă în Sântulu Toma de Aquino 
şi parte în Aristotcle. (Despre generaţiunea Animalelorfl). Dante 
şi în Convilo tracteză acesta temă. După ce a espusti asupra o- 
riginiî şi naturii sufletului părerile lui Avicenna, lui Algazel şi 
ale lui Platone, care ca mulţi credea că sufletele procedti din stele, 
şi că eraâ după stea, mai multa seu mai puţinti nobile ; păre- 
rea lui Pitagora, care credea că tote sufletele suntG nobile, ale 
omenilorCi ca şi ale animalelorQ şi plantelorii, (Jice că trebue să 
se ţină cineva de părerea lui Aristotele şi a Peripateticilor^. 

(15). Nu este absorbitO, nefiindii trcbuinciosQ la nuirimentulO 
corpului. Sântulu Toma ^ice în Swnma Iheoloyiă; Când vinele 
aO absorbita atâta sânge, câtCi trebue pentru nutrimentti şi pen- 
tru a se restaura părţile perdute, ele nu mai absorbii sânge, ci 
acesta remâne ca alimentele ce se redică de la mesă. 

(16). Spermulfl bărbătescO primesce virtutea formativă (adecă 
facultatea de a forma membrele) din animă, precum o primesce 
şi sângele, ce circulă prin vine, spre a se transforma şi elii în 
aceleaşi membre. 

(11). Sângele care servcsce a fecunda, adecă spcrmulii mistuitO 
mai bine după cele trei digestiunî principale, din ventrîculO, din 
ficatu şi din animă, (dup6 cum înve^ă Aristotele,) descinde în 
vasele seminarii, adecă în testicule, şi de aci trece în vasulu nalu- 
ralu, adecă în matrice. 

(18). Acolo, adecă în matrice, spermulO, principiuia activG, se 
unesce cu sângele femeii, principiulQ pasivii. 

(i^). Prin perfetlo luogo, înţelege Dante anima, dup6 Lâna, Pas- 
till Cass , lienv. liamhaldi, Tommaseo, Br. Bianchi etc. 

(20j. Sângele virilfi, unita cu celti femeescQ, începe a forma em- 
brionulG, coaf/iilândii, adecă dândft consistenţă; şi apoi însufleţesce 
ceea ce a coagulată ca materia necesariă operaţiunii sele. Varchi 
observă, că Dante nu putea găsi unii cuvîntQ care s6 esprime maî 
bine idea lui, ca cuvontulu coagulare; căci spermula bărbatului 
este pentru sângele menstruala ala femeii, ceea ce este chiagula 
pentru lapte. 



438 NOTE LA CANTULU XXV. 

(21). Virtutea activă din germenulti tatălui deveninda snfletft 
Tegetativfi (anima vegetdbUis), deosebindu-se de sufletulfl unei plante^ 
prin aceea că acesta e giă Ia ţermure, adecă a ajunsfi la ultima 
sa perfecţiune cu via(a vegetativă, pre c&nd In embrionulfl ome- 
nescti, acesta viaţă vegetativă nu este de cătfi bă Îndrumare că- 
tre viaţa sensilivă, apo! cea raţională şefi intelectivfl. 

(22). Virtutea activă, devenită sufletfi vegetativii, continuă a. 
opera penS ce materia însufleţită se mişcă şi simte. Mişcarea şi 
simţirea suntti caracterele esenţiale ale vieţii animale, la care, 
cum 4ice Dante, ajunge embrionulfi. Ce/te vie v^^g^Me d'abord, maia- 
progressive, se ddveloppe par son propre exercice^ ette foit paner Vor- 
ganisme de V^tat de plante d celui de zoophyte, pour parvenir ensuUe 
ă la complete animalii^. Ocanam: Dante et la j^ilosophie ea/A. etc. 
— Se credea că bureţii de mare erafi animaţi de uă viaţă mal 
multa de câtti vegetativă. 

(28). Formeză cele cinci simţiurl a cărorft semânţiă este ea, vir- 
tutea activă. 

(24). Dante face aici alusiune la doctrinele lui Averoe, care tn 
comentariulti săO asupra lui Aristotele, tnveţă că suntft dou6 
principii intelectuale, unulfi pasivfi, colfi-altfi activă. InteleeiuHk 
acticu e impersonala, etemft, despărţita de individe, cari totuşi 
partecipă de densulti. IntelectuiH, pasivi», e transitoriu, şi nu pdta 
subsiste fără cela activfi. Intelectulă activă dâră e unită cu in- 
dividulO numai Intru cată privesce forma, ensă despărţită de a- 
cesta întru cată privesce esenţia, şi este unnlft pentm toţi 6- 
menii. «Or, 4ice Ozanam, (Purg.) etant detruite la divMritt da 
rintellect possible, qui est seul immortel, ii s'ensnit qn'aprte la 
mort, ii ne reste rien des ămes humaines que l'unite de linldlact, 
et ainsi on supprime Ies peines et Ies recompenses. Albert le Grand 
ajoute que distinguant Tăme sensible de l'ăme intellectoelle, lea 
peripateticiens font naltre la premiere du sang dn pire; maii 
l'ăme intellectuelle, ils Ia conţoivent separee et rayoniiant sar 
l'ăme sensible comme Ie soleil sur le milieu transparent, et da 
mime que si l'on dte Ies objets illuminâs ii ne reste que Ia la- 
miere du soleil, de meme Ies hommes perissant, ii ne reste qa'niM 
seule intelligence perpetuclle et imperissable.» Doctrina lai Aveioe 
fu combătută de S. Toma din Aquino. 

(25). Prin intellectulă possibaă, Dante înţelege cu toţi Scolasticii 
uă inteligenţă universală, ce se comunică sufletului tiară a fkoe 



NOTE LA CANTULU XXV. 4S9 

parte dintr'ensalA şi fără a atârna de ver'unfi organO particulara 
al& corpului. «Se numesce posibila, fiindO-că se potc înfunde in 
tote naturile diverse ale omenilorâ, şi intr'enşii pote opera virtu- 
tea sa». Daniello. 

In facultatea intelectuală a sufletului, Dantc cu Sântulâ Toma 
şi toti scolasticii peripatetici, distinge intelectult) aginte, de celfl 
posibilu : primulO trage din percep^iunilc obiectelorD sensibile ide- 
ile abstracte, seâ cum se esprimă scolasticii, trage din speciile 
materiale, speciile spirituale. 

(26). Adecă Intellecluia posibilu nu are vre unii organti spocialA 
prin care sH opereze, cum spre esemplu, au4ulâ are urechia, o- 
doratulâ, nasulti etc. 

(27). Motoriulă primii, adecă D-zefi, îndată ce organisaţiunca ce- 
rebrulul in embrionti e terminată, tntorce cu amorc privirea sa 
asupra mare! opere a naturii, şi 'i suflă unâ noii spiritU, adecă 
sufletult) raţionala, care atrage şi identifică in propria lui sub- 
stanţă, pre sufletulâ vegetativa şi pre celfi sensitivfi, şi face din 
sine şi din aceste douS suflete unO singurfi sufletO, cu trei fa- 
cultăţi: vegetativă, sensitivă şi intelectivă. Dante 4^ce nou. spiritQ, 
inţelegendt) nou creată: şi prin acesta cuvânta pote a voitO sS 
escludă, observă Scartascini, doctrina platonică a preesistenţel su' 
fletului omenescfi. 

(28). Trăesce ca plantă; simte, ca animala ; reflectă ca om&. 

(29). Spiritult) noft creatfi de D-zeA, unitfl cu sufletulCi vegetativfl 
şi celâ sensitivâ, devine sufletulâ raţionalO, precum raza s6relul 
unită cu suculfl viţei, devine vinA. 

(30). Când prin morte sufletulQ raţionala se despoie de corpO, 
facultăţile organice relative la omulâ compusA, acele adecă ale 
vieţii şi ale simţiulul, remânO stinse intru câtO privesce actnlA 
(în acta, dicţiune scolastică), şi subsistă numai in principiulO lorti, 
sefl cum sS esprimă scolasticii în virtute ; Intemplftndu-se contraria 
cu partea sea divină, adecă cu facultăţile intelectuali, cari, fiindfi- 
că nu staQ în organe ci numai in sufletO, nu numai că supravie- 
ţuescA în actO, ci chiar câştigă ancă uă mal mare energia prin 
separaţiunea sufletului de corpii. 

(31). NeimpedicatQ de corpO, sufletulâ cade de sine ca prin mi- 
nune, adecă printr'unO impulsA divinfi, seft pre ţermulA Acheron. 
telui, unde se adună toţi cari morfl în mânia Iui D-zefl (V. Inf. 
C. III); sea pre ţermula mării, la gura Tibrulul, unde se adună 



440 ^'OTE LA CANTULU XXV. 

coi cari nu descindO la Acheronte. Şi nnmaî aci '.şt mndsce căile ^ 
adecă, ce locu 'î este destinată. Dante presupune, că sufletulti in- 
stinctivii 'şi iea direcţiunea, seu câtre Acheronte seu către Tibru, 
fără a sci unde merge, şi numai ajunsu acolo, scie deca e dam- 
naţii seu mântuitei. 

(32). Adecă îndată ce s'a aşezaţii pre unulCi din ţermurî, sufle- 
tulii se îmbracă cu unii corpii aerianii, prin acţiunea virtuţii for- 
mative, ce se află într'ensulii şi despre care s'a atinsii mai susiî. 

(33). Arată aici căuşele curcubeului. 

(34). Venitu se stea, şeii în Infern ii şeii în Purgatoriu, sufletulâ, 
care are puterea de a opera asupra materiei şi a'şî face sie'şî 
organe, imprimondu în aerulu circumstantii forma corpului însu- 
fleţită de elu pre pâmrntu, '.-rî formeză unii vSlii subtila. untS ves- 
mentii aerianu. Acesta idea, observă Scarlaccini, nu este nouă. 
Origene şi alţii, discipulî ai Platonismului, profesară, că sufletulâ 
dup6 morte, pote avea asemCnarea unui corpii cu tote membrele 
lui, de 6re-ce în somnii elu vine .şi se duce, şede şi âmblă ; ceea 
ce nu se pote face, fără a avea celu puţinii asemănarea unuî 
corpii. 

(35). De aci, adecă de la corpulii aerianii. Sufletulii se face vi- 
sibilu prin curpulu aerianii, care corpii e din acesta causă, ca şi 
umbra sufletului. 

(36). Adecă prin mcilllocirea acestui corpii aerianii elii forraeză 
tote organele simţiuriloru pen6 şi pre celii mai complicaţii, adecă 
alii vederii. 

(37). In virtutea acestui corpu, noi vorbimii, ridcmîi, etc. 

(38). Umbra, după simţimentele ce încercă, e tristă seO veselă, 
şi acesta e causa slăbiciunei de care tu te ai miraţii. 

(39). Adecă în ultimulu cercQ, unde se tortureză sufletele. 

(40). Adecă nu mai ne preocupă curiositatea de a sci cum slă- 
bescîi sufletele de fome, ci ne preocupă grija de a evita flăcările. 

(4rl). liipa, adecă costa muntelui. — Comice, numesce Dante mar- 
ginea căii fără parapetii pre care călcaCi şi care se află în partea 
opusă flacuriloru. — Aceste suntii aruncate de rîpa şeii costa mun- 
telui, şi umplu corculfi alu şeptelea, lăsândil liberă numai uă că- 
rare pre marginea cercului^ de unde sufla unii ventii care se re- 
dica din cerculii inferiorii în susfi, şi respingea flăcările în partea 
opusă. 

(42). Avrndu la stânga rîpa şeii păretele muntelui, din care e- 



NOTE LA CANTULU XXV. 44I 

şiau flăcări, poeţii trebuiaQ să se retragă la drepta, pre poteca 
ângustă, ce le remânea liberă, fiindu-că d'acolo ventulu alunga 
flăcările; ensă marginea acelei poteci neavendu parapetO, da în- 
tr'uă prepastiă, care era costa riposă şi giă percursă a muntelui. 
Latura deschisă, este deră marginea ce dă în prăpastia. 

(43). Adecă se luămfi sema de uă parte la focQ, de cea-1-altă 
la prăpastia. Sensulâ alegorica : forte uşoră e căderea in pgcatele 
carnali, când omulu nu înfrenă ochii. Propcrţiu dice : Oculi s^ml in 
amore duces, adecă ochii în amorâ suntft călSuse. 

(44). Aceste cuvinte suntQ începutulQ unui imnG bisericescG, 
Dante le pune în gura sufleteloru cari se purifică de lussuriă, 
pentru că în acestu imnG se cere lui D-zefl darulu castităţii. 

(45;. Aceste suntu cuvintele Vergurei Măria către ângerulQ Ga- 
briel. — Imnulu era uă rugă umilă a asufleteloru la I)-zeO, şi ele 
'IQ cântaG pentru acea încetG ; esemplele contrarii viţiuluî pedep- 
sita aici, fiindG uă mustrare ce sufletele 'şl facQ lorG enşi-le, 
suntu pronunţate cu voce tare. La fie-care din cele şepte păcate 
capitale Dante opune pre Măria, ca tipul u virtuţii directa opuse. 
Ea deră iniţieză, însoţeşte şi îndeplineşte espiaţiunea, ce îndru- 
meză sufletele spre cerO. 

(46). Ala douilea csemplu de castitate e luata din mitologia. 
Elice seâ Calisto, dcveninda grea, Diana o alunga din pădurea 
unde ea remuse, adecă unde ea continua a trăi în castitate. lu- 
none, gelosă de acesta nimfă, o schimba în ursă, şi loe, prin care 
ae simţise a Veneril otravă, O transporta în cerQ unde deveni con- 
stelaţiunea numită Ursa cea mare, numită de Greci Elice. 

(47). Adecă modula de a alterna cântarea imnului cu medita- 
ţiunea esempleloru de castitate dureză tota timpulfi purificării. 

(48). Metafora e luată din medicină. Urmele lăsate de lussuriă 
sunta comparate cu uă rană, pentru a cărei vindecare mediculii 
prescrie uă cură, adecă plastrurî astringentc, şi posti (cum 4^ce 
Dante), cari suntu dieta şi alegerea bucatelora. Pentru lussuriă 
cura, prescrisă sufletelorG de divinula medica, consistă in cântarea 
imnului şi meditaţiunea esemplelora de castitate; eră flăcările 
purificătore sunta nutrimcntula acestora suflete. 



■ »w>»QQ(»Ti ■ 




CĂNTULtr XXVI. 



1. Frecând noî pre margine neducemQ astfl- 
felâ, unulQ nainlea alluia, şi maesirulâ meă ade- 
sea 4i<^ea: — «Ia sema, şi placă'ţl să le previnQ')» 

2. preste umgrulâ drepitt mg loviii S6rele, 
care giă, strâlucindil, schimbă lotd oeridenlulQ 
din albastră in albă coMre ; 



Che gii, raBgi>n 



giovi eh' io tt eollro. 



Ui CANTULU XXVI. 

3. şi ett făcea mu cu umbra să pară maî roşia 
flacăra^); şi numai la acestu indice vă^ui că lu- 
au sema multe umbre în mersulu lorii. 

4. Acesta fu causa ce le făcu să vorbiască 
de mine: şi începură a dice: — «Acela nu pare 
corpQ fictivă.» 

f). Apoi nainlară pre câtu [)utură unele spre 
mine, luându sema a nu eşi acolo unde să 
nu ardă^). 

6. — «O tu. care mergi în urma celoru-1-alţî, nu 
pentru că escî maî lentă, der pote reverenţă, res- 
punde-mî mie, ce ardă în sete si'n focă*). 

7. Nu singură eă amă nevoie de ală tăă res- 
punsă : ci Iote aceste spirite suntă de densulu mal 
selose de câtă de apă rece India şi Etiopia. 



3 ¥A io făcea con l'ombra piîi rovente 

Paier la (iamma, e pur a tanto indizio 
Vidi niolt'ombre, andando, poner mente. 

•i Questa fu la cagion chc diede inizio 

Loro a parlar di me ; e coniinciarsi 
A (jir: Colui non par corpo fittizio. 

.^) l*oi verso me, quanto potevan farsi, 

Cerţi si feron, semprc con riguardo 
Ui non uscir dove non fosser arşi. 

(> O tu, che vai, non per esser piu tardo, 

ISIa forse reverenţe, agii altri dopo. 
Hispondi a me, che in sete e in fuoco ardo: 

7 Ne solo a me la tua risposta e uopo; 

Che tntti questi n'hanno maggior sete 
(^he d'acqua fredda Indo o Etiopo. 



CANTULU XXVI. Ub 

8. Spune-ne cum e că faci soreluî din tine 
părete, ca şi cum ancă nu aî fi intraţii în ale 
morţii laţuri?» 

9. Astu-felu 'mî vorbia una dintre ele; şi 
eii m'aşî fi descoperiţii, de nu aşi i\ cătatu la 
uă altă noutate ce 'mî apăru atunci; 

10. căci pre la medîloculă căii de focii, ve- 
niâ uă gintă, cu faţia în contra aceştia, care 
rnS opri ?*o privescu. 

11. Aici din ambele părţi vedu fie-care umbră, 
naintăndu cu grabă şi sărutându-se una cu alta 
tară a se opri, mulţumite de uă scurtă desfătare^). 

12. Asifelu furmicele în ăntriilu negrei lord 
cete, se apropia una de alta, gură în gură, p6te 
spre a cerceta de cale şi de a loru sortă^). 



K Dinne com'e che fai di te părete 

Al Sol, come se tii non fossi ancora 
Di morte cntrato dentro dalia rete. 

\) Si mi parlava un d' essi, ed io mi fora 

(Jia, manifesto, s'i'non fossi atteso 
Ad altra novilâ ch'apparse allora: 

10 Chc per Io mezzo del cammino accese 
Venia gente col vise incontro a questa, 
La qual mi fecc a rimirar sospeso. 

11 Li veggio d'ogni parte farsi presta 
Ciascun' ombra, e baciarsi una con una, 
Sonza ristar, contente a breve festa. 

12 Cosi per entro loro schiera bruna 
S'ammu.sa l'una con l'altra formica, 
Forsc a spiar lor via e lor fortuna. 



446 CANTULU XXVI. 

13. îndată ce se termină primirea amicală, 
nainte de a face primulti pasă de aicî, se si- 
lesce fie-care a striga maî tare. 

14. Noua gintă^): Sodoma şi Gomora; cea- 
altă: Li vacă intra Pasifae, ca taurulă s^ a- 
lerge la a el lussuriă^). 

15. Apoi, ca cocorii, cari parte sboril către 
munţii Rife .şi parte spre nisipuri ; aceştia spre 
a scăpa de gerii, aceia de s6re^); 

16. se duce uă gintă şi alta vine, şi lăcri- 
mându se întorcil la primele cânturi, şi la stri- 
garea ce maî multu le convine^^). 

17. Şi se apropiară de mine, cum maî 
nainte acei ce mă rugaseră, părendii atenţi 
a asculta 1^). 



13 Tosto che parton Taccoglienza amica, 
Prima che '1 primo passo ii trascorra, 
Sopraggridar ciascuna s'afTatica : 

14 La nuova gcnte : Soddoma e Gomorra : 
E l'altra: Nella vacca entra Pasife, 
Pcrche ii torello a sua lussuria corra. 

15 Poi come gru, ch'alle montagne Rife 
Volasser parte, e parte in ver l'arene, 
Queste del giel, quelle del Sole schife ; 

16 L'una gente sen va, l'altra sen viene, 
E tornan lagrimando a' primi canti, 

E al gridar che piii lor si conviene : 

17 E raccostârsi a me, come davanti, 
Essi medesmi che m'avean pregato, 
Attenti ad ascoltar ne' lor sembianti. 



CANTULU XXVI. U7 

18. Eft care de două orî vSdusemă dorinţa 
lorii 12^, începuî: — «O suflete sicure de a ajunge 
odată în stare de pace, 

19. nu aă remasii. nicî necopte nici mature 
membrele mele în lume, ci suntu aici cu mine, 
cu sângele şi ale loră închiăiăturî^^^. 

20. Pre aici m^rgă susă spre a nu maî fi orbă' *). 
Uă d6mnă e desupra care'mî obţine graţia, prin ca- 
re eil, prin lumea v6stră, trecă cu celft muritorii ^^), 

21. Der fiă-vă în curendii îndeplinită cea maî 
mare a vcSstră dorinţă^^), asia ca sg vS ospeteze 
cerulii, care este plinii de am6re şi maî întinsil 
în spaţiu"). 

22. Spuneţi'mî, pentru ca eii odată sSscriii^s), 
cine sunteţi şi cine e acea turbă, care se duce 
îndărStii astii-felii la spatele vostru. 



18 Io, che due volte avea visto lor grato, 
Incominciai : O anime sicure 

D'aver, quando che sia, di pace stato, 

19 Non son rimase acerbe ne mature 
Le membre mic di lă, ma son qui meco 
Col sangue suc e con le sue giunture. 

20 Quinci su vo per non esser piu cieco : 
Donna c di sopra che n'acquista grazia, 
Per che M mortal pel vostro mondo rece, 

21 Ma se la vostra raaggior voglia sazia 
Tosto divegna, si che'l ciel v'alberghi 
Ch'e pien d'amore e piCi ampio si spazia, 

22 Ditemi, acciocche ancor carte ne verghi, 
Chi siete voi, e chi e quella turba 

Che si ne va diretro a' voştri terghi ? 



US CANTULU XXVI. 

23. Nu altu-felă se turbură muntenulii cu- 
prinşii de mirare; şi privindti amuţesce, când 
necioplitu şi selbatecu se inurbă^^); 

24. decum pări^i la faţă fie-care umbră; d6r 
apoî când fură libere de stup(5re, care în su- 
fletele cele înalte numai de câtti se stinge^®): 

25. — «ferice tu» — începu aceea^^) care ân- 
t(Mu me întrebă. — «care pentru unii traift maî 
l)unu, din regiunile nostre îmbarci esperienţă^^jj 

26. (lintea care nu păşiesce cu noî, comise 
pecatulii pentru care Cesare, odini6ră trium- 
ffmdu, se au(]i numiţii în faţiă regină^^); 

27. pentru aceea-*) se depărt^ză strigândft: 
Sodoma, mustrându-se pre sine, precum aî a- 
uditu. şi ajută focului ruşinându-se'***^). 



2:i Nou altrimenti stiipido si turba 

Lo monianaro, e rimirando ammuta, 
Quando rozzo e selvatico s'inurba, 

24 Che ciascun'ombra face in sua păruta. 

Ma poichc furon di stuporc scarche, 
liO qual negii alţi cuor tosto s'attuta, 

2r> l^eato te, che delle nostre marche, 

liicomincio colei che pria ne chiese. 
Per viver nieglio esperienza imbarche! 

2() La gente, che non vien con noi, offeso 

Di cio, per che giâi Cesar, trionfando, 
Ilcgina contra se chiamar s'intese: 

27 Pcro si parton Soddoma gridando, 

Fiimproverando a se, com'hai udito, 
E aiutan 1' arsura vcrgognando. 



CANTULU XXVI. U9 

28. Păcatulii nostru fu ermatroditii ; der pen- 
tru că nu observarămu legea omenescă, ur- 
mândă ca bestiile apetitulQ, 

29. spre ală nostru oprobriu, reamintimu, 
despărţindu-ne, numele aceleia, ce bestia de- 
veni în bestia de lemnă^e). 

30. Acum sciî actele n6stre2^), şi de ce furămO 
culpeşî; d^că ansă după nume voescî să afli cine 
suntemti, nu este timpii, nici aşî sci să'ţî spunii. 

31. Dear 'ţî voia mulţumi dorinţa'ţî de a mS 
cun6sce : suntG Guido Guinicelli^®), şi aici mS 
curăţă, fiindu-că m'amii căită nainte de m6rte.» 

32. Precum în Iristeţia luî Licurgft, făcură 
ceî douî fii, revădendil pre mama loră, asemene 
făcui şi eii, der nu mS redică la atâtti^^), 



28 Nostro peccato fu ermafrodito; 

Ma perche non servammo umana legge, 
Seguendo come bestie l'appetilo, 

29 In obbrobrio di noi per noi si legge, 
Quando partiamci, ii nome di colei 
Che s'imbesti6 nell'imbestiate schegge. 

30 Or sal noştri atti, e di che fummo rei, 
■Se forse a nome vuoi saper chi semo; 
Tempo non e da dire, e non saprei. 

31 Farotti ben di me volere scemo; 
Son Guido Guinicelli, e giă mi purgo 
Per ben dolermi prima ch'alio stremo. 

32 Quali nclla tristizia di Licurgo 
Si fer duo figli a riveder Ia madrc, 
Tal mi fec'io, ma non a tanto insurgo 

29 



450 CANTULU XXVI. 

38. când audiî pre tatălu meu^o). şi ala celorii 
maî buni de câtil mine cari vre-uă-dată aii scristi 
gingaşe şi dulci rime de iubire numindu-se pre 
sine însuşi. 

84. Şi fără a asculta şi a vorbi, păşii gândi- 
toru, uitându-me mulţii timpii Ia densulO, şi din 
causa focului maî multîi nu mS apropianiii în- 
tr'acolo. 

35. Când fui sătulii de a privi, mS oferii 
cu totulii gata a'lii servi, prin afirmarea ce 
face pre altulii se credă^i). 

36. Şi elCi mie: — «Tu "mî laşi, din ceea ce 
audii, atare urmă şi atâtii de lumin6să, câtii 
Letele n'o va putea şterge, nici întunecata). 

37. Ci decă cuvintele tele jurară acum ade- 
verulii, spune'mî pentru ce prin graitî şi prin că- 
utătură 'mî arăţî că me iubescî?» 

83 Quando i'adi'nomar se siesso ii padre 

Mio e degli altri mici miglior, che mai 
Rime d'amore usar doici e leggiadre. 

34 £ senza udire e dir pensoso andai 
Lunga fiata rimirando lui, 

Ne per Io fuoco in ia piu m'appressai. 

35 Poiche di riguardar pasciuto fui, 
Tutto m'offersi pronto al suo servigio, 
Con TafTermar che fa credere altrui. 

36 Ed egli a mc : Tu lasci tai vestigio, 
Per quel ch'i'odo, in me, e tanto chiaro. 
Che Lete noi puo torre ne far bigio. 

87 Ma, se le tue parole or ver giuraro, 

Dimmi che e cagion perche dimostri 
Nel dire e nel guardar d'avermi caro? 



CANTULU XXVI. 451 

38. Şi eti luî: — «Pentru ale tele dulcî ver- 
suri, cari câtii va dura usulii modernii, vortl 
face ancă scumpă negreala lorii^s).» 

39. — «^0 frate» — ^\se^ — «acelft pre care ţi'lii 
arătă cu degetulii> — şi arăta naintea mea ună 
spiritii — «fu maî bună faurii ală graiului ma- 
terna 3*). 

40. In versuri amordse şi'n prose de romane 
pre toţi 'î întrecu; şi lasă pre neghiobi sS dică 
că credG, că acelii din Limoges 'Iii întrece^^). 

41. Eî 'şî îndreptă feţele maî multă spre sgo- 
motă de câtă spre adevăru, şi astă-felă 'şî for- 
m6ză părerea nainte de a ţinea semă de artă sett 
de judecată^e). 

42. Asia mulţi dintre ceîbStrânî făcură cu Guit- 
tone^^), dându-i din gură în gură premiultt^s)^ pen& 
ce'l a învinsă adevSrulă prin maî multe pers6ne^^). 

38 Ed io a luî: Li doici detti voştri 
Che, quanto durerâ. l'uso moderno, 
Faranno cari ancora i loro inchiostri. 

39 O frate, disse, questi eh' io ti scerno 
Col dito (o additu uno spirto innan/i), 
Fu miglior fabbro del parlar materno. 

40 Verşi d'amore e prose di romanzi 
Soverchio tutti, e lascia dir gli stolti 
Che quel di Lemosi credon ch'avanzi. 

41 A voce piu eh' al ver drizzan li volţi, 
E cosi ferman sua opinione 

Prima ch'arte o ragion per lor s'ascolti. 

42 Cosi fer molti antichi di Guiltone, 
Di grido in grido pur lui dando pregio, 
Fin che l'ha vinto ii ver con piu persone. 



452 CANTULU XXVI. 

48. Deci, decă tu te bucuri de untt privilegiu a- 
tâtii de mare, câtu permisu să'ţî (iă mersuluîn cla- 
ustrulu unde Crist este abatele colegiuluî*^), 

44. fă'î pentru mine din patre nostru, ruga 
ce trebuesce noue din astă lume, unde nu ne 
maî e în putere a pecătui*^).> 

45. Apoi spre a face p6te locu altuia, ce ve- 
nia în urmă, dispăru în focii, precum în apă 
pescele, ducendu-se la fundiî. 

46. Eli me apro[)iaî puţinii de celii arătat*^), 
şi 'î diseiu că numelui s6u *î prepară a mea 
dorinţă uă graţiosă primire"^^). 

47. Şi elu începii îndată a dice: 
Tan m\ihellis vostre cortes deman 

Ch'ieîi no me puesc 7ii m voii a vos cobrire ; 



43 Or se tu hai si ampio privilegio, 

Che licito ti sia l'andare al chiostro, 
Xel qualc e Cristo abate del collegio, 

U Fagii per me un dir di paternostro, 

Quanto bisogna a noi di questo mondo, 
Ove poter poccar non e piîi nostro. 

45 Poi, forse per dar luogo altrui secondo, 
Che presso avea, disparve per Io fuoco, 
Come per Tacqua ii pesce andando al fondo. 

46 Io mi feci al mostrato innanzi un poco, 
E dissi eh' al suo nome ii mio deşire 
Apparecchiava grazioso loco. 

47 Ei comincio liberamente a dire: 
Tan m 'abtllis voslre rorlcs deman^ 

Ch'ieu no m pwsc ni m voii a vos cobrire. 



CANTUI.U XXVI. 453 

Jeu sui Arnăut, che jAor e vai canfan; 

Consiros vei la 2)assada foilor, 

E vei jauzen Io joi qu^esper denan. 

Ara vos prec, per aquella valor 

Que us guida al som Jreich e sens calina, 

Sovegna vos a temprar ma dolor. 

Apoi se ascunse în foculii ce 'î purifică**). 



Jeu sui Atmaui, que plor e vai canian 
Consiros vei la passada folor, 
E vei jauzen la joi qii'esper denan. 

Ara vos prec per aquella valor, 
Que tis guida al som freich e sens calina 
Sovegna vos a temprar ma dolor. 

Poi s'ascoso nel fuoco che gli affina. 




NOTE LÂ CĂNTUIxtr XXYI. 



(1). Adecă eti te previnCi să. îeî sema pre unde calci, spre a na 
cădea. Poeţii de uă parte aâ uă prăpastie, de cea-altă, flăcările 
unde se purifică sufletele. 

(2). Flăcările parti totti-de-una mal strălucit6re la umbră, de 
cât în lumină. Umbrele din acesta cerct) v6(]enda umbra lui Dante 
proectată pre pămentâ, ':<! intrerumpti c&ntarea şi (}icQ : acesta na 
este corpâ aeriana etc. 

(3). Adecă a nu eşi afară din flocâr!. Sufletele din Purgatoriul^ 
lui Dante atât ti suntâ de voiosc a satisface justiţia divină, cfttft 
ele nu voescti a'ş! întrerumpe penitenţa nici un& momentft ma- 
cara, pentru a vorbi cu uă flintă viiă, care vine să le visiteze. 

(4). Adecă ardtl în focult) care mfi purifică de pficatultk lussa- 
riel, şi în sete, adecă in dorinţa de a sci cine tu esci. 

(5). întâlnirea acestora suflete este pentru ele uă sfirbătdro. Ele 
sg sărută unele pre altele răpede şi fără a se opri, în semntt de 
sântă şi pură iubire. 

(6). Dante după ce compară în modd atâtti de graţiosft tntăl- 
nirea sufletelord cu aceea a furnicilorfi, (şi Virgiliu face oă ase- 
menea comparaţiune în Eneidă C. IV) ^\ce, că înainte de a face 
primuld pasfi, pentru a se depărta unele de altele, bi pnnctaltt 
chiar în care se întâi nescti, ele se intrccti a striga unele mal tare 
ca altele. 

(7). Noua gintă suntti Sodomiţii, cari Intru a lord umilire şi 
ruşine strigă numele de Sodoma şi Gomora, cetăţi din Palestina, 
pedepsite de D-zeâ pentru pCcatele locuitorilorfi lorft. 

(8). Ve(JI Infernulfl C. XII, Nota 2. 

(9). Munţii Rifel numiţi şi Iperborel, de cel vechi, sunttt pro- 
babila ramilicaţiunea occidentală a munţilorli Urall, astăxl Skh$» 



KOTE LA CANTULU XXVI. 455 

mockoxiscki. Aceşti munţi se credeaţi forte reci şi toto-de-una a. 
coperiţi de neuă. Poetulâ vorbesce aici prin ipotesă, adecă pre- 
supuncndti că cocorii arCi sbura parte spre ineză-()i, parte spre 
meză-nopte, aspectulti ce ne arâ presinta, depărtându-se unii în- 
coacl şi alţii încolo după întâlnire, arQ Fi imaginea aspectului a- 
celorQ suflete. — Bruneito Latini în Trsaurtilii sCft spune, că cocorii 
locuescti spre nordâ şi erna sboră către Africa. 

(10). Adecă începti erăşi a cânta imnulâ Summae Deus, şi a striga 
esemplele de virtute opuse viţiulul de care ele se curăţă. 

(11). Adecă cari m6 rugaseră să le spund cine sunttk, şi pen- 
tru ce făceam ti părete sorelul. 

(12). Anteiâ naintea întâlnirii cu Sodomiţii, a doua oră acum. 

(13). Adecă nu suntO ancă mortâ, nici tenSrO, nici bfitrânti. Suntfi 
cu mine, adecă cu corpulO metk. Dante şi aici urmeză doctrinelorfi 
S. Toma din Aquino, care învcţă, că otnu, nu este nici sufletulti 
singura, nici corpulti singurO, ci ambele împreună. 

(14). Adecă orbtk de spiritO. Şi acestO posagiu este de mare 
importanţă pentru inteligenţa concepţiunel fundamentale a Divi- 
nei Comedii. Dante ensuşi mărturiseşte, că scopulâ că!6torieI sele, 
prin regiunile eternităţii, este de a se vindeca de erorile sele. Sco. 
pi^d dară altl călătoriei sele şi scopulA Poemei suntâ unulO şi 
acelaşi scopâ, profunda religiosti şi morala. 

(15). Adecă cu corpulâ muritorCi. Domna care ne obţine graţia, 
este Vergura Măria, este Donna yentUe, care prin mijlocirea Lu- 
ciei mişcft pre Beatrice s6 mcrgă in ajutorul â Poeţilorfi. 

(16). Cea mal mare dorinţă a lorâ este s6 se urce la cerfi, a- 
toncl când va fî justiţia divină satisfăcută. Dante conjură acele 
suflete pr3 dorinţa ce aâ de a se bucura câtO de curendO de vi- 
aţa şi de fericirea eternă. 

(17). Adecă EmpireulQ, ce este plinâ de amorc, fiindfi locaşiulâ 
celorQ prea- feri ci ţi. Elu este mal fntinsft, mal spaţiosO, fiind&-că 
80 află preste tote cele alte ceruri, pre cari în sine le cuprinde. 
— «Questo e ii sovrano edificio del mondo ne! quale tutto ii mondo 
s'inchiude, e di fuori dai quale nulla e> ()ice Dante în Conrito. 

(18). Adecă pentru ca cG s6 v6 reabilitezfl memoria în lume. 

(19). Inurbă, adecă intră în cetate. Amft conservaţii cuventulft 
dantescfi f6rte espresivâ. 

(20). In spiritele înalte (]ice Dante, stuporea causată lorti de 
ver'unfi obiecta nccunoscutO, inceteză îndată ce ele cunoscti a- 
celti obiectQ şi causa lui. 



456 NOTE Lk CAKTULU XXVI. 

(21). Adecă umbra luî Guido Tiuinicelli. 

(22). Adecă vinu a eă.ştiga în regiunile nostre esperienţa uneî 
vicţî mai bune, pcnlru a jiu viai fi orbu. 

(23). Ginta care nu venia cu voi, adecă care păşia în direcţiunea 
contraria nou6. — Cesarc se dice că a fostu numittl de unG ore 
care Octaviu, rvtjină, ca alusiune la relaţiunile ce le arO fi avuta 
uă dată cu Xicomede regele Bitinieî. Uă asemenea alusiune 'şi 
aru li permisii .«fi soldaţii lui, când după ce învinse Gallia, se în- 
torse în triumfu la Roma. Ei aru fi strigaţii: O regina Bitinieî cum 
te onon'că astădi, imputându-i cu aceste cuvinte viţiulO sodomie!. 

(2i). Adecă pentru că comiseră pCcatulO sodomiei. 

(25). Ruşinea resimţită de aceste suflete contribuesce la înde- 
plinirea purificării lorii, adecă ajnfă anntrcl focului a o face. Şi 
Filaletes totu în acestu sensu : Ihrc Selbstbeschănning hilft dcr Gluth 
das Wcrk dcr Beiniţ/ung voUcndcn. 

(2()). Pasifae care se închise în vaca de lemnfl. 

(27). Adecă causa alergării nostre în direcţiune opusă se se 
continue : mulţimea etc. 

Mulţimea sufletelorG este atătîi de mare, că Guinicelli nu le 
pote cunosce pre tote, .şi chiar decă le arQ cun6sce, nu arii 
avea timpii a le numi, fiind fi giă seră. 

(28). Guido Guinicelli, celebru versificatorii din Bolonia, contim- 
poranulii lui Dante. Poesiile lui suntQ de uă formă scolastică. 
Poetul u nu este unu inamoratu care cântă, ci unti filosoffi care 
raţioneză asupra amorului, si ^versurile lui aii trebuinţă de co- 
mentarii pentru a fi înţelese. Scllembrini citaţii de Scartazzini, 

(2i)). Uante dice, că bucuria lui fu asemenea bucurie! luî Toas 
şi Euneu, când recunoscură pre mama lorii Ipsilila; ansă elfl nu 
alerga a îmbrăţişia pre Virgiliu, părintele luî în poesiă, cum fă- 
cură aceia cu mama loru. Durerea lui Licurgli regele Nemeii fa 
ocasionată prin mortea fiului s6Q Ofelte, muşcaţii de unti şerpe. 

(30). Adecă tată în poesiă. Dante pre alocurca imită pre Gui- 
nicelli. 

(31). Adecă prin jurămontn. 

(32). Adecă eu nu te voiu uita nici pre tine, nici cuvintele tele. 
chiar când voiu trece prin apa rîului Lcte spre a m6 urca în ceiiif 

(33). Usulu modernii de a versifica în limba vulgară. — Adecă 
caracterele cu cari suntii scrise; cu alte cuvinte, vorfl fi totti-de- 
una citite cu plăcere. 



NOTE LA CANTULU XXVI. 457 

(3i). Acela pre care 'Ifl arată cu degetulfi, esto Arnald Daniel, 
celebru poetti provenţalQ între 1180—1200. Guinicelli (Jice, că a- 
cesta scrise ma! bine în limba Iul maternă de câttl elti, Guini- 
celli, !n cea italiană. 

(35). Gerard seO Giraut de Borneil, poeta provenţalfl, înflori de 
la 1170—1220. In timpulu lui Dante, Girard era considerate ca 
superiortl lui Arnald Daniel, pre care Dante 'Ift apără aicî nu- 
mindft nebuni pre aceî cari dau prioritatea primului. Astăzi pu- 
ţini arâ da dreptate lui Dante, fiindâ recunoscuta, că Giraut de 
Bomeil fu superiorO lui Arnald Daniel. 

(36). Adecă acel cari punQ pre Giraut dinaintea lui Arnald Da- 
niel, se baseză mal multO pre renume, care de multe ori pote fi 
usurpatti ; eră nu pre adcvSrâ. 

(37). Fra Guitlone del Viva, din Arezzo, printre tJicSloriî ace- 
lui timpfi, cela mal celebru, de şi alţii ^iceau mal bine de câttl 
densulfi, Dante 'lâ critică mal cu semă pentru stila. In tractatulâ 
despre limba vulgară (Jice despre elfi : Cessino adunque i seguaei 
de la ignoranzia, che esloUeno Guiitone iVAreczo e dlcuni altri i quaJi 
sogliono alame volte ne i vocaboli e ne le conslriicioni essere simili a 
la plebe, adecă, înceteze uă dată discipulil ignoranţei do a redica 
pre Guittone şi pre alţii, cari în vocabull şi'n construcţiuni se a- 
semenă cu vulguld. 

(38). Adecă repeţindâ orbesce unii de la alţii ceea ce ati au(]itâ. 

(39). L'a invinstl adevSrulCt c'unu numSrti de persone mal ma- 
re de c&ttk ala acelora cc'lâ cunoscură, adecă că linalmente ade- 
vfirulfi fu recunoscuta nu numai de sapienţi, ci mal avâ şi su- 
fragiulfi celorQ mal mulţi. 

(40). Claustru este ParadisulQ unde Crist este capulti adunării 
celorfi fericiţi. La începuturile limbel, abate, era titlu de mare dem- 
nitate şi se usâ în generalii pentru tată saft duce ; MQ purtaţi chiar 
principii. AstO-felii Ugo Gapet se întitula Abatele Parisului. Astăzi 
acesta espresiune are unâ înţeleşii mal restrânsCt. 

(41). Adecă recită dinaintea tronului lui Crist atâtti din Pater 
nostru, câtii ne este nouă suflctclurâ din Purgatoriu de trebuinţă, 
cari nu mal suntemO supuse tentaţiunii. Lasă dară cuvintele: 
fi nu ne duce pre noi în tentaţiune, ci ne vuîntue de rin; ceea ce 
pentru noi arâ fi superfluii. 

(42). Celfl arătata este Arnald Daniel. 



458 NOTE LA CANTULU XXVI. 

(43). 'I spuseitl că dorinţa do a'lti cuno.sce era atfttfi de mare, 
că voiti primi cu uă specială amore numele sfitk. 

(44). Dante imagineză, că Arnald 'I respunde în limba proven- 
tală. Cuvintele aceste insemneză: «Curtcna v6stră cerere atftttk 
'm! place, cătCi eâ nu pottk, nici voescti a m6 ascunde vouS: Etk 
suntA Arnald care plângtl şi mergâ cântândfi; cu durere consi- 
dera trccuta'mi nebunia ; der cu transporta v6dt) fericirea, ce 
sperti în viitorâ. Acum v5 rogtk, pre acea virtute ce spre vârfd y6 
călCuzesce, fără ca voî sS încercaţi nici frigd nici caldd, reamin- 
tiţi-v6 a'ml uşura durerea.» Versurile provonţale ce Dante pune 
în gura acestui trubadurâ, esistă mal multâ seâ mal puţinfl stri- 
cate în diferitele ediţiunî şi codice. Noi aici reproducem^ pre cele 
publicate în JoumcU des Sarants, mois de fevrier 1830, de eruditulfi 
membru alG Academiei francese, lieipiouard, uă autoritate incon- 
testabilă în materia de poesiă şi literatură provenţală. 





CANTULC XXVII. 



t . precum când îşi vibreză primele raze a- 
colo, unde alfi sgfl Făcfitoru îşî versâ sângele, 
Iberuld căijenda sub inalla Cump6nâ, 

2. şi undele (iangeluîarwede nonă'), astQ-felQ 
stâ s<5rele, şi ijioa se ducea, când Angelulfl Iul 
D-zeiS veselii ne aparii. 



460 CANTIILU XXVII. 

3. Elu sIh pre ţermu, afară din flăcări, cân- 
tându cu uă voce maî viiă de câtii a n6stră : 
Beati miindo corde'^). 

4. Apoi: — «Maî nainte nu se merge, suflete 
sânte, pene ce nu turmenta foculu^). Intraţi în- 
tr'ensulu, şi nu fiţî la cântarea de dincolo surde*)» 

5. Astîi-felu ne vorbi când noî furămu lângă 
densulu; şi eu, audindu-lu, devenii ca acela 
ce este pusu în gropă''^). 

6. Me întinseiu cu manile unite, uitându-mă 
la focu şi imaginându'mî cu putere corpuri o- 
menescî odată vedute. ardîndu®). 

7. Bunele călSuse se înt6rseră spre mine, şi 
Virgiliu 'mî dise: — «Fiule, aici })6te fi turmentii, 
ertt nu morte''). 



3 Fuor (lella fiamma stava in su la riva, 
E caiitava Beali vnindo corde, 

In voce assai piîi che la nostra viva. 

4 Posc'.ia: Piîi non si va, se pria non nnorde, 
Anime sânte, ii fuoco ; entrate in esso, 

E(] al cântar di lâ non siate sorde : 

5 Ci disse, come noi gli fummo presso; 
Perch' io divenni tal, quando Io 'ntesi, 
Qual e colui che nella fossa e messo, 

C In su le man commesse mi protesi, 

(îuardando ii fuoco, e immaginando forte 
Umani corpi giă. veduti accesi. 

7 Volsersi verso me le buone scorte; 

K Virgilio mi disse: Figliuol mic, 
Qui puote esser tormento, ma non morte. 



CANTULU XXVII. 461 

8. Adu'ţî aminte, adu'ţî aminte®) şi decă 

eâ neatinsii te amii condusă deasupra (lîerioneluî, 
ce nu voiii face acum, că suntii maî aprdpe 
de D-zeii? 

9. Fiî încredinţată, că de aî stă uă miiă 
de ani în me(|îloculii acestei flăcări, nu 'tî arti 
putea răpi măcar un firii de parii. 

10. Şi decă p6te credî că ett te înşelii, te 
apropie şi te încredinţeză cu p61ele vestmen- 
tuluî prin chiar manile tele^). 

11. Lasă acum orî-ce temere la uă parte. înt6r- 
ce-te încoa şi vino cu credinţă nainte.» — Şi to- 
tuşi eii m6 oprescii în contra consciinţeî mele^^). 

12. Când mg vă(|u că stau mereii nemişcată 
şi dură^^j, 'mî dise, puţină turburată: — «Fiule, 
vecjl că între Beatrice şi tine se află acum acesta 
mură 12)^» 

8 Ricordati, ricordati.... e, se io 
Sovr'esso Gerion ti guidai saivo, 

Che faru or che son piu presso a Dio? 

9 Credi per certo che, se dentro all'alvo 
Di questa liamma stessi ben miil'anni, 
Non ti potrebbe far d'un capei calvo. 

10 E se tu credi forse eh' io t'inganni, 
Fatti vcr lei, e fatti far credenza 

Con le tue mani al lembo de'tuoi panni. 

11 Pon giîi omai, pon giîi ogni temenza; 
Volgiti in qua, e vioni oltre sicuro : 

Ed io pur fermo, e contra coscienza. 

12 Quando mi vide star pur fermo e duro, 
Turbate un poco, disse: Or vedi, iiglio, 
Tra Beatrice e te e questo muro. 



462 CANTULU XXVII. 

13. Precum la numele de Tisbe deschise o- 
chiulii Firamti, apr6pe de m6rte, şi se uita Ia 
dânsa, când dud ulii deveni roşiu^^^j 

14. astii-felti fiindu-mî imuiată tăria, mS întor- 
seiă şi eii către înţelepta călăuză, au(|indâ numele, 
care mereti se reînoesce în a mea minte. 

15. De aceea elii cletină capulii şi (}ise: — «Cum, 
voimii 6rea sta aicî?> — Şi surise, cum se suride 
unui copila, pre care 'Iii seduce unii mării. 

16. Apoi, intră naintea mea în focii, ru- 
gândti pre Staţiu, care înainte mulţii timpâ 
ne despărţise, să vină în urmă^*). 

17. Cum mS aflaiă în ântru, m'aşî fi arun- 
caţii spre a mg recori în sticlă clocotindă, 
atâtii era aici de f6ră măsură incendiulii"). 



13 Corn' al nome di Tisbe aperse ii ciglio 
Piramo in su la morte, e riguardolla, 
Ailor che ii gelso diventd vermiglio; 

14 Cosi, la mia durezza fatta solia, 
Mi volsi al savio Duca, udendo 11 nome 
Che nella mente sempre mi rampolla. 

15 Ond' ei crollo Ia testa, e disse : Come ? 
Volemci star di qua? indi sorrise, 
Com'al fanciul si fa che e vinto al pome. 

16 Poi dentro al fuoco innanzi mi si mise, 
Pregando Stazio che venisse retro, 

Che pria per lunga strada ci divise. 

17 Come fui dentro, in un bogliente vetro 
Gittato mi sarei per rinfrescarmi ; 

Tanto er'ivi Io incendio senza metro. 



CANTULU XXVII. 463 

18. Dulcele meii tată, spre a mg întări, pă- 
şiâ, vorbindu-mî mereii de Beatrice, dicendii: 
— «'Mî pare a'î vedea giă ochii.» 

19. Uă voce ne căl6uziâ^^), ce cânta din- 
colo de flăcări; şi noî ascultând-o, venirămii 
afară, acolo unde se urcă. 

20. Venite, henedicti patris mei^'^), resunâ în ân- 
trulîi unei lumini, care era aci astft-felu, în câtii 
mă învinse, şi eîi nu o putui privi. 

21. — «Sorele se duce,» — adăogâ elu — «şi 
sera vine; nu vă opriţi, ci iuţiţi pasulii, penă 
ce occidentulii nu se întunecă.» 

22. Dreptă se urca calea prin ântrulii stân- 
ceî, către acea parte^®), unde eîi luamii dina- 
inte'mti razele soreluî, care giâ era josii. 



18 Lo dolce Padre mio, per confortarmi, 
Pur di Beatrice ragionando andava, 
Dicendo : Gli occhi suoi giă. veder parmi. 

19 Guidavaci una voce che cantava 
Di lâ ; e noi attenti pure a Iei, 
Venimmo fuor \k ove si montava. 

20 Venite, henedicti patris mei, 
Sond dentro da un lume, che li era 
Tal, che mi vinse, e guardar noi potei. 

21 Lo Sol sen va, soggiunse, e vicn la sera; 
Non v'arrestate, ma studiate ii passo ; 
Mentre che I'occidente non s'annera. 

22 Dritta salia la*via per entro ii sasso, 
Verso tal parte, eh' io toglieva i raggi 
Dinanzi a me del Sol eh' era giă, basso. 



46i CANTIJLU XXVII. 

23. Şi încercasemtt puţine Irepte^^), când du- 
pă umbra care se stinse, zărirămii în urma nos- 
tră, şi eă şi înţelepţii meî, Cti s6rele se culcase. 

24. Şi maî nainte ca orisontulii; în l6lă imen- 
sa! întindere, să aibă acelaşi aspectu^^), şi n(îp- 
tea să se fi împrăştiaţii pretutindeni, 

25. fie-care din noî 'şî făcu patu dintr'uă tre- 
ptă; căci natura muntelui ne în frânse maî multti 
puterea de câtu voinţa de a ne urcaşi). 

26. Precum se domolescă caprele rumegândii, 
cari fuseseră sglobii şi ra[)ace pre munţî, na- 
inte de a fi sătule. 

27. şi statt în tăcere la umbră, pre cândti 
sorele ferbe, păzite de păstorulii, care răzimată 
de toiagu'î, sie-şi şi lorii, servesce; 



23 E di pochi scaglion Icvammo i saggi, 

Che ii Sol corcar, per Tombra che si spense, 
Sentimmo dietro ed io c gli miei Saggi. 

21 E pria che in tutte le sue parti immcnse 

Fusse orizzonte fatto d'un aspetto, 
E Notte avesse tutte sue dispense, 

2.') Ciascun di noi d' un grado fece letto ; 

Che la natura del monte ci afTranse 
La possa del salir piu che ii diletto. 

26 Quali si fanno ruminando manşe 
Le capre, state rapide e proterve 
Sopra le cime, prima che sien pranse, 

27 Tacite all'ombra, mentre che'I Sol ferve, 
Guardate dai pastor che in su la verga 
Poggiato s'e, e lor, poggiato, serve; 



CANTUUÎ XXVII. 465 

28. şi precum pâstorulii ce locuesce afară, 
liniscitu înopteză dealungulii turmei sele, ve- 
ghiândii ca uă fiară sS nu'î o împrăştie; 

29. atarî eramii noî, cale şi trei, în celii mo- 
mentii22): eil ca capră, şi eî ca păstori, strânşi 
aici ş'acolo de stâncă^s). 

30. Puţinii se putea zări aici din cele de 
afară^*); der prin acelii puţinii vedeamti eâ ste- 
lele maî luminase şi maî mari decum parii. 

31. Frecând medilamii şi m'absorbiamii în 
acele^s), me apuca somnulii, somnulii, care a- 
deseorî scie despre cele ce au să fiă. 

32. In ora, credii, când din orientu lumi- 
neză pre munte Cilerea, care pare mereii ar- 
dinte de foculii amorului"), 



2S E qualc ii mandrian, che fuori alberga, 

Lungo ii peculio suo queto pernotta, 
Guardando perche fiera non Io sperga ; 

29 Tali cravamo tutti e tre allotta, 
Io come capra, ed ei come pastori, 
Fasciati quinci e quindi dalia grotta. 

30 Poco potea parer Ii del di fuori ;^ 
Ma per quel poco, vedev' io le stelle 
Di lor solere e piu chiare e maggiori. 

31 Si niminando, e si mirando io quelle. 
Mi prese '1 sonno: ii sonno che sovente, 
Anzi che '1 fatto sia, sa Ie novelle. 

32 Nell'ora credo, che deU'oriente 
Prima raggio nel monte Citerea, 

Che di fuoco d'amor par scmpre ardente, 

HO 



466 CANTULU XXVII. 

33. mi se păru că vgdă în visii iiă frun)6să 
şi tenără femeă, care păşia pre uă câmpia cu- 
legându flori, şi căniândii (Jicea : 

34. « — Afle. celtice întrebă de alîi meii nume, 
că eâ suntii Lia"), şi mergii mişcândă împrejurti 
frum6sele-mî mâni a'mî face uă ghirlandă. 

35. Spre a'mî plăcea dinaintea oglindel, aici 
mS adornezîi ; a mea sororâ Rachela maî că nu se 
deslipesce de a eî oglindă, ci t6tă 4ioa ea ş6de^®X 

36. Densei 'î place a'şî vedea frumoşiîseî ochi, 
precum mie a me orna cu manile ; pre dânsa ve- 
derea, pre mine lucrulti m6 mulţumesce^®).» 

37. Şi giă, prin lumina zioriloru, care peregri- 
nilorti este cu atâtii maî plăcută^^^), cu câttt re- 
întorcendu-se, eî suntii maî puţinii departe de 
patria, 



83 Giovanc e bolla in sogno mi părea 

Donna vcdor andar por una landa 
Cogliendo fiori, e cantando dicea: 

34 Sappia, qualunque ii mio nome dimanda, 
Ch'io mi son Lia, e vo movendo intomo 

Le hcllc mani a farmi una ghirlanda. 

35 Per piacermi allo specchio qui m'adomo; 
Ma mia suora Rachel mai non si smaga 

Dai suo miraglio, e siede tuito giomo. 

36 KU'e de'suoi begli occhi veder vaga, 
Com'io deiradornarmi colle mani; 

Lei io vedere, e me l'ovrare appaga. 

37 E giă, per gli splendori antelucani, 
Che tanto ai peregrin surgon pid grati, 
Quanto tornando albergan men lontani, 



CANTULU XXVII. 467 

38. întunereculu fugia de t6te părţile, şi som- 
nulii meftcudensulii; din care causă eii m6 scu- 
laiii, vgdendii şi pre maeştrii meî giâ sculaţpi), 

39. — «Dulcele mSrii, căutaţii pre atâtea ra- 
murî de grijea muritoriloră, 'ţî va alina adî 
f6mea32).> 

40. Aceste cuvinte le îndrepta Virgiliu către 
minC; şi daruri cari în plăcere se egaleze pre 
aceste, n'aii fosta vreuădată^s). 

41. Atâtu mi se mări dorinţa de a mă afla 
susti, câtii Ia fie-care paşti simţiamâ crescen- 
du-mî penele de sborâ^^). 

42. îndată ce remase t6tă scara sub noî şi 
furămti pre trepta superi6ră, Virgiliu 'şî pi- 
roni ochii pre mine. 



38 Le tenebre fuggian da tutti i lati, 

E ii sonno mio con esse : ond' io leva' mi, 
Veggendo i gran Maeştri giă. levati. 

39 Quel dolce pome, che per tanti râmi 
Cercando va la cura de' mortali, 

Oggi porră, in pace le tue fami : 

40 Virgilio inverso me queste cotali 
Parole us6, e mai non furo strenne 
Che fosser di piacere a queste iguali. 

41 Tanto voler sovra voler mi venne 
Dell'esser su, eh' ad ogni passo poi 
Al volo mi sentia crescer le penne. 

42 Come la scala tutta sotto noi 

Fu corsa, e fummo in su '1 grado superno. 
In mo ficco Virgilio gli occhi suoi, 



468 CANTULU XXVII. 

43. şi dise: — «Aî vgcjutii fiule, focultt lim- 
puralâ şi pre celii eterniis^). şi aî veniţii în lo- 
culu, unde eh prin mine ânsu-mi nu maî dis- 
cerni nainte^c) 

44. Condusu-te-amâ pre aici cu minte şi eu 
artă; de acum nainte ia dreptu călSusă a la plă- 
cere^'^). Afară escî din căile cele răpezî, afară din 
cele strâmte. 

45. Vedî sorele colo, care 'ţî luce în frunte; 
vedî erba, florile şi copăceii, pre carî pământulti 
numai prin sine 'î produce^®). 

40. Pon6 când vortt veni veseli frumoşii ochî 
carî, lăcrimându mă făcură se vinii la line, Iu 
poţî şedea şi poţî âmbla printre ele^*). 

47. Nu maî ascepta cuventultt nicî semnuItL 



43 £ disse: II temporal fuoco e I'eterno 

Vcduto hai, fîglio, e se' venuto in parte 
Ov' io per me piu oltre non discemo. 

4i Tratto t'ho qui con ingegno e con arte; 

Lo tuo piaccr ornai preudi per duce ; 
Fuor se'dell'erte vie, fuor se'dclle arte. 

45 Vcdi lă ii Sol, che in fronte ti riluce ; 
Vcdi l'erbctta, i fiori e gli arboscelii, 

Che qncsta terra sol da se produce. 

46 Mentre che vegnon lieti gli occhi belii, 
Che lagrimando a te venir mi fenno, 
Sedcr ti puoi^ e puoi andar tra elli. 

47 Non aspettar mio dir piâ, ne mic cenno : 



CANTULU XXVII. 469 

meu. Liberă, dreptu şi sănetosii este alu teu 
arbitriu*^), şi erore arii fi a nu face dupe a 
luî judecată*!); 

şi ett pentru acesta pre tine preste tine, te 
încoronezu şi 'ţî punu mifră*^).» 



Libero, dritto, sano e tuo arbitrio, 
E fallo fora non fare a suo senno; 

Perch'io te sopra te corono e mitrio. 



NOTE LA CĂNTULtr XXYII. 



(1). Dante ne arată în aceste douS ternare, ora când 'I apărCl &ii- 
gerulu care MA invita se străbată flăcările, spre a se urca In pa- 
radisulti terestru, din verfulti muntelui. — Asia d^ră, decă sdrele 
fşi vibra primele raze ia Ierusalem, adecă decă rSsăria acolo, In 
Purgatoriu, antipodulti Ierusalimului, elfi era apr6pe sS apună. De 
altă parte, în India, care după Dante, formeză estremitatea ori- 
entală a emisferuluî nostru, sorele afl&ndu-se !n constelaţiunea 
Rerbecelui, ardea undele Gangelui, cu alte cuvinte, aci era me4iula 
(}ile!, când căldura soreluî este mal ar(|6t6re ; precftnd In Spania, 
estremitatea occidentală a emisferuluî nostru, EbrulA se versâ In 
mare, aflându-se Ia meridianti cumpSna cu n6ptea. Acesta con- 
stelaţiune in zodiacti stă în oposiţiune cu Berbecele, asia că ori 
de câte ori acesta se află la meridianultk ver'unul loctk, acolo este 
amczi; precând in locuia antipodtk, unde se află constelaţiunea 
Cumpenii Ia meridianti, este me4iulfi nopţii. (Intre arabele aceste 
constciaţiuni este uă distanţă de şese ore). Xona este acea parte 
a oGciuIui divina catolica ce se ţine la amezi. 

(2). Acesta este a şesea dintre fericiri. In t6te cele alte cercări 
ale Purgatoriului se află unfi singurQ Angerâ; aici ansă santd 
doui ; unulO dincoaci, celâ-altti, dincolo de flăcări. Primulft este 
Angerulti purităţii, alţi douilea, pare a fi păzitorulft paradisalnl 
terestru. — AspectulQ ângerului este veselQ, pentru că Tede unfl 
sufletu sânlfi (ve(}I ternarulti 4), seti p6te ca să Tncurageze pre cft* 
iStorl a'şl continua calea. 

(3;. FoculQ justiţiei divine stinge foculfl pasiunilorA cnlpabile. 

(4). Adecă ascultaţi ceea ce se cântă dincolo de focft. Acea cân- 
tare v6 va călăuzi. 

(5). Dante face aici alusiune la supliciulfi asasinilorfi, îngropaţi 
cu capulti în josâ. 



NOTE LA CANTULU XXVII. 47I 

(6). Adecă *mî represintamti dinaintea ochilorO,cu totă puterea 
fantasiei mele, corpuri ce vădusemO odinioră arcjendfl. Probabilii 
că Dante asistase Ia mortea vre'unul culpahilo, condamnata a fi 
arsQ de viu. 

(7). FoculG Purgatoriului turmenta sufletele, eră nu le consumă. 
Ele esâ dintr'ensulu purificate şi demne de beatitudinea eternă. 

(8). Prin acesta reticenţă, Virgiliu voesce sS aminfescă luî Dante 
pericolile din care l'a scăpatO, şi dreptulO s60 la încrederea Poe- 
tului. ElCi (|ice: decă te aroO călău(}itâ prin cercurile Infernului 
atâta de depărtate de D-zeti, cum nu te aşi călj^uzi pre aici, unde 
esci asia de aprope de elQ. 

(9). Adecă apropiâ'ţi vestimentulQ chiar de focO, ca s6 te încre- 
dinţezi că ceea ce 'ţi spunti este adevăratei, adecă că acestO focti 
nu consumă. 

(10). Adecă consciinţa 'i dicea s6 facă ceea ce 'i cerea Virgiliu ; 
elA ensă urma a sta nemişcata, necutezândâ să intre în flăcări, 
cu tote cuvintele persuasive ale călăuzei. 

(II). DurO, adecă obslinatft. 

(12). Adecă nici uă altă pedică nu te opresce a vedea pe Bea- 
trice, afară de acesta cale de flăcări. StrăbătcndQ foculQ, Dante 
se pote urca în ParadisulO terestru fără nici unft altO obstacolfl- 
La numele Beatricei, elG se decide numai decâtG să înfrunte pe- 
ricululO oribilului pasa. 

(13). Tisbe, uă vergină babiloniană, fu iubită de Piramil ; pă- 
rinţi! se opuseră la căsătoria lorQ, şi ei atunci se iubiră în secreta. 
La uă întâlnire ce '.«îi dedeseră într'uă nopte sub unft dudii, Tisbe 
sosi ânteia, şi văcjendQ unG leO, fugi percjondu vălulG de pre capii- 
CAnd sosi PiramQ şi vă(|u urmele leului şi vălulO amantei lui, o 
creţii mortă şi se străpunse cu spada. Atunci Tisbe întorcendu-se 
sub acelG dudii şi găsindft pre Pirainft in agonia, se ucise lângă 
dânsulâ. Fabula ne spune că fructele acelui dudfi se schimbară, 
de compasiune pentru acei amanţi, din albe, în negre. 

(1I-). Penă aci Staţiu mergea alO douilea şi Dante la urmă. 
După ce afl străbătutu flăcările, Virgiliu merge ânteiO, apoi vin© 
Dante şi'n urmă Staţiu. Ajunşi în paradisO, Dante păsesco ânteiO- 

(15). CelO mai teribila focO ce 'şi pote imagina omulO, este ca 
uă apă rece alături cu foculft din Purgatoriu. Pentru a csplica 
imensa căldură a acelui focft, nu se putea afla ceva, care să fiă 
de tăria acestei comparaţiuni. Ariosto 'şi aduse aminte de ea când 



472 ^OTE LA r.ANTULU XXVII. 

(Jisc în Orlan'lo furioso : «In modo l'aria e l'arena ne boUe, che 
saria troppo a far liquido ii vetro.» 

(16;. At;eptă voce este a ângeruluî. 

(I7i. Cuvintele luî Crist în Sântulâ Matei, Cap. XXV. 

(18). Adecă către orientfi. 

(10,1. Adecă urcase puţine trepte când elfi şi cei doul maeştri 
oh-^ervarâ, după dispariţiunea umbrei corpului Iui Dante, că so- 
rele apusese. 

(20;. Adecă se fiă preste totfi obscurfi. 

(21). Natura seu conditiunea muntelui, după apusuifi s6relul 
nu permitea nimenuî a merge nainte. 

(22). Cu aceste două comparaţiuni Poetulfi arată cum elfi şi 
căl(^u/.ele luî se aşezară, spre a se repausa asccptândfi 4ioa. In pri- 
ma, fio se descrie pre sine; în a doua, pre cei douî poeţi, cari 
vegbiau asuprâ'i. 

(28;. Incongiurnţl de ambele laturi, de păreţi! muntelui intre 
cari se aflâ scara. 

(2i). Dante vedea stelele mai mari şi mai lumin6se, 4^^^ co- 
mentatorii, din causa mare! purităţi a aerului In acea înaltă re- 
giune. Ensă obiecteză Carrmi, (citatO de Ferrasci in Manuale Dan- 
tesco, voi. V, p. 421.) esperienţa putea se doraonstre lui Dante, 
cum a demon^'tratti ^i Iui Saussure, că în regiunile prea înalte 

se întâmplă forte adeseori contrariulfi Causa acelui fenomenft 

o aflăinfi in optică, în acelfi principiu cunoscuta lui Dante şi tu- 
turora, că unfi corpfi luminosQ apare şi mai luminosfi, şi mal 
marc, cu câtQ loculfi de unde'lil contempli este mal întunecata; 
şi aplicaţiunea acestui principiu Ia fenomenele ceresci Dante a 
putut'o ceti în Galienu, care esplică, cum parfi stelele privite din- 
tr'unfi puţn profunda, bante vS(|â"(lu-le prin dospicătnra pro» 
fundă a muntelui, unde elfi se află, le vedea mai lnşit5re şi mal 
mari, din causă că le vedea dintr'unfi locfi Intunecosft şi pro- 
funda. 

(25). Adecă în stele. 

(26). Dante spune că 's^I avu visiunca în ora c&nd st^na Ve- 
nerii rCsăria pre muntele Purgatoriului, adecă aprdpe de 4io'^> 
Citcrea iiuniesce Dante pre Venera, pentru că acesta (|®îţit după 
mitologia, se nă.^cu lângă insula Citera, astîLzI Cerigo, undo ea a- 
vea unft templu. 

(27). Lia, prima soţia a lui lacob, este aici ca şi In vechiulft 



NOTE LA CANTULU XXVII. 473 

Testamentâ,sirabolulti vieţeî active ; precum sora eî Rachela, sim- 
bolulâ vieţii contemplative naintea luminei Gristianismuluî. Pen- 
tru acestii cuvcnta Dante le vede ndpiea în visti, şi ele suntft a- 
nunţiătorele Matildeî şi Beatriceî, cari aparii într'adevSrd luî Dante 
^toa, şi ligureză, dupo Comentatori, pre cele dou6 vieţî în lumina 
şi perfecţiunea Gristianismuluî. Dante se depărteză aici de sânta 
scriptură, dupe care surorile din Betania, Măria şi Marta (ve(|i 
Lucea X) represintă vieţile contemplativă şi activă in cristianismâ. 

(28;. Lia se om^că cu florî : în sensO alegoricO : Omulâ prin fapte 
virtuose (carî suntti florile culese de Lia) 'şl împletesce corona, 
ce vorft avea în cerO acel cari se îndeletnicescO a lucra pentru 
binele apropelul. — Lia se orn^ză dinaintea otjlindei, spre o'^ />/d- 
eea sie'p, adecă omulG făccndîi fapte virtuose, îndeplinindu'şi da,- 
toriele, 'şî va plăcea sie'şî, adecă va avea consciinţa curată şi li- 
niştită, şi va plăcea şi lui D-zeO care este oglinda consciinţel 
nostre, precum acesta este oglinda omului. 

(29). Lia, simbolulâ activităţii, 'şi află mulţumirea numai viif- 
căndu frumâseîe eî mănî a\ŢÎ face o ghirlandă, adecă operândâ dupe 
▼oinţa lui D-zeO. Rachela, care este contemplaţiunea, se com- 
place în a contempla minunile lui D-zeO: astO-felQ esplică comen- 
tatorii. «Purificata de viţii, omulft numai prin aceste douS căi 
p6te ajunge la premiula eternu.» Br. Bianchi. 

(30). Poetul a (|'<^c că lumina (Jilei, cu atâtO este mai plăcută 
căifitorilorâ, cu câta ei suntQ mal in apropierea casei şi a patriei 
lorft, căci ea le dă speranţa de a le revedea. 

(31). Virgiliu şi Staţiu 

(32). Fruciulu este fer circa pre care omenii o caută pre atâtea 
că!, şi cu atâta solecitudine. Dante este aprope de paradisula 
terestru din verfula Purgatoriului, şi Virgiliu 'i dice că acolo vora 
fi satisfăcute şi alinate tote dorinţele lui. 

(33). Adecă nici una dara nu fu primita vre-uă-dată cu mai 
multă bucuria, de cum fură primite cuvintele lui de mine. 

(34). Adecă puterea de a merge. 

(35). Focula timpurala ala Purgatoriului; focuia eterna ala in- 
fernului. — Sufletele din Purgatoriu speră se ajungă odată prin- 
tre cel fericiţi, cele din Infcrna, trebue se lase ori-ce speranţă, 
intrânda. 

(36). «Virgiliu de aci naintc nu mai pote călăuzi pre Dante, 
căci acesta intră în lumea Uevelaţiunei unde raţiunea umană sin- 



4:7 i NOTE LA CANTULU XXVII. 

gură nu pote vedea şi discerne.» Luhin.— Scartazzini: «Până aici 
omulQ pote ajunge sub conducerea numai a raţiunii; spre a con- 
tinua apoi calea si a ajunge la beatitudinea vieţi! eterne, figurată 
in paradisul Q terestru, nu este de ajunsa raţiunea, ci trebuesce 
revelaţiunea, lumina divină; cfr. De Mon, lib. III c. 16. Depo- 
sitariulâ raţiunii este, după doctrinele Iu! Dante, impcratomift ; 
depositarulti reveiaţiuneî, Biserica, şeii capulfi biserici!. Papa. 
Knsă raţiunea nu vede do câtti pcn5 acolo, undo trebue se tn- 
cepă revelaţiunea. Pentru aceea face Dante pro Virgiliu s6 ^icSl 
că, a ajunsa acolo, unde prin sine, fâră divina iluminaţiune, na 
pote nimicu discerne. Astu-felQ esplică toţî comentatori! antici şi 
cei mai mulţi dintre moderni. Afară numai că e! uit^ de a ob- 
serva că Virgiliu, care călCusesce pre Dante pdn6 unde p6te a- 
jungc raţiunea umană, nu este numai simbolulâ raţiunii umane, 
ci şi ligura aceluia care arc de oficiu, a dirige genulO omenesctt 
la fericirea timporală, secitndttm philosophica dommenta (De Mon.) 
şi că prin urmare nic! licatrice nu pote fi simbolulQ numai alQ 
teologici spft alQ revelaţiunil, ci şi figura acelei autorităţi, alfl ca- 
re! oficifl este srntudum revelată humanum genus perducere advitam 
acclcrvam (De Mon. ibid.) Confruntând^ doctrinele lui Dante, atăttt 
în cartea sa despre Monarhia, cfttâ şi în Convito, cu oficiulfl ce 
atrihue dcnsulâ lui Virgiliu şi Beatriccl in acesta Poemă, ni se 
parc că nu mai pute fi nic! uă îndouială asupra sensului alego- 
ricfl ale ace.storii dou6 personage. Este de mirata cu tdte aces-, 
tea, că nic! unul A intre atăţ! interpreţi nu a luatQ sema, că unnlQ 
(^Virgiliu) este personificaţiunea autorităţii imperiale, celik-altfl 
(Beatrice) a autorităţi! spirituale scâ eclcsiastice ; unulQ personi- 
ficarea unu! imporatorn idealfl, cclâ-altCi, a unul papă astCk-felfl 
cum 'î place poetului nostru.» 

(37). Adecă te amH conduşii pen6 aici, făcândfl usfi do mintea 
ce 'ml a dăruita natura, precum şi de me(|!l6celo ce amik sta- 
diatil pentru a ta scăpare. De acum nainte purificaţii, 'ţi vel fi 
tu ensu'ţi ţie călCuză. 

(38). Etă csplicaţiunea literală acestui tornarti, dată de Ankh' 
nclli: dccă poeţi! aveaii s6rclc la spate, in sera precedentă cftnd 
începură a urca scara, ajunşi în capulfl oi, puţinti după rCsăii- 
tulti acestui astru, elfi Ircbuia s5 le fiă in faţiă, de şi puţind la 
stânga. Intru câta privesce scnsulfl figurata, vomîi reaminti, că 
Poetulft simbolisoză în soro pre l)-zeO, .v<îrt' ttpirituală fi inMigCbiUk 



NOTE LA CANTULU XXVII. 475 

(cfr. ConvUo Iract. III, c. 12). AlO douilea vomO reaminti, că în 
fruntea lui Dante suntd acum şterşî ceî şepte P, scrişî de Ange- 
rulO caro stă pre pragulQ porţii Purgatoriului, şi carî suntiS, cum 
amO vă(|iutti, ligura celorO şepte păcate capitale. Asia deră, elâ 
este acum gata a primi mai cu demnitate lumina divină. VirgiliO 
prin urmare, voesce să (]ică, că Dante a ajunsa acolo, unde nu 
mai are trebuinţă a fi călăucjitâ de densulo, avendâ acum uă că- 
lăuză mai bună, adecă lumina divină.» 

(39). Adecă eG nu te voiO mai călăuzi, nici prin graiO, nici prin 
semne. — Virgiliu dintr'acestG momentii şi penă la venirea Bea- 
tricei, cărei elâ conscmneză pre Dante, nu mai pronunţă nici unCt 
cuventO. Printre ele : printre flori etc. — Frumoşii ochi suntii ochii 
Beatricei, care se învcselescfi la vederea iui Dante. 

(40). Dante sub conducerea lui Virgiliu '.«i a espiatQ tote culpele, 
s'a vindecatei şi 'şi'a ştersu tote păcatele şi urmele lisate de a- 
cestea; voinţa luî acum liberă, dreptă şi sănătosă 'Ia pote sin- 
gură conduce. Astâ-fclCi, <ţice Lubin, elâ intră in paradisulti te- 
restru, decă nu ca unii omO inocentO, fiindO-că s'a născuta cu 
păcatulâ originalii, celii puţini) ca unii omii justificata. 

(41). Fiindii tu purificaţii şi îndreptaţii, nu poţi voi de câtO 
binele. 

(42). Cuvintele luî Virgiliu însemneză : Eii te declarti impera- 
tortl preste tine ensu'ţî, şeii directorul ii raţiunii tele în practica 
virtuţilorii morale şi intelectuale. — «Este curiosu şi demnii de 
a fi cunoscuţii, (|'ce Ponta, ritulti anticii, practicaţii la încorona- 
rea unui imperatorCi. Acesta se presinta dinaintea confesiunii î^ân- 
tului Pietru, unde îngenuchiatfl, primia din mâna papei pre capO 
mitra şi peste mitră corona imperială, şi după ce se recitaO ru- 
găciunile prescrise la asemenea ceremonia, imperatornlii în ves- 
tiraente imperiale, cu corona şi cu mitra pe capii, mergea în 
procesiune alături cu Papa. Acesta ceremonia descrisă în Ordo 
romanus, ne spune Cronicon ceccanense, că s'a practicatfi în a- 
nulCi 1209 la încoronarea imperatului Ottone, care, mitratus et co- 
ronatus irit cum domino Papa. Ensă rafinăndu-sc gustul D, se făcii 
unQ noii feltl de coronă, care într'unu singura corpii uni mitra 
cu cordna; prin urmare ceremonialulu romanii descrie pre a- 
cesta ca deosebindu-se de cele alte corone, avondD sub densa uă 
tiară în forma mitrei episcopale, ensă mai scundă, maî deschisă 
şi mai puţinii ascuţită, cu deschizătura în partea supcrioră, nu 



476 NOTE LA GANTULU XXVII. 

de laturi, ci către frunte (Cerem. rom. lib. I, sect. 5). Acesta este 
corona mitrată despre care vorbesce Dante prin gura Iul Virgiiiu. 
Corona şi mitra csprimă dcră acelaşi lucru, adecă cor6na impe- 
rială surniontată de unâ fel ti de coifO puţinfi deosebitfi in forma 
mitrei episcopale. — picendG Virgiiiu ti corono e ii nUtrio, vrea 
se (}ică : "ţî punu pre capii corâna mitrată a imperatorUorăf adecft 
«orne/.n capulti tdâ cu uă coronă, pentru ca tu ca unQ irapera- 
torG sS te guvernezi pre tine cnsu'tlîn pace; şi'ţl superpunfi coi- 
fulâ, spre a'ţî arăta că trcbue s6 luptî cu curagifi în asalturile 
fără de veste ale pasiunilorG: 'ţî impunCi unite, sapienta regalaşi 
apărarea vitcjescă, căci stăpânindu'ţî voinţa, şi combătândA şi In- 
frenăndu'ţî pasiunile, să te mântini sicurG in posesiunea fericirel 
timporalc». 




CÂNTULtr XXVIII. 



Dante petrunde in PHradixuia pAiupnteHcA, tinde '1A oprrscp în cnic unfl rifl, de pre- 
mIA cAriiI ţarina zArexcc prc Mntilda în partea opiuA, culegendA flori. La rug&ciunea Po- 
etului, ea !te apropie, 'I euplicA minunile Kaiulul fi 1 redicA urc-carl îndoieli. 



1. Gia doritorii de a cerceta în ânfru şi îm- 
p)rejur(i divina [)ădure, desă şi viiă^), care tem- 
pera ochilorti cjioa cea nouă^), 

2. fără a maî ascepta, lăsaiti marginea^), apu- 
cându încetti-încetti pre câmpia în susii pre pă- 
mentulâ ce esalâ din t6te părţile profumurî. 



Vago giâ di cercar dentro e dintomo 
La divina foresta spessa c viva, 
Ch'agli occhi tempera va 11 nuovo giorno, 

Senza piCi aspettar lasciai la riva, 
Prendendo la campagna lento lento 
Su per Io suol chc d'ogni parte oliva. 



478 CANTULU XXVIII. 

3. Uă dulce aură, care nu încerca, în sine 
vre uă schimbare*), mg loviâ preste frunte, nu 
într'altiî felfi de câtîl ca unii venlii plăcuta; 

4. şi frun(iele tremurândtt, se înclinaţi t6te 
către partea unde sântulâ munte aruncă pri- 
ma umbră^). 

5. Cu t6te acestea nu se depărtaţi din dr6- 
pta lorii posiţiune. atâtti câtti păserelele s6 în- 
ceteze de a esecuta pre verfurl a lortt artă*); 

6. ci cu deplină bucuria elle primiati, cân- 
tândti primele aure, printre foile carî ţineaţi 
basulii cânturilorii loru'^), 

7. asemenea celui, care din cr6ngă în cr^ngă 
să formează prin brădişultt de pre ţfirmulti din 
Ehiassi»), când Eole dă drumulti Sirocolul. 



3 Un'aura dolce, sonza mutamento 
Avere in se, mi feria per la fronte 
Non di pid colpo, che soave vonto; 

4 Per cui le fronde, tremolando pronie, 
Tiitte quante piegavano alia parte 

U' Ia prim' ombra gitta ii santo monte ; 

5 Non peru dai lor esser dritto sparte 
Tanto che gli augelletti per Ie cime 
Lasciasscr d'operare ogni lor arte; 

6 Ma con piena ictizia I'dro prime, 
Cantando, riccvieno intra le foglie, 
Che tenevan bordone alle sue rime, 

7 Tal, qual di ramo in ramo si raccoglie 
Per Ia pineta, in sul lito di Chiassi, 
Quand'Eolo Scirocco fuor discioglie. 



CANTULU XXVIII. 479 

8. M6 transportaseră rarii paşî atâta de înân- 
trulîi selbei antice, câlu eâ nu maî i)utem(i 
vedea pre unde intrasemu. 

9. Şi ecă m6 opri în mersa unu rîu, ale 
cărui mici unde înclinaă erba, ce cresciâ pre 
rîpă, la stânga^). 

10. Cele maî pure ape din lume, s'arii pă- 
rea turburi alături cu aceea, care nimicii as- 
cunde^^j, 

11. de şi ea curge brună, brună sub um- 
bra perpetuă, care nici odată nu lasă aici, nici 
luna nici sorele s6 străbată. 

12. Steteî cu pici6rele, eră cu ochii trecui 
dincolo de rîuşorti, spre a contempla marea 
varietate a verdilorti mai^'): 



8 Giâ m'avean transportate i lenţi passi 
Dentro all'antica selva tanto, eh' io 

Non potea rivedere ond'io m'entrassi: 

9 £d eceo pid andar mi tolse un rio, 
Che in ver sinistra con sue picciole onde 
Piegava i'erba che in sua ripa usclo. 

10 Tutte l'acque che son di qna piâ monde, 
Parrieno avere in se mistura alcuna, 

Verso di quella che nulla nasconde; 

11 Avvegna che si muova bruna bruna 
Sotto l'ombra perpetua, che mai 
Raggiar non lascia sole ivi ne luna. 

12 Co'pie ristetti, e con gli occhi passai 
Di lă dai fîumicello, per mirare 

La gran variazion de' freschi mai : 



480 CANTCLC XXVIII. 

18. şi 'mî a|)ăru (cum de odată *ţî apare 
un ce, care umplondu-te de mirare, te dis- 
trage de la orî-ce altă gândire), 

14. uă domnă ce ])ăşiă singurică şi ale- 
gea flore cu flore, din cele carî smălţiau t6tă 
a eî cale. 

15. — «Oh! frum^să d6mnă, ce te încălzesc! la 
razele iubirii, cum 'mî place s6 credu dup6 faţiă, 
care esle tofu de-una mărturia ânimeî^^), 

1(). hine-voesoe a nainUi» — 'î ^[9,e\\!i — «că- 
tre acest li ţerniu, ca eâ se pottt audi ceea ce 
tu cantî. 

17. Tu 'mî reamintescî, unde şi cum era Pro- 
serpina în timpulu cănd mamă-sea o perdu, 
şi ea, primăvera^"^).» 



13 E lă m'apparve, si com'egli apare 

Subitamente cosa che dfsvia 
Per maraviglia tutt'altro pensare, 

li l'na Uonna soletta, che si gia 

Cantando, ed isceglicndo fior da fiore, 
Ond'ora pinta tiitta la sua via. 

15 Dehî bella Donna, ch'a'raggi d'amore 

Ti scaldi, s'io vo' credere a sembianti, 
Che soglion esser testimon del cuore, 

l(i Vegnati voglia di trarreti avanti, 

Diss'io a lei verso questa riviera, 
Tanto eh' io possa intender che tu canti. 

17 Tu mi fai rimembrar dove e qual era 

Proserpina nel tempo che perdette 
La madre lei, ed ella primavera. 



CANTULU XXVIII. 481 

18. Precum se înverte.sce, cu tălpile pici6relorii 
lipite pre pămentu şi între ele unite, uăfemeă care 
j6că, şi abia \sî pune unu piciorâ naintea altuia, 

19. astii-felu se înl6rse spre mine aceea, pre 
floricelele roşii şi galbene, şi nu altmintrelea de 
câtu ca uă feci6ră ce 'şî plecă pudicii ochi, 

20. şi satisfăcu rugilorii mele, apropiându-se 
asia, ca dulcele sunetu să ajungă la mine cu 
înţelesulti seu^*). 

21. îndată ce fu acolo, unde erba este u- 
dată de undele frumosului rîti, 'mî făcu gra- 
ţia de a'şî redicâ ochii. 

22. Nu credu să H strălueitu atâta lumină 
sub gena Veneriî, pătrunsă de către fiulu eî 
fără de voie^^). 



18 Come si volge, con le piante strette 

A terra e<l intra se, donna che balli, 
E piede innanzi piede appena mette; 

lî) Volsesi in su'vermigli ed in su'gialli 

Fioretti verso me, non altrimenti 
Che vergine che gli occhi oneşti avvalli 

20 E fece i prieghi miei esser contenii, 
Si appressando se, che 'I dolce suono 
Veni va a me co'suoi intendimenti. 

21 Tosto che fu lă dove I'erbe sono 
Bagnate giă dall'onde del bel fîume, 
Di levar gli occhi suoi mi fece dono. 

22 Non credo che splendesse tanto lume 
Sotto le ciglia a Venere traiitta 

Dai figlio, fuor di iutto suo costume. 

31 



482 CANTULU XXVIII. 

28. Ea ridea pre celu-altii ţgrmtt la drepta, 
culegendu cu manile flori, ce înalta regiune 
făr'de senienţă produce^ ^). 

24. Cu trei paşi ne despărţ.iâ rîulti ; der E- 
lespontulii, pre unde trecu Xerxe, ce ancă e 
freu tutulortt orgoliurilorii umane^^), 

25. nu fu maî odioşii luî Leandru, prin valu- 
rile sele între Abydos şi Sesttt, de cum 'ml fu 
acela, ])entru a nu se fi despicata atuncî^®). 

26. — «Voî sunteţi nouî aici» — începu ea — 
«şi p6te fiindti-că ridii în acestii locaşitl alesâ 
drepţii cuibii naturii omenescî, 

27. mirându-v6 avelî vre-uă îndoială; ansă 
lumină v6 dă psalmulii Delectasti^ care p6te 
desnoura a v6stră minte^®). 



23 Ella ridea daU'altra riva dritta, 
Traendo piu color con le sue mani, 
Che l'alta terra senza seme gitta. 

24 Tre passi ci făcea '1 fiume lontani; 
Ma Kllesponto, lă, 'vc pas86 Serse, 
Ancora freno a tutti orgogli umani, 

25 Pi îl odio da Leandro non sofTerse, 
Per marcggiare intra Sesto ed Abido, 

Che quel da me, perche ailor non s'aperse. 

26 Voi siete nuovi, e forse perch'io rido, 
Comincio ella, in questo loco eletto 
AU'umana natura per suo nido, 

27 Maravigliando tienvi alean sospetto; 
Ma luce rcnde ii salmo DeleclasH 

Che puotc disnebbiar vostro intelletto. 



CANTULU XXVIII. 483 

28. Şi tu, ce eseî dinainte'mî şi m'aî rugaţii, 
spune-mî denă voescî se afli ceva; căci amă ve- 
niţii pregătită pre câtă se p6te la orî-ce întrebare. » 

29. — Apa» — 4^seitt — «şi sunetulă păduriî 
combatii în ântrulii meii uă nouă credinţă despre 
unii ce pre care eii 'Iii au(|iî contrariti acestuia^*^). » 

30. Şi ea: — «Eii voiii spune cum procede din 
a sea causă ceea ce te face să te mirî^^) şi 
voiii împrăştia negura ce te orbesce. 

31. Supremulii Bunu, ce singură sie 'şî place, 
facil pre omii bună; şi bunulă acestui locaşiăluî 
dete dreptă legamendu alu păcii eterne^^j, 

32. Prin a sea culpă puţină locui aici; prin 
a sea culpă schimba onestulă risă şi dulcea 
bucuria în plânsă şi întristare. 



28 E tu che se'dinanzi, e mi pregasti, 
Di' s' altro vuoi udir, eh' io venni presta 
Ad ogni tua question, tanto che basti. 

29 L'acqua, diss'io, e ii suon della foresta, 
Impugnan dentro a me noveila fîede 

Di cosa, eh' io udi' contraria a questa. 

30 Ond'ella: Tdicerd come procede 
Per sua cagion, ci5 ch'ammirar ti face; 
E purghcrd la nebbia che ti fîede. 

31 Lo sommo Bene, che solo a se piace, 
Feee l'uom buono; e ii ben di questo loco 
Diede per arra a lui d' eterna pace. 

32 Per sua difTalta qui dimord poco; 
Per sua difTalta in pianto e in afîanno 
Cambio onesto riso o dolce giuoco. 



481 CANTULU XXVIII. 

83. Pentru ca turburarea^^). ce o producă joşii 
esalaţiunile a[)eî şi ale pământului, cari urm^ză 
pre câlu se p6t.e călduriP*), 

84. se nu vateme pre omd, se înălţa atâta 
acesta munte către ceru; şi liberfi este de ace- 
lea din loculu unrle se închide^^). 

85. Deci; pentru că cu prima boltă^®) în 
prejuru se mişcă totu aeruld, dacă în vre-uă 
parte, nu i se rumpe cerculti; 

8(). pre acestii verfu, ce se înalţă liberă în 
aorulii puru^^), uă atare mişcare atinge şi face 
se sune pădurea fnndii-că e d6să; 

87. şi planta atinsă, atâta p6te, câtti umple 
de a sea virtute aura, şi acesta apoî, Invfer- 
tindu-se o împrăştie împrejură^»); 



îi3 Perchc ii turbar, che sotto da se fanno 

L'csala/ion dell'acqua e della terra. 
Chc, quanto posson, dietro al calor vanno, 

3i AU'uomo non facesse alcuna gnerra, 

Questo monte salio v6r Io ciel tanto, 
E libero c da indi, ove si serra. 

85 Gr, perche in circuito tutto quanto 

L'aer si volge con la prima volta, 
Se non gli e rotto 11 cerchio d'alcun canto; 

30 In questa altezza, che tutta e disciolta 

Nell'aer vivo, tal moto percuote, 
K fa sonar la selva perch'â foita; 

37 E la pcrcossa pianta tanto puote, 

Che dclla sua virtute l'aura impregna, 
E quella pol girando intomo scuote: 



CANTULII XXVIII. 485 

38. şi cea-l-altă teră^^), după cum este aptă 
prin sine şi alii săd cerii, concepe şi întiieză 
din diverse virtuţi arbori diverşi. 

39. Aceste au4ite, nu s'aru părea apoi a- 
colo^^) minune, când fără semenţă aparentă 
se prinde vre uă plantă. 

40. Şi trebue să sciî că sânta câmpia, unde 
tu te afli, e plină de tote semenţele, şi are 
fructe într'ensa, cari nu se culegă acolo. 

41 . Apa ce vedî, nu ese dintr'uă venă pre care 
s'o reînoiască aburii ce condenseză gerulâ, a- 
semenea unui riă, care perde şi 'şî recapătă su- 
flarea^i); 

42. ci ese dintr'uă neschimbată şi sicură fon- 
tână, care prin voinţa luî D-zeă atâtii recupera 
câtti versă prin două părţi deschisă. 



38 E TalUa terra, secondo ch'e dcgna 
Per se o per suo ciel, concepe e figlia 
Di diverse virtd diverse legna. 

39 Non parrebbe di lă poi roaraviglia, 
Udito questo, quando alcuna pianta 
Senza seme palese vi s'appiglia. 

40 E saper dei che la campagna sânta, 
Ove tu se', d' ogni semenza e piena, 

E frutto ha in se che di lâ non si schianta. 

41 L'acqua che vedi non surge di vena 
Che ristori vapor che giel converta. 
Come fiume ch'acquista o perde lena; 

42 Ma esco di fontana salda e certa, 
Che tanto da! voler di Dio riprende 
Quant'ella versa da duo parti aperta. 



486 CANTULU XXVIII. 

4H. Dintr'uă parte descinde cu uă virtute, ce 
răpesce omului memoria păcatului; de alta 'î 
imprimă pre aceea a orî câniî bine fâculii^^). 

44. Aici se chiamă Lete; de cea-1-altă latură. 
Eunoe, şi nu opereză decă maî ânteiă nu se 
gustă aici ş'acolo dintr'ensa^s). 

45. Acesta la gustii pre t6te cele-alte întrece, 
şi de şi setea 'ţî p6\e fi stinsă, fără a'ţl mat 
descoperi maî multă, 

46. 'ţî voia da ca gratia ancă unti corolariu; 
nicî credă ca graiuld meii sS'ţî fiă maî puţina plă- 
cutti, decă se prelungesce preste promisiune'*). 

47. Ceî carî în antichitate cântataă secululft 
de aurii şi a luî stare ferice, p6te că în Par« 
nastî visat'atî Sstti locii^^). 



43 Da qucsta parte con virtCi discende, 
Che toglie altrui memoria del peccato; 
Dall'altra, d'ogni ben fatto la rende. 

44 Quinci Lete, cosi dall'altro lato 
Eunoe si chiama, e non adopra, 

Se quinci e quindi pria non e gustato. 

45 A tutt'altri sapori esto e di sopra. 
Ed avvcgna ch'assai possa esser sazia 
La sete tua, percbe piâ non ti scopra, 

46 Darotti un corollario ancor per grazia; 
Ne credo oho ii mio dir ti sia men caro, 
Se oltre promission teco si spazia. 

47 Quelli eh' anticamente poctaro 
L'et& dell'oro e suo stato fclico, 
Forse in Parnaso esto loco sognaro. 



CANTULU XXVIII. 487 

48. Aici fu inocentă umana rădăcină' <^), aici 
eternă primăveră şi tote fructele^') ; nectarii, 
e acesta despre care vorbescu toţP^).» 

49. EQ mă întorseiu atunci către poeţii mei, 
şi vSduî că cu surîsii audiseră ultimele cu- 
vinte^^); 

apoi către acea fVumosă dcSmnă 'mî înlorseiti 
ochii. 



48 Qui fu innofcnte 1' umana rădice; 

Qui primavera sempre ed ogni frutto ; 

Mettare e questo di che ciascun dice. 
4i) Io mi rivolsi addietro allora tutto 

A' miei Poeţi, e vidi che con riso 

Udito avevan l'ultimo c.jstrutto: 

Foi alia bella Donna tornai '1 viso. 




NOTE Uk CĂNTULO XXVIII. 



(1). Viiă adecă lotO de-una verde. 

(2). Acesta pădure prin desimea sji verdeţa eî, tempera lumina 
nouei ()ile, adecă a i>6relni ce răsăriâ din nofl. Danie se află in 
diminoţa (lileî a patra de la esfirea lui din Infernti. 

(3). Estremitatea accleî câmpii. 

(4). Aerulâ aici nu era supusa la nici uă alteraţiune sctl per- 
turbaţiune, care se 'î micşoreze seQ s6 'î mărescă mişcarea; era 
totâ de-una acelasu. 

(5). Către acea parte, unde când resare sorele, *şî aruncă um- 
bra muntele Purgatoriului; cu alte cuvinte, vrea sS ^\c& că se in- 
clinati spre apusii. 

(G). Acele frun/c totuşi nu se aplecaâ, adecă nu se depărtaft 
atâta din po^iţiunea lorâ naturală, încâtti paserile, Înspăimântate 
setl turburate, sd încctc/e de a mal cânta pre vârfurile arborilorO. 

(7). Adecă cari cu fromătulA lor A insotiau cântarea paserilorfl. 
Bordone, este tiava cea mal grossă iţi mal lungă a cimpoinlal, care, 
pre când ceIe-1-alte ţevi mai mici se atingO spre a forma sunete 
varii, ea, c'unti sunetfi neschimbat A, face contrabassulO. 

(8). Vorbesce de pădurea de bradfi, ce încă esistă pre ţermurile 
Adriaticel apropo de Ravenna, şi care este una din cele mal fru- 
mose păduri din Italia. Ţiermulu din Ctiiassi este acea porţiune a 
ţiermului Adriaticel, unde se află odinioră cetatea Chiassi de l&ngă 
Ravenna, şi care astăzi este distrusă. 

(9). Acesta riu este Lctele. «Fiimlu'I omului justificata, dure- 
roşă memoria culpelorfl comise, şi plăcută amintirea faptelorli 
bune, Dante, care a dispusa ca sufletele s6 trec4 din para- 
disul O terestru în ceia cerescâ, unde tolulQ trebue sfi se tn- 
veselcscă, voesce ca sufletulâ sS perdă memoria culpelorft co* 
mise şi sd reinvieze intr'ensulA amintirea faptelorfl bune. Pen- 



NOTE LA CANTULU XXVIII. , 489 

tru acestfl efectO destină ela cele dou6 rînri, caiî dintr'uă singură sor- 
ginte curgendQ, se depărteză în dou6 direcţiuni contrarii. UnulQ 
este Letele, alQ cărui nume însemneză pre greccsce uitare, celO- 
altâ este Etinoe, ce pote însemna amintire. Şi pentru că loculQ 
picatului va ii la judecata din urmă. pentru cei păcăto.«ii ia stânga, 
şi acela alQ faptelorfl bune pentru ceî aleşî la drepta, de aceea 
Letele curge Ia stânga, eră Eunoe la drepta». Lumbardi. 

(10). Adecă lasă s6'i se vecjă fundulîi. 

(11). A/a/o, se numiâ şi se numesce ancă crenga verde şi înflo- 
rită, pre care ţeranii din Toscana şi din Dalmaţia o înfigQ dinaintea 
ferestrelora iubiteloril lorO, în primele ^\\e ale lui maiO. Acestfi 
cuventQ este luatQ aici în sensâ de arbore înfloritâ. 

(12). Acesta domnă este aceea pe care Dante o va numi Matilda 
în cântulQ XXXIII. 

(13). Plutonc răpinda pre Proserpina, care se plimba intr'uâ 
c&mpiă, mama eî o perdu pre densa, şi Proserpina, perdii pri- 
măvera, adecă florile ce ea culesese plimbânduse, când o răpi 
Plutone. Imaginea Prosperinei e luată din versurile ovidiane 
(Metam. lib. V.) 

(14). Adecă cu cuvintele sc!e. 

(15). Pentru a descrie frumuseţia minunată a Matildei, Poetulu 
ia imaginea Venerii, al cărei ochi trebuiră s6 străluciască de uă 
lumină neobicinuită, când rănită de tiulu ei Cupidone, se simţi 
cuprinsă de amorfi. In cântulfi următorO Dante va (J'ce de Ma- 
tilda, că cânta ca uă fcmeă înamorată. Fabula la care face Po- 
etulQ aici alusiune este narată de Ovidiu în Metam. Cartea X. 
Amorulâ a rănitti fără voie pre Venera, lucru ce nu i s'a în- 
tâmplata nici odată, căci elfi totfi-dauna 'şi a iniiptu săgeţile cu 
procugetarc . 

(16). Acesta înaltă regiune terestră de pre verfulfi muntelui Pur- 
l^atoriulul, conservă după opiniunea Poetului, proprietatea ce dete 
D-zeu pământului primitivfi, de a produce de sine erbă şi ori-ce 
plante, fără se Hă semănate. 

(17). Aceşti trei paşi de distanţă între Dante şi Matilda, simbo- 
'ulO Viefil active, suntfl cele trei virtuţi cari încă lipsescO lui Dante, 
pentru a ajunge la perfecţiunea vieţii active, şi a fi demnO de a 
trece Letele şi de a intra în divina Pădure. Aceste virtuţi suntQ : 
eelulu ceia 6»uiu, ttuşinea seu pudorea, şi ura contra reului. După 
ce va încerca acesta ură, 'Ifi vomfi vedea afundalfi de Matilda 



490 NOTK LA CANTULU XXVIII. 

în Lete, ceea ce *lti va face sS 'şî uite de relele făcute, şi 'Iii va 
libera de trista amintire a picatului, care 'i ar& amari şoderoa 
Rea in acelfi loca de delicii. Atunci Matilda 'Ifi va consemna ce- 
loru patru Ninfe, cari 'IQ vorO întări în virtuţi; şi nccstea *10 vorft 
consemna la altre trei, cari 'Ift vorQ iniţia în contcmplaţiune. Şi 
acostă amorc de a trece în acela locaşâ de delicii, unde se afl& 
acea frumosă domnă, era într'cnsulti mal puternicft de cfttfi acela 
alQ lui Leandru pentru Ero; .«ii pentru acea simte că sS nasce 
intr'on.^ulQ uă ură in contra rîului Lete.» Lubin. — Xerxe făcuse 
presto Elespontfi uă punte, pre care trecd cu Perşii îu Grecia, 
unde fu învinsu şi silitfi a se înturce în Asia, pre uă barcă de 
pescarâ. Amintirea acestei învingeri, (}ice Dante, fîă ca unti frda 
pentru superbia colorft ce suntft şi celorft ce nu sunttk regi. 

(18\ Leandru, unâ tonârfi din Abidos, trecea t6te nopţile Eles- 
pontula în notfi, pentru a se întâlni cu amanta sa Ero, caro lo- 
cuia do cea*1-altă parte. ElQ se inecâ. Amorulâ lui Leandru cu 
Ero a fosta căntatfi de Museu intr'uă poemă. Dante propabilft a 
citita acostă fabulă în Ovidiu, care spune, că Leandru ură Eles- 
pontuln din causa valurilora sele impetuose. 

(l^L Psalmistulâ adrcsându-se lui D-zeu, vorbesco de bucuria 
co 'I inspiră vederea operilorO sele. DeUctasti me Dt^mine tn fac- 
lura lua et in op ribus mannm luai-um exalkUfO. Aceste versurl a- 
rată motivul bucuriei MatildcI la vederea minunilortk, ce o tncon- 
giură. Cuvintele Fsalmistulul (}icc ea, v6 vorfi lumina inteligenţa, 
făcondu-v6 cunoscută causa pentru care noi aici rîdemQ şi ne tn- 
veselima. 

(20). Adecă apa Lotelul şi fremStula causatA de plantele din 
pădure, agitalc de vcntO, combată credinţa ce avoamO dupe cele 
CC 'ml spusese Staţiu, cum că de la porta Purgatoriului tn snsfl 
nu mal craa nici vonturl, nici ploi, nici brumă etc. 

(21). Adecă efectele ce au dreptâ causă acesta apă ^i aceatft 
vonta, cari te facO s6 te miri. — Xegtira, adecă ignoranţa ce 'ţi 
întunecă mintea. 

(22). D-7.e\i care este bunula suprema, nu p6te avea unA altfl 
obiecta proporţionata cu inteligenţa şi cu am6rca sea, de cftttk pra 
sine însuşi, şi pentru că elO este BunulO supremii şi eeenţial- 
mente buna, asta-fela lui nu 'I pote plăcea de c&tO binele, şi tuttt 
ce vine de la densula nu pote fî de câta bunO. Br. Btendbi. 

(23). Alteraţiunilo ce se producă in regiunile de josik prin me- 



NOTE LA CANTULU XXVIII 491 

teorii apoşî şi ventoşî, le atribue Dante esalaţiiinilor apei şi ale 
pămontulul, adecă evaporaţiuneî ce se produce în urma căldureî, 
pentru ca apoi acea alteraţi unc s6 nu supere prc omO, care în 
stare de inocentă, trebuia şi pre pămentG se fiă ferice. Poetul& 
imagineză, că locaşulO destinaţii primilorO noştri părinţi, se înălţia 
forte multQ către cerft, asia că acolo acele a'teraţiunî atmosfe- 
rice nu puteaQ avea locO. Cu doctrinele luî Dante asupra locului 
şi condiţiunilorO meteorologice şi climaterice ala paradisului pă- 
mentescfl, este de trebuinţă s6 se confrunte acele ale lui Toma 
din Aquino. Summa theologică. 

(24). Pen6 la porta Purgatori u'ul. 

(25). Muntele este liberO de esalatiunile apei şi ale pămentuluî 
de la porta Purgatoriului în susfl. Penă aici Matilda a confirmata, 
ceea ce a aucjita Dante de la Staţiu (Purg. XXI), că vaporii pă- 
mentesci nu merga în susa de câta penS la a treia treptă a porţii 
Purgatoriului. Acuma continuă a esplica originea ventuluî, ce 
mişcă foile, şi a apei rîuiui Lete. 

(26). După opiniunea falşă a celora vechi, pămentulu stă ne- 
mişcata în centrula universului. Aerula ce 'Iu încongiură se în- 
vertesce neîncetata cu prima boltă seu Primum mobile, (ala nou6- 
lea cera în sistemula lui Ptolomeu), afară numai decă acesta 
mişcare circulară a sa nu este întreruptă prin acţiunea ventu- 
rilora din vre-uă parte. Mişcându-se aerula deră cu primum mo- 
bile, de la răsărita la apusa deasupra muntelui Purgatoriului, ela 
întâlnesce uă resistenţă în pădurea cea desă, şi de aci se produce 
acela suneta aucjita de Dante şi despre care a întrebata pre 
Matilda. — Dante se ţine aici de sistemula ptolomeica, după care 
a noua Sferă sea Primum mobile, cu uă mişcare forte răpede, 
se învertesce în 24 de ore în giurula pământului şi comunică miş- 
carea celora alte opta sfere inferiore. 

(27). Aerula pura şi libera, deasupra muntelui Purgatoriului 
de ori-ce esalaţiune a pămentuluî. — Causa ce Dante atribue su- 
netului acelei păduri, ne arată că ela cunoscea reflesiunea şi 
concentraţiunea sunetului prin me^Hocula plantclora ; efecte pro- 
duse de arbori cu câta sunta mai deşi ; căci ci atunci prin a lorâ 
desime formcză, ca se (jicema asia, nisce păreţi cari reflecteză su- 
netula. 

(28). Aerula atingcnda plantele pădurii, primesce de la ele vir- 
tutea generativă, şi invertindu-se in giurula globuhil locuita de 
omeni, respândesce acea virtute prc pămentulft nostru, care a~ 



492 NOTE LA CANTIJLU XXVIII. 

tuncî focundatO, produce plantele, ale cărorO scmdnţe nu aâ 
fostfi ile omeni somfnato. 

(29). Adecă pămcnlulâ locuita de omcnî, deosebita de pămen- 
tula Paradii^nluî terestru, după natura si clima sa, concepe şi 
produce plante !^i arbor} diveri^I, după virtuţile diverse ale sSmen- 
ţilora a<iuse de acra. Nu este trebuinţă s6 mal observăma că a- 
cestea suntfi (J'sc după i leile acelui timpu. 

(30). Acolo, adecă în lume. 

(31 '. Matilda după ce a esplicatâ lui Dante causa sunetului 
acelei păduri sânte, respundc acum la a doua întrebare a lui, 
adecă cum aci susa pote fi apă decâ nu este ploic, şi 'I spune 
că apa de aici, nu ţisnesce dintr'uă venă- subterană, care se 
tiă mereu restaurată de aburii convertiri de gera in apă, cum se 
întemplă cu apele şi rîurile de pre pămentO, carî când crescti, 
cândQ descrescfl, prin ploi seu lipsă de ploî ; ci ea aici provine 
dintr'uă sorginte, cărei nici-uă-dată nu'i lipsesce apa, şi care re- 
dol)ândesce totâ-de-una coea ce vcrsă prin dou5 guri, adecă prin 
Lete şi Eunoe. 

(.32). Acesta apă versându-sc prin dou6 guri, formeză dou6 rt- 
urî : |)ie Loto sou rîulfl nUăriî, şi pre Eunoe seu rîulfl aminlirel 
hinelxu. 

(33). Dant.T spune că aceste douS riuri nu *şî producA efectulO 
de câta numii atunci, când suiletula purificata do pecata, şi demnO 
de a se urca în Paradisula ceresca, gustl din apa unuia şi a co- 
luî-1-aItu rin. 

(3i). Matilda promi.^esc i>6 esplice lui Dante numai de unde 
provină vîntula şi apa in paradisula pământescO ; ea deră '1 face 
uă graţia adăogânda la cele spuse ceea ce urmeză. 

(35). Adecă poeţii antici, cari celebrară în poemele lorQ epoca 
de aura a omenirii, pote că în imaginaţiunea lorQ poetică ve^uri, 
ca într'una visa starea fericită a omu'ui din paradisulfi terestru. 

(36). Adecă străbunii noştri Adam şi Eva. 

(37). Aici este tot-dc-una în acelaşâ timpa stagiunea florilorft şi 
a fructelora, primăvară şi tomna. 

(38). Adec:l acesta rîu (Letole) este ncctarulfi despre care atAttt 
se vorbesce. 

(3:)i. Adecă cu surisula complacerii. Poeţii suriseră, c&nd aa- 
<}iră ultimele cuvinte ale Matildel despre visurile poeţilorfl. 




CÂNTULO XXIX. 



1. Cântânda ca uă femeâ Înamorată, con- 
tinua la finele cuvintelorfl sele: Eeati, qiiorum 
teela suni peccata'). 

2. Şi asemene nimfelorii, cari singuratice pă- 
KÎaO jirin silvestrele umbre, dorindâ, cart să ve<)ă. 
s<irele, cart s6 fugă de dgnsuia, 



E came Ninfe cha ai givan sole 
Pei !e selvatich'ombie, disiando 
Quol dl fuggir, qu»l di vedci Io Sole, 



4M CANTULU XXIX. 

H. se inişcâ atunci în contra rîuluP)^ păşinclti 
pre malii şi eii asemenea eî, urmândti micu- 
lui paşii cu pasa micii^). 

4. Uâ sută paşi nu eraii între aî eî şi al 
meî*), când rîpele de uă potrivă se îndouiră, 
şi eâ atunci mă întorseiii către răsăriţii. 

5. Şi nu lungii ne fu drumulă asttî-felii, când 
uă d6mnă se întorse cu totulti la mine, (Ji- 
cendii: — «Fratele meii, privesce şi ascullă.> 

6. Şi ecă de odată că uă lumină străbate 
de t6te părţile prin pădure, câtti eu crecjuî că 
p6te e fulgerii. 

7. D^ră pentru că fulgerul ii, cum vine, dispare, 
şi aceea cu câtiî dura, cu atâtii maî mulţii stră- 
luciâ, în gându-mî diceamii: ce 6re sS fiă ac6sta? 



3 Ailor si mosse contra 'i fiume, andando 
Su per Ia riva, ed io pari di lei, 

Picciol passo con picciol seguitando. 

4 Non eran cento tra'suoi passi e i miei, 
Quando le ripe igualmente dier volta, 

Per modo eh' a levante mi rendei. 

5 Ne anche fu cosi nostra via molta, 
Quando Ia Donna tutta a me ei torse, 
Dicendo: Frate mio, guarda ed ascolta. 

■6 Ed ecco un lustro subito trascorse 

Da tutte parti per Ia gran foresta, 
Tal che di balenar mi mise in forse. 

7 Ma perche 'I balenar, come vion, resta, 

E quel durando pii!i o pii!i splendeva, 
Nel mio pensar dicea: Che cosa e questa? 



CANTULU XXIX. 495 

8. ^i uă dulce melodia străbătea aerulu lu- 
minosă; din care causă unu justu zelti mă făcu 
să condamna cutezarea Eveî; 

9. fiindă-că, acolo unde se supuneaii pământulCi 
şi cerulii, uă femeă singură şi de curend numai 
formată, nu suferi a stă sub vre unii vălii^); 

10. sub care, de arti fi staţii pi6să, aşî fi 
gustaţii de atunci nespusele delicii şi apoi 
multti timpii^). 

11. Pre când mă duceamii prinlre atâtea pre- 
miţiî ale plăcerii eterne'), cu totulii nesicuriî*^) şi 
doritorii de maî muUă bucuria^) încă, 

12. dinaintea noslră se făcu aerulii asemene 
foculuî aprinsO, sub ramurile verdî, şi dulcele 
sunettî se audia giâ ca unii cânttî: 



8 £d una melodia dolce correva 
Por l'aer luminoso ; ondc buon zelo 
Mi fe riprender Tardimento d'Eva, 

9 Che, lă dove ubbidia Ia terra e ii cielo, 
Femmina sola, e pur teste formata, 

Non solTerse di star sotto alcun velo ; 

10 Sotto '1 qual, se divota fosse stata, 
Avrei quelle inefFabili delizie 

■Sentite prima, e poi lunga fiata. 

11 Mentr'io m'andava, tra tante primizie 
DeU'eterno piacer, tutto sospeso, 

E desioso ancora a piu letizic, 

12 Dinanzi a noi, tal qual un fuoco acceso, 
Ci si fe l'aer, sotto i verdi râmi, 

E ii dolce suon per canto era giă inteso. 



4m CANTIILU XXIX. 

IH. ()sacrosî\ntevergine^'^),(lecă pentru voîver- 
lul-dată suferit-amuf6me,frigfi şi veghiărî, uă ca- 
iisă m^ îndemnă a vă cere pentru acesta resplată. 

1 4. Cuvine-se acum să se reverse pentru mine 
Eliconulii, şi cu corulii şeii ajute-mî Urania s6 
cântii lucruri grele chiar de cugetată. 

15. Fuţinu maî nainte 'mî apăreaii ş6[)te ar- 
bori de aurii, dupe falşul& aspectil, ce le dâ lun- 
gulfi spaţiu, ce se alh'i întro noî şi eP^). 

1 (). Knsă când fuî atâta de apr6pe de eî, câtti 
obiectulil comunu^^), care înşelă simţiulti, nu maî 
perdea prin distanţă nici uă trăsură a sea; 

17. virtutea, ce pregătesce raţiunii cuvân- 
tului'''), recunoscii că acei eratt candelabre, şi'n 
cântecu distinse, Osanna^^). 



13 O sacrosante Vergini, se fami, 

Freddi, o viglie mai per voi soffersi, 
Cagioii mi sprona ch'io merce ne chiami. 

li Or convien ch'Klicona per me verşi, 

E Urania m'aiuti col suo coro, 
Forti cose a pensar, mettere in verşi. 

15 Foco piu oltre sette albcri d'oro 

Falsava nel părere ii lungo tratto 
Del me//o, eh' ora ancor tra noi e loro ; 

1() Ma quando i'fui si presso di lor fatto, 

Clhe l'obbietto comun, che '1 senso inganna, 
Non perdea per distanza alcun suo alto; 

17 La virtu eh 'a ragion discorso ammanna 

Siccom'egli eran candelabri apprese, 
E nelle voci del cântare, Osanna. 



CANTULU XXIX. 497 

18. In sustî văpaia frumosulii lustru^^), multă 
maî strălucitorii de câtii luna în seninulti me- 
(Jiuluî nopţii; la jumătatea luneî sele. 

19. Eli m6 întorseitt plinii de admirare către 
bunuld Virgiliu şi densulu 'mî respunse cu uă 
faţiă nu maî puţinii încărcată de stup6re^^). 

20. Apoi erăşî întorseiîi faţia la înaltele lu- 
mini"), cari se mişcară spre noî atâlu de în- 
ceţii, câtă le ară fi întrecută miresele. 

21. D6mna m^ mustră: — «Pentru ce artjî 
astă-felă de dorulă acelora viî lumini, şi nu 
te uiţi la ceea ce vine loră înderetă?» 

22. VSduî atunci ginţi, îmbrăcate în albă, 
venindă în urmă ca după ale loră căleuze; şi 
uă atare candcSre aici n'a fostă ver-uă-dată. 



18 Di sopra fiammeggiava ii bello arnese 
Pid chiaro assai, che luna per sereno 

Di mezza notte nel suo mezzo mese. 

19 Io mi rivolsi d'ammirazion pieno 
Al buon Virgilio, ed esso mi rispose 
Con vista cârca di stupor non meno 

20 Indi rendei Taspelto all'alte cose, 
Che si movieno incontro a noi si tardi, 
Che foran vintc da novelle spose. 

21 La Donna mi sgrido : Perche pur ardi 
Si nell'afFetto delle vive luci, 

E cio che vien diretro a lor non guardi? 

22 Genţi vid' io ailor com' a lor duci. 
Venire appresso vestite di bianco; 

E tal candor giammai di qua non fuci. 

82 



498 GANTULU XXIX. 

28. Apa strălucia la stânga^®), şi-mî reflecta 
c6sta stângă, ca nă oglindă, când m6 uitamii 
într'ensa. 

2i. Când de pre ţermulu . meâ avui uă a- 
tare posiţiune, câtu numai nulii mS depărta, 
me oprii spre a vedea maî bine. 

25. Şi veduî flăcările mergendii nainte, lă- 
sându înderetulu loru aerulii depinsQ, şi se pă- 
reau linii trase cu penelulii^^), 

26. asia că deasupra lorii^o)^ remânea acela în 
şepte făsiî despărţiţii, tote în acele colorî, din cari 
sorele 'sî formeză arculu şi Delia cintura^i). , 

27. Aceste stindarde se prelungeaţi îndărătti 
maî multu de cât vederea mea^^^; şi (Jece paşi se 
depărtau cele din afară, unul ii de altulG, după a 
mea părere^^). 



23 L'acqua splendeva dai sinistro fianco, 

E rendea a' me la mia sinistra costa, 
S'io riguardava in lei, come specchio anco. 

2i Quand'io dalia mia riva ebbi tal posta, 

Che solo ii fiume mi făcea distante, 
Per veder meglio a' passi diedi sosta; 

25 E vidi le fiammelle andare avânte, 
Lasciando dietro a se l'aer dipinto, 

E di tratti pennelli avean sembiante; 

26 Si che di sopra rimanea distinto 
Di sette liste, tutte in quei colori, 
Onde fa l'arco ii Sole, e Delia ii cinto. 

27 Questi stendali dietro eran maggiori 
Che la mia vista; e, quanto a mio avviso 
Dieci passi distavan quei di fuori. 



CANTULU XXIX. 499 

28. Sub unti cerii asia de frumoşii, precum v6 
spunii, două-zecî şi patru bătrâni încoronaţi cu 
crinii, veniati douî câte douî^^j. 

29. Toţi cântaţi: Bine-cuvetUatâ tu între fii- 
cele lut Adam^^), şi hine-cuventate fia hx eternă 
a tăe frmnusefi^^) ! 

30. îndată ce florile şi cele-alte fragede er- 
buţe, pre celti altu mala dinainte'mî, fură li- 
bere de acele ginţi alese^^), 

31. precum pre cerii uă lumină unei alte lu- 
mini urm^ză, asia şi în urma lorii veniră patru 
animale, încoronate fiă-care cu frunze verdî^s). 

32. împănaţii erâ fiă-care cu şese aripi, şi 
penele pline de ochi, asia că ochii luî Argus 
atarî ară fi, decă arii fi viî. 



28 Sotto cosi bel ciel, corn' io diviso, 
Ventiquattro seniori, a due a due, 
Coronati venian di fiordaliso. 

29 Tutti cantavan: Benedetta tue 
Nelle figiie d'Adamo, e benedette 
Sieno in eterno le bellezze tue. 

30 Poscia che i fiori e l'altre fresche erbette, 
A rimpetto di mc dall'altra sponda, 

Libere fur da quelle genţi elette, 

31 Si come luce in ciel seconda, 
Vennero appresso lor quattro animali, 
Coronato ciascun di verde fronda. 

32 Ognuno era pennuto di sei aii. 

Le penne picne d'occhi ; e gli occhi d'Argo, 
Se fosser vivi, sarebber cotali. 



5()0 CANTULU XXIX. 

33. A le descrie forma; cititorule, nu maî ri- 
sipescu versuri; căcîatâtumS strîngeuă altăne- 
voe, câtă cu acesta eft nu pottt fi largu^^). 

34. Der citesce pre Ezechiel, care le des- 
crie cum le vedu din partea cea rece, venindii 
cu ventâ, cu noru şi cu focu^^). 

35. Şi cum le veî afla în a luî carte, atarî 
erau aici, numai că pentru aripi, I6n este cu 
mine, şi de densulu se depărteză^i). 

3B. Spaţiulu dintre câte şi patru era cu- 
prinşii de unu caru triumfală pre dou6 r6te, 
care naintâ trasu de gutulu unui sgripţorii^^) 

37. Şi acesta întindea în susă ambele aripi, în- 
tre făşia din medîlocii şi cele trei şi trei făşiî, aşiâ. 
că (lespicăndu aerulu nu atingea nici una^s). 



83 A descriver lor forma piu non spargo 

Rime, lettor; ch'altra spesa mi strigne 
Tanto, che in questa non posso esser large. 

M Ma leggi Ezechiel, che li dipigne 

Come li vide dalia fredda parte 
Venir con vento, con nube e con igne ; 

35 E quai li troverai nelle suc carte, 

Tali eran quivi, salvo ch'alle pennc 
Giovanni e meco, e da lui si diparte. 

3() Lo spazio dentro a lor quattro contennc 

Un carro, in su duo rote, trionfale, 
Che al collo d'un grifon tirato venne. 

37 Ed esso tendea su 1' una e l'altr'ale 

Tra la mezzana e le tre e tre liste. 
Si eh' a nulla, fendendo, făcea male. 



CANT ULII XXIX. 501 

38. Atâta se înălţiatt, câtă nu se maî ve- 
deau. Câttt era pasere avea membrele de aurii, 
şi cele alte erail albe mestecate cu roşiu^*). 

39. Roma nu numai n'a înveselitii pre Afri- 
canu. s6u pre August, c'unii atare cară frumosft; 
ci chiar ală s(5reluî, seracă ară fi pre lângă acela. 

40. Ală S6reluî, care abătendu-se, fu arsă 
prin ruga picSseî Tere^^), atunci când Joe în 
ascunsă fu dreptă^^). 

41. Trei domne veniaă dinspre r(5ta dreptă 
jucândă în cercă; una roşia, că abia aî fi dis- 
tins'o înântrulă focului; 

42. cea-1-altă, era ca şi cum carnea şi 6sele 
'î ară fi fostă făcute din smaraldă; a treia 
părea n6uă cădiută de curend^^). 



38 Tanto salivan, che non eran viste; 
Le membra d'oro avea quanto era uccello, 
E bianche l'altre di vermiglio mişte. 

39 Non che Roma di carro cosi belle 
Rallegrassc Africano, ovvero Augusto ; 
Ma quel del Sol saria pover con ello ; 

40 Quel del Sol che sviando fu combusto, 
Per l'orazion della Terra devota, 
Quando fu Giove arcanamente giusto. 

41 Tre donne in giro dalia dostra rota, 
Venian danzando; Tuna tanto rossa, 
Ch' appena fora dentro al fuoco nota : 

42 L'altr'cra, come se le carni e l'ossa 
Fossero slate di smeraldo fatte; 

La terza părea neve teste mossa: 



502 CANTULU XXIX. 

4H. Şi păreau trasse când de cea albă, 
când de cea roşia; şi după cântulă aceleia 'şî 
luau mersulii, când maî iute, când maî încetiiss). 

44. La stânga se desfătau patru în purpură 
îmbrăcate, jucândă dupe chipulu uneia dintre 
ele, care avea trei ochi în capii^^). 

45. In urma acelui grupă descrişii vgduî 
douî betrânî, deosebiţi în portiî, d6r de uă po- 
trivă în atitudine, onestă şi gravă. 

46. Unulii părea dintre familiarii acelui mare 
Ipoerate, pe care făcutu-1-a natura pentru vie- 
ţuitorele ce-î suntâ maî scumpe*^). 

47. Arăta celii-altu, cu spada'î lucitore şi 
ascuţită, contraria preocupare, aşiâ că din- 
colo de rîu 'mî făcea frică*^). 



48 K(l or parevan dalia bianca tratte, 

Or dalia rossa, o dai canto di questa 
L'altre toglien l'andare e tarde e ratte. 

44 Dalia sinistra quattro facean festa, 
In porpora vestite dietro al modo 
D'una di lor, ch'avea tre occhi in testa. 

45 Appresso tutto ii pertrattato nodo, 
Vidi duo vecchi in abito dispari, 

Ma pari in atto ed onestato e sodo. 

l(j L'un si mostrava alcun de' famigliari 

Di qucl sommo Ippocrâtc, che natura 
Agii animali fe ch'ell'ha piu cari. 

47 Mostrava l'altro la contraria cura 

Con una spada lucida ed acuta, 
Tal che di qua dai rio mi fe paura. 



CANTULU XXIX. 503 

48. Apoi patru vă^uî venindâ, în aparinţă 
umili, şi tuturorti la urmă unu bătrânii singurii, 
dormindii c'uă faţiă animată*^). 

49. Aceşti şepte erau îmbrăcatî ca prima 
c6tă, ensă nu-şî făcuseră din crini în giuruW 
capului coronă, 

50. ci din rose şi din alte flori roşii: aî 
fi jurata puţinu din depărtare, că toţi ardeaă 
deasupra sprîncenelorii*^). 

51. Şi când fu în faţă'mî carulu, se audi 
unft tunetii; şi se păru a~le fi interzisă ace- 
lorii ginţi demne, mergerea nainte**), 

căci se opriră aici cu primele stindarde*^). 

48 Poi vidi quattro in umile păruta, 
E direlro da tutti un veglio solo 
Venir, dormendo, con la faccia arguta. 

49 E questi sette col primaio stuolo 
Erano abituati ; ma di gigli 
Dintorno al capo non facevan brolo ; 

r>0 Anzi di roso e d'altri lior vermigli : 

Giurato avria poco lontano aspetto, 

Che tutti ardesser di sopra da'cigli. 
51 E quando il carro a me fu a rimpctto, 

Un tuon s'udi; e quelle genţi degne 

Parvero aver l'andar piu intcrdetto, 

Fermandosi ivi con le prime insegne. 



NOTE LlA CĂNTULlO XXIX. 



(1). Aceste cuvinte suntti începutulfi psalmului 31. Matilda cântă 
ca uă frweă înamorată, adecă plină de iubire pentru apropele eî. 
Cântulu ei espriniă bucuria ce ea încercă când unti suflata s'a pu- 
rificatu si este gata se trecă în paradisti. 

(2). Dante, spre a ne arăta graţia mişcărilorQ Matildel, o com- 
pară cu nimfele din mitologia. — In contra rîuluî, adecă în contra 
cursului Leteluî. 

(3). Adecă eu urmamfl micilorO paşi aî Matilde!, cu paşi de a- 
semenea mici. 

(4). Adecă nu făcuserămO liă-care din noi cincî-<|ecî de paş!. 

(5). Adecă nu suferi ca vre unO adevgru s6 'i rSmână învSluitti. — 
Dante face aici alusiune la arborulâ sciinţeî, din alţi căru! fructft 
gusta Eva în contra voinţei lui D-zeti, credendti că astCi-felA va 
putea sci tote, ca .^i D-zeC». Maî toţî comentatorii prin vilii, afi 
înţeleşii vălulu ignoranţei. Ottimo ensă a inţelesCi velulu supunerii. 
«VălulQ, dice elu, se pune în semnti de onestitate şi de supunere.» 
Acesta părere este împărtăşită de Tommaseo şi de FratieelK. Cesari 
esplică: «Xu voi a se supune la voinţa divină.» Că Dante vor- 
besce de vălula ignoranţei, probeză şi testulQ din Genesă: *In tţioa 
când refl mânca, (|ice şerpele către Eva, ochii voştri se voru descJiide 
^ veţi Ji ca D-ceu, cxinoscendu binele si riuJu. 

(6). Decă Eva arQ li ascultata de D-zeu, eO, 4ice Dante^ aşî fi 
gustatu atari delicii din dioa nascerii mele în paradisulî). terestru, şi 
le aşi fi gustatu nu numai unfl momentfi, ci eternamente, căcî în 
starea sea de inocenţă, omulti nu arti fi fosta supusfi la morte. 
Brunone Bianchi. 

(7). Adecă printre atâtea delicii ale paradisului terestru, cari 
erau premiţiile bucuriilorti din paradisulfî ceresctl. 

(8). Nesicuru şi uimitQ de cele ce vedea. 



NOTE LA CANTULU XXIX. 505 

(9). Mai multă bucuria, adecă aceea de a vedea pre Beatrice. 
Virgiliu 'î spusese de multe orî, că pre verfulâ muntelui o va ve- 
dea, şi Dante care trece prin foca pentru densa, nu pote avea 
uă ma! mare bucuria de câta aceea de a o revedea. 

(10). Dante invocă Musele în generalti, şi pre Urania în parti- 
culara, alti căru! nume însemneză cerescu, pentru a'I veni în a- 
jutorti, spre a cânta despre minunile cerului. Eliconulu, munte 
din Beoţia, cantata de poeţi ca locaşulfi predilecta alâ Muselorâ, 
numite de ei şi Eliconide. Dante numesce aici muntele în loca 
de fontâna Ipocrena, ce nasce în Eliconâ. ElQ voesce sS 4^^^ ■ 
acum se cuvine ca Eliconulti sS 'şl reverse apele cari intr'ensulti 
'şl ati sorgintea. 

(11). Adecă depărtarea făcea se ne apară şepte arbori de aurtli, 
ceea ce erati şepte candelabre. 

(12), Obieciulu comună este ceea ce două seQ mai multe obi- 
ecte posedă în comunti ; obieciulu particularii, suntti calităţile spe- 
cifice proprii fie-cărui din ele şi pre cari Dante le desemnă cu 
termenulG scolastica do atli, — Pentru elti, obiectuiu comunii era 
ceea ce unG arbore şi unQ candelabru aâ în comunti, adecă trun- 
chiulâ, şi acesta obiecta comunti, din causa depărtării 'i înşela 
vederea şi prin urmare şi judecata. Ensă când Dante veni în a- 
propiere şi putu distinge obieciulu, particularii seâ calităţile spe- 
cifice, proprii candelabrelorâ, similitudinea ce 'lâ înşelase, înceta 
pentru densulfl. 

(13). Adecă facultatea de a discetme.— Câtii timpfi eraG departe 
cele şepte candelabre, păreaţi arbori de aura, căci din causa de- 
părtării nu se puteaâ discerne calităţile particularo ale obiectelorfi. 
Cum se apropiară se vS4u ceea ce eraţi, — Preg&iesce cuviniulu a- 
decă, dă raţiunel materia de a judeca. 

(14). Ca precursori ai lui Crist, cel douS-cJecI şi patru seniori 
cântă cuvintele cu cari poporulâ judaicti saluta pre Messia, când 
intra in Ierusalim. — Visiunea misticei procesiuni în paradisulti te- 
restru, se împarte în două părţi principali. Prima (Cânt. XXIX şi 
XXX) arată cum Biserica, ca instituţiune divină, vine înaintea pe- 
nitentului, celui ce caută mântuirea, ca aceea ce este depositara 
divinelorâ mistere şi a mijlocelorQ de graţia. In a doua parte (Cân- 
turile XXXII şi XXXIII), Dante vede în visiune vicisitudinile Bi- 
sericii de la originea sa peng la transferirea scaunului papalfi in 
Avignon, şi predice apoi prin gura Beatricei viitorulfl Bisericel. 



506 î^'OTE LA CANTULU XXIX. 

Marea procesiune începe cu cele şepte candelabre cari respftn- 
(lescâ in pregiuru uă lumină splendidă. După interpret!, aceste 
candelabre figure/ă cele şepte darur! ale Sântulu! Spiritfi, ccari, 
(scria Lâna şi Anoninio Fiorenlino) trebuescâ se fiă tn ori*ce creş- 
tina fidelfi, şi pre car! neposcdendu-Ie, este cu neputinţă se aibă 
uă deplină credinţă ; căc! aceste darur! nu sunt numa! nă pregă- 
tire pentru credinţă^ ci ancă ele se opunti viţiilorft şi le ImpedicA. 
Primulfi dara este pietatea, care se opune invidiei; alfi donilea este 
hlândetia, care se opune mâniei, altl treilea este tăria^ pare se opu- 
ne trândăviei ; alti patrulea este consiliuluy care se opune avariţiel ; 
alâ cincolca este intelectulu, care se opune lussurici; alQ şese- 
lea este înţelepciunea, care se opune gurel (lăcomie!) ; altS şcptelea 
este temerea, care se opune superbie).» Alţi comentatori daţi a- 
cestoru şepte daruri uă ordine diversă, concordândfi cu t6te as- 
tea în interpretarea alegorică a candelabrelor!). — Idea acestora 
c luată din Apocalipsâ, în care Sântuiâ Ion vede ântâitk şepte 
candelabre de auri), care suntft cele şepte Biserici (sepiem con- 
delabra aurea qui sunt septem Ecclesiae) şi apo! şepte lămpi sâtt 
lumini (septem lampailes ardentes an'e thronwn qui sunt septem spi- 
rilus Dei, I IV, 5). 

(\o). Adecă !n partea superioră a candelabrelorâ flacăra era 
ma! strălncit6rc, ma! viiă de câta lumina luail pline către me- 
(}iulQi nopţii, când cerulâ este senina. — Lumina cea mare o are 
luna atunci, când ea se află la jumStatea lunii sele, adecă cftnd 
ea este plină şi se află în mc4îlocultl cerului, de unde razele el 
cada perpendiculara pre pămAntâ, străbătcndă cel& mal scurttk 
spaţiu ahl aerului, care fiindtl seninti nu micşoreză splenddrea 
lorO. 

(.16). Dantc se întorce cu admiraţiune către Virgilia; Ansă a- 
cesta ne mal avondâ nici unti cuvânta In lucrurile teologice, nai 
respunde de câta printr'uă căutătură, care esprimă tdtă 8tnp6rMk 
ce'lâ cuprinde.-- Dante vede aici pentru ultima 6ră pe VirgiUn. 
Câte-va momente in urmă, cândâ se Int6rce din noii către dtosalfl, 
elti giă 'Iti părăsise. 

(17). Adecă la candelabre. 

(18), Apa Lctelu! strălucia din causa candelabrelorft caii sere- 
flcctafi într'cnsa. Dante cândâ v6(}Ci acele lumini se află pre ţar- 
mulâ stângO alti Letelul. 

(li)\ Acele flăcări desemnat), ca şi cum ară fi fosttk nisce pe- 



NOTE LA CANTULU XXIX. 507 

nelurî, nisce linii, nisce fâşii în aerulG prin cari treceaO. AcestG 
versG a fostQ obiectulfl unei 8eri6se controverse. Literaţi de va- 
lore aâ susţinuta că pennelU, nu însemneză aici penelurile picto- 
ruiuî, ci nisce bandiere şefi mici steguleţe, cari se agăţiafi de lance, 
de catartele nâilorfi etc, şi acestfi cuventfi este în acestfi sensG 
întrebuinţata şi de alţi scriitori. Dante deră, după denşil, arfi fi 
comparata acele făşil luminose cu nisce bandiere seCi stindarde 
desfăşurate ; ş'intr'adcvfirfi elfi mai la vale le şi numesce stendali. 
Cu tote acestea, prima interpretare care are autoritatea vechilorfi 
Comentatori, Buti, Ottimo, etc. precum şi printre cei noi, a lui 
Fildletes, Ozanam, Batishonne, Scartazzini şi alţii, pareni-se a me- 
rita preferinţă, de 6re-ce cuvintele dcpinto, care precede, şi colorile 
irisului cari urmezS, desceptă idea de linii trase de către, pictorfi 
cu penelulO. Tasso în GerusaUmnu llhevala Cânt. VIII, st. 52 i- 
mitâ şi comenta acesta versfl. 

Ailor vegg'io che dalia bella face 
Anzi dai sol notturno un raggio scende, 
Che dritto lă dove ii gran corpo giace, 
Quasi aureo tratto di pennel si stende. 
(20). Adecă deasupra candelabrelorO, aerulfi era despărţitO în 
şepte făşil luminose în culorile curcubeului. Prin aceste făşil, ve- 
chiulfi comentatorfi Buti înţelege cele şepte sacramente ale Bise- 
ricii, cari suntfi semnuifi celorO şepte daruri ale Spiritului sântfi. 
Cea mal mare parte dintre comentatori primiră acesta interpre- 
tare. — Etă ce crede şi Scartazzini despre sensulfi acestorO făşiî 
luminose: Decă cele şepte candelabre, dice densulfi, ca şi cele 
şepte candele din ApocalipsQ, figureză spiritulfi lui D-zeO septu- 
plu (vedi Apocalipsulfi IV, 5) şeii Spiritulfi sântfi untUu în esenţă 
şi septuplu în a sea virtute ; decă pre lângă acesta, cele ft^pte 
făsiî suntfi efectele imediate ale celorfi şepte candelabre, urmeză 
că ele figureză efectele imediate ale spiritului sântfi, cari nu suntfi 
de câtfi darulfi şefi septuplu.» Scartazzini refuteză interpretarea 
dată de Buti, ^icendfi că, ea distruge ordinea voită de Dante in 
mistica sa procesiune. Grifonvlă, (jice elfi, este, cum vorafi vedea, 
simbolulfi lui Crist. In procesiune elfi este precedatfi de cel 24r 
seniori, precum fu precedată venirea lui Crist de profeţii vechiu- 
lui Testamentfi. Asia deră candelabrele şi cele şepte făşiî cari 
precedfi pre cei 24 seniori, trebue sS figureze aceea oe a fostfi 
degiă în timpii vechiului testamentfi, aceea ce a fostfi chiar de 



508 NOTE LA CANTULU XXIX. 

la începutulu lumii. Interpretarea lui Btt/e, (Jice densulfi, şi a dis- 
cipuIilorG sCî, face pre Dante s6 4ică, că sacramentele nouei legî 
precedară venirea Salvatorului, ceea ce este absurdO. 

(21). Delia este Diana, numită astQ-felu de la insula Delos, unde 
ea se născu. Diana represintă Luna, şi cintura ei este cerculfi din 
giurulft lunii, (halo) care se formeză din reflesiunea razelorti eî, 
când aerulu din pregiuru este încărcata cu vaporî urneai. 

(22). Adecă se lungiau pre cerQ astQ-felO, că ochii mei nu le 
vedeau sfăr.-fitulîl. Alegoricesce după Lubin, acestea insemneză, că 
gratia lui l)-zeO este nesecată, infinită .^i perpetuă. 

(23). Cei decc pa.<?i, după ceî mai mulţi interpreţi, simboliseză 
pre cele dece comandamente, prin a cărora observare se obţine 
darurile sântului Spiritfi. 

(24). Aceşti două-(leci şi patru seniori, după aprope toţî comen- 
tatorii antici şi moderni, figureză cărţile vechiului Testamentfi. — 
Imaginea c luată totu din Apocalipsîi, undo cei dou!-spre-4ece 
seniori, probabila represintă pre cei dou!-spre-zece patriarhi şi 
pro cei <iouî-!>pre-zece apostoli. — (Vecji Apocalipsulti Cap. IV, 4.) 
Lnhin cu alţii vede în seniorii din visiunea lui Dante, pre chiar 
autorii celorfl 21 cărţi ale vechiului TestamentQ. — Fldrea crinului, 
după comentatori, însemncză puritatea doctrinei din cărţile sacre 
sefl pote şi credinţa în viitorula Mesia. 

(25). Aceste cuvinte pre cari ângeruIO Gabriel le adreseză Mă- 
riei, mama luî Crist, se referă aici la Beatrice, care va veni, «eti 
la sciinţa divină, figurată într'onsa, (Lâna, An. Fior., Benr. liam- 
haldi, Filaleles, Lnhin etc. etc.) Ele însă se pottk referi şi la sânta 
Vergură Măria, mama fundatorului şi capului Bisericii, care în- 
tr'uă ycenă ce represintă Biserica, nu arfi trebui să fie uitată. 

(20^. Adecă frumuseţia ta spirituală. 

(27). Adecă de ceî 2i seniori. 

(28). Aceste animale represintă cele patru evangclil: a lui Ma- 
teiQ, Marcu, Luca şi a luî Ion, seft pre chiar evangeliştil. Cununa 
de frun(Je verrji indică triumfulft doctrinei evangelice, care a în- 
vinsfi şi va învinge pre toţî ncmicil sei. Aceste animale suntft i- 
naripate, spre a arăta velocitatea cu care se respftndi In lume 
doctrina evangelică. Ochii, asemene ochilorâ lui Argus, suntft sim- 
bolulfi priveghiărcî necesariă urmoşilorti Apostolilorft, pentru a 
mănţine pură doctrina Bisericii lui Crist. — Dante a luat acesta 
imagine din Kzochiel şi din ApocalipsulG sântului 16n. 



NOTE LA CANTULU XXIX. 509 

(29). Adecă mă vCdii constrinsfi a vorbi de alte lucruri, asia 
că eâ nu mS ma! potCt acum întinde asupra acestei materii. 

(30). Ve4I Ezechiel I, 4. 

(31). Adecă St. Ion se unesce cu mine, descriindQ pre cele pa- 
tru animale cu câte şese aripi, pre c&ndtl Ezechiel le dă numai 
câte patru. 

(32). SpaţiulG dintre cele patru animale este ocupatti de ca- 
rulG triumfala trasO de unfl sgripţorO. — Carulti şi sgripţorulG 
suntâ simbolurile cele mal importante din acesta misteriosă pro- 
cesiune. Dante luâ şi idea carului totti din Ezechiel; ensă rata 
lui Ezechiel (vecjî Ezech. 1, 15—21) se transformă în visiunea 
dantescă în carfl. — Carulâ este simbolulG Bisericii, după părerea 
tuturora comentatorilorG antici şi a multorQ din cei moderni. 
SgripţorulQ ce este parte aceră, parte leQ. figureză 'pre Crist în 
care sunta douS naturi, divină şi umană. Acera, represintă na- 
tura lui divină, Leula, pre cea umană. Cele douS rote după in- 
terpretarea comună primită de cel maî mulţi comentatori, figu- 
reză cele douC Testamente : la drepta pre cela noa ; la stânga pre 
cela vechia. Scartazzini ensă refuteză acesta interpretare (jicenda, 
că cărţile vechiului şi noului Testamenta sunta figurate în cel 24 
seniori, în cele patru animale, în cel doul bătrâni (vecjl terna- 
riula 45) în cel patru umili în aparenţă şi în bătrânula singura 
(tern. 48), şi densula propune interpretarea dată de Leopold WUle^ 
adecă că cele dou6 rote sunta Clerulu în cele douS forme ale lui, 
adecă ordinele claustralc şi cele seculare, asupra cărora se fun- 
deză întregula edificiu ala Bisericii, după idea catolico-creştină. 
Acesta interpretare din tote câte cunoscema, ni se pare singura 
adevărată şi bună. 

(33). Sgripţorula care veniâ în urma Candelabrelora, şi la me- 
(}ilocula lora pre aceaşi cărare, avea trei candelabre de fiă-care 
latură, şi îiitinzendu'şl ambel-e aripi în susa, ocupa cu ele cele 
dou6 spaţiurl laterale ale asia numitei linii mediane, asia că stră- 
bătenda acele spaţiurl, nu atingeaa pre nici una din făşiilc colo- 
rate. — Aripele lui atâta se înălţiaa, că nu se mal vedeaa ; adecă 
Crist în împreunarea sa ipostatică a celora douS naturi, u pote 
li inţelesa de inteligenţa omenescă. 

(34). Aurula indică splendorea divinităţii lui Crist; cele alte 
membre de lea, albe si roşii, indică inocenţa şi caritatea Omuluî- 
Pea pentru onienî. — Bmr. Hambahii, Imug, An. Fior, ZinelU, Gin- 



510 KOTE LA CANTULU XXIX. 

l 

iani, vădfi în colorca ro^iă uă alusiune la sângele luî Crist, v6r- 
satu pentru Omenire. Alţii (Bnli, VeUnteUo, Scartazsini etc.) vSdQ 
într'ensa colorea carnaţiunil, care indică ceea ce Crist are în sine 
din on)fi. 

(35). Dante face alusiune la fabula luî Faeton, care voi sS că- 
Iduziască carului soreluî, şi 'Iu abătu din obicinuita lui cale aşiâ, 
că arse pămontulG iji cerulu ; şi primulO se ruga de lupiter sS *î 
vină în ajutorfl, şi deulu arunca trăsnetele sele asupra lui Faeton, 
care fu sdrobitfl împreutiă cu carul fl sorelui. (Ovidiu : Metamorph. 
L. II). 

(30). Adecă yentinţole lui D-zeti suntfi secrete, astfi-felG, că 6- 
menii nu se potO apCra în contră-le. 

Vil'). Aceste trei femei suntu simbolurile celorfi trei virtuţi teo- 
logale : Caritatea (cea roşia), Speranţa (cea verde), Credinţa (cea 
albăV 

(38). Adecă erau trase când de Credinţă, prima între t6te vir- 
tuţile, cum dice Sântulu Toma din Aquino după ordinea nasceril 
loru (ordine (jrnrralionis); când de caritate, şi după cântarea aces- 
teia cea albă şi cea verde (credinţa şi speranţa) 'şi luafi mersulfl, 
când răpcdo, când încetft ; ceea ce însemneză, că credinţa şi spe- 
ranţa suntu mai multîi scG mai puţina perfecte, după cum este 
mai mare scfi mai mică amorea soft caritatea ce le mişcă. — Dnpâ 
sântulu Toma, caritatea este rădăcina, muma şi forma tuturora 
celoru-1-alte virtuţi. 

(39). Aceste patru suntîi virtuţile cardinale: Justiţia, Tăria, Cum- 
pătarea şi Prudenţa, care este fundamentulti şi regula celorfi-alie 
virtuţi : ea conduce foculii şi are trei ochi în capfi, flindfi-că ofi- 
ciulfi ci este sS'şi reamintescă lucrurile trecute, se reguleze pre 
cele presente şi sS prevedă pre cele viitore. Dante mal 4ice şi !n 
Conriiu (tract. IV), că pentru a fi prudenţii, trebuesce nă bună 
mcmuriă a lucrurilor^ v6(}ute, uă bună cunoscinţă despre cele 
presintc, aa bună prevedere pentru cele viitore. 

(40). Cei doui bătrâni ligureză, primulti, Actele Apostolilorfl ; 
alâ douilea. Epistolele sântului Paul. Actele suntfi scrise de A- 
postolula Luca.— In epistola IV către Coloseni Luca este namitfl 
medica : pentru aceea representantulfi Actelorfi apostolilorft se a- 
rată în mistica procesiune, ca discipulfi alfi Iul Ipocrate, faimo- 
sula medicii grecii. 

(41). Mediculii vindecă rănile ; celfi ce portă spadă face contra- 



NOTE LA CANTULU XXIX. 511 

riulQ, rănesce. — In picturile cari represintă pre sântulâ Paul, se 
vede ca emblemă uă spadă, seti fiindâ-că după tradiţiune elfi fu 
decapitata, seu fiindfi-că fu soldatfi nainte de conversiunea sa, 
cum ore-eari susţinfi falşfi ; şefi pote ancă ca alusiune Ja spada 
sântului Spiritu, care este cuv?ntulu Iul D-zeu după sânta Scrip- 
tură. 

(42). Cei maî mult! comentatori vSdfi în aceşti pati-u umili în 
aparinţă simbolurile epistoieiorfi canonice, scrise de patru scrii- 
tori : S. lacob, S. Pietru, S. Ion şi S. Iuda. Aparenţa lorfi umilă 
este uă alusiune la brevitatea epistoieiorfi canonice, c^ice Scartaz- 
zini. Betrănulu singurii represintă Apocalipsulfi. Elfi vine la urmă, 
fiindfi-că Apocalipsulfi este ultima carte a Bibliei scrisă de sân- 
tulfi Ion la 90 de ani. Acestfi bStrânfi ddrme, spre a arăta că A- 
pocalipsulfi este uă seria de visiuni; şi faţia lui e argutâ, spre a 
arăta că Apocalipsulfi e scrisfi spre a face cunosc^iie cele ce aii să 
se întimple (Apocal. I, 1). 

(43). Colorea vermiliă este emblema carităţii, şi acesta colore 
arată focuifi carităţii, care a inspirata cărţile noului Testamentfi, 
destinate a împrăştia pretutindeni focuifi iubirii, ce Crist aduse 
pre pămentfi. 

(44). Procesiunea stă acum pre locfi, pen6 ce Dante va fi gus- 
tata din apa Letelui şi va li condusfi de cq\% patru frumdse la piep- 
tulfi Sgripţorului (vecji Purg. XXXI). In acestfi intervalfi se în- 
tâmplă ultima penitenţă a lui Dante şi deplina sa reconciliaţiune 
cu Beatrice. Apoi procesiunea se întorce înapoi cu sdrele şi cu 
cele ş^pte flăcări în faţiă (Purg. XXXII). Alegoricesce Biserica vine 
înaintea penitentului, 'Ifi primesce în senulfi sSfi şi 'Ifi duce cu 
sine călguzindu'lfi pre cărarea ce duce la beatitudinea vieţii e- 
terne. 

(45). Adecă candelabrele descrise mai susfi. 




f 



i 




CAHTULC XXX. 



1. Când se opri septentrionulii primului 
Cerii'), care nicî răsărita cuniisce, nici apust), 
nici allă c6ţa, afară de ala culpei vglfi'), 

2. şi care aicî fiă-eărul arăta a sa detoriă, 
precum celQ mai de josQ orl-cărul arătă, care 
'şi4nişeă cârma spre a sosi la portti'). 



tiascuno nccorto 



514 CANTCLC XXX. 

8. ginta adevSrală*) venită ânteiu între sgrip- 
ţoru şi elu''), se întorse atunci spre cârti, ca 
către a sa pace^). 

4. Şi unulu din eî, ca şi din ceru trămisti : 
« Veni sponscfj de Llbano'^) striga de trei orî 
cântândtl; şi totî ceî-alţî dupe densultî. 

5. Precum la ultima chiămare^) de o-dată se 
voru scula fericiţii, fiă-care din alţi sSii mor- 
mentu, câniândti aleluia cu recăpătata voce*), 

6. astu-felu se ridicară deasupra divinului 
carii, ad coceni tanti senis^ uă sută miniştrii şi 
mesagerî aî vieţii eterne^^). 

7. Tot.î diceau: Benedictus qul venis^'^)^ şi a- 
run(;ân(iu tloi-î deasupra şi împregiurti : Mani- 
bus o date lilia i^lenis'^'^). 



3 Fermo si affisse, la gente verace, 
Venuta prima tra 11 Grifone ed esso, 
Al carro voise se, come a sua pace : 

4 E un di loro, quasi dai Ciel messo, 
Veni, sponsa, de Libano, cantando, 
Grido tre v'tc, e tutti gli altri appresso. 

o Quali .leati al novissimo bande 

Surgeran presti ognun di sua caverna, 
La rivestita voce alleluiando ; 

6 Cotali, in su la divina basterna, 
Si levâr cento, ad vocem tanti senvi, 
Miniştri e messaggier di vita eterna. 

7 Tutti dicean : Benedictus, qui venis ; 
E, fior gittando di sopra e d'intorno, 
Manibus o date lilia plenis. 



CANTULU XXX. 515 

8. VS4uî la începutulu dileî t6tă partea o- 
rientală roşită şi celii-altti ceră ornatti de unii 
frumoşii seninii, 

9. şi a s6reluî faţiă născendii umbrită astii- 
felii, că temperată prin aburi, ochii îndelungii o 
susţineatî^^^ ; 

10. asia dintr'unii norii de flori, din mâni 
ângerescî se redicaii şi recădeaii joşii, în ân- 
tru şi'n afară^*), 

11. pre deasupra unui v^lii candidă încinsă cu 
măslină, 'mî apăru uă drtmnă, într'uă mantia ver- 
de, şi'ntr'ună vestmentă de col6rea flăcării vii^^). 

12. Şi ală meă spirită care de atâta timpă 
nu maî fusese înfrântă de stup6re, tremurândă 
în a eî presentă, 



8 Io vidi giă nel cominciar del giorno 
La parte oriental tutta rosata, 

E l'altro ciel di bel sereno adorno, 

9 E la faccia del Sol nasceva ombrata, 
Si che per temperanza di vapori 
L'occhio la sostenea lunga fiata : 

10 Cosi dentro - nu voia di liori, 
Che dalie mani angeliche saliva, 

E ricadeva giu dentro e di fuori, 

11 Sovra candido vel cinta d'oliva 
Donna m'apparve, sotto verde manto, 
Vestita di color di fiamma viva. 

12 E Io spirito mio, che giă cotanto 
Tempo era stato, eh' alia sua presenza, 
Non era di stupor tremando afTranto, 



516 CANTULU XXX. 

13. fără s"o recun6scă ochii, printruă vir- 
tute ascunsă emanându de la densa, resimţi 
marea putere a vecheî iubirP^). 

14. îndată ce-mî atinse vederea înalta vir- 
tute, care înainte de a fi eşitu din copilăria 
me străpunsese^^); 

15. me întorseiii Ia stânga cu credinţa cu 
care alergă copilaşulii la mamă, când 'î e frică 
seu când este întristaţii ^"^j, 

1(). ca se dicu luî Virgiliu: — «Nici uă drahmă 
de sânge remasu-mi-a, care să nu tremure; cu- 
noscu semnele vechiei flăcări;» 

17. deră Virgiliu ne părăsise; Virgiliu pr6 
dulcele tată: Virgiliu cărui me încredinţasemti 
spre a mea mântuire. 



13 Senza degli occhi aver piu conoscenza, 
Por occuUa virtu che da lei mosse, 
D'aiitico amor senti la graii potenza. 

14 Tosto che nella vista mi pcrcosse 
L'alta virtu, che giâ m'avea trafitto 
Prima ch'io fuor di puerizia fosse, 

15 Volsimi alia sinistra con rispitto 
Col quale ii fantolin corre alia marama, 
Quando ha paura, o quando egli e afflitto, 

1() Per dicere a Virgilio : Men che dramma 

I)i sangue m'e rimasa, che non tremi ; 
Conus«o i segni dell'antica fiamma. 

17 Ma Virgilio n'avca lasciati pcomî 

Di se, Virgilio dolcissimo padre, 
Virgilio, a cui per mia salute diemi: 



CANTULU XXX. 517 

18. Şi tolu ce a perduttî antica mamă^^), nu 
fu în deajunsâ ca faţia-mî. spălată cu rouă, se 
nu se întunece din noii prin lacrimî^o). 

19. — «Dante, pentru că pl^că Virgiiiu, nu 
plânge; nu plânge ancă, căci 'ţî va trebui s6 
plân^ prin altă spadă^*).» 

20. Asemenea unuî admiraltî, ce vine când 
la pupă, când la proră, să vedă pre acei ce ser- 
vescâ pre alte năî, şi'î încuragiază a face bine^^), 

21. pre marginea stângă a caruluî, Q&nd 
mg întorseiâ la sunetultî numelui meii, pre care 
de nevoia 'Iii înregistrezii aicî^^), 

22. vScJuî pre I)6mna, care 'mî apăruse na- 
inte, ascunsă sub ângeresculii norii de flori, în- 
dreptându-şî de preste rîu ochii spre mine. 



18 Ne quantunque perdeo Tantica madre, 
Valse alle guance nette di rugiada, 

Che lagriraando non tornassero adre. 

19 Dante, perche Virgilio se ne vadă, 
Non pianger anco, non pianger ancora: 
Ch^ pianger ti convien per altra spada. 

20 Quasi amrairaglio, che in poppa ed in prora 
Viene a veder la gente che ministra 

Per gli altri logni, ed a ben far la incuora, 

21 In su la sponda del carro sinistra, 
Quando mi voisi al suon del nome mio, 
Che di necessită qui si registra, 

22 Vidi la Donna, che pria m'appario 
Velata sotto Tangclica festa, 

Drizzar gli occhi ver me di qua dai rio. 



518 CANTULU XXX. 

28. De şi velulu ce*î descindea din capîi, 
înconjuraţii de frunzele Minerveî, nu o lăsa a 
fi vedută, 

24. cu unu aerQ regalu şi mândru continua, 
ca acela ce vorbesce, şi 'şî reservă la urmă 
cele maî aspre cuvinte^^j. 

25. — «Privesce-me bine; eu suntii, etî suntti 
întradeveru Beatrice. Cum bine voit'aî să te a- 
propiî de Sstu munte ? Nu sciaî tu că aici e omulii 
ferica? 2 •'■')=> 

26. Ochii'mî cădură josu pre limpedea sor- 
ginte, deră vecJendu-mS într'ensa, lîntorseiii pre 
erbă, atâta ruşine 'mî apesâ fruntea^^). 

27. Precum se pare fiului severă mama, 
astu-felu 'mî păru ea mie; căci amară este 
sav(^rea acerbei pietăţp^). 



23 Tuttoche ii vel che le scendea di testa, 
Cerchiato della fronde di Minerva, 

Non la lasciasse parer manifesta ; 

24 Regalmente, nell'atto ancor proterva, 
Continuo, come colui che dice, 

E ii piîi caldo parlar dieiro riserva : 

25 Guardami ben : bcn son, ben son Beatrico: 
Come degnasti d'accedere al monte? 

Non sapei tu, che qui l'uomo felice? 

2(1 Gli occhi mi cadder giCi nel chiaro fonte; 

Ma veggendomi in esso, i trassi all'erba: 
Tanta vergogna mi gravo la fronte. 

27 Cosi la madre al iiglio par superba, 

Com'ella parve a me; perche d'amaro 
Sente ii sapor della pietate acerba. 



CANTULU XXX. 519 

28. Ea tăcu, şi ângeriî îndată cântară: In 
te Domine speravi"^^)] 6ră preste pedes meos nu 
trecură. 

29. Cum între grînzile viî-^), pre dosultî I- 
talieî, înghiaţă neua suflată şi adunată de ven- 
turiie siavone^^), 

30. apoi topită, printr'ensa enseşî pică, când 
adie părnântulu, ce perde umbra^i), asia că 
pare ca foculii ce topesce luminarea ; 

31. asia fuî fără lacrimi şi suspinurî dina- 
intea cântării acelorii ce ne încetată cântă, în- 
soţindtt armonia sfereloril elerne^^). 

32. Ensă cum 'î audiî în dulcele lorii viersu, 
compătimindu de mine maî multă de cum decă 
ară fi (JisG: d6mnă ce 'lă superî astă-feltt? 



28 Ella si tacque, e gli Ângeli cantaro 
Di subito: In te, Domine^ speravi; 

Ma oltre j^edes meos non passaro. 

29 Si come neve tra le vive travi 
Per Io dosso d' Italia si congela 
Soffiata e stretta dalii venti Schiavi, 

30 Poi liqucfatta in se stossa trapela, 
Pur che la terra, che perde ombra, spiri, 
Si che par fuoco fonder la candella ; 

31 Cosi fui senza lagrime e sospiri 
Anzi ii cântar di que' che notan sempre 
Dietro alle note degli eterni giri. 

32 Ma poiche intesi nelle doici tempre 
Lor compatire a me, piu che se detto 
Avesscr: Donna, perche si io stempre? 



520 CANTULTI XXX. 

33. gerulu, ce mi se adunase în giurulti â- 
nimiî, se făcii spiritu şi apă^^), şi eu durere eşi 
din peptu'mî prin gură şi prin ochi. 

34. Şi ea totu în pici6re stândti în acea 
parte a caruluP*), către pi6sele substanţe^^), 
astu-felă 'şî îndreptă apoi cuvintele: 

35. — « Voî veghiaţî în dioa cea eternă^e) aşa că 
nici noptea, nici somnulil nu vS răpesce ver'unâ 
pasil dintr'aceî ce face timpulii pre ale sele căî ; 

36. De aceea în rSspunsu'mî mS îngrijescă maî 
multă se me înţelegă acelîi ce plânge dincolo, pen- 
tru ca de uă mesură să'î fiă durerea şi culpa^^). 

37. Nu prin opera măreţeloru rote, cari în- 
drepteză orî-ce germene spre uă ţintă 6re-care, 
dupe virtutea steleloru ce'lu însoţescii^®) ; 



83 Lo giel che m'era intorno al cuor ristretto, 

Spiiito ed acqua fessi, e con angoscia 
Per la bocea e per gli occhi usci del petto. 

34 Ella, pur ferma in su la detta coscia 

Del carro stando, alle sustanzie pie 
Voise le sue parole cosi poscia: 

3.5 Voi vigilate nelTeterno die, 

Si che notte ne sonno a voi non fura 
Passo, che faccia ii secol per sue vio; 

36 Onde la mia risposta e con piu cura. 
Che m'intenda colui che di 15, piagne; 
Perche sia colpa e dnol d'una raisura. 

37 Non pur per ovra delle rote magne, 
Che drizzan ciascun seme ad alcun line, 
Secondo che le stelle son compogno; 



CANTULU XXX. 521 

38. ci prin dărnicia gratiiloru divine, carî atî 
asia de înalţi vapori la a lord ploie^^), că aî 
noştri ochi acolo nu ajungâ, 

39. acesta, în noua'î viaţă fu virtualmente 
astd-felti, că orî-ce bună pornire s'artî fi pro- 
bata într'ensulti de minune*^); 

40. ensă cu atâtti maî rău şi maî selbaticii de- 
vine tSremulîi necultivatii prin rea semenţiă, cu 
câtă se află maî multă vig6re într'ensulâ.*^). 

41. 'La susţinui câtti-va timpii cu a mea 
faţiă; arătendu'î tinerii meî ochi, 'Iti duceamtî 
cu mine pre uă cale dreptă. 

42. îndată ce fuî pre pragulii etăţii mele a 
doua, şi'mî schimbaitt viaţa*^), acesta de mine 
se depărta şi altora se dede. 



38 Ma per larghezza di grazie divine, 
Che si alti vapori hanno a lor piova, 
Che nostre viste lâ non van vicine ; 

39 Questi fu tal nella sua vita nuova 
Virtualmente, ch'ogni abito destro 
Fatto averebbe in lui mirabil pruova. 

40 Ma tanto piu maligno e pid silvestro 
Si fa ii terren col mal seme, e non colto, 
Quant'egli ha piîi di buon vigor terrestro. 

41 Alcun tempo ii sostenni col mio volto 
Mostrando gli occhi giovinetti a lui, 
Meco ii menava in dritta parte volto. 

42 Si tosto come in su la soglia fui 
Di mia seconda etade e mutai vita, 
Questi si tolse a me, e diessi altrui. 



522 CANTULU XXX. 

48. Când mg iircaseinu de la carne ia spi- 
ritu**^), şi'n frumuseţe crescusemu, şi în virtute 1 
plăcui maî puţinu, şi maî puţinu mă iubi**); 

44. atunci întorse paşii către uă cale ne adevă- 
rată, urmându mincinoseloru imagine ale unui 
bunii; care nici odată nu îndeplinesce cele pro- 
mise*''"'). 

45. Nici 'mî .servi sS obţintt inspiraţiunî, cu 
cari şi'n visu şi altmintrelea 'lâ rechiămaid : 
atătu le nesocoti*^). 

40. Atâtii de josii cădu, câtii pentru a sa 
mântuire t6te medîlocele nu maî eratî giâ de 
ajunsu, afară numai de a*î arăta perdutele gintî. 

47. Pentru aceea visitat'amti p6rta morţi- 
loru*") şi către acelu ce Ta condusa aicî susii, 
îndrepLat'amu plângendil ale mele rugi*®). 



+;} Quando di carne a spirto era salita, 

E belle/.za e virtu cresciuta m'era, 
Fu' io a lui men cară e men gradita; 

4i E voise i passi suoi per via non vera, 

Iiumagini di bon seguendo false, 
C.he nulla promission rendono intera. 

4r> Ne impetrare ispirazlon mi valse, 

(".on le quali e in sogno ed altrimenti 
Lo rivocai ; si poco a lui ne caise. 

4r) Tanto giîi cadde, che tutti argomenti 

Alia salute sua cran giă. corti, 
Fuor che mostrargli le perdute genţi. 

47 Per questo visitai l'uscio de' morţi, 

E a colui che 1' ha quassîi condotto, 
Li prieghi miei, piangendo, furon porţi. 



CANTULU XXX. 523 

48. înfrântă arti fi suprema lege a luî D-zetî, 
decă preste Lete s'artî trece şi s'arii gusta din 
atare mâncare*^), fără a plăti tributulti. 

căinţeî ce respândesce lacrimi.» 



48 L'alto fato di Dio sarebbe rotto, 

Se Lete si passasse, e tal vivanda 
Fosse gustata senz'alcuno scotto 

Di pentimento che lagrime spanda. 



NOTE LA CÂNTaLti XXX. 



(1). SeptentrioiiulG suntii cele şepte candelabre. PoetulO le nu- 
mesce astu-felii dupe numele celorG şepte stele ale Urseî mici, 
cari luminezâ partea septentrională a cerului nostru. Una din cele 
şepte stele ale Urseî mici este şi steua polară. Constelaţiunea a- 
cesta nu apune nicî odată în emisferulO nostru şi serveşte dreptfi 
călăuză navigatoriloru. Dante comparendO candelabrele cu aceste 
şepte slele voesce se dică că, precum Ursa cea mică este călSuza 
navigatorilor^, de asemenea şi cele şepte candelabre, cari suntO 
simbolulfi celoril şepte daruri ale sântului Spiritîi, trebue se că- 
lăuzescă Carulfl, adecă Biserica şi totă procesiunea ce-ltS Însoţeşte. 
Frimula cerfl, aprope dupe to^î comentatorii este Empireulâ, lo- 
caşulQ Duranezeirei. 

(2). Dante dice că acelO septentrionft este visibilA tuturora a- 
celorîi ce nu aii ver uă culpă; erfl pCcătoşilorti elG se ascunde 
fiindâ-că culpa lorii este norula şi vClulfl lui. Acesta interpreta» 
ţiune dată de Lâna şi de Anonimulu floreniinu este primită mal 
de toţi comentatorii. 

(3). Adecă precum septentrionuln, (adecă acela alG Ursei mici 
din lumea n6stră\ în care se află steua polară călCuza navigato- 
rilorQ, arată celui care călStoresce pre mare cum sS 'şi îndrepte 
cârma spre a ajunge în portulâ dorita ; astâ-felti şi septentrionalfl 
cerescfi, care preceda Carulft misticG arăta calea cea dreptA pro- 
cesiunii ce venea după densulft. 

(4). Adecă cei 2i seniori despre cari s'a vorbitO In cftntulfl pre- 
cedentu, şi cari personifică cărţile vechiului Testamentfi, In cari 
se află adevdrulQ. 

(5). Adecă septentrionulft se(i cele şepte candelabre, In urma 
cărora veniaQ cel 24 seniori. 



NOTE LA CANTULU XXX. 525 

(6). Adecă se întorse ca către ţinta dorinţelorîi ei, care este 
Crist (SgripţorulO) şi Biserica lui, personificată în CarQ. 

(7). Acesta este unO versQ din Cântarea Căntăriloru. şi Crist 'IG 
adreseză Bisericii, pre care o numesce soţia luî. AcestO vcrsO se 
adreseză aici Beatricei, soţia Libanului adecă a Cerului. — Unii 
dintre comentatori vădG în acestu mesagera personificaţiunea luî 
Solomon autorulfi Cânlărit Căntăriloru ; alţiî chiar cartea Cântării 
cântă rilorG. 

(8). La ultima chiâmare, când D-zeu va (Jice morţilorG să'şi reia 
fie-care carnea şi figura. Xavissimo e întrebuinţata aici in sensulG 
latinescâ novissinius, adecă ultima. 

(9). Adecă cântândO pre D-zeii cu vocea oorpurilorO recăpătate. 
In unele ediţiuni se citcsce: la rivestita carne alleviando, adecă se 
vorG scula din morminte, voru învia şi corpurile lorG vorQ fi mai 
uşore. Corpurile reînviate vorQ fi ca .şi spiritualisate şi prin ur- 
mare uşore, dupe doctrina catolică. Ambele variante suntQ fru- 
mose ; noi ensă amu preferitu pre aceea care are autoritatea ce- 
lorG mai multe codice vechi ale divinei Comedii, şi este apărată 
de cei mai erudiţi Dantisti. Buti fu primulG, care ceti la rivestita 
carne alleviando. 

(10). Aceste cuvinte însemneză : la vocea unui atare senioru, pre- 
cum era acelu care strigase : Veni, sponsa, de Lihano. Mesagerii 
vieţii eterne suntQ ângerii. 

(11). Adecă bine-cuventatu eşti tu care vini. Aceste suntQ cu- 
vinte de laudă îndreptate după unii comentatori Sgripţorului, sim- 
bolulG lui Crist; după alţiî, luî Dante, seG Beatricei. Şi într'a- 
devărG acestei din urmă parG ele a fi adresate, căci corespundQ 
celorQ mai de susQ : Veni sponsa de Lihano. UnulG (mesagerulQ 
cerescQ) invită pre Beatrice se vină, cei-alţi de pre carG au4indQ 
invitarea se redică esclamândG: Binecuvântată tu care vini. Co- 
mentatorii cari susţinG că nu pote fi vorba de Beatrice aG dreptQ 
argumenta cuvîntulG Benedictus, care 4icG ei nu se pote refere 
la uă femeă. Dante ensă decă arG fi schimbatG acestQ cuventG 
în femininG s'arG fi depărtatG, 4Jce Scartazzini, cu totulQ de psal- 
tiriă şi de Evangoliu, şi în cuvintele de mai susG nu s'arG mai 
recunosce acele, cu cari fu salutatG MântuitorulG nostru ; acelea 
cu cari elG (Dante) voia se fiă salutată Beatrice a Iul de Angerl. 
Şi Biserica când celebrezâ oficiulG morţilorG nu face deosebire 
Intre bărbatG şi femeă, ci pentru unulG şi altulG (|ice Non intres 



526 ^'OTE LA CANTULU XXX. 

in judicio cum .srno lua, ca s6 nu se per4ă, (|ice Scartazzini, din 
savorea psalmului CXLU, 2, din care e luată acea rugă. 

(12). Adecă daţi mâni pline de crini. Aceste cuvinte suntâ lu- 
ate din Virgiliu (,Eneida VI, 883) 

Tu MarreUus eris. Manibus dale liîia plenis ; 
Purpureu spanjam Jlores rtc. 

(Vii). Apariţiunea Jîeatricei. — Dante împrumută imaginea uneia 
din cele mai suave şi fericite picturi, ce elG a pututfi face, de la 
uă circumstanţă mctereologică, prin care vedemG adeseori totG ce- 
rulu seninu, afară de apusfi şi rdsăritfi, unde unO stratG subţire 
do aburi ce se înllâcâreză la razele solare, iea uă colore roşiatică, şi 
formeză unu vSlfi sorelui, asia încâtu s6 ne permită a'lG privi fără 
sf sufere ochiulu. Celu-altu rrrîi, adecă cele alte părţî ale cerului. 

\Vi). Adecă afară din CarQ. 

(15). Keatrice se arat.l lui Dante c'unG vălQ albG pro capG .şi 
presto acesta uă cunună de frunze de maslinQ. Mantia eî era 
verde şi vesmentulQ de desubtQ de colorea flăcării. Aceste trei 
colori suntu acele ale celorQ trei virtuţi teologale, credinţa, spe- 
ranţa şi caritatea, şi Beatrice simboliseză deci Teologia seG Sci- 
in(a (Urină. (Ve(Ji Liihin: Sludiî preparatdre ilxistraiive partea II, 
Cap. I). Maslinulu este simbolulQ înţelepciunii, şi pote şi alG pă- 
cii. Beatrice e învSlită, iiindu-că Dante nu este ancă demnO de 
a o vedea desvăluită, neiiindG desăvârşitG purificatQ şi ImpScatO 
cu densa. 

(IU). Dante spune impresiunea ce Beatrice făcea asupra sufle> 
tului sSG. Aceaşi impresiune o făcea şi când era însufleţită. (VecJI 
Vila nuova). ^ Beatrice muri la 1290; Dante 'şi are visiunea In 
1300. Trecuseră deră (Jece ani degia, de când spiritulG Iul nu se 
mai simţia tremurându de stupore, şi abătutG, ca altă dată, c&ndft 
se află în presenţa ei. — Dante 4ice : senca degli occhi aver piU eo- 
noscenza, căci Beatrice era învelită şi elG cu ochii nu o putea re- 
cunosce. Ensă prin uă virtute ocultă, de atâtea ori încercată de 
densulu pre când trăia ancă Beatrice in acesta lume, elft simţi 
că acea femeă învCIită era acea pre care o iubiâ. — Acesta virtute 
ocultă este cea ce fisicii moderni numescG fluidulfl magneticfl. 

(17,. Dante avea abia î) ani când se inamorâ de Beatrice. •Ntn^ 
Jiale giă appresao al mia nasrimenlo, era lottialo Io cido della luee 
quasi ad un mrdesimo punlo, quanto alia sua propria girasione^ quando 
alli mici occhi apparre prima la gloriosa donna della mia mente , la 



NOTE LA GANTULU XXX. 527 

<]uale fu chiamaia da molii Beatrice, i quali non sapeano che a-/ chia- 
mare.* Vita nuova. 

(18). Adecă se întorse la stânga pentru a avea mângâiere şi a- 
jutorfi de la Virgiliu. — CuventulO rispitto este provenţalulG res- 
pieit adecă credinţă, speranţă. (Ve4î Nannucci : Voci e locuzioni 
^taliane derivate dallu Kngua provemalc, citata de Scartazzini). 

(19). Antica mamă: Eva. Pice că tote frumuseţile şi bucuriile 
Paradisului pămentescfi perdute odinioră de Eva, nu 'IG împedi- 
ară de a se întrista până la lacrimi de perderea lui Virgiliu. 
^ (20). Cu rouă spelată de cătro Virgiliu. (Ve(Ji Purg. I). 

(21). Adecă printr'uâ altă causă, printr'uă altă durere de câtO 
acea de a te vedea abandonata de Virgiliu. Spada suntG mus- 
trările ce 'I va face Beatrice mal târ4iu, pentru rătăcirile vie. 
ţii lui. 

(22). AdmiraluliS este capulQ supremii alfi unei flote, şi cu a- 
cestă comparaţiune Dante ne indică loculO pre care 'Iti ocupă 
Beatrice pre Gard. 

(23). Era uă massimă profesată de Dante că de sine şi de ai 
săi se nu vorbiască cineva de câta de necesitate. «Non si con- 
cede per li Rettorici, alcuno di si medesimo senza necessaria ca- 
gione parlare.» (Convilo tract. I Gap. II.) 

(24). Adecă 'şî reservâ cele mal mari invective pentru mai târ4iu. 

(25). Adecă ferice de fericirea aceea pre care tu în orgoliulâ tăâ 
de filosofâ al despreţuit'o. Dante în timpul G rătăcirilor^ sele se 
dete speculaţiunilorCi filosoGce, cari 'iG depărtară de credinţă, şi 
'IG făcură se cre4ă că numai cu raţiunea elG pote să pătrundă în 
abisurile nemărginitului. — Beatrice aici 'I ^\ce în ironia : cum tu 
tilosofG orgoliosG binevoit-al, cugetat-al se te urci pre acestG munte, 
alG cărui verfG nu este înălţimea speculaţiunel, Ia care te al tru- 
ditG se ajungi. Fericirea de aici, vrea se 4^^^ ^^t ^^^^ fericirea 
omului, ce trăesce in stare de inocenţă, aceluia ce trăesce liberG 
de speculaţiuni filosofice, şi de îndouielile cad de ordinarQ le !n- 
soţescG. 

(26). Ruşinea de condiţiunea sa trecută, şi ancă neuitată, pen- 
tru că Dante nu băuse ancă din apa Letelui, 4ice Lubin. 

(27). Dante de mal multe ori compară pre Beatrice cu uă ma- 
mă (ve4l ParadisulG C. I. C. XXII.) Dante esprimă aici uă ma- 
simă generală adecă că pietatea, care pedepsesce, pare totG-deuna 
amară pedepsitului. 



0^8 NOTE LA CA^'T[TLU XXX. 

riM). Ac.osto puntu cuvinte din psalmulu 30. — Angeriî cântară a- 
cestfi psalmfi prnf la cuvintele pedes meos, cari termină versetulG 9. 
IlostulQ acestui pt-alniu nu este în raportu cu starea lui Danie, 
do aceea ungerii nu cântă dintr'ensulu, de cât ceea ce pote con- 
sola şi întâri pre ]*oetu. 

riH"!. Adecă arborii din cari se făcu grinzile. Dosulii Italici suntâ 
munţii Apeninî cari suntu spina dorsală a Italiei. 

(:iO). Vcnturilo Ix^reale cari suflă din Slavonia. 

(81 1. Adecă adia venlulu din Africa, unde corpurile perdft um- 
bra sub razele perpendiculare ale sorelui. -- Adecă neua presintă 
imaginea luminării, ce se topesce la focfi. 

'821. Dante fu impietritu penf ce începură ângeriî s6 cânte. 
l^lu se compară pre sine ncueî, cuvintele auf|ite, vonturilorft ; a- 
ccle ale lîeatricel maî aspre, venturiloru septentrionale, acele ale 
ângeriioru, vt"nturiloru meridionale. — Platone şi Pittagora afl cre- 
dutu că mi.^^caroa sferelorfi ceresci produce unfi sunetâ armoniosfl. 
După Dante cânlarea ângerilorîi consuna cu armonia sferelorti. 

188,'. Adecă în suspinurl .şi'n lacrimi. 
8»^). Adecă de latura stângă a Carului. 

(8.')). Adecă ângerii. 

(80). Adecă în eterna lumină divină. — Nimicii din ceea ce o- 
peri'ză timpulu în revoluţiunile selc, nu este ascunşii inteligen- 
ţelonl ceresci, cari vddu totulQ în lumina divină; de aceea Bea- 
trice, nu va vorbi spre a li înţelcsă de ângerî, ci de Dante, caro 
plânge de cea-1-altă parte a Letelui. 

(87;. Adecă pentru ca mustrarea mea s6 producă intr'ensulQ uă 
durere proporţională cu culpa luî. 

(38\ Adecă nu numai prin influenţa cerurilorti, cari după cre- 
dinţele astrologice ale timpului, îndrepteză ori-ce germene sefl 
pro ori-cine se nasce către uă ţintă bună seO rea, după virtutea 
acelei slele care 'Iu însoţesce, adecă sub care este generattl; ci 
prin abundenţa graţiiloru divine. 

(8l>i. Metafora este luată de la ploie, a cărei causă sunttl va- 
porii. Voesce se dică că causa care mi.şcă pre D-zeti a'şl Înfunde 
graţia este nepenetrabilă pentru inteligenţa nu numai omen^scă, 
ci chiar pentru Angerl si pentru sufletele fericiţilorti din paradisO, 
cum resultă din cuventulQ noştri în versulG următorii. — După 
scriptură şi Angerii ignoreză lucrurile viitore. 

(io:. Prin n'ia nuova, cei mai mulţi interpreţi Inţelcgfi etatea 



NOTE LA CA^^TULU XXX. 529 

între copilăria .«i junia, adecă adolescenţa, când luî Dante prin 
amorQ i se deschise uă nouă viaţă. In acesta periodă, ^ice Bea- 
trice, Dante virt%ialmente adecă prin virtuţile primite din ceruri şi 
prin abundenţa graţiilorfi divine (Scarlaccini), aru fi pututfl fi ad- 
mirabila în orî-ce operaţiune a sa: nobilele luî disposiţiunî arti 
fi data într'ensulQ de ele enşile uă probă strălucită. Beatrice im- 
pută luî Dante lipsa de credinţă. «In locfi de a crede şi de a se 
supune revelaţiuniî divine, 4ice Wi/le, orgoliulu filosofica orbin- 
du'la, 'la încredinţează că raţiunea pote fi de ajunsa a pătrunde 
pen6 în fundula abisuriloru infinitului.» — Mai toţi comentatorii 
vechi, în unanimitate susţină că Beatrice impută lui Dante de a 
fi abandonata studiula teologiei pentru a se dedica, unii dicu, 
poesieî, alţii altora studii .«^i nltora amoruri, eră alţii onorurilora 
bunitrilora .^i demnitoţiiorn mundane. Benvenulo 7?awi6a/rfi (Jice că 
Dante umbla după alto femei. 

(4^1). Teremula rCa cultivata devine cu atâta mai selbatica cu 
câta posedă mai multă vigore naturală. 

(42). Beatrice avea opta ani când Dante de nouă ani se îna- 
mora de densa. In anula 1290 când ea muri, avea 24 ani, adecă 
se afla pre pragula vieţii a doua, pre care Dante o numesce ju- 
neţiă şi care dupe densula începe cu alu 25-lea ana. — Schimhaiu 
viaţa, adecă murii. — Altora se c/rrfr, alegoricesce : speculaţiunilorft 
filosofice cari Mu depărtară de credinţă. 

(43). Când din muritore devenii nemuritore. — A mea frumuseţe 
crescuse: sufletulu celui drepta e frumosu, e vigurosa : ensă în 
ântrula corpului nu se pote manifesta totă frumuseţia şi vigorea 
sa: în Paradisa numai este frumuseţia şi vigore deplină. 

(44). Alegoriceşto : decă Beatrice 'la călăuzi în viaţă către D-zefi 
cu atâta mai multa ara fi trebuita ela se redice cu credinţă o- 
chiî lui către cera, atunci când sciâ că acolo se afla ea. Dante 
ensă din contră 'şi întorse privirea către pămenta, către lucrurile 
pămentesci, către speculaţiunî străine credinţei. Scartazzini. 

(45). «Calea neadev6rată este calea speculaţiunilorfi filosofice, 
după ce Dante a părăsita calea cea drcptă, adecă calea credinţe!. 
AvemO în aceste versuri uă probă forte evidentă că ceea ce Bea- 
trice impută lui Dante nu se referă numaî la amorurile luî, ci şi 
Ia alta-fela de păcate. Imputarea este triplă: l», mortă Beatrice, 
Dante se inamorâ de alte femei (ve4î tern. 42); 2°, amorulfi luî 
pentru Beatrice se micşora şi se răci atunci când ea deveni ne- 

34 



530 NOTE LA CANTULU XXX. 

mniit6re iji ferice (ve()î tern. 13); 3", Dante apoi părăsi calea cea 
dreptă şi îiitorse pas^iî sei către uă cale nedrcptă, urmftndfi fal- 
şelorâ aparinţe şi imagine ale bunului adevCratâ (ve4I tem. 44).» 
Scartaccini. 

(46). Poctulu fără indouială face alusiune la visiunile narate 
de donsulfi în Mia nuova. (Ve(}i paragrafele 40, 43.) Beatrice 4ice 
că prin acele visiunî scA visurî a cătata sd readucă pre Dante 
pre calea virtuţii şi a binelui. 

(47). Adecă colorfi morţi de uă a doua morte: m6rtea sufle- 
tului. 

(48). Adecă către Virgiliu mi'aniG îndreptata etc. 

(49). Adecă s'arâ gusta, s'arâ bea din acesta apă a uitării pi- 
catului fără nicî uă compensaţiune. Scotlo este plata prânzului 
seti a cinei într'uă tavernă. Proverbulti italiana pagare Io seotto 
înscmne/ă a face penitenţă pentru vre uă greşclă comisă. 





CÂNTULtr XXXI. 



Beatrice urmeză a mustra pre Dante, care *I mârturisesce tote rStftcirile lui. Matilda 
'n& afnndă in Letc, de unde apoT 'IA rcdicA cele patru virtuţi moralT, cart 'Ift ducii dina- 
intea CaniluT, unde virtuţile teologice 'IA prcsintft Beatricel, rugând'o sS ne desvSlue di- 
naintea luT. V^lulA cade ţi Poetulfl este răpitA de paradi.<iulA, ce HtrAluce in ochii iubitei nele. 



1. — «O tu, ce escî dincolo de rîultt sacru,» 
— (îndreptându'şî graiulii cu vârfulă către mine 
alţi cărui tăiuşiu giă 'mî păruse aspru^); 

2. reîncepii, urmându fără întârziare: — (J^ 
<ii, de e adeveratu acesta; unei atarî acusărî, 
trebue se urmeze a ta mărturisire.» 



2 



o tu che se' di lă dai fiume sacro 
(Volgendo suo parlare a me per punta, 
Che pur per taglio m'era paruto acro), 

Kicomincid, seguendo senza cunta, 
Di', di', se quest'e vero: a tanta accusa 
Tua confession conviene esser congiunta. 



532 CANTULU XXXI. 

3. Era a mea virtute atâta de confusă, câttt 
vocea se mişca, şi maî nainte de a eşi din ale 
eî organe ?e stinse^). 

4. Ascei)tâ piiţinu şi (}ise apoî:--«Ce cugeţî 
(Sre? respunde'mî, căci în tine ancă nu suntâ 
şterse de apă tristele aminliri"^).» 

5. Confusinnea şi frica amestecate, împinseră 
din gură-mî unii atare chi afară, că pentru a'lii 
înţelege fu irel)uinţă de ocliî*). 

(). Precum balista, cănd se destinde, rumpe 
printr'uă prea mare tensiune arculii şi c(5rda, şi 
săgeta atinge cu maî pu(ină putere ţintii; 

7. astu-felu isbucniî şi eă sub acea grea sar- 
cină^), respăndindu afară lacrimi şi suspinurî, 
şi vocea se opri în trecStore'î^). 



Era la mia virtu tanto confnsa. 
Che la voce si mosse, e pria si sponse 
Che dagli organi suoi fosse dischiusa. 

Poco sofFeryo; poi disso: Che pense? 
Rispondi a nie ; che le memorie triste 
In te non sono ancor dall'acqiia offense. 

Confusione e paura insieme mişte 
Mi pinsero iin tal sî fuor dclla bocea, 
Al qnalo intendor fur mcstior le visto. 

Come haleatro frânge, quando scocca 
Da troppo tesa, la sua corda c l'arco. 
E con nien foga l'asta ii segno tocea; 

Si scoppia' io sott' osso grave carcOi 
Fuori sgorgaiido lagrime o sospiri, 
E la voce allento per Io suo varco. 



CANTUr.U XXXI. 533 

8. De aceea ea mie: — «Dorinţeloru mele, 
cari te fâceaii ?ă iubescî Bunulft, în afară de care 
nu este nimicu la care s6 se aspire^), 

9. ce şanţiiirî găsit'aî pedică, ce catene, asia 
că trebuit'aî se te despoî de speranţa de a 
merge nainte®)? 

10. Ce farmece, s^ii ce folose vedut'aî ce- 
lorii-alte în frunte^), ca tu se trebuescî a trece 
lortt pre dinainte^^). 

11. După ce scoseiu unii amartt suspinii, a- 
bia avuseiii vocea care respunse, şi buzele mele 
cu greutate o formară. 

12. Plângendu diseiti: — «Cele presente") cu 
înşelăt(5rea lorii plăcere căleuzit'aii aî meî paşi, 
îndată ce se ascunse a ta faţiă.» 



8 Ond' ella a me: Per entro i miei disiri, 
Che ti menavano ad amar Io Bene, 

Di lă, dai qual non e a che s'aspiri, 

9 Q»ai fosse attraversate, o quai catene 
Trovasti, pcrche del passare innanzi 
Uovessiti cosi spogliar la spene? 

10 E quali agevolezze, o quali avanzi 
Nella fronte degli altri si mostraro, 
Perche dovessi lor passeggiare anzi ? 

11 Dopo la tratta d' un sospiro amaro, 
A pena ebbi la voce che rispose, 

E le labbra a fatica la formaro. 

12 Piangcndo dissi : Le presenti cose 
Col falso lor piacer volser miei passi, 
Tosto che '1 vostro viso si nascosc. 



584 CANTULU XXXI. 

13. Şi ea : — «De aî (i lăculft, şeii de aî fi ne- 
gaţii ceea ce mărturisescî, nu arii fi culpa ta 
maî putinii cunoscută: o scie atare jude^^j. 

14. Ensă când din propria ta gură isbuc- 
nesce invinuirea pecatuluî, în curtea nostră se 
întorce rota în contra tăiuşuluP^). 

15. Ci ca se încerci maî multă ruşine de 
rătăcirea ta, şi ca se fiî maî tare atunci când 
veî audi Sirenele^*), 

10. depune semenţia plânsuluP^), şi ascultă^ 
şi astii-felu veî audi cum pre uă cale contraria tre- 
buia se te îndre[)te a mea carne îngropată^^). 

17. Natura şi arta nu 'tî au oferiiu vreodată 
uă i)lăcere egală cu aceea a membrelortt frum6se 
în cari fuî închisă, şi cari descompuse, suntii 
pămentii. 



13 Ed ella : Se tacessi, o se negassi 

Cio che confessi, non fora men nota 
La colpa tua: da tal giudice sassi. 

li Ma quando scoppia dalia propria gota 

L'accusa del peccato, in nostra corte, 
Ilivolge se contra ii taglio la rota. 

15 Tuttavia, perche me'vergogna porte 

Del tuo errore, e perche altra volta 
Udendo le sirene sii piu forte, 

1(5 Pon giu îl seme del plângere, ed ascolia; 

Si udirai come in contraria parte 
Muover doveati mia carne sepolta. 

17 Mai non t'appresento natura od arte 

Piacer, quanto le belle membra in ch'io 
Ilinchiusa fui, e che son terra, sparte: 



CANTULU XXXI. 535 

18. Şi decă suprema plăcere prin mdrte'mî 
'ţî lipsi^^), ce lucru muritoru maî trebuia apoi, 
s6 te seducă a'ltt dori? 

19. Tu trebuiai la prima săgeta a bunuri- 
lortt înşelătdre, s6 te redicî susti, îndfirgtultt 
meti, care nu maî eramtt atare^^). 

20. Nu trebia sS'ţî Iaşi în joşii penele, ca se as- 
cepţî maî multe lovituri; sett vre-uă fetiţă, s6tt vre 
uă altă vanitate de usu atâttt de scurtii^^). 

21 . Noua păsărică asceptă de dou6 şi trei orî^o); 
ensă dinaintea ochilortt celoru împenate, îndarnîi 
se întinde laţulii seu se aruncă săgeta.» 

22. Precum stau ruşinaţi şi muţi copiiî, cu 
ochiî la pămentu, ascultându şi recunoscendii 
a lorft culpă, şi căindu-se, 



18 E se ii sommo piacer si ti fallio 
Per la mia morte, qual cosa mortale 
Dovea poi trarre te nel suo disio? 

19 Ben ti dovevi, per Io primo straie 
Delle cose fallaci, levar suso 
Diretr'a me che non era piu tale. 

20 Non ti dovea gravar le penne in giuso, 
Ad aspettar piu colpi, o pargoletta, 

o altra vanită con si brev'uso. 

21 Nuovo augelletto due o tre aspctta; 
Ma dinanzi dagli occhi de' pennuti 
Rete si spiega indnrno, c si saetta. 

22 Quale i fanciulli vergognando muţi, 
Con gli occhi a terra, stannosi ascoltando, 
E se riconoscendo, e ripentuti; 



586 CANTliLU XXXI. 

23. asiu-felu slamu eii, si ea clise: — «De 6re 
ce 'ţî este durerosu numai se audî, redică-ţî bar- 
ba, şi maî multă durere veî încerca privindu^i).» 

24. (Ui maî jmţină resistentă se desrădăci- 
neză robust ui u cerii--), fia de ventultt nostru, 
fiă de celii de pre pămentulu larbeî, 

25. decum 'mi reciicaiu eu la comandă'î băr- 
bia: şi când în locu de faţiă, dise barbă, în- 
ţelesei u bine veninul u argumentuluP^). 

26. Şi cum se redicâ a mea faţiă, ochiulii 
înţelese, (îă acele prime creaturi încetaseră a 
lorii aspersiune-^). 

27. Şi luminele mele ancă puţină sicure, v6- 
dură pre Beairice întorsă către fiera, ce este 
uă singură fiinţă în doue nalurP^). 



23 Tal mi slav' io. Kd ella disse: Quando 

Per udir se'dolcnte, alza la barba, 
E prenderai piu doglia riguardando. 

21- Con men di resistenza si dibarba 

Rohusto ccrro, ovveru al nostral vento, 
Ovvero a quel della terra di Iarba, 

25 Ch'io non lovai al suc comando ii mento 
E quando per la barba ii viso cbiese, 

Hen conobbi ii velen dell'argomento. 

26 E come la mia faccia si distese, 
Posarsi quelle prime creature 

Da loro aspersion l'occhio comprese: 

27 E le mie luci, ancor poco sicure, 
Vider Boatrice volta in su la liera, 
(^h'e sola una persona in duo nature. 



CANTULU XXXI. 537 

28. Sub vfilulii eî şi de preste ţ^rmulii cela ver- 
de, mi se părea că se întrece pre sine bătrâna, 
maî multii decum întrecea pre cele-alte când 
ancă se afla aicP^). 

29. Astu-felîi me înţepa a căinţei urzică^^), 
că totu ceea ce m6 depărtase de la a eî a- 
m6re, mi se făcd nemicu^^). 

30. Uă atare recunoscinţă^^) ânima'mî muşcă 
şi eu că4uî învinsG; şi ceea ce devenii atunci 
o scie aceea^o^ ce'mî cauză acesta. 

31. Apoi când anima 'mî restitui virtutea din 
afară^i), 'pre dc^mna^s)^ ce aflasemii singură, o 
văduî deasupra mea, si ea 'mî dise: — «Ţine-te, 
ţine-te de mine.» 

32. Me afundase în riu pânS la gutii, şi tră- 
gendu-m6 dupe densa, mergea deasupra apiî 
uşidră ca uă suveică. 

28 Sotto suo velo, ed oltre la riviera 
Verde, pareami piu se stessa antica 
Vincer, che l'altre qui quand' ella c'era. 

29 Di pentcr si mi punse ivi l'ortica, 
Che di tutt'altre cose, qiial mi torse 
Piu nel suo amor, piu mi si fe nimica. 

30 Tanta riconoscenza ii cuor mi morse, 
Ch'io caddi vinto, e quale allora femmi, 
Salsi colei che la cagion mi porse. 

31 Poi, quando ii cor virtii di fuor rendemmi, 
La Donna ch'io avea trovata sola, 

Sopra me vidi, e dicea : Tiemmi, tiemmi. 

32 Tratto m'avea nel fiume infino a gola, 
E, tirandosi me dietro, sen giva 
Sovresso l'acqua, lieve come spola. 



5:58 CANTULU XXXI. 

HH. Când (iu aprope He ferieitulii ţermtt, se 
audi atâlu de dulce: a.^p^^rr/es nie^^), ck nu nu- 
maî a1u descrie, ci chiar a'lîi reaminti nu potii^*). 

8i^. Frum6sa domnă. 'sî deschise braţele, 'mî 
îmbrăţişiâ capuh'i, şi me afunda, acolo unde 
trebuii se înghiţu apă. 

80. Apoi me trase afară, si scăldaţii, mg in- 
troduse în joculu celoru patru frum6se2^), şi 
fie-care me cuprinse cu braţulu. 

3(). — «Noî aici suntemu nimfe, şi în ceru sun- 
lemu slele '^); maî nainte ca Beatrice sg se co- 
b()re în lume, furămii ordinate eî ca seri^it^re^^). 

37. Te vomii conduce dinaintea ochilortt el; 
ensă pentru lumina cea veselă ce este întrenşiî, 
petru nzetorî 'î vorii fa(*e i)re aî teî acele trei de 
acolo 2^), cari vedîi maî profundu.» 



3.'J Quando fui presso alia beata riva, 

Aspenjrs me si dolcemenle udissi, 
(^h'io noi so rimonibrar, non eh' io Io scriva. 

3i La bcUa Donna nelle braccia apri^^si, 

Abbraccionimi la testa, e mi sornmersc, 
Ove convenne oh' io l'acqua inghiotissi. 

35 îndi mi tolse ; e bagnato m'offerse 

Dentro alia danza delle quatlro beile, 
E ciasciina col brac(îio mi coperse. 

3(j Noi seni i\\\\ Ninfe, e nel ciel scmo stello : 

Pria clic IJnatricti discendesse al inondo, 
Fummo ordinate a lei per s-uo ancelle. 

37 Menrenti agii ocehi suoi ; ma nel giocondo 

Lume eh' e dentro, aguzzeran li tuci 
Le Ire di la, clie miran piîi profondo. 



CANTULU XXXI. 539 

38. Aslii-felti începură cântându; apoi cu 
densele me duseră la pieptulu sgripţoruluî, 
unde sta Beatrice întdrsă către noî. 

39. J,)iseră: — «Nu'tî cruţa ochii; te amii piisii 
dinaintea smaraldeloru, din cari amorulu 'ţî 
aruncă giă ale sele săgeţp»).» 

40. Miî de dorinţe maî calde de cât flacăra 'mî 
atraseră ochii către strălucitorii ochi, cari ne- 
încetaţii stad fixî pre Sgripţorii. 

41. Nu altmintrelea decum într'uă oglindă 
s6rele, strâluciă într'enşiî îndouitulti animală, 
când sub unG aspectâ, când sub altulu*^). 

42. Cugetă cititorule, de me miramâ, v6- 
(jlendti obiectulu stândfi nemişcatu, şi numai 
imagina'î transmutându-se. 



38 Cosi cantando cominciaro ; e poi 
Al petto del Grifon seco menărmi, 
Ove Beatrice volta stava a noi. 

39 Disser : Fa che le viste non risparmi ; 
Posto t'avem dinanzi agii smeraldi, 
Ond'Amor giâ ti trasse le sue armi. 

40 Miile disiri piu che fiamma caldi 
Strinsermi gli occhi agii occhi rilucenti, 
Che pur sovra ii (irifone stavan saldi. 

41 Come in Io specchio ii Sol, non altriment 
La doppia Hera dentro vi raggiava, 

Or con uni, or con altri reggimenti. 

42 Pensa, lettor, s'io mi maravigliava, 
Quando vedea la cosa in se star qucta, 
E nell'idolo suo si trasmutava. 



540 CANTULU XXXI. 

43. Pre cânfl veselii şi de stiip6re plinii*^), 
sufletiilu meu gusta din acelii alimentă, care 
sălurândti, flămânziâ de densulii*^), 

44. arătându-se după fire dintr'uă ordine 
maî înaltă, cele-alle trei înaintară jucândă la 
ângeresculii lorii (•rmtecii*^). 

45. — «Int6rceF{eatrice,înt(5rce sânţii teî ochî,» 
— era cântarea sea — «către credinciosul tfiii, 
care spre a te vedea, făcut'a atâţia paşî. 

40. De gratia, fă-ne graţia de a desvfili a ta 
gură dinainte-î, asia încât să discernă a doua 
frumuseţiă, ce tu ascunzi**).» 

47. — «O splend6re de viiă şi eternă lumină, 
cine ore îngălbenindti la a Parnasuluî umbră, 
seii bendu dintr'a luî fftntână, 



43 Mentre che, piena di slupore e liota, 
L'anima mia gustava di quel cibo, 
Che, saziando di se, di se asscta; 

44 Se dimostrando del piii alto tribo 
Negii aiti, raltrc tre si fero avanti, 
Danzando al loro angelico caribo. 

45 Volgi, Boatrice, volgi gli occhi santi, 
Era la sua canzono, al tuo fcdcle, 

Che, per vederti, ha raossi passi tanti. 

46 Per grazia fa noi grazia che disvole 
A lui la bocea tua, si che discernă 

La seconda bellezza che tu cele. 

47 O isplendor di viva luce eterna, 
Chi pallido si face sotto l'ombra 

Si di Parnaso, o bevve in sua cisterna, 



CANTULU XXXI. 541 

48. n'aru părea cu mintea întunecată, când 
s'aru încerca s6 spună cum apăruşi acolo, unde 
cerulu, armonisându, te represintă*^), 

când te descoperişî în aerulîi liberia!» 



48 Che non paresse aver la mente ingombra, 

Tentando a rendere te qual tu paresti 
Lâ dove armonizzando ii Ciel t'adombra. 
Quando nell'aere aperto ti solvesti? 



NOTE LA CĂNTUIxtr XXXI. 



(1). Adecă cari indireclfl, atuncî când vorbia de mine cu ftngcril, 
'mi păruseră aspre, lieatrice care vorbise pcn'aci indirectQ (cea 
ce se înţelege prin tăiuişCi, lat/Ho), se adreseză acum direcţii la Dantei 
adecă 'şî întorce căi re elfi graiulG cu vorfulO. 

(2). Adecă atâtft mC rătăcii cMH nu putuî articula nici unti cu- 
ventâ : graiul a mi se stinse pre buze. Ultimulfi versQ reamintesce 
pre vox fancibiis licusif din Eneidă. 

(3). Adecă amintirea pScatelorti tele ftncă nu 'ţi este ştersă prin 
apa Leteluî. 

(■i). Confusiunca ce 'i provenia din rubine şi frica ce 'I inspiri 
pedopsa picatului, '1& făcu se pronunţe un& da asia de slaba, In- 
câtâ spre a'lfi înţelege trebuia se vecjl şi mişcarea buzelorfl. 

(5). Adecă confusiunea şi frica susA menţionată, cari 1 oratk uă 
grea sarcină, cari 'Iu apgsaft. 

(0). Adecă vocea mai că muri pre buze, cari suntft trecătdroa 
prin care esse afară. 

(7). Bunulfl este D-zeti, care este termenulA tuturora dorinţelorfi. 
D-zefi este fericirea nostră supremă, (}ice Danie !n Convito. 

(8;. Beatrice întrebă pre Dante, ce pedici puternice statu-i-aa tn 
cale, în câtti s6 ivi silita se renunţe la speranţa de a putea trece 
presto ele. 

(i)). Adecă în aparinţa celorA alte bunuri lumescl, cari snnttk 
imperfecte, ca totti ce este pămSntescfi. 

(10). Adecă a dori cu orî-ce preţâ se le posedezl. A umbla Impre- 
jurulQ lorA, cum facâ Înamoraţii esplică Danieilif cari se primbla 
pre dinaintea casei iubitelorfi lorii. 

(11). Adecă cele din acostă lume, precum sodacţinnile, onoru- 
rile, gloriile etc. — îndată, ce a ia /afid se ascunsCf adecă Îndată ca 
murişi. 



NOTE LA CANTULU XXXI. 543 

(12). Adecă o scie D-zeu, căruî nimicu nu 'î rfimâne ascunsa. 

(13). Voesce se 4>că că cela ce 'şl mărturisesce păcatulu 'şi mic- 
şoreză culpa, şi desarmeză justiţia divină, Metafora este luată de 
la rota tocilarului, care în locft se ascută, tocesce şi îngroşe tă- 
iuşulO uoui cuţitQ, decă 'Iti pui pre densa când se mişcă în 
sens& contrariu. 

(14). Sirenele suntO cu cânteculâ lorfl simbolulO seducţiunilorii 
şi falşelorQ plăceri mundane. 

(15). Prin semcn(a plânsului înţelegti comentatorii confusiunea şi 
frica despre care a vorbitu mai susfl, (în ternariele 5 şi 9,) şi cari 
l'aîl făcuta se isbucniască, în lacrimi şi suspine. VersulO însem- 
neză: înceteză de a plânge şi ascultă ceea ce 'ţi voia spune. 

(16). Adecă mortea mea trebuia sS te depărteze de bunurile falşe 
ale lumii, şi să te îndrcpteze către Cera. 

(17). Adecă frumuseţia mea fu suprema ta plăcere; ensă acesta 
plăcere 'ţi fu răpită prin mortea mea, asia că tu rfimăseşi desi- 
lusionata. Tu deră nu mai trebuiai din nou a te lăsa s6 fii se- 
dusa de una aitu amora terestru, pentru a fi ancă odată desilu- 
sionata. 

(18). Adecă la prima rană ce 'ţi aa făcuta lucrurile înşelătore 
din lume, tu trebuiai s6 te înalţi cu suflctula la cera, unde ea 
devenisema nemuritore, adecă nu mai erama una buna înşelătora. 

(19). Plăcerile mundane nu se pota gusta de câta scurta timpa. 
Acesta idea este csprimată şi de Petrarca într'una soneta : quanio 
piace al mondo, P- breve sogno. Beatrice 4ice lui Dante că nu tre- 
buia s6 se lase a fi sedusa de vre uă tengră fetă sea de vre una 
alta buna pămentesca, a cărui plăcere este de uă scurtă durată. 

(20). Adecă puiula de pasere nu se teme de cursele ce i se întindă 
spre a fi prinsa ; ci asceptă chiar se i se întindă de mai multe ori, 
penS a se lăsa se fiă luata ; pre când paserea cea bStrână, mai în* 
cercată, scie se fugă de densele, 

(21). Adecă vederea mea 'ţi va ^^usa uă durere mai mare de 
cura *ţi ara causa cuvintele mele, v646nda tu ce fericire şi ce fru- 
museţia cerescă ai dispreţuita, pentru a alerga după vanităţi lu- 
mcscl. — Beatrice, întrebuinţeză cuventulO barbă, în locfl de faţiă 
cu barbă, ca sS arate că Dante nu mai era tenSrâ, pentru a se 
lăsa se fiă sedusa de plăcerile şi bunurile lumescl. 

(22). Vento nostraie (vântula nostru) este crivâţulb care suflă din 
părţile septentrionale ale Europei. Iarba este Africa, numită astâ- 
feia de la regele Libiei, Iarba. 



5.(4 NOTK LA CANTULU XXXI. 

{2'^). Adecă yinitiî pvofumlfi ironia, vcniiiulti cnvintelorti el, (ve4î 
nota 21}. 

(24). Adecă ângeriî încel.iseră de a maî impră;;>tia flori preste 
Boatvice. (Vcdî cântulu prctedentti tern. 10). 

(":;.'»). Acostu animalu biforinu este Sgripţorulft. 

{20'). Adecă de şi acoperită cu volnlii eî, de jjî departe do mine, 
pre ţdrninlfi optis?fi, totuşi mi se părea că so întrecea în frumu- 
se^iă pro sine aici, unde ora niaî bdtrănă, der într'uă formă ma! 
perfoclă, decuni întrecea trnfră pre cele alte fcmeî, când era âncâ 
cu viaţîj în lume. 

(27). Dante compară aicî durerile p?nitenţii soft remuscarea con- 
scriinţeî cu înţepăturile urziceî, şi (lice că uă atare inţcpStur5, a- 
decă remuşcan.', fu aşia de puternică, că t6te cele-alto lucruri, 
carî 'Iu seduseră, pcnaci, 'i deveniseră odioso. Vederea frumuseţii 
supranaturale a Heatriceî este pentru Dante lovitura decisivă ; a- 
murulu îndeplinesce ceea ce pregătiseră frica, confusiunoa, ruşinea 
şi pcrijuasiunoa. 

(2«^. Adecă la vo Icrea Reatriceî, fu atătft do profundă durerea 
luî, încă-tu i deveni oiiiosu, totG ce-lu depărtase de ddnsa. 

(2i)). Jlecunnscorea culpei, co-lîi depărtase de Bcatrice. 

(iJO), Heatrice. 

(81). Adecă 'mî veniî in lire, când anima mea restitui simţiu- 
rilorfi estoriore virtutea, activitatea lorii. 

(32). Matilda. — Asupra acestui personagiu vc(Jî la finele vo- 
lumului, frumosulft studiu, pre care 'Ifi delorimtS penet unul pro- 
funda cunosct'torQ alii lui Dante şi distinşii literaţii italianO, e- 
ruditulfi nostru amicCi din Caserta Mărio Mandalari. 

(83). Aceste cuvinte se citescd in psalmulii &0 şi preutalA le 
pronunţă, stropindQ pre cei din biserică cu aiasmă. (Aspergos me. 
Domine hyssopo et mundabor, adecă stropesce-m6 Domne cu isopii 
şi eu voifl fi purificatfi). 

CM). Adecă nu numai că nu potc s6 ilescrie, deră nici chiar sS 
'.şi rcamintescă dulceţa acelui cântecii. Cântulti Ini CSasella 'I 8ună 
ancă in minte; celti ângcrescti este superiorO minţii omenesol. 

(35). Aceste sunta cele patru dăn^uilore frnm6sc, cari figaresă 
virtuţile cardinale. 

u3()\ Virtuţile morali suntu ninfe frumose, genii cari dafi con- 
siliuri salutarii, în viaţa muritorc. Prin ele ee perfecţion6ză ome- 
nirea şi devine ferice; în cerft sunto stele a cărorQ lamina nu 



NOTE LA CANTULIJ XXXI. 545 

este nici pentru ele înşi-le, nici pentru cerulft în care lucescfi, ci 
pentru pămentulfi acesta. Aceste virtuţi devinCt amicele şi sobele 
lui Dante, purificato şi regeneratft. 

(37). "înainte de revelaţiunea prin Crist, aceste virtuţi ţinură lo- 
culQ celorfi teologali şi preparară pre 6menl pentru acele. — Lite- 
ralmente : naintc de a ii Beatrico pre lume, fusese hotărâta ca 
cornlft s&ntâ alQ acestorO fi-umosc virtuţi s'o Insoţescă.» Brunone 
Bianchi. 

(38). Acele trei femei cari stafi la drepta carului sântfl, şi cari 
afi ochii mal pgtrunzStori de câtQ noi, adecă virtuţile teologali, te 
vorft pregăti, şi te vorft aduce în stare se poţi recun6sce şi înţe- 
lege adevdrurilo ceresci şi divine ; 'ţi vorti perfecţiona ochiulfi astft- 
feia in râtO se poţî contempla lumina veselă ce strălucesce In 0- 
chii fîealrltoi. 

(39). Smaralde, numcssce ochii Bcatricei cari erafi strălucitori ca 
smaraldele. 

(40). Sgripţorulii biformft este Crist, OmulG D-zed. ElO reflecta 
in ochii Bcatricei, când natura sa divină, când pre cea oraenescă. 
Interpreţii crcdâ că PoetulO a voita sC arate prin acesta imagine 
că teologia (Beatrice) trebue sS considere pre Crist, când ca omfi, 
când ca D-zeO, fără a confunda ambele naturi ale lui. 

(41). SufletulCi lui Dante este uimita la vederea transformării 
Sgripţorulul In ochii Beatricel; ansă este în acelaşi timpQ veselfi, 
fiindfl-că se simte liberQ de pScate, şi fiindtl-că in line se află în 
presenţa multQ iubitei sele Beatrice. 

(42). Vederea Bcatricei şi a Sgripţorulul era pentru Dante ali- 
mentulfi, care săturândfi merefl, lăsă flâmândfi. 

(43). CuventulQ caribo, însemnă odinidră unii felQ de cântecQ 
pentru jocO, şi este întrebuinţata aici spre a desemna cânteculâ 
din terţetulft urmCtorfl. 

(44). Prin acesta a doua frumuseţiă, se înţelege surîsulâ depre 
buzele Beatricel, despre care Dante vorbesce adeseori în Parodicii. 

(45). Dante la vederea Beatricel, desvălite prorumpe într'uă es- 
clamaţiune, mărturisindfi în aceste din urmă terţeturl, că arta o- 
roenescă nu este In stare se descrie frumuseţiă Beatricel lui. — 
Acesta din urmă versG a fostQ în diferite feluri interpretate. Co- 
mentatorii cei vechi aprope că nu s'aO opritO asupra lui, seO că 
s'aQ pronunţate în modQ confusQ. Dintre cel noi, unii iafi ver- 
sulO adombrare în scnsft de a învăli în umbră, şi esplică : Acolo 

35 



546 ^'^'TE LA CANTULU XXXI. 

unde cerulu rosunândQ de armonia te învelesce, te acopere, te 
înconjură. (Prin acostă armonia înţelegu ei armonia, ce pro- 
ducfl corpurile cerescî în mişcarea lorfl, după părerea lui Pla- 
tone şi a luî Pittagora); alţiî, interpreleză verbulO adomhrare prin 
a efjlgia, a reprcsinta, şi credu că Cerulfi este simboIulO, iigura 
Beatriceî, adecă a Teologiei, sciinţa supremă, fiindO-câ Dante şi 
în Convito înţelege prin Ceruri (verji tract. II. cap. 14) sciinţele. 
Versulu trebue deră s6 se înţelegă astii-felft : CerulQ cu mişcarea 
armoniosă a sfcrelorîî sole, adumbră, adecă represintă, figureză 
întregulu corpu alu Sciinţei soG alO Beatricei, care lăsândfi se 'i 
cadă vCluIu, se manifesteză dinaintea ochilorti minţii lui Dante. 
Acesta interpretare ensă se rcfutoză prin aceea, că nu numai în 
paradisulu teresiru, ci pretutindcne cerurile figureză complexulti 
sciinţeloru. In line dupe uă a treia interpretare, ceruJii însemnezâ 
corulft ângerilorQ, armonia^ cântulil ângerilorfl, eră prin verbulti 
adomhrare, se esprimă umbra ce se respândia preste Beatrice şi 
care se producea de norulQ de flori, ce cădea asupră'I din m&nile 
ângerilorfl. Acesta interpretaţiunc ensă cade şi ea prin aceea, că 
ăngeriî încetaseră dcgia de a respândi flori în aerfl, şi de a cânta. 
Ne remâne deră uă a patra interpretare dată de Anionelli şi a- 
probată de Scartazzini, şi care ni se pare cea mai nimerită. Etă 
ce (Jice Antonelli: «Cireutâţile, preste cari aii datft comentatorii, 
credo că provinu din aceea că afl luatQ verbulfl adumbrare în 
sensfl de a face umbră, a întuneca, a ascunde: acestfl sensti ensă 
este esclusfl de sintaxă şi de idea principală pre care poetulâ vo- 
esce s'o esprime. Punendu-se în condiţiunea celui ce nareză untt 
faptfl petrecuta, şi (}icendâ quaX tu paresti quando nelVaere aperto, 
ti soîresti, pentru a indica loculfl unde se întomplâ acesta, Dante 
trebuia se 4'că adombrara în locfl de adombra; căci Beatrice nu 
avea acelfl locfl ca reşedinţă a sea, ci se afla numai de enrftndb 
acolo Apoi lăsândfl la uă parte incongruenţa ideii că cerulfi şefi 
ăngc.ii arfl putea se genereze umbră, mi se pare că conceptulfi 
arfl fi în contradicţiune cu faptulfl principala, care este manifes- 
taţiunea îndeplinită a Beatriceî. Degia atunci când Dante cu mare 
greutate 'şi întorsese ochii către acea cerescă creaturi, luase sema 
că subslanfeJe piâse (ăngerii) încetaseră aspersiunea lorfi, care pro- 
ducea unfl norfl de flori continuQ (Cant. XXX tern. 10, şi urm. 
C. XXXI tern. 26.) ; nu rSmânea de cât vSlula celfi albfi ca sS 
ascundă frumuseţiele I3catricei nemuritdre; şi acesta că<)6ndfl, ţi 



NOTE LA CANTULU XXXI. 547 

apârendfi uă splendore de eternă şi viiă lumină, cum se putea 
8* fiă întunecare de la ver-unti obiectO de împrejurQ? Mi se pare 
deră evidenta că verbulâ adombrare, trebue se fîă luaţii în sensft 
figurata pentru a simbolica, a represinta ; şi atuncî nu numaî că 
dispare ori-ce contradictiune, deră cse dintr'acesta uă idea sublimă, 
aceea de a vedea in ccrulA paradisului pămentescCi imaginea Bea-, 
tricel.» — După Antonelli deră, poetulQ ^ice: O splend6re de eternă 
şi viiă lumină, cine dintre acei cari aO ingălbinitâ, adecă aCi pcr- 
dutft sănătatea studiindft arta poesieî, seft cine, fiindd chiar po- 
ctO de valore, arii putea se descrie cum 'mî apăruşi în momen- 
tula când te desvCIişî în acruIG libera, acolo unde cerultS în ar- 
monia cu sferele supcriore şi cu pămentulu, abia cu frumusetia 
lui dă uă imagine a divinelorâ tele frumuseţi. 




t'. 



t. 



î 

i 




CANTUI^O XXXII. 



1, Atătâ 'mi eraii ochii de nemişcaţi şi a- 
tenţl a potoli uă sete de (Jece anî'), câia cele 
alte simţiurî I6te 'mT eraQ slinse; 

2. şi el') aici şi acolo aveail ca unCi părete 
de nepăsare, asia 'î atrăsese la sine eu antica 
Iul cursă sântuin sarisO'), 



550 CANTIILU XXXII. 

3. când prin forţă 'mî fu înt6rsă faţia către 
stânga de acele J)eiţe*); fiindft-că de la ele 
audiî: Prea pironitul^) 

4. Şi dis[)Osiţiunea aceea ce pentru vedere, 
se află în ochii de curend atinşi de ş6re®), m6 
făcu câtu-va timpii fără de vedere. 

5. Deră când se deprinse ochiulii cu puţinulâ 
(dicâ cu puţinulu în raportu cu multulu sim- 
ţiloru'), de la care de nevoia m6 depărtaiCî), 

6. veduî gloricSsa armată, întorcendu-se Ia 
drcpta şi păşindîi înapoi cu s6rele şi cu cele 
septe flacărî în faţiâ**). 

7. l^recum sub scuturi, spre a se ap6ra, se 
întorce uă trupă şi se învertesce cu stegulii, 
înainte de a putea în sine t6tă s6 se schimbe*), 



Quando per forza mi fu volto ii viso 
Vcr la sinistra mia da queile Dee, 
Perch' io udia da loro un : Troppo fiso. 

E la disposizion che a veder ee 
Negii occhi pur teste dai Sol percossi, 
Sanza la vista alquanto esser mi fee; 

Ma poiche al poco ii viso riformossi 
(Io dico al poco per rispetto al mollo 
Sensibile, onde a forza mi rimossi), 

Vidi in sul braccio destro esser rivolto 
Lo glorioso esercito, e tornarsi 
Col Sole e con le sette fiamme al volto. 

Gome sotto gli scudi per salvarsi 
Volgesi schiera, e se gira col segno, 
Prima che possa tutta in se mutarsi ; 



CANTULU XXXII. 551 

8. astfi-felă acea miliţia a regnului cerescu, 
ce preceda, trecu pre dinaintea n6stră, maî nainte 
ca CarulG s6 'şî îndouiască primulQ lemnG^^). 

9. Apoi la r6te se reaşezară d6mnele^^) şi 
Sgripţorulu mişca bine-cuvenfata sarcină, fără 
totuşi se i se cletine vre uă penă^^^. 

10. Frum6sa d6mnă, care m6 trase la trecS- 
idve^^), şi Statiu şi eu urmamti r6ta care într'unii 
arcii maî micu 'şî face orbita. 

11. Astu-felâ străbătendâ înalta pădure, de- 
şertă prin culpa celei ce credu şerpeluî^*), untt 
cântecG angerescG regula pasii^^). 

12. P6te de treî orî spaţiulu, câtG bate uă 
săgeta, eramrt noî depărtaţi, când descinse 
Beatrice^^). 



8 Quella milizia del celeste regno, 
CliC preccdeva, tutta trapassonne 

Plia che piegasse ii Carro ii primo legno. 

9 Indi alle rote si tornar le Donne, 
E ii Grifon mosse ii benedetto carco 
Si che perd nulla penna croUonne, 

10 La bella Donna che mi trasse al varco, 
E Stazio ed io seguitavam la rota 

Che fe Torbita sua con minor arco. 

11 Si passeggiando I'alta selva vota, 
Colpa di quella eh' al serpente crese, 
Temprava i passi nn'angclica nota. 

12 Forse in tre voii tanto spazio prese 
Disfrenata saetta, quanto eramo 
Rimossi, quando Beatrice sceso. 



552 CANTIILU XXXII. 

13. Eu audiî pre toţi murmurândii : Adam^'^)] 
apoi încongiurară unu arbore despoiaţii în tote 
ale sele ramuri de frunze si de florî^®"). 

14. A luî comă, ce se întinde cu câti1 maî 
multu se nalţiă, arii fi prin înălţime de către 
Indiem admirată în ale lorii pădurî^^). 

15. — «Ferice escî tu Sgripţore, care nu rupi 
cu cioculu dintracestu lemnu, dulce la gusttt^o)^ 
căci pentru ace^^la cumpliţii suferirăvintrele^^).» 

16. Astii-feluîngiurulii robustului arbore stri- 
gară ceî-alţi; si animalulâ binăsculil^a); — «Asia 
se păstreză semcnţia a toţii ce este dreptii^^).» 

17. Şi întorcendu-se la osia ce trăsese, o a- 
duse la piciorulii arborelui văduvii^*), şi pre cea 
dinir'cnsulu; de densulii o lăsă legată^*^). 



13 Io senti' mormor.ire a lutti : Adamo! 
l*oi cerchiaro una pianta dispogliata 

Di fiori e d'altra frontJa in ciascun ramo. 

14 La chioma sua, che tanto si dilata 
IMîi, quanto piu e sn, fora dagl' Indi 
Ne' boschi lor per altez/a animirata. 

l") Beato se' Grifon, che non discindi 

Col becco d'esto legno dolce al gusto, 
Posciache mal si torse ii ventre quindi. 

Ui Cosi d'intorno all'arbore robusto 

Oridaron gli altri ; e Tanimal binato: 
Si si conserva ii seme d'ogni giusto. 

17 E volto al temo ch'egli avea tirato, 

Trasselo a pie della vedova frasca ; 
E quel di lei a lei lascio legato. 



CANTULU XXXII. 553 

18. Precum plantele nostre, când cade dea- 
supră-le marea lumină, amestecată cu aceea 
<îe străluce înd^rStulQ ceresceî lasca^^), 

19. se umflă şi apoi fie-care se renouesce în 
a sea col6re, maî nainte ca s6re]e să 'şî că- 
lăuziască curatorii sub uă altă stea; 

20. astti-felu renăscu arborulii, care pen'aci 
avea crengile nude, arăt^ndti maî puţină co- 
16re de rose şi maî multă de viorele^^). 

21. Eu nu aucliî, nici se cântă aicî josG, im- 
nultî ce cântă atuncî acea gintă: nici penS 
în fine suferiî armonia. 

22. De aşî putea descrie, cum aţipiră cum- 
pliţiî ochî, audindii despre Siringe, ochiî cari 
scumptt plătiră prea lunga veghiare^»). 



IH Come la nostre plante, quando casca 

(Jiu Ia gran luce mischiata con quclla 
Che raggia dietro alia celeste iasca, 

19 Turgide fansi, e poi si rinnovella 
Di suo color ciascuna, pria che M Sole 
Giunga li suoi corsicr* sott' altra stella ; 

20 Men che di rose, e piîi che di viole, 
Colore aprendo, s' innovo la pianta, 
Che prima avea le ramora si sole. 

21 Io non Io intesi, ne qtiaggiu si cânta, 
L'inno che quolla gcnte ailor cântare. 

Ne la nota soiTersi tuttaquanta. 

22 S'io pctessi ritrar come assonnaro 
Oii occhi spietati, udendo di Siringa, 

Gli occhi a cui piu vegghiar costo si caro, 



554 GANTUUI XXXII. 

23. ca unu pictoru ce dupe modelG depinge, 
asî desemna cum adormiî^^); ensă descria aţipi- 
rea celii care voesce s'o facă^^). 

24. Eu deră Irecu la când me desceptaiâ, şi 
dicu că uă splendorc 'mî sfăşiâ vSlulii .somnului, 
şi uă chiămare: <Sc6lâ-te, ce Jact?^^), 

25. Precum spre a vedea floricelele mfiruluî. 
care dupe fructulu sett pre ângerî face lacoraî, 
şi care în ceru perpetuă nuntă face'^), 

26. fură Pietru şi I6n şi lacob conduşi, şi în- 
vinşP^) se redesceptară la cuventulii de care 
somnuri maî profunde fură întrerupte 2*), 

27. şi v^dură împuţinată sc61a lorti^») de 
Moise şi de Elie, şi vestimentulil maestrului 
loru schimbaţii; 



28 Come pintor che con esemplo pinga, 

Disegnerei com'io m' addorinentai ; 
Ma qual vuol sia cho l'assonnar ben finga. 

2i Pcro trascorro a quarulo mi svogiiai, 

K dico ehe un splendor mi squar(îi6 ii velo 
Del sonno, ed un chiamar: Surgi, che fai? 

25 Quale a vcder de' fioretti del melo, 
Che del suo porno gli Angeli fa ghiotti, 
E perpetue nozze fa nel Cielo, 

26 Piclro e Giovanni e lacopo condotti, 
K vinii ritomaro alia parola, 

Dalia qual furon maggior sonni rotii, 

27 E videro sceraata loro scuola, 
Cosi di Moise como d'Elia, 

E al Maestro suc cangiata stola ; 



CANTULU XXXII. 555 

28. aslu-felO mS redesceptaiO eCî şi v^duî stând 
deasupra mea, pre acea Piosă^*), care înainte fu- 
sese dealungulti riuluî conduc6t6rea paşiloru meî. 

29. Şi de totO în îndouială (|iseiu:— «Unde 
e Beatrice?» — Şi ea: — «Et'o sub frunzişulii 
celu noG, stând pre a luî rădfecină^^). 

30. Vedî compania ce o încongiură^»): ceî- 
alţî se ducu susii după Sgripţoru, cu unâ cân- 
tecG maî dulce şi maî profundu3»j.> 

31. Şi eCî nu sciu de 'î fu vorba maî lungă, 
fiindtî-că în ochii meî giâ era aceea, care mă 
împedicâ se iati s^ma la altele*°). 

32. Şedea singură pre pământulG celu ade- 
vfirata*!), lăsată aci ca păzitore a Caruluî, pre 
care 'IG vgcjuî legal u de biforma fiară*^). 



28 Tal torna' io, e vidi queila Pia 
Sovra mc starsi, che conducitrice 

Fu de' miei passi lungo ii fiume pria ; 

29 £ tutto in dubbio dissi : Ov'e Beatricc? 
Ed ella: Vedi lei sotto la fronda 

Nuova sedersi in su la sua rădice. 

30 Vedi la compagnia chc la circonda ; 
Gli aitri dopo ii Grifon sen vanno snso, 
Con piii dolcc canzonc e piii profonda. 

31 E SC fu piu Io suo parlar dilTuso 
Non 80, pero che giâ negii occhi m'cra 
Queila ch'ad altro intender m' avea chiuso. 

32 Sola scdeasi in sn la terra vera, 
Come guardia lasciata II del plaustro, 
Chc legar vidi alia biforme fîera. 



55() CANTliLU XXXII. 

83. Unu cereu formau dintr'ensele în giurulCi 
seft cele şepte nimfe, cu acele lumini în mână, 
cari suntâ sicure de crivetîl şi de auslru*^). 

84. — «Veî fi putinu timpii în astă pădure, 
ş'apoî cu mine cetăţenii veî fi fără fine alii 
acelei Rome, unde Crist e Romanii; 

35. Totuşi spre binele lumii, care trăesce 
rStt, ţine-ţî ochii pre Carii, şi serie ce ve^î, 
când veî fi reinlorsîi acolo**).» 

36. Asia Beatrice; şi eii, care eramfî cu to- 
tulii devotalii ordineloru eî, îndreptaiîi mintea 
şi ochiî acolo unde ea voi*^). 

87. Foculu nici odată picat'a din norti densil 
maî răpede, când pl(5uă din cea regiune care 
e maî depărtată*^). 



'i'S In cerchio le facean di so claustro 

Le ?ette ninfe, con que'lumi in mano 
Che son şicuri d'Aquilone e d'Austro. 

.'ir* Qui sărai tu poco tempo silvano, 

E sărai meco senza fine cive 
Di quella lioma ondo Gristo e Romano; 

3ă Pero in pro del mondo che mal vive. 

Al Carro ticni or gli occhi, e, quel che vedi, 
Ritornato di lă, fa che tu scrive. 

'M'} Cosi lieatrice; ed io che tutto a'piedi 

De' suoi comandanienti era devoto, 
La mente e gli occhi, ov'ella volle, diedi. 

M Non sccse mai con si veloce moto 

F^uoco di spessa nube, quando piove 
Da qnel confiiic che piii e remoto, 



CANTULU XXXn. 557 

38. de cum v6daî coborându-se pre arbore 
în joşii a pasăre a luî loe*^), rumpendii nu nu- 
mai flori şi frunze noî, ci chiar sc(5rţa. 

39. Şi lovi cu t6tă a sea putere carultî, care 
se apleca ca uă naiă în furtună împinsă, de 
unde, când la stânga, când la drepta, 

40. apoi we^m asvârlindu-se în fundulîi tri- 
umfalului vehiculă uă vulpe, care părea a nu 
fi mâncată din nici uă bună bucată*®). 

41. Şi mustrând-o de urîtele'î culpe, a mea 
D6mnă o puse pre uă atare fugă, pre câtă 'î 
permiseră 6sele fără carne*^). 

42. Apoi pre unde venise ânteiă, vSduî că 
descinde vulturuift josft în arca carului, şi că 
o lasă de ale luî pene umplută^^). 



iiS Corn' io vidi calar l'uccel di Giove 

Per l'arbor giu, rompendo della scorza, 
Non che de' fiori e delle foglie nuove ; 

39 E ferio M Carro di tutta sua forza, 
Ond' ei piegd, come nave in fortuna, 
Vinta dall'onde, or da poggia or da orza. 

40 Poscia vidi avventarsi nella cuna 
Del trionfal veicolo una volpe, 

Che d'ogni pasto buon părea digiuna. 

41 Ma riprendondo lei di laide colpe, 
La donna mia la voise in tanta futa, 
Quanto sofferson l'ossa senza polpe. 

42 Poscia, per indi ond' era pria venuta, 
L'aquila vidi scender giâ nell'arca 

Del Carro, e lasciar lei di se pennuia. 



558 CANTULU XXXII. 

43. Şi precum dinlr'uă animă întristată, uă 
atare voce eşi din cerii, şi ^\?e aceste: — «O 
năiş6ra mea, cât ti de r&H escî încărcată^^)!> 

44. Apoi mi se păru că se despică pâmântulâ 
între ambele r6te, şi văduî dintr'ânsultl eşindâ 
unu belaurtt, care 'şi înfipse c(5da prin carft în 

SUSU^2^. 

45. Şi precum ^şî retrage vespea aculîi, tră- 
gendii blăstemata c6dă spre sine, trase din 
fundă^s) şi nesăţiatu se duse^*). 

46. Ceea ce rSmase^^), precum se acopere 
fecundulu pămentii cu pirfi*^^), se acoperi cu 
penele oferite p6te cu castă şi bună intenţiune, 

47. şi acoperite fură una şi cea-1-altă r6tă, 
şi osia, în maî puţinii de cum suspinulâ ţine 
gura deschisă. 



43 E, qual csce di cuor che si rammarca, 
Tal voco usci del Cielo, e cotai disso: 

o navicella mia, corn' mal se' cârca! 

44 Poi parvo a me che la terra s'aprisse 
Tr' ambo le role, e vidi uscirne un drago,' 
Che per Io Carro su la coda fisse: 

45 E, come vespa che ritragge l'ago, 
A se traendo la coda maligna, 
Trasse del fondo, o gissen vago vago. 

46 Quel che rimase, come di gramigna 
Vivace terra, della pi urna, ofTerta 
Forse con intenzion casta o benigna, 

47 Si ricoperse, e funne ricoperta 

E 1' una e l'altra rota e ii temo in tanto, 
Che pid tiene un sospir la bocea aperta. 



CANTULU XXXII. 559 

48. Sânta machină astii-felu transformată 
scose din părţile eî capete afară, trei deasupra 
osiei, şi unulii în fie-care colţu"). 

49. Primele eraţi cornute ca boii ; ensă cele 
patru unii singurii cornii aveaii în frunte. A- 
semenea monstru n'a fosta vre-odată văzuţii. 

50. Sicură, ca uă cetate în verfCi de munte, 
'mî apării sedând ii pre densultt uă desmăţiată 
putană^^), ce 'şî primbla împrejuru ochii lascivi. 

51. Şi, ca şi cum spre a nu'î fi răpită, văduî 
lângă densa în pici6re unu gigante, şi câte o- 
dată se sărutaă împreună. 

52. Ci pentru că'şî înt6rse către mine cupi- 
dulîi şi răiăcindulu eî ochiG, acela amanţii fe- 
roce o biciui din capii penS în pici6re^^). 



48 Trasformato cosi ii diiicio santo 
Mise fuor ieste per le parii sue, 

Tre Bovra ii iemo, ed una in ciascun canto. 

49 Le prime eran cornute come bue, 

Ma le quaitro un sol como avean per fronte : 
Simile mosiro visio mai non fue. 

50 Sicura, quasi rocca in alto monte, 
Seder su esso una puttana sciolia 
M'apparve con le ciglia intorno pronie. 

51 E, come perche non gli fosse iolta, 
Vidi di costa a lei dritio un gigante, 

E baciavansi Insieroe alcuna volta: 

52 Ma perche l'occhio cupido e vagante 
A me rivolse, quel feroce drudo 

La flagelld dai capo insin le piante. 



560 CANTllLU XXXII. 

53. Apoj, plinii de prepusii şi crudti de mâniat 
deslegâ monstrulii^o), şi'lii târî în pădure, alâltt 
în câtu numai dintr'ânsa 'mî fileu scutâ 

în contra putaneî şi a fiarei celei nouî«*). 



r»3 Poi, di sospetto pieno e d'ira crudo, 

Disciolse ii mostro, e trassel per ia selva 
Tanto, che sol di lei mi fece scudo 
Alia puttana ed alia nuova belva. 



oOOQQOOOOaB 



NOTE LA CÂNTULtr XXXII. 



(1). Dorinţa ce nutriamti în mine de dece ani s6 vSdâ pe Bea- 
trice. — Acesta murise în 1290 şi Dante imaginezâ călătoria luî 
în 1300. 

(2). Adecă atâtfl 'mî preocupase ochii Beatrice, în câtCi eramtî 
nep6sătoril la orî-care altQ lucru din giurulO meu. Ochii mei, (}ice 
Dante, eratt înconjuraţi de nepăsare, ca de unti părete. 

(3). SurisulQ Beatrioeî, care odinioră '10 seducea, 'iCi seduse şi 
acum. 

(4). Cele trei virtuţi teologice. 

(5). Adecă prea fixi suntfi ochii tei cândâ te uiţi. 

(6). Adecă întunecarea pre care o încercă ochii atinşi de lumina 
soreluî. 

(7). AtâtG era de mare splendorea ochilorfi Beatricei, câtfi lu- 
mina tuturora lucrurilorâ cerescî comparată cu acea a Beatricei 
se putea numi puţină. — MulttUu simţitoră (ii molto sensibile): prea 
marea lumină. «Se numescfi sensibili tote acele lucruri cari atragâ 
la ele simţiulâ.» Daniello. 

(S). Carul & cu gloriâsa armată sosise spre apusa împotriva lui 
Dante, care păşia spre răsăritfl. Acum carulfi se întorce şi totâ 
cortegiul^ se tndreptezâ spre răsăriţii de unde venise ftnteiti. Cele 
şepte flăcări suntâ cele şepte candelabre. 

(9). Poetulâ numesce procesiunea mistică, glorioso esercito şi 
mUizia del regno celeste, de aceea compară mişcările el cu acelea 
ale unui regimentâ de soldaţi, care, întorcândâ scuturile în con- 
tra nemicilorfi, spre a se apSra, şi retrăg§nda-se face mai multe 
evoluţiuni cu stegulâ dinainte, pânS ce totfi 'şl-a schimbatfl di- 
recţiunea. Astfi-felQ se mişcă mai ănteiâ frontulfi cu stegulQ, apoi 
puţina câte puţina corpulfi şi la urmă partea dinapoi a corpului 
şefi ariere-garda. Astâ-felâ făcu şi mistica procesiune; &ntâifi se 

86 



562 NOTE LA CANTULU XXXII. 

mişcară candelabrele, car! totâ-deuna se aflaţi dinainte, apoi ceta 
sânţilorA şi la urmă carulfi triumfalfl. 

(10). Ceî 24 seniori (vecji C. XXIX) — «Carul fi, simbolulfl Bise- 
ricii este precesâ de cel 24 seniori, adecă de lege şi de profeţi.» 
Scarlaccini. Primulu Jemnu : osia carului. Inţelesulfi: nainte ca 
carulâ s6'şl încovoie osia in altă direcţiune. 

(11). Cele tre! virtuţi teologali 'şl reluară locuiţi la drepta ş\ ce!e 
alte patru cardinali, la stânga rotci carului. Aceste din urmă 'şl 
părăsiseră locuia, ca s5 conducă pre Oante dinaintea Beatricel; 
cele-alte trei naintaseră jucândâ, ca so r6ge pre Beatrice sfi se 
desvSlescă. i^vecjî C. XXXI tern. 4-4). Binecuvântata sarcină: CamlO, 

(12). Liniştea cu care se mişcă Sgripţorulti, Insemneză proce- 
derea fără violenţă a religiunel creştine.» Costa, Unti altti comen- 
tatori vede în facilitatea cu care mişcă Sgripţorulti carul, «pute- 
rea divină câreî, pentru a opera, 'I este îndestula voinţa. Crist 
nu 'şl călău/esce I^iserica cu mijlocc esteme, ci numai cu cnvân- 
tulCi şi cu spiritnlQ săQ.» Scartacsini, 

(13). I)6nma este Matilda care 'lâ trece dincolo de Lete. — «In- 
trata in paradisnlA terestru Staţiu devine unti personagpti cu to- 
tulâ pasiva, nici se pote ghici ce parte trebue sfi susţină elfi 
in marea visiunc. Cu suiletulti purificaţii de ori-co peti, Staţiu arti 
ii pututâ sbura directa către cerţi, fără a sta se conlcnip'e cele 
ce se arătaţi lui Dantc, pentru ca acesta sfi le transmită celorfi 
vii. Nu este indouială că Dante avd motivele s61e de a menţiona 
pre Staţiu penS la finele Purgatoriului. Ensă mărturisimti că nn 
putem ti ghici aceste motive.» Scartazzini. — «Staţiu şi Dante ur- 
mafi rota dreptă. Carulâ se întorcea la mâna dr6ptă şi prin ur- 
mare, r6ta drcptă semnă pre pămentti uă orbită altt cflrel arcU 
era mai micii <lc câta celti semnata de r6ta stăngă.» Br. Bkmdki, 

(14). Prin culpa Evel, adecă prin neascultarea ei. Pădurea si* 
tuată în verfula muntelui pote fi imaginea Italiei deşartă de vir- 
tute şi de gloria, după ce papa Iu& frfiulti guvernului. 

(15). Adecă regula paşii gloriosului cortegiti. 

(16). Adecă depărtaţi de locul D de unde plecasemă. — Urmăză 
acum uă scria neîntreruptă de visiuni, cari devinik din ce In ce mâl 
misteriose şi mal enigmatice. PdnS aci Poetulik a vfi4vtft tn Tiaiu- 
nile Iul Biserica creştină în deplina posesiune a rae4il6celorft el de 
graţia ; de acum înainte i se arată istoria Bisericii şi a dviUsa^unil 



NOTE LA CANTULU XXXII. 563 

creştine, după ce s'a urcatfi Crist în cerQ şi a împrăştiata pre pă- 
mentti pre primii propagatori a-i adevărului sSQ. 

(17). VerbulQ viurmurare e luattl aici în sensil de mustrare, de 
reprobare. TotQ cortegiultl reprobă pre Adam prin a cărui neas- 
cultare a intratQ în lume păcătuiţi, şi cu păcătuiţi mortea. «Se 
subînţelege aici uă confruntare între Adam, care puşti în Pa, 
radisulti pămăntescti se atinge de fructulîi opritQ de D-zeQ, su- 
premulft imperatorti, şi papa, care pusiS în Roma şi recoman- 
data tronului imperialii se sustrage supunerii împăratului, a că- 
rui autoritate derivă de la D-zeCk, şi pune mâna pre jurisdicţiunea 
Iui, în contra poruncii esprese a lui Crist, care a ^isti : domnia 
mea mi este din acostă Jume, şi : sâ dămii Cesarehu ce este alu Cesa- 
reluî etc.» Br. Bianchi. 

(18). Acestti arbore literalmente este arborulG cunosciinţil bine- 
lui şi răului săditO de D-zeO in paradisulii pămcntescO, şi după 
cei mai mulţi comentatori eltl figureză în visiunea dantescă Im- 
periulQ romanO, în a cărui capitală, Roma, fu a:;ezat<i scaunullS 
Capului Bisericei creştine. Eltl mai este şi uă imitaţiune a arbo- 
rului vă(}utti de regele Nebucadneţar în visti, care după interpre- 
ta(iunea profetului Daniel, este simbolulti imperiului babilonianfi. 
— ArborulQ dantescQ este despoiaţii de flori şi de frunze, spre a 
arăta că imperiulti latinO, înainte de venirea lui Crist era deşerta 
de virtuţi; starea lui morală era în generaltl astti-felti cum ne-o 
descrie apostolulti Pavei în epistola sea către Romani. 

(19). In pădurile Indiei arborii suntâ forte mari şi forte înalţi. 
Dante voesce a ne spune ca atare arbore, adecă «monarhia ro- 
mană trebuia mereti să mergă crescendti cu timpulâ, şi să se în- 
tindă preste totO pământul fi.» Br. Bianchi. 

(20). Sgripţomlfi seQ Crist n'a atinsQ autoritatea imperială, ba 
chiar a recunoscut'© şi a conlirmat'o prin cuvintele lui mal susfi 
citate, în nota 17. 

(21). Fructele arborelui suntfi dulci la gustfi, ensă rele sănătăţii. 
Acesta este sensulfi literalti. In sensfi alegorica: dominaţiunea şi 
bunurile timpurali aprindfi amorulfi propriu alfi sacerdoţilorfi, ansă 
facfi mare răfi rcligiunci sublime, a-I cărei miniştri suntfi. 

(22). Adecă cu două naturi : OmO-Dumnezefl. Ollimo ansă in- 
terpreteză binato prin: de două ori născuţii, odată ante saecula, şi 
odată când luâ carne omenescă. Astfi-felfl Volpi, Venturi, Tomaseo. 

(23). Adecă cu esemplulâ meii se mănţine supunerea din care 



564 NOTE LA CANTIJLU XXXII. 

se iiasce orî-ce dreptate. Crist, 4ice Lxibin nu răpi Imperiului ro- 
manii autoritatea, ba chiar elQ o recunoscu şi voi chiar se nască 
supusQ alCi Imperiului, plăti censulâ şi făcâ uă minune ca s6 
'IQ plătescâ şi Petru. Acesta pentru că, precum arborulfl sciintel 
binelui şi rCuluî fu plantata de D-zeâ, astti-felfi printr'uâ parti- 
culară disposiţiune divină se fundă Impcriulâ şi se prepară Roma, 
ce trebuia se 'î fiă capitală.» Ve(}I tractatulfi lui Dante despre 
Monarhia. — Cuvintele Sgripţoruluî alegoricesce insemneză că ne- 
atingondâ puterea sacră (simbolisată in SgripţorO) pre cea profană 
(pre cea imperială simbolisată in arbore) se manţinc dreptatea, 
oare impune a se restitui fiă-cărul ceea ce 'î aparţine. Dante dă aici 
uă lecţiunc popilorO, carî trebucscâ s6 iiă modele de justiţia şi de 
adevCrfl, şi regilorO, cari nu trebuescfl sS vateme mistica plantă, 
adecă Biserica. In particularo acostă lecţiune, observă BareUi, pri- 
vesce pre regele Filip celQ Frumosfl, prin a cărui me(}i]ocire se 
transfera scaunulQ papalfl la Avigiion, şi pre Bonifaţiu ala VIII, 
şi este unâ preludiu Ia uă invectivă mal esplicită şi mal puter- 
nică, care se citesco în Cântulft XXVII alfl Paradisului. 

(2i). Adecă despoiatfi de frunze şi de llorî. — Sgrip^orulCi trage 
carulu lângă arbore şi-lâ legă de acesta; In urma acestei legături 
arborula înverzesce din noa. — «Creştinismulâ şi scaunulti ponti- 
ficala reinoiră faţia Romei, coruptă degia, şi duseră monarhia ci- 
vilă la ultima perfecţiune.» lir. Bianchi. 

(25). Adecă lega căruia de arbore căruia *I aparţinea. — Crist 
'.<^-î fundă Biserica in imperiu şi pentru imperiu. După doctrinele 
lui Dante imperatorulA şi papa trebue efi fiă uniţi pentru a dirige 
omenirea către indouita sa ţintă. 

(26). In mişcarea aparentă a sferclorft ceresci constelaţiunea Peso 
cilorâ precede Berbecele. Marea lumină solară se amestecă cu a* 
cea a Berbecelul, când sorelo se află în acesta constelaţiune, a- 
decă când este primăvara pentru noi ; când plantele se umflă prin 
dilataţiunea mugurilorA, şi se acoperfi de frunze şi de flori, mal 
nainte ca sorele se trecă în altă constelaţiuno; adecă mal nainte 
de a fi percurstî toto Berbecele şi astâ-felti înainte do a trece uă 
lună de 4ilc. — Lasca (insemneză aici constelaţiunea PescilorO) 
(}ice Lubin este unâ pesce particulara, care vS4Qttt din oi1-ce par- 
te, pare a fi de arginta (Cyprinus Leuciscus). 

(27). Cel mal mulţi comentatori vCdti tn acesta coI6re, mal mnltfi 
a viorelei de câta a rosei, uă alusiune la sângele lui Criat. 



NOTE LA C NTULU XXXII. 565 

(28;. VoindO să ne arate că somnulO 'î veni printr'uă virtute 
supranaturală, Dante recurge la fabula lui Mercuriu, care prin 
puterea lui de (|eu, adormi pre Argus, cu cel uă sută de ochi, na- 
rându'I amorurile lui Siringe, şi'n urmă uci4endu-lu. — lunone gelosă 
de Io, o pusese sub privcghiărea lui Argus, care fu ucisa de Mer- 
curiu prin ordinulâ lui loe, inamoratâ de acea ninfă. 

(29). pice că decă elâ arâ putea se represinte cum adormi Ar- 
gus (ceea ce este imposibila) 'I arâ fi cu putinţă se esprime cum 
'Ifi apucă somnulQ; şi elQ arâ facc-o ca unâ pictorâ, care depinge 
după unfi modela. 

(30). Adecă otk nu suntfi în stare s6 descria somnulu ; s'o facă 
celfi care voesce şi pote. — Somnulfi lui Dante este imaginea pă- 
cii şi fericirii perfecte, cari domnescftîn lume, când cele dou6 au- 
torităţi suntâ unite şi corespunda idealului lui Dante. Acesta pace 
şi acesta fericire, credea PoetulO, că fu în lume în timpulO ve- 
nirii lui Crist pre pămentti şi fundării Bisericii lui. (Ve4I Monar- 
hia, cartea I, cap. 16). 

(31). Adecă simţindu-m5 incapabila de a depinge cum m5 luâ 
somnulâ trecfi a spune cum şi când mS desceptaiâ. «In descri- 
erea somnului şi a deşteptării sele, Dante imită mitulâ evangelicO 
alâ transfiguratiunii lui Crist. Precum cel trei discipuli ai lui Crist 
adormiră pre muntele Taborti, astfl-feltl adormi şi Dante pro mun. 
tele Purgatoriului. Precum discipuli! desceptându-se şi ancă som- 
noroşi vS^ură gloria lui Isus, astâ-felâ \6^u şi Dante splendorea, 
care venia de la Sgripţorfi. Precum se apropia Crist de discipuli 
şi le <}ise atingendu'I: Surgite, astO-felâ şi Dante au4i 4icendu-i-se 
Surgl! Precum discipolii desceptaţi, nu vg()ură pre nime afară de 
Crist singura, ast&-fel& şi Dante nu vede de câtfi pre singura Ma- 
tilda.» Scartaszini. 

(32). «Dante numesce Fioreiii del melo acea accidentală beati- 
tudine pre care o gustară cel trei apostoli în transfiguraţiunea lui 
Crist, la vederea gloriosului sSQ corpâ; astâ-felâ Lanat Anonima 
Fioreniino, Postii, Cass., Benv. Ramhaldi, Buti, Landino, Vellutello, 
Volpi, Veniuri, Lomhardi şi aprope toţi comentitorii moderni.» 
Scartazzini. 

(33). învinşi de gloria lui Crist transfigurata şi de cuvintele au- 
rite, cum a fostfi Dante învinsa de cântecâ. 

(34). Somnurile celorfl morţi, reînviaţi de Crist. — Alusinne la 



506 NOTE LA CANTULU XXXII. 

cuvintele luî Crist, când învia pre Lazărfi 4>c^i^^^' Amiculu nos- 
Iru La^ăr ilnnue, deră eu 'Iu toiu redescepta. (Ion, XI, 11). 

(35). Scolă numesce Dante compania lorfl, cărei Crist 'i fu în- 
văţătoru. Adecâ vCdură plecândQ pre Moise şi pre Elie carî apă- 
ruseră cu Cri.st, şi vestimentula acestuia sdiimhatu, adecă nu'lO 
mai vCtjurâ traii>figuratu. 

(30). Pre Matilda. Dante 4»ce deasupra mea, fîindfi-că elO se des- 
ccpta»c- faiâ C-ii.'^â a be redica de pre pâinenlQ, asia că Malilda 
sta în piciore lângă densulO, deasupra luî. 

(37). Dealrice şede la umbra şi pre rădăcina arborului mistica, 
«adecâ îti Uonia, sediulO Imperatoreluî şi alO Papii, capitala Ca- 
pului Tinipuralu şi Capului iSpirilualu; şi Beatrice era pusă spre 
paza Carului, înconjurată de cele şepte Ninfe. seO Virtuţi, cari 
cunstituescu forţa ei, inarmate de cele şepte lumini seO Cande- 
labre, simbolurile darurilorfi Spiritului SântO, cari o facft s6 fîă 
sicură in contra ori-cărui asaltO, ca într'uă fortereţă. Şi deci Bea- 
trice figureză Sciinţa Divină, Doctrina Bisericii, care este sicură 
în contra ori-cărui inemicu. De aceea Biserica triumfă totâ-deuna, 
decă 'i stau în giuru spre apărare cele şepte virtuţi.» Lubin. 

(38). Acesta compania suntâ cele şepte femei mistice, cari figu- 
reză cele şepte virtuţi. 

(39). Dulce se referă la sunetQ ; profundu la cuvintele cântecului. 
In urcarea Sgripţorului la ceru este simbolisată înălţarea lui Crist. 

(40). Dante nu ia sema la cuvintele Matildei, căci Beatrice 'Iii 
absorbia de totu. 

(41). Adecă pămentulu paradisului unde domnesce adevSrulQ, 
şi care n'a fostu mânjită şi degradata prin păcatâ şi minciună, 
cum a fosta pămontula nostru. Asta-felO, cel mai mulţi comen- 
tatori. Scartacchii ensă dă uă interpretaţiune cu totula nouă a- 
cestui versa. Ela ia cuventula vera în sensA de nuda. «Beatrice, 
dice dcnsula, şede pre pămenta gola, ea nu are alta tronfi de 
câta solula gola, şi imită prin acesta pre acela care nu avea unde 
s6 'şi pună capula (Mateia VIII, şi Luca IX). Beatrice simboli- 
seză autoritatea spirituală, sea papatula conforma idealului lui 
Dante. In marea visiune suntema ancă la începuturile Cristianis- 
muluî. Primii episcop! ai Romei staa singuri în cetatea imperială, 
fără nici unu cortegiu de cardinali, de curtesanî, de servitori etc. 
¥A erau săraci; tronula papala nu se redicase ancă; bunurile tim- 
purale ale Bisericii şi ale papilora nu eraa ancă căştigate; ei 'şl 



NOTE LA CANTULU XXXII. 567 

■ 
adunaâ turma în catacombe ; asia că nu aveaO altft sediu de câtCi 

păraentulCi golfi. picendu-ne deiă că Beatrice şedea singură pi-e 
pămentulu adeveratu, Poctulti ne depinge cu uâ singură trăsură de 
penelil umilitatea şi sărăcia primilorG Vicari a-i lui Crist, şi atacă 
In acelaşi timpii fastulti şi pompa mundană a papilorâ din tim- 
pii succesivi şi din ^i\e\e lui.» 

(42). Beatrice păzitorea carului misticii represintâ teologia pă- 
zitorea scaunului poutificalâ. riaushum numiafi Romanii unO felG 
de carG, în care se primblau matronele romane. — Fiara biformă 
este Sgripţorula jumătate lefi, jumătate vulturfi. 

(43). Adecă cari nu se stingfi nici odată de venturi. 

(44). Vei fi puţinO timpQ locuitorulG pădurii paradisului pă- 
mentescfi ; căci va trebui să te întorci în lumea care trăesce riu 
adecă pre pămentfi, şi pentru acesta ia bine sema la cele ce ai 
vScJutQ.spre a le putea spune omenilorfi, în spre prolitulfi lorO. — 
Roma unde Crist e Itomanu, este împărăţia CerurilorQ, unde Crist 
ca omfl este primulfi oetăţenO, eră ca D-zofi, împfiratuifi suprema. 
Aici Beatrice atrage atenţiunea lui Dante asupra Carului şi 'IG 
îndemnă, ca spre folosulG lumii se considere tote lucrurile, şi apoi 
întorsG în lume se scrie cele văzute. Aci (}ice Scarlaccini, se a- 
rată scopulG linalG alG acestei opere, adecă folosulG comunG alG 
muritorilorQ. 

(45). Intr'uă serie de visiunî,cari se succedG una după alta, Dante 
ne presintă unG tablou alG degenerării Bisericii din primii timpi 
penă la transferirea scaunului papalG în Avignon. Prima decădere 
este ocasionată de unu Vulturfi, care repezindu-se în me(}iloculQ 
frunzelorG şi florilorG arborului reînverzitG, rumpe crengi şi lo- 
vesce in scaunG asia că acesta se aplecă, se cletinâ, şi aprope 
era sS se restorne. Visiunea Vulturului reamintesce pre aceea a 
lui Ezechiel (cap. 17). In visiunile acestuia VulturulG simboliseză 
puterea babilonică şi mai cu semă pre regele Nebucadneţar. In visi- 
unea dantescă VulturulG de asemene este simbolulG puterii impe- 
riale. In descinderea Vulturului pre arbore, in rumperea scorţiî, a 
florilorG şi a foilorG noui, in atacarea misticului CarG cu totâ pu- 
terea lui, asia încâtG se aplecă, ca uă navă în timpulG furtunii, 
suntG figurate persecuţiunile făcute Bisericii de primii imperatorî 
romani. Cu acesta interpretaţiune suntG de acordG toţi interpreţii 
şi ilustratorii antici şi moderni fără escepţiune. De ordinarQ se 



568 NOTE LA CANTULU XXXII. 

numără rjece persecuţiunî : prima sub Nerone (An. 64); a doua 
sub Uomiţian (î)5); a treia sub Traian (105); a patra sub Marca 
Aurcliu (177); a cincca sub Septimiu Severfi (202); a sesea sub 
Maximii! (235); a sjoptea sub Deciu (249); a opta sub Valerian (257); 
a noua sub Aurelian (275); a (}ecea şi ultima sub Diocleţian ^303-311). 

(46). Poetulti compară repeziciunea cu care descinse VultunilG 
cu repeziciunea fulgerului, când plouă din regiunile cole mal de- 
părtare ale aerului, suCi din nuorl, forte apropiaţi de sfera focului, 
care este marginea cea mai depărtată la care, după cei vechi se 
pota înăltia norii. — Poctulâ urmeză aici lui Aristotele, care in 
cartea sea despre Meleore, ne învcţă că fulgerile se formeză prin 
focula ce se strânge în nori, când aceştia se înalţă pân6 Ia sfe- 
ra lui. 

(47). Paserea lui loe este VulturuliS. 

(18). Vulpea este simbolulâ eresiei în generalii; ea este mus- 
trată, (|ice Luhin, de Beatrice scQ sciinţa divină, pentru maliţia, 
rea credinţă şi orgoliu, cari suntfi urâtele culpe, şi este pusă pre 
fugă. — Scartciccini vede în vulpe figurata Gnosticismul^, care maltft 
timpâ cătâ sS se insinueze în senulA Bisericii, ş! care fu ca suc- 
ceşti combătutâ de Părinţii Bisericii. Dante, 4ice dânsalâ face pole 
alusiune aici la ercsia Gnosticilorti, p6te pentru că elQ lansaşi ifa- 
cercasc trista Inrînrire a filosofiel, care depărteză de D-zefl. — /\'- 
laletes vede in vulpe pre ereticulâ Arie. Alţii, pre papa Anasta- 
siu II, care c6(\ii în rătăcirea lui Foţiu, ce susţinea că Crist a fostfl 
numai omt\. Alţii ancă pre Iulian Apostatulfl. Prin butm pasio se 
înţelege mâncarea spirituală a sufletului. Macreţia vulpii probeză 
că animalulCi s'a nutritA cu alimente rele. Rătăcirea na permite 
omului s5 alegă ceea ce nutresce spiritulfi; chiar alimontoltt sft- 
nătosâ când este rău digeritâ, nu nutresce bine. 

(49). Adecă oâtâ putea sS alerge cu slăbitele el membre. 

(50). Toţi comentatorii suntQ do acordti a spune că Dante In 
aceste douS ternare face alusiune la avuţiile şi la darurile fficato 
de imperatoril romani Scaunului apostolicQ, şi în specialQ la fai- 
mosa donaţiune a lui (Junstantin. Ac/a 5ţ/2rtf«/rt &ntSifl, şi apoi papa 
Adrian 1 în urmă spuse fabula, că Constantin artk fi dăraittt papei 
Sylvcstru â.fia numitulâ patrimoniâ alfi sântului Pletni. In seco- 
lulti alu noulea se ivi unU documcntn al& imaginatei donaţiuol. 



NOTE LA CANTULU XXXII. 569 

De şi imperatorulâ Ottone III arătase dcgiă că documentulu era 
uă falsificare, totuşi fu cre(}uttl de bunO, şi ensuşi Dante credu 
Intr'cnsulâ, şi \6^u in acesta donaţiune a luî Constantin prima 
sorginte a decăderii Bisericii, precum şi a depravării clerului. 

(51). Vocea ce au(|i suna ca vocea unui orna tristQ şi amărâţii, 
adecă era uă voce durerosă şi tristă. «In cerO, (}ice Scartazzini, 
nu c numai bucuria pentru pScătosulâ penitenta, ci şi durere, în- 
tristare pentru rfiultS ce se întâmplă aici josfl.» Acesta voce care 
vine din cerQ este după unii, a lui D-zeQ (Oltimo); după alţii a 
sântului Pietru (Buti, Landino etc.) Şi într'adevărQ, (}ice Scartaz- 
zini, în limbagiulâ teologicti alâ acelui timpQ se ^icea naişdra sân 
Pietruluî. Biserica ensă, simbolisată in Carâ nu este, nici că se 
pote numi a Iui Petru, ci a lui Crist; şi prin urmare este mai 
bine a lua acesta voce care descinse din cerQ dreptâ vocea lui 
Crist. Se pare că Poetulft a urmata aici uă legendă antică rea- 
mintită de Lâna, de Anonimulii, Florentinii şi de Petru Dante, după 
care se au^i uă voce din cerG (care (|'se: Hodie diffusum est vene- 
um in Ecclesia Dei,) când Constantin dărui Bisericii bunurile tim- 
purali. 

(52). AcestQ balaurâ represintă pre .şerpele biblica numita Sa- 
tana, spiritulâ răului, principiulâ generatori alâ păcatului. Elti 
'şi vâră coda între r6tele carului, adecă Satana aruncă în Biserică 
germenii coruptiunii, alungândCi spiritulQ umilităţii şi alti sără- 
ciei, pusa de Crist ca fundamenta alâ Bisericii lui, şi însuflândâ 
sacerdoţilorâ şi ministrilorQ ci avariţia şi nesa(iulâ bunurilorCi 
timporale. 

(53). Uă parte din fundul carului, în sensQ alegorica: răpi Bi- 
sericii spiritulâ umilităţii şi ala sărăciei, fundamentul^ ei. Cei 
cari vSdQ în balaurQ schisma grecă (Lubin, Greg. ele) ^\cfi că a- 
cestfi fundtl alG carului represintă imperiulâ Orientului. Cei cari 
vSdâ intr'ensula pre Mahometâ (şi aceşti suntti cei mai mulţi co- 
mentatori) 4icâ că fundulQ carului sunt poporele creştine târîte 
la mahometanismâ. 

(54). Adecă se duse fără să'şi fi stampară tQ nesaţiulQ. 

(55). Ceea ce remase din carâ, după ce balaurulâ 'I răpi fnn- 
dula se acoperi cu penele Vulturului, oferite cu bună intenţiune. 
Aceste pene. cari acopărCi Carulti mistica, suntâ bunurile tîm- 



570 NOTE LA CANTULU XXXII. 

purali, oferite de către impcratorl cu bună intenţiune, adecă pen- 
tru splendorea maî mare a cultului şi pentru ajutorarea săra' 
cilorQ: bunuri de cari abusară preuţiî în folosulfi lorii. 

(50. Bunurile timporall suntA pirulu, ce cutropesce Biserica şi 
care cu grefi se stârpesce. 

(57). Este grea, (jice Bmnone Bianchi, de a ghici aici cugetarea 
luî Dantc. Este ensă probabila că prin aceste capete, cari cu dou6 
corne, cari cu unuh'i siiigiirfl, Dante a voitCi sS semnifice diversele 
viţiurî, cari năpădiră Curia Romană, prin nedrepta accesiune a avu- 
ţiilorâ şi a domeniului timporall. Capetele cu dou6 c6rne arft 
putea s5 figureze desordinele, cari suntCi vătămătore poporelorâ, 
şi cele cu unâ singurQ cornQ, vi(iile, cari vatămă numai pre celft 
vitiosft. 

(58). Acostă desmătiată putană este după mai mulţi comenta- 
tori Curia Romană degenerată şi coruptă, şi anume cei doul papi, 
contimporanii lui Danto: Bonifaţiu Viii şi Clemente V, cari fură 
în mare prietenia cu giyanlele Filip celft Frumoşii aift Franciel, 
cu care în urmă se desbinară. 

(^59). Dantc represintă aici după comentatorulft vechiu Lcma, pre 
poporulfl creştina «Ori de câte ori papii ş'aO întorşii privirea către 
poporft, adecă aft voitft să se depărteze de atare adulteriu, nu- 
mirii giganţi adecă acei din Casa Franciel 1 afi flagelată şi la 
fine 'î aft ucisft şi supusft voinţei lorii.» Lâna. Dupe cel mal mulţi 
coinenlatori Dante face aici alusiune la certurile lui Filip celfl 
Frumosft cu papa Bonifaţiu, în urma cărora papa fu prinsA In 
Anagni şi insultaţii de Nogaret gencralulli lui Filip.— După Bru- 
none Bianchi Dante represintă aici pre partida ghibelină, inemicft 
Casei francese. 

(60). Adecă Caruift transformatft in monstru. Mal toţi comen. 
tatorii vechi şi moderni v^dft în acostft versft uă profeţii a tran- 
sferării scaunului papalft din Boma la Avignon, ceea ce se în- 
tâmplă la cinci ani in urma imaginatei visiuni a lui Dante. iV- 
dnrea este Italia, prin care ifujanlele târî tronulfl apostolictk pentra 
alfi duce în Francia. A(;estft faptft se înt&mplft sub Qemente 
alft y, numita papă şeii mai bine ajutatQ n deveni papă, de Filip 
alft Franciei, cărui spre recunoştinţă 'i promise transferarea sca- 
unului apostolica Ia Avignon. 



NOTE LA CANTULU XXXII. 



571 



(61). Adecă atâta de departe Mâ târî prin pădure, câta numai 
acesta 'î fu ca uă pedică de a vedea pre acea putană şi Carulâ, ce 
devenise unti monstru nemai vft^ut^- — Acea privelişte amară, 
ce revolta anima Iul Dante făcu din pădure unâ scutii, unâ ob- 
stacoltS, care ascundea dinaintea privire! sele atâta ruşine. — Is- 
toria ne spune că papiî cari 'şî avură reşedinţa în Avignon fură 
sclavii voinţei şi placului monarhilorCl francesi. 




I 

< 

i 

r 



r 

I 



ii:. 



'"J"' '"»-"■"""' 




CANTULO XXXIII. 



1, Det4s, vemrimt gentes% alternăndO, când 
trei când patru, Demnele plângendfl începură 
uă dulce psalmodia'). 

2. Şi Heatrice cu pi6.'ie -suspinurî') pre a- 
cele asculta astQ-feia făcută, că cu puţină se 
schimba maî mullă Măria lângă cruce*). 



Le donn 

! E B 

Qn«Lte a 



574; CANTULU XXXIII. 

3. Deră când cele-alte vergine 'I dederă locii 
se vorbiască^), redicându-se dreptă pre pici6re 
respunse, colorată ca foculti^). 

4. Modiciwiy et non videUtis me'^), Et ite- 
rum, ale mele surori dilecte, Modiaim et vos 
videhitis me. 

5. Apoî, pre t6te ş6ple^) din aintea sa le puse, 
şi dupe sine, numaî prin semnti, m6 mişca pre 
mine, şi pre Drtmna şi pre Inţeleptultl, care se 
oprise^). 

6. Astă-felu se ducea, eră eft nu credti ca altt 
decelea eî pasu, sS li fosttl pre pământft, când 
cu aî ieî ochi, ochii 'mî pătrunse; 

7. şi cu unii aspeclii liniscitti: — «Apropiă-te» 
— 'mî dise, atâta în câtă de voiţi vorbi cu tine, 
sS mS poţi bine au4i. 



3 Ma poichu Taltre vergini dier loco 
A Ici di dir, levata dritta in pie, 
Rispose, colorata come fuoco: 

4 Alodicuni, el non videbilis we, 
Kt interum, sorelle mie dilette, 
MoilUiim, et vos riâebitis me, 

5 Poi le si mise innanzi tutte e sette, 
E dopo SC, solo accenando, mosse 

Mc e Ia Donna, c ii Sa vio che risteite. 

6 Cosi sen giva, c non credo che foase 
Lo dccimo suo passo in terra posto, 
Quando con gli occhi gli occhi mi porcoase; 

7 E con tranquillo aspetto: Vien p\ti toato, 
Mi dissc, tanto che s'io parlo teco, 

Âd ascoltarmi tu sie ben dispoato. 



CANTULU XXXIII. 575 

8. Când fuî, cum trebuia se fia, eu sine, 
'mî (\\se: — «Frate, pentru ce nu cutezi a mS 
întreba mergendii acum cu mine?» 

9. Precum acelora, cari în presenţa maî ma- 
rilortl suntu atâta de reverenţî, că nu aducă 
întregâ vocea la dinţî^^'), 

10. se întâmpla şi mie, care începuî fără 
sunetă întregii: — «D6mnă, cunosc! a mea ne- 
voia, şi ceea ce 'î este bunii^^» 

11. Şi ea mie: — «De temă şi ruşine voescă 
ca tu acum s6 te desbarî, asia ca să nu maî 
vorbesc! ca ună omu ce vis^ză^^). 

12. Aflăcăvasuia,pre careMusdrobiş^rpele^^), 
fu, şi nu maî este; der credă cine are culpa, 
că resbunarea luî D-zeă nu se teme de supe^*). 



8 Si come i'fui, corn' io doveva, sece, 
Dissemi : Frate, perche non t'attenti 

A dimandare ornai venendo meco? 

9 Come a color, che troppo reverenti, 
Dinanzi a suoi maggior parlando sono, 
Che non traggon la voce viva a' denti, 

10 Avvennc a me, che senza intero suono 
Incominciai: Madonna, mia bisogna 

Voi conoscete, e ci6, ch'ad essa e buono. 

11 £d ella a me: Da tema e da vergogna 
Voglio che tu omai ti disviluppe, 

Si che non parii pid com'uom che sogna. 

12 Sappi che ii vaso, che ii serpente ruppe, 
Fu, e non e; ma chi n'ha colpa creda 

Che vendetta di Dio non teme suppe. 



57fi 



CANTOLU XXXdT. 



13. Nu va fi tolO tîmpuld fără er 
care lă^a penele st'le Carulut, ce ţ 
deveni monsiru şi a|K)i pradă"); 

14. căci eft eu sîciiranţă v6dQ, c 
spunQ, stele aprdpe se aducă unfl t 
de ori-ce pedică si de ori-ce intft 

15. când unQ cinei wute (Jeee şi 
misQ de D-zetJ. va ucide pre desfi 
acela giganle, care pCcătiiesee cu 

Hi. Şi jiote cJi a mea profeţia, îi 
Temide şi Siinjţele"), mal putinii 
căci asemene lorCi inieleclulQ inii 

17. Der in curând faptele vorii 
cart vorfi deslega ac6stă grea eni 
daună de oî şi de bucate^'). 



Noi qualE un cinqueccnlo di 
ceso di Ilîo, anciderii l> fliii, 
quel gigsnio che con Ui dclini 



lor modo Ia intolletto aUuiai 
»<to [iun II ftUi, la Snait, 
ranno qneiito snigmii foile, 
nno di pecore e di Litdc. 



CANTIJLU XXXIII. 577 

18. Tu însemnă; si. asiu-felu })recnm siintii 
(lise (le mine, dîi aceste cuvinte celorii viî din 
viaţa ce este uă fugă către m(Srle; 

19. şi aibî a niinte^ când le veî scrie, să 
nu ascunzi cum aî v§(iutu plania, care aici 
este acum de dou6 ori despoiată^-). 

20. Orî-cine o desp(')ie seu o rumpe. })rin 
blăstemu de faptii pre D-zefi ofende-^), care 
numai ])entru alu seii usu o crea sântă^^). 

21. Pentru că a musctatu din ea^^). în dorii si'n 
suferinţă maî mult u de cinci miî anî aspira primulft 
sulletu la Acelu care în sine pedepsi muşcătura. 

22. D()rme al t6u ingcnifi, dt^^că nu înţelegi 
că prin uâ singulară causă este ea atătii de în- 
naltă, şi aslu-felii de transformată la v(^)rfu2Gj. 



18 Tu nota; e, si come da me son porte 
Qiieste parole, si le insegna a' vivi 

Del vivcr ch'e un correre alia morte: 

19 E<1 aggi a mente, quando tu le ^^crivi, 
Di non eelar qual hai vista la pianta, 
Ch' e or tlue volte dirubata quivi. 

20 Qualunque ruba quella, o quella schianta, 
Con bestemmia di fatt > oflende Dio, 

Che solo all'uso suo la creo sânta. 

21 Per morder quella, in pena ed in disio 
Ginquemil'anni e piu l'anima prima 
Bramo Colui che ii morso in se punio. 

2? Dorme io ingegno tuo, se non istima 

Per singular cagione essere eccelsa 
Lei tanto, e si travolta nclla cima. 



37 



578 CANTULi: XXXIII. 

2H. Şi. d()i'Ai uîl apă a Hlseî^j nu artt fi foslil 
ale lele eugctărî vane în giurulfi minţii, si a 
loru plăcere nnfi Piraiml cu murele-^), 

24. prin atâiea eircumslanţe numai aî eu- 
nosoe moralmente juslilia luî I)-zeti în inter- 
clielulu arborelui-^). 

25. Deră pentru eă efi te vedii în intelect Q 
l'ăeutLi de piatră si colorai u ca pialra^^), asia 
că te orbesce lumina cuvinteloru mele. 

2(». voescu ancă, de(îă nu scrise, celti pu- 
linn depinse se le duci in ăntrulil tfitî, cu a- 
celasî scopfi })entru care se aduce toiagulil 
încinsu cu iinicu-'^).» 

27. Şi eii: — «Precum de sigilii cera, care nu 
schimbă imprimata figură, astiVfeliI de voî 'ml 
Iu acum semnal u alii meii creeră^-^)! 



2.J K; tfo staţi non fosscro ariiun d'Klsa 

IA pcusicr vani iiiturno alia tua niciitc, 

K ii piacor loro un Tiramo alia {rolsa ; 
21 l*er tantc circnslnn/o .solamcnte 

].a <;iusti/ia di Dio nello intenictto 

(lunt^si'orosti airariior inoralniento. 
2ii Ma jxTcli'lo voggio te nollo iiitellctto 

Fatto iii piclra c<l in petrato tintn. 

Si chc t'alihairlia ii lînne doi iiiin dctto: 
2<i Vo<;Ii<) anclio. o se imn sorittn, almcn dipinto, 

Olio 'I te no porii dentro a te per qncUo 

(Itic !-i roca ii hordon di palma cinto. 
**7 Kd io : Siironio ccra da siiggello, 

(Ihe la tigura irnpressa non trasniula, 

Sognatn o or da voi Io mii» cervcllo. 



C.ANTL'UI XXXIII, 

. Derft penlni ee «laift de pre deasupra iii- 
ilelectulul meii sbdră Horiiiilil ied euventii, cfl c» 
Itam se trudesee cu alălfi '10 |ierde")?» 
29, — "ppiilni ea s6 cuiioscli^ ^iae ^«acea 
I BCi'flă pre care aî iirniat-o, şi se veijl cum a el 
I doctrină [>ole urma cuvf^ntulul mefl"). 

m. Şi se vecji a vustră t-ale depărtată aiftifl 

divină, Gâm se depăritjîâ pămfenlulfl de 

îrulfl care mnî cusfl se grfibesce'''l.* 

3l. He aceea eii 'i resiiunseiil.— «Nu 'mî re- 

tominteBcIl s6 mfi fi depflrlattl vre-o-dalâ de vtiP"); 

mfcl consciinţa 'ml inipiilă acesta.- 

32. — «Şi deci Iu nu'ţî po\l reaminli- — ref- 
|llilise Kuri{j6ndti — «adu'lî aniinie cum i-hiar 
lataijî beii;;î din Lele; 



VnBttB patnitk Hi«i>U voia, 

OiH pifi la ppnio quKnto pid s'aiu 

I l'etfhe cniniBUBî, ilissc. que'l» 

Chil aeguilaU, v vtirel ma iloltr 
Come fab aetail»! îs mlu pornig. 

I E vt^iţgl «Oilra vi» Jnlla divin 

DIslD 






m) CANTIIT.U XXXIII. 

8;5. Şi doeă (lupe fiimii se argumentă fociilfi, 
ao('ţslă uilare clai'u yn-obozil cul})a în dorinţa 
ta aiurea îndreptată"). 

Hk Nndo întradovr^ru fi-voril de acnm îna- 
inte ale mele cuvinte. atAtrt eâtft se va cuveni 
so le descoperii groseî tele vedei !•''*).> 

H'x Şi maî scliinteătorCi, si cu paşî maîrarî^»)^ 
linea s(')i'ele cerculTi meridianului, care, aici şi a- 
colo, dupe aspecte se schirnbă^^j, 

Hi), când se 0[)rirî1. cum se opresce aceltt 
care merge dinaintea unei trupe, ca călăuză, 
(îAnd află în drumulu seu vre uă noutate, 

i)l. cele şcpte Domne la finele unei palide um- 
bre, cum oferă Alpiî sul) frunze venjî şi negre ra 
muri deasupra rîuriloru lorii recî*^). 



.-{.'{ K SC (lai fnitio fiioco t<' argoinenta, 

(l )tosla o|)livion fliiaro conchiude 
('.(il)in iK'llii tna voţrlia altrA'c attcnta. 

;{J- Veraniente oraniai saranno nude 

Le mit' parole, qnanto i'onverrassi. 
Oiiollo soovriro alia tiia vista rude. 

:{.") K piu corrnsco, o con pifj lenti passi, 

Tciii-va ii Solo ii ccrchio di mcrigge, 
(llio qiia o la, como (rli aspotti, fassi, 

M\ Oiiatido ^'afiisser, si come s'affigge 

(\h\ va dinan/i a sohicra per Ucorta, 
Se tnuiva novitate in su(* vefştipge, 

:{7 \.o sotto Donno al fin d'un'ombra smorta, 

Ouai sotto foglip vordi c râmi nigri 
Sovra suoi fredili rivi I'AIpe porta. 



CANTliLU XXXIII. 581 

;38. Dinaintea loru mi se păiu că vădii e- 
sindu dinlr'uă fontfmri Kulralnlu si Tij^rulft. si 
ca amici alene despărţindn-se*-). 

39. — «O! lumină, o! gloria a ginleî umane. 
Ce apă esle aceea, care se respăndesce aici din- 
tr'untt principia, şi pre sine de la sine alungă*^^).» 

40. Pentru uă atare rugă, 'mî fu (Jisii: — «K6- 
gă pre Matilda*^) s6-tî spună.* — Şi atunci vorbi, 
ca acelu ce de uă culi)ă se apără^^), 

ii. frumosa d(Smnă: — «Acosta şi altele 'î 
fură spuse de mine; şi sicură suntu că a Le- 
teluî apă nu-i-le ascunse*''j.» 

42. Şi Heatrice: — «lV)te că uă mai mare 
grijă, care de multe orî turbură memoria, 'î a 
întunecaţii ochii mintiî^^). 



:iH Diiiftii/i a<l Ctf.se Kufrat<*s e Tifrri 

Veiler mi parve uscir iTuiia foiitana, 
K (jiiasi ainioi ilipartirsşi pi^'ri. 

:*{♦ o hicc, o gloria <lolla gentc nuiaua, 

Che ac<iiia e qucsta chc <iiii si di.spiega 
Da un priiK'ipio, e *!(■ da se lontaua? 

4» Por cotai pn*go detto mi fii : l*rega 

Matelda clio ii ti dica. K qui rispi)>p, 
(>)me fa chi da colpa si di^doga, 

41 La bclla I)<inii;i: Oiiesto, od altro i-n^-c 
Dctte gli son per mo: c son sirnra 

Chc Pacqua di Loti' nnn ţ;liel iiasco>(;. 

42 K lioalrifc: Forso majrî:i(ir t-ura, 
Clhc spesse volte la moinnria priva. 
Fatto ha la mentu sua negii ocilii oscnra. 



o«2 CANTULU XXXIII. 

î-8. Ci vo(Jî pre Kuiioe ce curge acolo : du-l& 
la densulu. si c.iun escî ol>icînnită. reînsiifle- 
ţesce amorţita*! viriule^^).» 

•14. (Imn imu snfletu genlilrt, cerni se scuză**), 
ci a sea voinl.ă dintra altuia face, îndala ce 
vi'C urni semnu *î o denY-elue^*^) ; 

45. astu-felu îndată ce fuî luatu de densa, 
se mişcă frumosa dumnă^^) si luî Staţiu cu 
gratia dise: — «Vino cu dcnsulti.> 

~U), Do aşî avea, cititorule, niaî lungii spaţiu 
de scuisu, eii asî cănta în parte**-), dulcea bău- 
tură care nici odată nu m'arft fi săţiatft^^j. 

17. Knsă tiindă-că pline suntft foile urzite. 
pentru acesta a dona Căutare, nu mfi maî lasă 
sO inergă frculă arteF'*). 



A:i Ma vo<li Kunoe chc Va deriva: 

Mcnalo ail csso, o. come tu sc'usa, 
r^a tramortita sua virlu ravviva. 

i't (loTtr anima «ţontil chc non fa scusa, 

Ma fa sua vnjilia dclla voglia altrui, 
Tosto circlTc per segiio fuor dischiusa. 

•Î5 r.nsi. ])oi chc da essa prcso fui, 

La hclla Donna mossetşi, od a Staxio 
DoiiiiOMiamente dis:sc: Vien con Iui. 

4»» Sin avessi, lottur. piu lungi spazio 

Da scrivorc. io pur cantere' in parte 
Li) dolco hor che mai non ni'avria saziu : 

47 Ma pcrchr pieno son tnlte le carto 

(înlitr' a quosta Cantica seconda, 
Non ini la^ţiria pin ir Io fren dell'arte. 



■18. KCi mfi reînluc»eii\ de la prea sflnta 
lă"*), rerSeiilO nstfi-felfl, precum noiiile planle 
e reînoesL'fl inin ncnia IVnnza"), 

imrft şi tiispfisfl a m6 nrca la stele. 



NOTE LA CĂNTULO XXXIII. 



1 . A(<sf(' luviiito >untu înccpiitulu IValmului TtS : Dens reur- 

l-'lnl ijii'hs in l'iu ri (li'/ilhlil ilKUil, / f/llUi fUill loilpUlIU SUJlctunt , pOS- 

siii ritul Irrif-iili III in /■niiînriihi <iis(i)'iiuiii adf'că .' Doniiie, iieniurilc 
a iiiiralii îii iiinvtrMiirj'a ta: otc au pmfaiiatfi teinplulîi Sânţeniei 
tilc. >i au tVnutu (lin Icnisalciii unu nmnte tic ruine. Regele I)a- 
\i'l iiluii^^f iu at'estu psaliiiu asupra ruiuoî Ierut?alimuluî şi asu- 
pra jafuriloiu >:i luăc-clurildru fâcuto <le Assirieui şi Rabilunieni 
iu piipoinlu hu Isiat'l. Danie aplică aces^te cuvinte la trista stare 
a lîiseritii «atolii c. Xi'hnnili , s'-u pâ;;âiiiî din psalmâ, suntîi pen- 
tiu Haut»' fri'/nii/i !'■ şi />ii/aint carr m di'nsuln pecăiiirşte : woş-lenirca 
hi', h-cii in |i>ahuu c^fc poporulu lui Israel; în Dante, celQ creş- 
tinii. 'l'rn'/,l>ili'i in psalrnu osto a<'olu «lin lorusaleni, in Dante eift 
reprezintă ('arii/,'i, sinilxilulu Hisericeî. 

•J.. Virtuţile letih.jz'ei-. <lice Iknr. Uamlmldi, «leplângO neglijenţa 
ie>aureluru credinţei, ."^peranlei şi carităţii; cele patru virtuţi car- 
tlinalî >e vat-tă că i»ru<l<'nta, justiţia, tăria si cumpătarea suntti 
alun;rat(^ «le pre jiârueiitu. 

."{ . Iu sensu in.iralu To'-lotria plângea <lin causa transferării 
si-aunuiui Apustoiicu la Avi^rnon, eooa ce produse multe rele în 
liiserieă. 

i;. Ail'M.â l'x^atriee era atâtu de mişcată şi cu uă figură a^ia 
de durer('>să, eâiu Măria lăn^^i crucea liuluî ci nu era mai mult(i 
schiinhatâ. 

i")'. Adeifi ecle ş.pte nimfe incetându cântulu lorft, lăsară pre 
lîoatrice se vorlieseă. 

O . Adci'ă arilendii de aujore pentru ])ii?erică si ăneă şi de mâ- 
nia jteniru relele ce aersta indura.. 

(7i. Aceste suntfi cuvintele ce ^jist îndrepta discipulilora s6i. 
şi cari înseinne/ă : i>reste puţinu nu ujf veţi mai vedea, şi eră.şi 



NOTK LA CANTULi: XXXIII. o85 

preste puţina m6 veţi veJea. - - Crist prin aceste cuvinte anunţa 
aposloiiloru niortea si învierea lui. In gura Heatricci ele suntfi, 
(Jupe cei niaî mulţî cumcntatorî, uă ]>rofcţiă a reînluiccriî .scau- 
nului pa pal u in Honia. 

(8t. Cele şepte ninfe niergfl naintea lîeatricei, în urma căreia 
vinO Matilila, Dante .«ji rftaţiu. 

;^i»). Care reniâsese lângA noi, când ne p.^răfi^•e Virgiliu. 

(10). A«lecă grăescft netlesluşitfl, <lin causa ruşinei ce încercă 
tiinaintca superiorilorO lorii. 

<.ll). Adecă ticii ceea ce treltuescO s6 scifi, şi ceea ce 'mi este 
de folosii s6 allu. 

(12). Adecă care vorltescc cuvinte fără legă ti. ră .«i fără înţeleşii. 

(.13). Carulfi colfi misticn. î^erpelo este diavolulfi. Cuvintele: a 
fostfl şi nu mai es-tf, reamintrscfi ai^e.^ti'i pasagiu din Aprjcalipsii, 
lieslia quam ri(iif<ti. fuil <7 n<m <".s7, adecă anima lulii ce vO(lu>i. fu 
şi nu mai este. - liiserica şi mai cu scmâ scaunulu apostolicii 
transformaţii prin posesiunea bunurilorfi lumesiî, nu mai fu cum 
era la început u, adecă sânţii şi necoruptii, şi prin transferarea 
Iui în Krancia, şi prin ocuparea lui de către papi ca lîonifaciu VIII 
şi Clemente V, nedemni sii»;cesori a-i sântului Pietru. se ]»ulea 
considera ca şi cum nu arii fi foştii. 

(.14'i. Acostă espresiune este uă aîusiune la uă credinţă sujier- 
stiţiosă în timpulii lui Danie. Când se întâmpla unii oniorD, fa- 
milia victimei 'şi însuşia dreptulfi de a ucide pro umorîtorii. şeii 
în lipsa lui pe unu allii njcmbru alu familiei. De acestu barbarii 
obiceiii ţinea .«ţuperstiţiunea următore forle curiosă. î^e credea că 
decă omoritorulu şeii unii membru alii familiei lui putea in timpâ 
de optti (}ile ( numSrâmlii din (}iua când s'a coniisu omorulfi; se 
mănânce uă supă seA altă mâncare pre mormentulii victimei, era 
scăpaţii de resbunarea rudelorii. De aceea începea între cele duuG 
familii uă adev^^rată luptă in giuru!fi mormentului victimei; una 
spiona momentulii ca s^ potă mânca ceva, cea-1-altă veghia 4> 
şi nopte ea sft împedice acesta. - Puetulu cu acesta ligură voesce 
s6 ne spună că în contra rfsbunârii lui D-zeii nu se potc npunc 
nici unO felfi de obstaculii, cum se face în contra r6sbunării omc- 
nilorâ. 

(^15). lîeatrice pret]ice că im peri ulii ladecă acera) nu va ii totu- 
deuna vacanţii. După Dan te, /ard mosfnutr nu insemneză fără 
imjiăralii, ci fură unu împeratii care s6 '.şi indeplinescă datoriile 
selc faţiă cu Italia, grădina imperiului cum o numesce elQ. 



oSO NOTK IA CANT1:LI: XXXIII. 

It) . (lariilu Joviin.' iiioii^^tru prin poiio'o acoreî ; ailccâ Hit^Grica 
si' traiisf<)rtMâ îiifrunu chipft nionstruo.sft când fu «lotată cu bii- 
imri'.o tiuipinali ile către iniporatorî. şi apoi deveni proila yiijan- 
iriiCi aderă a lui Filip cclfi FrumosO s«'u a Krancesilorft. 

il7 . Adecă vCdii cu siciiranţă si pentru acea eft fi nmniţft, că 
in 'iiit'iid au >L' se arate ]ire ceru ni.sce stele, cari cu inriurirca 
loru Idrie-tacetore, ne vorii aduce unfl tinipfi maî bunfl, când un 
lUis , adecă utifi mare câpitant), va nimici curia romană, causa 
atâUiru rele, ^i prc l'ilip ceift Frnniosft, unitft cu densa. 

IS'. Acesta nunir-ru în cifre romane se scrin ]>XV litere cari, 
•lanspuse. forme/ă ruvi'ntulfi Iiu.r. \ii so srio în m«iif*^ sicTir(^ 
pre cine a v>)ilu Dante se îiitel«'»gâ prin Dux. Părerile comentato- 
rilijrfi vechi şi moderni >unlft atâtîi de multe şi varii încfttft al- 
catuesc.u uă adeverată s<lra (stnvo, în care cititonilft eu aiiovu»:*! 
se pute iirii'uta. iMipă cel mai muUl, acestft /*»j*, csto una cu Vjq- 
p<'iiilu I ViUrm din primnlfi cântfi alft rnfernulul, şi ambii rcpre* 
>iMtâ pre faimosnlu Cangrandc de la Scala, care iu 131H rediefl 
slindardulfi j.'liilMdinfi in contra (îuclfilorft.— Alţii (Jicft că este U- 
cuccione de la I-'aggitda, de asemenea unîl faimotift capQ ghibe- 
Imiu 'veiji \'iUi'o alliiforini de Trojai; eră alţii vCdfi in acestA dux 
pre Imperatorulil l-.nric Vil de l^ussenburg in care ghibelinii ţi 
maî cu semă Danie \şi pusese speranţele, deră cari muri Fără se 
lealise/e idealulu marelui poeţi) italianO. care em de a vedea I- 
tnlia reeri)>etuni|ri sceplriih'i intre naţiuni şi impcriulfi constituita 
dupe normele espiise in Cartea sea despre Mouarhiă. 

ilîi. A<lecă cum erafi oracolii {]q'i{v\ Temis aiiti Temidc ţi enig- 
mele SliniŢelui. iidre cari cea mal faipM'ipfl esto nceea denlegată de 
Kilipe. 

■ 2o.. Adecă evenimentele vorH da in curăndfl eeplicaţianea pre- 
dic(-rii mile. Meu a fost îl ins])irată lui Danie de versurilo ur- 
m.'itnre din Oviiliu ;Metom VIIi: 

i'aniii)iii I.iiiaili.s utm hiMItrla ftrînnnn, 

Sotrrriif iv.ijdiiis. Flutarcft scrie că in KgiplA dinaintea templc- 
]i)ra se puMf-an sfirigl monştri fabulo-î cu fata de femeă ^i ca 
CDrpn'.ii de U)U pentru a arCta că re'igiunea egipteană era enig- 
matică. hin<ine mâniată pre Tebani tuîmise pre teritoriuld lurft 
Sfimrele. rare devasta tutulu şi ucidea pre toţi acel cari nu dei- 
le>:afi >;niţ<mele propuse lorQ de elîl. Tna din aceste cnignuo fu 
ile^let-nta de tiulu lui l^aiu, Kdipc. -- Dante prin greşelă 4ice In 



NnTK I.A 'iANr.'l.r XWIll .\^7 

vci>n"Q m'-'i V:; ■.;./. . i-1m ::--!.ua -.- .i;.-ii /..■...•■. 1- :l^^J r«^"--i;i lo,-- 
lili-'urf- a v.!-n:nj <i\iJi:i;j''i >■■ '.:'. . î)::i: i.ir-h.i. î-i urma iul l»nîilf. 
Iii t'-l:ţ;ui:!ii' 'lin tiii.j'MÎfi .-'■-'i >•: .-ii. n Na îi-.'- în ■.■■■•■:i i]v l.u.-a.io. 

Uf] . A 1'.- ă fâîfi n ^-j'- ri iMi:.. ■ .i >;if- i lA iVlni:"! râii'i Iii- 
ii-'iif- tr.'-iiilif' i-:-- |fi!i.. i:*.',!;-; 1 iT; rli- f ■■. -m- f .!.~::ii*r- tnirmîo 
•:i ■.■birii;-in' i rfi ■ u l-iu-nî--. 

■^•i . (j ni-riiai-riî yîiî\i L.i)..i. ".•,'.».. ;i-.. , ■■ I ••.!• ;:.,.. }:- 
iru iKii.h ■■^î■Ii.•■'l lâ ţilniitn fi: â:.!""!:» -'«râ .i>>]'.-i:itîi ili» A<l;nii : 
a -Imu:! i'>i- !>• 'i. ,■.■„'». ai v'..i -i^- I iliţi i- -i :îlllîl•'^ll a!fl Irani-uî. 
— Jiri'h'.iii- liiAif-Ki >\\i-<- -ă j-t-- a-'-:â î'rl'-iiitfi ■^■■^]■l^;l^• t^tt- iiâ 
alutţiiiuc* ia in-lxiutn ■k>p'iaî-- n lî'-iii-i. ui.-lv-.fi •'.-.• ^ ■nuiiuln :ni- 
perialft -r'ajx'j Jo ■••îu rmpa: i. vail tit-l irafl ><"• ti.l iu tîeiiiîl jn 
H*"»iiia. Papa "i râ)'i prf îUip^raT-rn. -i iigrl-:- rj.îin i-i. j-r- papa. 
Tniii^ji prihiii ii:'i ■rpr-iai-- iltf|i;v ii\-e.p..,a:<a ]-riii A-Luii nu si* ni.'ij 
«lii^culâ. "If- ••ri.-i-t* f-a •■-ţf ■■••:j!iriiKi'.a -l il- I5rairi-i-. ■•a:»- r>-aniiii- 
tcpL'f pO'i^pFQ j>riniir.iii tai;'i. î:i urma - fi: âiiî ••! liriuui ■iuniiic/-- 
csi-ft. 

:f3 . Dlăstemfi piiii faptft vră iin nuTua; prin iiniiilf-. 

2* . A'JcL'ă I»-/«'rt fâ'ii ■■■•tati>a li-iii'î. -i «■ îft.u >â!itQ Tiupiai 
pentru Jiiiiolo .-ri f'lii>ulfi iJi.-'.-Ti-il. /#. liltu'-i-i. 

'.27t: rentni a li mâiK.iir: -hi. Ir-u-tuÎM a ''Oî plaî.l. . A-lmu .-i"-!-^ 
iri LimliA. mol inultft .le <i!j-.'j mii -l- ani. a~ rpt.iii.ln >•*■ liâ niiV.i- 
tuitfl ile flrij't. «-aif c-piâ jm-Iii iii!:U- j-C-i-atuiu Ini A-;aiii. 

tH\-. Aik'i'ă a-l'-ruiitâ "ti (■>\f niijit<a. ■!•'•;» in im p..;i îî-tili}:.' 
penlni re afi-stft arl-'-n- c a-:ia liv inaltft >i pţ'iiîni cr în ■• rii -^ 
a se sub(ia la v<"Mfii. «lin •■(tulvn si- ]ătt'^,.('. V-ill (lâiit. pn .■-■lrii:u 
torn. l-i I. Nâltiinca arl";rc!ni n.prf-iî.tA ţ "te '"^r-şiiiu-a «lixiîiA a 
nionarliiei romane: .-i laîir«-i Ini i.-i v-rlfi in'tririî i*>» i-ra ■l'>;i- 
iiat&, ^ţe ail'ă cu tim]in!n prtium >i rospun-lirt^n Ini pr. >t.' t>:;i 
lumea. 

{27i. [)i''L'â CMiviîitele m«.*lo nu arft li iMipi«'triîu tninti-a tn. pio- 
cum apa riuiui Klsa iliu T"S.'an:i iriipi.'tr'>.'0 t-iti- i.1ii>.tf".r. .*<^ 
se punfl înlr'^•n^a, Kisa <'*nţinc muitn a-iiiu i-arl-L-ni- u >i i-arl'-- 
natft ilo cali-e). 

(2Hi. Plâocrca act'r-tnrfj ru}:<'tâii vaM(- întmi.vâ iniiiti a Ini bant-'. 
precum sftiigelc Ini rirani».- intunei-â. în- !:ri Irurtuiu a-u-inlni. 
(Vcill In Metam. ('.. IV ala Iui Ovi.lin f «)■ >la ini IMranu' >i T'.>ho 

iîK>' Aflecă nunini dnpe în.'"ill.im<-a >i turma arl'<»r«'lui lari' >•» 
Ifiţesrc la V(-rffl, şi r.insi'lcrân'lu-lri 'liii puiituln -li^ vo-hir ni.-ra'.n 



o8S NOTE r,A CANTrUÎ XXXIII. 

aî ti pututii locunosce dreptatea lui l)-zeO. iscopnrile lui irialto.îti 
iritrnlirtuln jnoxriM'i (imului, de a uu se atinge de poniQ.'— «'Totc 
il(?i;i>l;t.(!i' nii-t-ricii .7I alo Italici ."»'au iiăs>cutu, dupo Daiite. din 
aceea că papa ini a re^pectritâ auturitatea imperială.» Bnmottc 

liini-rhl . 

:îiii. Adecâ inteligenţa ten esle atutil do împietrită şi iii acela.-:1 
timpu întunecată; cnloraln cu piatra adecă lividA, inlunecalQ în 
cutu nu poţi primi lumina cuvintelorft mole mistice. 

i.'U;. Vocscu ca. docă tu nu înţele^M cuvintele mele, oelfi piiţinQ 
s-0 Ie tini minte, şi t^/J le duci ju tine în lume ca i*cmnO alft că- 
letoriei tele: precum pelerinii .<e întnrcft acasă cu toiagclc ornate 
IU linicu. ixMitru a ari?fa, că au fostu la Ierusalim unde crescO 
în al)(»nden(ă acei arbori. 

y'.Vl-. Toetuln «Jice Ueatricci că cuvintele ei, astO-fclA «'afl im- 
primat u in mintea lui, precum .sigiliulrt in ceră, 

.;<;$■. Adecă ou cutu inteliicenţa mea so muncescc a'ţi înţelege 
gniiulfi, cu atâtu ea 'IQ perde, adecă elu 'I «levine obfcurfl şi ne 
înţelosu. 

.3}'. Danlf. du])e ce a spusfi lîeatriceî. că cuvintele el »»'au în- 
tipăritu ])rnfunda intreni^ulu. u întrebă, pentru ce cu ţraiuift ci 
se ridică atulu «Io multu deasupra înţelegerii lui. };^i ea 'I rcspumle : 
pentru ca tu si> voiji cătfi de noputinciosă este i^cola ta. adecă 
doctrinele, tele fil()>otice, în care dreptfi călău/.ă nu al credinţa ci 
numai r:iliunea: uă scolă cure nu este în stare f>c urmcxe cuvln- 
tulfi l'.eairicei. i-arc este sciinţa divină, Teologia. 

\\\'}\. f '•■rulu caro se invertosi-o niai iute este l^rimnm nutbile^ după 
.«•istomuiii iui Ftolnmeft. Tote cele-alle ceruri inferiore .se mişcă u- 
nif'ormi'i prin irnpulsiuneu primului mnbilD,earc et»te cel malInallO, 
celu mai <tepărtatu <lo centrulfi cumunO şi se mişcă mal răpedo 
decât tole celo-allo 

In sen.-^t'i nf-raiu, ace>lă calc pre care Dantc a păşitfl, este du pC 
interpreţi .-liinţa omene>că in geueralfi, a<lec*â aceea ce esle dalQ 
omului .-«e >cie pi in niii}i!ocolo sele naturale. — Aici ensă Uante 
.^pecitică i-alea. •Iu vorbesce <le uă cale opusă celei divine, adecă 
de uă cale fa'-â -lejlu viă non vt^ai pro care elQ a cAlcatft, şi a- 
cestă cale nu pole ti M.-iijiţa omenoscă iu generalfl, ci u& Bciinţă 
tiniencHcă .-nlocâ uâ tiliisoiiă care depărlc/ă de D-xeu şi de crciiinţă. 

i.'îti). A<li<câ nn'ml re.imintescfl. sj^ mO ti depărtata vrc otlală do 
doctrinele Teidu^Mi-i roprosintală de Heatrice. 



NOTE LA CA.NTIJLU XXXIII. 589 

(87"). Precum dnpe funiu se pote cunosce că e focfi, astu-felfi 
şi din uitarea ta se pote «leduce că iubirea ta, depărlându-se de 
mine ş' ropurlânduse pro alte lucruri lumescî, fii culpabilă; căcî 
Letele ijterge amintirea numai a pdcnteloru, eră nu şi a faptelorft 
bune. 

(38). Adecă clare vorfl ii cuvintele mele, încâh'i se potă fi înţe- 
lese de mintea la întunecată. 

Dante a perdutft memoria rCuluî, der mintea lui va ii totfi în- 
tunecată, penG ce nu va bea din apa rîulul Eunoe, care 'Ifl va lu- 
mina. 

(39). Sorele apare mii schinteitoru la aniia/.i, când ne trămite ra- 
zele sele perpendiculare, căcî atunci aceste străbătu uâ massâ de 
aeru mai mică.-- Paşii lenţi ai sorelui. provinfi din aceea, esplică 
AutonclU, că sorele în aprilie devine în fie-care <ji mai borealii, în 
virtutf»a aparentei sde mişcări anuale : cu câtfi devine mai borealf», 
cu atâtfl se depărl('ţ/.ă de ecuatorfi şi cu atâtfi este mai lent'i miş- 
carea lui diurnă, pentru că se esc(;ută pre unfi paralelfl mai aprope 
de polo. 

(î(M. (lerculft meridianului nu este acelaşft pentru toţi locuitorii 
pămcntului. ci se schimbă de la unu locfi la altulfi, dujw axofcU^ 
adecă după orisonturi, cari iie-care 'şi are ineridianulfi seu. 

(41). Cele şepto domne (cari personificau pre cele şepte virtuţi 
teologale şi canlinale), se oprescfi în locuiţi, unde se termina um- 
bra pădurei, şi umle isvorescft Letele şi Eunoe. 

(i2h VCtjend dou<^ rîuri din aceaşQ sorginte, Dante 'şi aduce a- 
minle de cele două rîuri a-le paradisului părncntescft, cari de a- 
semene curgO dintr'uâ sorginte. — Hîurile se despărţiau, cum se 
despart u amicii, adecă cu părere de rău. 

(43). Despărţindu-se în douf braţe, depărteză uă parte din apa 
sea de cea-1-altă. -- In sensii moralfl invocaţiunea lui Dante în- 
semneză : O teologia, înţelepciune cerescă şi gloria ginţii umine. 
Ca aceea ce simboliscză llevelaţiunea divină, lieatrice este într'a- 
tlevf rfl lumina omenirii, aceea care merge dinainte cu flacăra cu- 
ventului lui D-zeu, şi respândesce lumină în urma ei. 

(A-i). Beatrice nu respunde la întrebarea lui Dante, ci 'Ifi tră- 
mite la Matilda, căci oliciulîi eî este s<^ respundă la o atare în- 
trebare, precunj este totft oficiulu eî s6 facă pre Dante, sC bea din 
Eunoe, cum beu din Lete.-- Malilila cum amQ v6(îutti mai susft, 
este simbolulu vieţii active (dupe ceî mai mulţî comentatori vechî 



Î)\H) NOTK LA CANTlLi; XXXIII. 

>:i iiio.l<rni . prin cnri- '.niulu so fa»-c demnft de a so înăUiâ Ia 
c<)iit<.'m[tlnîMinoa a-l<'\ •':iiri!<iru ?u])r<Miu.*. 

.MatiMa este câîâuza Ini Uaiile iii paradis^ulfi pănnntescn, unde 
ca Im {)re^'âtf^fc<'f pentru a fi ilemnfi. ?r* se bucure de fericirea c- 
fcniă ilin ])ara<lisulu ceroM-f:. 

iâ'. Do nă •ulpă, care i-sf iin])ută. — Matildoi i arti displăcea. 
ca l)ant«' M'crcdn.ră ea nui a t^pusu totu ce trebuia sC'î spună. 

'<«■)'. Lcirlo Tin -torpo dccâlu memoria pCcotelorO. eră nu şi a 
faptcloru bniif ."«mi indifereTile. 

i7 . l>anto vt'iloriilu pre neatricn şi vorţruda tote cele spuse în 
cuntulfi XXX .-! in urniâl6re!e jx-nf in monientulQ de faţă : tote a- 
ccsle îniprcunjl firnn'/â Io niai/:/ior ftira, marea preocupare a luî 
P.'intc. care Iu îniiM-ilj.'ă a înţelege, ceea ce 'I sputjese Matilda 
»lc>pre e<'le (\i>\:C- lîuii, 

iM . A<i<tâ învie/a intren.<nlu, cum faci cu loţî cari vinu aicî, 
amorţita virtute, adecă virtutea de a-.vi aduce aminte binele şi 
tute faptele l>un<'. 

(Jî»i. Sufhtulu n-bilu e i)linu de virtute şi de caritate şi pentru 
aceea chianiatu în ajutoruln cuiva, nu refuză, ci din contră face 
totu ee scie şi pi'ite. esfilicâ Huli. 

i.')0). Aijecă sulli'iul ?(*ntilu îndat'i cn cunosce voinţa unu! omâ, 
se coîif.trmri dupe (l<"'nsn, o face a lui. 

')! •. Adică Matilda Staţiu este aicî pentru ultima oră amintita. 
Mitida pare alu invita, ca sf se piirilice delinitivfi în apa liuluî 
Kun >e, ^{)re a se urca apoî la cerfi. — Comentatorii nu se pro- 
nunţă asupra mlului luî Statiu în totă mărcta scenă a paradisu- 
lui păint'iitescu. Scarla/./ini cu multti dreptfl dice că acestO per- 
sonnjziu devine aii'i cu totulu enigmaticfi, şi noî amfl putea ada- 
ogă cu totulu superfluu. Xicî Uealrico. nici Matilda nu'I dau a- 
tf-nţiune. asia că cetitorulu l'aru uita cu totul, decă nu-'I Taro rea- 
minti acelu rii )t (o)i h'i. 

i.')2;. In i)arte : câtu este cu putinţă s'o facă spiritulCi .şi limba 
oniuluî. 

;.'»;}. Dulcea Ix'uîură este apa rîului Eunoe. 

i;")!'. Foi'lr ur:itr ad(?că pregătite pentru uă asemenea cântare 
preciim se pregâtesce ur/iala pentru pânză. — Arta este un freu, 
])entru câ coniiuuKMidii. trehue se observi uă proporţiune in dife- 
ritele pârti ale conii)t>siţiuniî. - In divisiunea Poemei sele Dantc 
a oltsiTvalu strictu pr<«porţiunca între părţi. Fie-care parte secoin- 



NOTE LA CANTrU; XXXIII. Dî)! 

|)iiiic iiiii 88 de cânturi, nfură do Infonifl care arc 8<. dintre cnri 
priniuin trcbue s>6 se considere ca uă întroihn'ore a întregeî poeme. 
Pcnlni acestfl ciivontft invocaţiunoa in Infernfi nu o face Danto 
în priniuln cântti. ca în ccle-alte ilou^ pArţî a-lc cnnipdicî. ci în 
a-lfl douilea cuntfi. -Cele uă pută cAnturi numiră tnte \i'V.y.i ver- 
suri şi anume Inferniilu : 1720 ; Purgatoriulfi îTr).') şi I'arailisulft 
47r»«. Purgatoriulil are 85 versuri mai inulift decâtu Infeinuifi. ceea 
ce pote indica etatea luî Dante, (Jicfi uniî C(inu»ntatori. în care eift 
'ţî a intre prinsn mistica cîilă turlă. 

L'nfl Italiann, Mari..tti. a avutfl pacienta se numere tute cu- 
vintele din poema sacră, .«i a ajunsft cu nunM'ruifl la y}»r)î8, îm- 
părţite în num^rfi e^'alfl pentru cate trele pârtl. asia câ fic-care 
arO avea aprope uă miiâ cuvinte. Si pacienta acestui I'anaticQ 
merse \H'u^ a numera articulil, substantivele .şi tote părţile cu- 
Vi^ntulul din divina comedia. 

■ 55). Sânta undă a rînlui Kurme. l)ante ln'-min tiu .:i-.>lă apă 
SC (iimte ca şi născutO a duna oră şi <I<;mnil acum a trece in jia- 
radisulâ cere.«*cn. 

^5G). Acesta rvîiioire este n-generan-a nmului. car«' per<lt"'ndi'i ca- 
lea cea dreptă a aileveruliii .şi cdruptu prin poftele cele rele. 
trăia in tiesordine .şi'n miserie. Knsă uă atare rejrein*rare nu >ii 
putea sPvăr.şi decât i)rin raţiunea umanA, căleuzUă şi ajutată de 
graţia divină, care. punendfi mai iid('>iri dinainti-a ochilorn oniu- 
lul cliinurile infirmului, 'Ifl progătesie. prin }rro/.a ce "i inspira 
accisfe chinuri, cu încetulft pentru r»»m<îdiile penitenţii creştine, 
rari 'I redaft curăţenia snflelcscă. ce Mu face în .-im' ferice >i 
dcninft de Dum ne/eu, 



~0-".L--« •_ 



^^^••^^^^•<^"'' ^ 



E R R A T A. 



Afară de câlc-va niioî crrorl do tipogrntie, precum: af face, In 
locft (Ic al /are, si în C'ut(;-va locuri infinitivele place şi fiiir, In 
locfi de f/lătra - (inra, pro cnre cititoruhl singurA le pote îndrepta, 
.să i!e citiascu la pagina 80.'i versetulQ Iii), â^e& 'ţi pare neomenia, 
în loofl de, (Itră '(l /wr neomenia. 



>s*:o*- 



DESPRE MATIKDA LUI DANTE 

(Purg. XXXIII fi urmălârele). 



('.omentatori! pcn5 acum au prcsintatd şeptc figuri istorice ale 
Matildeî: 1). Contesa Matilda din Canossa, fiica unei Iiico a im- 
peratorclul din Constantinopole; care poseda multe bunuri în 
Italia, care înavuţi Biserica romană pre câlu 'i stete în putinţă, 
şi care dupe Landino fu ««curată de âniniă, înţeleptă şi virtuosă> 
2). Matilda, mama luî Ottone celQ mare, soţia luî ftlnric PăsPra- 
rulu, mortă în %K; H). Sânta .Matilda din liackcnborn, călugăriţă 
benedictinâ din mOnăstirea Helpede de lângă EisIcLeii, mortă în 
1310; 4). Sora Matilda din Magdeburg; într'uiia din scrierile că- 
reia i se pării luî Preger că vede seriose şi însemnate întâlniri 
cu versurile Ini Dante; 5). Donna gentile din Vita nuova şi din 
Convito; (î). Acea amică a Beatricei, despre care divinulO PoetO 
scrise: «Plângeţi, amanţi, de 6re-ce plânge Amorulfl» şi «Morte 
cumplită a milei inemică;)» 7). Madonna (iiovannade Ciuido Ca- 
valcanti, amica şi tovarăşa Beatricei. 

Se pote proba (şi ce nu sciu şi nu potil 4ice criticii?) nu nu- 
mai esistenţa istorică sed cum s'arâ ^ive, adevCrulâ tuturorO a- 
cestorO Matilde; ci ceea ce este mal multti, se pote probă şi sus- 
ţine autenticitatea inspiraţiunii şi a amintirel. Se potQ, după noi. 
esclude tute Matildelc istorice din Comedia, şi tote de o potrivă 
potO li primite şi susţinute. Acesta e propriu tuturora creaţiuni- 
lorO şi inspiraţiunilorQ mari de artă, cari togmal pentru că sunt 
creaţiuni şi inspiraţiuni mari, nu aâ margini, ci umplu cu ele in- 
şi-le totă scena şi daQ din ele uă mare parte orisontelui. 

Se vorbesce do Matilda fără altă indicaţiune, strigă tare unâ 
criticu ; este 6re permisA apoî să cugeti la unQ altft personagii 
care să nu fiă intima şi marea amică a lui Gregoriu VII? Şi doc- 
tulfl Scartazzini (cfr. C. D. Purg. 595) respunde, că marea Con- 
iessă de Toscana muri de G8 ani; că din contră, Matilda e repre- 
sintată aici că «uă fotă plăpândă, mlădiosă, gingaşe, a cărei faţă 

88 



! tncfiliftjts la rutele l 



1. 1) şirALia care epări 



) 



biril.- St aootHUl SMfUuăBÎ 
râila gnrn, rir& s-ţl sduvu ft- 
'omB rt •amiiea retailoiit in 
I, iju XLVI, ori, n, iliid, aupiil' 
>icti Poatuliit In ijatt, 



iie-cgie cometitnEorn, mal multa eiti lual pallnO, ijlce 
I de poreanogiula stn pfiiC la Itorgnfnani, caro cn 
e niul|Jiiiir& nrniEzS tugcLarea Iul Goetchel şi ile>«ni- 
BludlD recmia pre Scnnn g,niar, admltînda Mtud 
lila «a nu UI DiimlaHua MaWda, cum o numi ItsnU; 
D chisril, cd In limpulo Iul Uaiile Maljldale llncantino 



II sIIcIbI, cBiid sv fipatgo mco* tlnf. «î, S».); iii:bIi e»nil nn T 
Trlcl Bfi ilrige tare In i^nalrs uoorn diu iluştri ael uoiitimpDUiil 
iiţl, akb in llmpulD ^ta Inct In vliia. bJumD dnfl uiultraţA, 
lO BcriilnrQ ugli, uare si t«me *t spunA atea. ce ilmtn, fi it 
diee uft f^flieS dB glorioaS memecit <>n numeJB el adevCrslil, 
Za lolula alta pare-ni-se ca trebuD 8& HI motoilula ue troliiie 
nrmSmft In corcEtarea samuincltil a acesta splendide llfurl 
ubali»', una dhi eele mal frumiiae fi mei caraateriitîce Sgarl 
Femei din Comedia dlvinS. Şl b'o âpnnema numai decftlB: ni 
pare înainte de tătc cA in neâsUt cresliune, istoria nu are niiil 
ite. Diul uS mica palie: aiata istoria civîlA a FlorentH şl o ita- 
1, rattl şi istoria intimi ^ domestici a divinulni PoetO. Nn 
ntn lota-douna IrobnlncîoBo In crealiunllo de artt rontlnelv îs- 
ies. VomD 4iBe uhiu- ci uneoii poeliloro, amintirea Istoriei, da- 
lta de a nu strica aia altera lelorla, aa tipita versului «alAna, 
inspiraţia ncl, morltnla iGD. Şi pentru a ie rodea acbsia e da»- 
la si se arunce privirea asupra peRmolord epi«« In (eneralti ti 
upra celorO de Torijualo Tbsbo fi Trissino In pBrtleulBMJ, Mol 



HatllJel. de nalnri ţi de uarscUm tealonioa, care niinie, ea 
pBru Ini Danie (il^cft elimalogil epanfl •ilavCtata, imin nllrint 
GurgaitnDni) ii IiisemnexA •likt tnimtiii- rtpUca\\atte ce eain- 
lînnilc In loto ptr|>l<> eil« sa adivKratitla cami^lota nlB Tanieil, 
cire precede spariliuneA Beatrice) <n paradiaslb p'i'enieHCll. 

Şi pAU c9 ai:eEt<t mBlMfl (cula clima logii.'fl! ard putea s^rti ţi 
paiilrti IiilelegiiKa. ligurel Bnftlricel. IMrS să nu ne dtptrtlmn, ci 
aâ ne oprinin la esplli;itianea Matildel, punând n-ne-a ertfl dlna- 
intfwie asttt-rflfi, prrunm ne o prasinli Danie In ullimele cânturi 
sie Pargiloriolul. 

InsinlP ca iidplca tt '«1 li detrjfurBlCL pretutindeni nc;rnla ttH 
TBH, cel Irel dlElotl iVirgiliu, Sla|iu ţi Dante), oboaiţl de calea 
COR E'fla, fi făeură pala ilinir'vă irfplă a ultimei atări, de unde se 
paUa Veden ni ntlcd parte din cera ; AeiL In acea parie din ceea 
Danto vB^ii aplendorea »te1t1otO, mal strilnoilora fi mnl mare «a 
de «biucili. RairsâHilii ca ui caprt, adecfl coectftnde nisi bine 
Uuprt celoiO vC4a'<i U>.iite Tu apucalQ de somnO; anula din 
iki^elo aAmnuriale unul euflelo tnrburatn, van sinceramenle urede 
cA »te dertinala îi in|fil6ga ţi să esplîce (Alo adnarurile do or- 
dine civila (i religioşi, chior ou ajutoro suprenalurnlO. Fu dcrt 
Bpuvata de somnul a caro adeeea •a'i'' chr a falh lia ta It «'/•■•llt • 

Snntn i'uneicule pirerllo celorS vechi aeupra vÎEurilatO din epro 
4ina t : .,. . ni oHromni iau ihruillanll Lnnina, Jtmjiora fuo i'n-n( 
jMHHfa vrn tolnir (Ep. XIX, lBb> Şi Bacuacdo crede i-â din cele 
Tt^dM In somnii oe Intlimplft VI multe si se adcvertoei (Dccam. 
)V, SI Şl ineiiţl divinuio Pnelft ^ict aiurea ti «apiope de dimi- 
nt» de adeverii sa ti^ixl- (InF. XXVI. T) ;i eepliri aatn-fclB a- 
csela tenomonft psihiufl tLa mntlt natfru pflIigrlHtt Pl<t italia nmt 
t mm aa peniirr prsn, AUt KU vlsloH ijuaii ^ dlotiM' iPurg. IX. 16). 
• ffwiM, alirniB. riuavanli, inu« «r ritfjt 4/ la ora nota 4i« HăpU 
f/Ht rpre itSMIi aumret, ae tjiec ei liiUie id h tmfUHiiiei (Hir'viiu 



'. pag. 407. Firenie 18*3]. K forl* IneemnalD 
'Io arc Poelnin Ia ulUma orH a nopţii •JVril'erB 
r il.iiriM fnnjiMAT fii a jmUii Mia J-fiU' )ii 



596 



care visfi ve«le pro ^Fanmina balba. Con i/li ocrhi gurrci c ttopra i 
pii* iiistorla. Con le man monc/ie e di color sfîalba» uă imagine ade- 
vi'rată şi perfectă a pficatelorfl avariţiel, gurii şi lusuriel, cari se 
Ciţpiezâ în cele trei din urmă cercuri ale Purgatoriului. Şi v$()u 
apoi în a«'elaşî visfi pre *donna sania r prt'tslA* care rupdmiA ves- 
tinienlulfl acelei urîle *î despică vintrele şi desceptă pre Poetfl 
prin putorea ce cşia dintr'cuBele (Purg. XIX, 33): uă descriere şi 
adevărată, şi viă, şi deplină a afirmârii consciinţel şi a caracte- 
rului in omulO măgulitft şi inşelatO de viţifl. 

Nu trebue dcră se uitămâ pentru a înţelege bine Însemnarea 
Matildoî, însemnarea ce.aâ visele nu numai in opiniunea celora 
vechi, deră chiar în totă Comedia, caro este celO mal imporfantO 
vitsQ închipuitu de mintea unul poetft şi descrisa in iote amănun- 
tele sole. togmaî pentni a dă naraţiunii uă colore viă şi înaltă dosân- 
ţeniă şi de paradisQ: inircnsa pasiunile, ura, frica, respcctulfl 
omonescQ, aiirmaţiunile lumel, nu trebuiaA să aibă nici nă în- 
semnătate. Acea naraţiune trebuia să pară uă voce venită din 
cerft, pentru mântuirea tuturora: şi poetulâ curăţitft de viţii şi 
de tote pasiunile scle, trebuia să pară unQ apostoltt, asemenea 
Vasului alojrru răpitCl în alft şeptelea cerO, pentru mărirea creş- 
tinismului. Divina (ilomediă nu este poesic socială, soA naţională, 
sen cum se păru multora, poesic individuală, vocea unul omA, 
care strigă în deşertA; ci este cea mal Înaltă şi mal suavă poe- 
siă destinată a face pre acestA pămcntA fericiţi pre toţi omenii, 
din tote condiţiunile sociale, de la celA mal InvCţatA la celA mai 
ncînv^tatA ; de la cel A mal nobil A la cel A mal de josD ; de la 
cele mal tare la cclA mal slabA : Divina Comedia este cea mal 
nnl>ilă şi înaltă poesiă pre care a inspirai'o p^n6 acum Crietia- 
nismuln, caro totA-deuiia avu caractere şi forme generale şi uni- 
versale in orl-ce inanifostaţiuiie şi revelaţiune a sea ! Şi In acestA 
visA Dante v^(|ii uă femeă tenCră şi fruniosă culegendA flori. Lo- 
culii era uă câmpii), şi timpul A era în spre dimineţă, c&nd Ve- 
nera Vî vibrc/.'i primele raxe deasupra marelui munte; uft cir- 
cumstanţa, care nu lasă nici uă indouială asupra adevCnilal vi- 
sului, căci tocmai in acea oră visele suntA adev6rate şi 1bs& s6 
se între va ijă ceea ce apoi arc să liă într'adevCrfl. Ddmna mer- 
triMidA astu-felu, cânta si se revela drept A Lia, Hica Iul Laban, 
prima M>ţiă a Iul lacob. care pentru părinţii Bisericii, este sim- 
bolulu vieţii iictive, deosebită de cea contemplativă ce este re- 



597 



presintată !n cărţile sânte, de Rachela. £ inutilO a reaminti cu- 
vintele sântului Gregoriu : Quid per Liant nisi activa vita signatur 
(Mar. lib. Vili, cap. 28). Si de prisosG este ancă a demonstra cu cu- 
vintele chiar ale Poetului semnificarea acestei Lie, vă(|"tă în visfl. 
EQ m6 împodobescft, (Jice ea, cu manile adecă cu fapte, spre a'ml 
plăcea mie însumi, când voiQ fi dinaintea luî D-zefi. Sora mea 
Rachela are mereiS pre D-zeO înainte'I ; *ca nici odată nu se de- 
p&rti'că de la a el oylindă,» şi presenţa lui D-zcG o mângâie atâtti 
câta nu are trebuinţei de fapte bune, de cari amA cO trebuinţă, 
pentru a înţelege eternele frumuseţi. Ochii (cugetarea aţintită în 
D-zeO) suntfi singurele organe de plăcere pentru ea, precând ett 
trebuescfl să niC trudescfl, cu faptele (ni manile) pentru a m6 a- 
propria de densulu (,D-zefl). Este acesta vechia teoremă cres^tinâ : 
«Memorare norissima tita et in aeteruum yion peccahis.y 

Ensă lumina nainte de 4'oă, care totft-dcuna precede aurora, 
împrăştie acea dulce visiune, acelQ cântecfl dulce, acea simplă 
şi dulce revelaţiunc simbolică; intunereculâ iugc din tote părţile 
şi poetulft se desceptă şi se scolă. Elu vede pre cei doui maeştri 
(pre Staţiu şi Virgiliu) degia sculaţi. Virgiliu numai de câtft '^ 
murmura acele versuri nemnritore : 

Quel dolce pome, che per tanti râmi 

Cercando va la cura de' mortali 

Oggi porră in pace le tue fami. 
E deră acesta (}iua cea mare; astăzi în fine vel fi mulţămitu, 
pre deplina niulţămitO. Dulcele m^rii. dorita, în atâtea moduri de 
toţi omenii; acola dulce mării, spre care tinda toţi, care pre toţi 
satisface, care tuturora dă pace, a^I chiar tu 'ia vel vedea şi 'la 
vel avea. Timpula în fine a sosita. AI trecuta printr'atâtea du- 
reri şi al avuta atâtea restrişte. Contriţiunea (Infernuia) in fine, 
purificaţiunea (Purgatoriula) 'ţi daa acum dreptula la mângâiere, 
adecă la Bcatrice, la paradisula pămcntcsca, la pura şi adcvj^rata 
cunoştinţă a Bunului suprema, la locaşula fericita şi pacinica 
ala primului părinte. Şi aici 'mi pare oportuna a adaoge că dul- 
cele mării, nu are, creda ea, nici pote avea altă însemnare : Dul- 
cele mern, pre care Poetuia 'la va vedea în aceafl (fi cânda 'şl 
avu şi visula, nu pote indica de câta pre Beatricc, adecă pura 
şi adevărata cunoscinţă a Bunului suprema. Virgiliu nu promite 
lui Dante la intrarea paradisului pămcntesca, pre D-zea, ci cunos- 
ciinţa lui D-zeâ. Entusiasmula lui Danto e mare: nici odată nu 



ea 


■UHa 


humti 


. Fu sluntl 


aci 


ftiuh 




ua ■,! BÎni, 




inlrn 


tcRpa 


■adUulnl pi. 


10 


mtii 


mped 


le) jke in) 


re 


onali 


In a 


« ttm t«i. 



rBţinnel si t 


Intclega prin revuiotiono 


Silrelr,«.rB 


(E lumina de 








, 10 un.p1. 






'II dft surenta «nlletein 


ft pRfB ţi ea 


tit.. EfbI In- 


li' n nit loco trnmo 


SOI iitm<;ntu:Q, cum 


TcJI, proJnc 




i^rM, sule 


ori, acel copicel. Acum 




urilinlll, puii 


riice dope CD 


m 'l 


diclâzi pliccrcB. P 




fri tniiia ti- 


lf<u-A. Acnoi 


p.,(I 


sin Un pun Imialelni 


i cu YfBll. C 




poW iwrruff ptinlro 


iiorl. prinlro copicc 


şi priNt™ 


rlmrl, pentru 


a'H taxe ca 


mani 


e ut gliirUndS itc p 


» inJeletnir 


ca viata le- 


liv«|, ptne c 




II ^«o\fnimaţil>Klil.»HvAilvie'l¥ii 


^», BHlHoe. 


VisnlCI Inc 


pe a 


se uloreii prin simp 


a deauriore a 


I»<^ulut mlan- 


ria. ti prin 


Djic3 


iuDes iidianm fiwM 


,t- tJpi.e»ctt 


.mn,.I proU- 


ganiijlil : LIa 


.SJ 


utâ In vÎBlI: (Uamd 


1 E^i tfarifla 


iidicau «i DR 


ia viBOwH- 








mullft timpi) 


.StfpLţ]. C. 


Ut 




viuo el din 


inlen Pi.»ln- 



I li Kt 



iliUtil 



ui. care tiebiie ui 1 fUr^t 
memoria pfii^atelorfi. Apele limpezi curjfnâo spre alll»[:ii eunlD 

Irundft niel chiar ruele «orelul. Dorilorfl do a mefje nainl«, |l 
nepul£ndn din canea ttulul L<te, pre uars Irelinii el-ld Itiai, Vo- 
clulB ee oprsBce pte tCminla BlSnglI, uiiluidu-ia turburalfl in M>- 
l-altl parte a riului. Şi pre celfl-alto |«rmn ald letalul vmtv pn 
Mntitda, Ca gi Lla dîn visO, oa cAntll «î culege IIi>Tl, Şi iduiMII- 
tea Intce cslo 'louE lieurl oEle eULlG de clari ;i vMlU. ci Povlnlt 
nu credo D«ccBari& revelatiunea numelui. Uns pretnoice rtlD ţi 
alta; ba chiar una eito cea mal fraiDiiHâ CBplIcitinno a calci ilto. 
VinnlD ie tmplinesoe ;i oilo lusi oienimenl«lora ««'cosive. I.la 
mlţcă •frumâieio mUnl a'jl faco □£ ghirlsurlâ» şi !>lallUa aiuiurt 
■;iâ cnlegcnda ildre cu florei dintr'Bcele ce umploaa ţi smâlliatt 



IHIrcen albit a rîulol. Sun» ilerS uns ji secaşi poragni «caste 
e hloe^? TfiditO nu. cSa nomeJe euntA deOEÎbîte ;i ■.pKritî"i"'c 
i>esiv«. EnsS an amfndouS acesţi tnecmnate, «i ceea i-b e mil 
Invita, bO ocenţiî InBomnfttatB in marea aLegorii a inlroHcl (ii- 
ji ctte straniu, cn ci nu 4<'iC alta-teva, nliantm^nltLlD 
^tt [ecQ tu Bi'Astl piivinia ntill din comontaLot], <:ar?, logmal psu- 
ii, vNntâ in viafl, ore uâ scmniQcnre claiA fi proprii. 
M, voMCB CB MatlidD, vtrjuta reolinenta [n plduma p«Bt- 

ii^ lifin Portiteltl) ară » nrtjM a a /fum illn nofl fa nts- 
Jllitar Şl BfÎB Utt profan-ta semnifiulians a nsnrilorn dantinct 
prin opera eamentilorllarn, ţiirat fi distruuS. DerK Dauto 

naw!iinţeze Bsupra ppci •oara se lespSnrlMics rflntr'iino prind- 
!^aa fi ganrcei^ JiucolD de pflrlure pro asie douf rliiri, noi polc 



Rigi 

ţpre MatildB £« '{1 epun 
lAmno frumâsa- 
■ liuDds Indali -cA Da u 



Bupnt BCalul argumi 






bpB ifDlul Eunoe ;i p 



iBdsplini Bc^ta minune. 



cm 



K prin urmare de prisosQ a se căuta sonsulb istorica şi a desgropa 
figurî istorice in Figura MatUdei. Alegoria ma! pote fi şi imperso- 
nala. Decă arfi ii chiar aici uă figură identică !n t6te cu acesta 
fruniosă crcaţiune artistică ; decă s'arfl putea proba cu documente 
irefragabile, că */ru»t6sa dâmnă* din paradisulfi pămentcscfi, a 
fosta intr'adev5rCl unu personagiu din carne şi din usse, uă fe- 
meă cunoscută şi chiar iubită de Dante ; dacă tote acestea s'art) 
putea proba şi demonstra, noi vomQ i\\c(i că acesta creaţiuno ar- 
tistică este independinte : şi că divinulâ PoetO dândtl acela nume, 
nu a voitil allu-ceva, de câtfi să reveleze cu chiar sunetulfi cu- 
vontuluî, firea, natura, oficiulfi, însemnarea personagiului. A- 
ccoa care trebuia să represinte pre Lia v^(}ută tn visQ, nu putea 
să nu se numiască Malilda, adecă */(Uă animâsă» esercitândfi vir- 
tutea, iubitore de fapte bune, privcghiătore, activă, Ingrijată de 
binele altuia, ajutândil in orî-co ocasiune şi In ori-ce lucru, pe 
unnilfl siinceraniente căitQ de picatele sele; plină tolft-dc-una de 
acea caritate creştint'scă, care este printre darurile cele mai deo- 
sebite ale mutului Spiritu. 

Talicc di Uicaldune (Jicc cu privire la acesta: « dcscribit 

apparitionem unius domine, que removit ipsum ab omni aliu cogi- 
tamine, sicut solei alicui cogitanti subito aliquid evenire quod re- 
niovet ipsum ab unini cogitatione. Vidit istam dominam, stcilirfi. 
Liant rt MaMdam quod idem est. Et colligit tlores, idest a'jtus vir- 
tutis singulares et precipuos.» 

^i de altmintrelea marele PoetQ nu s'a gânditO la etimologia 
nunielorn numai într'acestti loca ala Purgatoriului. Sântulfi l>o* 
niinic fu atrlO-fela numitO, fiindD-că fu cu totulâ alQ Iul IVzefi, 
şi tatălfl lui fu într'adevfrO Ferice (Felive) şi mama lui tntr'adcv£r& 
Uiorunnu^) decu interpretata e ceea ce se 4ice^). ^Paradisultk XII,81^ 

rJario Mandalari. 



T-nojQQQoaaB 



Ii. IOASNA in llinlm i'liriiirA iiiHi-iniu'cA |>liii* Av jţra^JI. 

'î). Aiit t'.\ ili-i-A iiiiini-l*- iiitcrpri'tntfl illii liiiiiNt i-lirkic* «ni iiilrl(>«alt ee I ■« «tribun. 



iiiniii 




■VHÎ 



".i:.' \>!: VOI.' ţ'ro .- '. '# ".: ^•.•.■■.' '"..•. ;• •.«•■■/■t .-u-t-.** •• 90j*ra i 
■*■»■: ■.■.•■ • ■':.:■: ■ - ." •■ •■ ..-o* u4 imagine ade- 

\;-.iM -l r."-"v\ a '-^a'.^' -ă i'. .ir ••'.•!. c'i-'i ^i luxuriei, oari se 
-.■-:■ "j •'• .■■.••.■ '-•;: .:::• •:.— -â ..-■'•-! a'.* l'urza[t>riuliil. şi v*dii 
.»:• i ••■ .1 •. .1-; '. tfC: ;:•: • ■ » : •■:■' ■ /^ .■•. oare r'.ip»*ri«lfl res- 
............ 4 .■.-• ..,;■. ; wji* i '.■••■•-■:ir? ?: iosceptâ pre PoetO 

p. .. ...,. -..ji •.- ...j j. ...-■...:■.. {'i;-.^ XIX. s;î : uâ doscriere -ei 

.1 !■.'■. ■■.i:i. < •■X -: .•..:• ".i a i-'v'ir! .'. n-.'i:!:!':! 71 a caraote- 

N": ■-■ ■ ■■.' • :\ <. : .Xr.'.'X vrr.T'i x :-î*-i';--z>î VitiO in«mr.ar<sa 

^' I ■'. < ..-.;- ^ .. jA v"s.v r-M • ::"iiî îp. piriiunea celorft 

\-.-. ■ ■ ■.' ■ i" • ■. i '" 'a -a-'.' ."«'i.' •-•■.■■^ rria: 'mportanta 

v> • •.•:."•.• • ■■ • X ■:•'•■■ ••■ ■■:•■. <: ie:*-.T'sa in t -t-? amin'xn- 

. .- -. . •.^::i. : . —; i i irvi". :- : "i .■• -e vid -<: trâal'Â -ie <««In- 
X < ■■■ vi-i'-'. •■■•..- sa :•.!>■:■ ■;= r.-a fr'.«:a. respectul^ 

- ■ '■ ■ ■ .«■ ■• ■ j"- ■ :: .. ■-•j:-.a-1 -â libâ nici ud în- 

> « '■ ■ V ■•■ i ■•.t-j- : '-:'\'i X y-X pa-'ă -ii voi:e veniîd >iia 

.. > .... ... -.i--- - ţ -j. .;; y. •,:■:: : -jrâ'îtA J* vr'iî <i 

• ■ ■ .• ; .i> ■ ■ « ':•■ ■ .1 "«y i'd-'x \i:\ aLO.-*t..';:"i. i'îomen'îa 
■• ■ •■-.«;'.' . .1 ■ -■ V -:.îx ::': pt'tî'.ri mdrirya •.T'îs'- 

■ -■ •:' ■■■. i '' - .■■' i •■ : /-• . :••■"<:■.■ '<..v:ală. <<*;Q naţionali. 
> •. ..V" ^. ■ I- ■•■■; ;.-A ;■ .•- . ■■ .:*id;i. v'.H.'tfa anui •}ni''i. 

\ : - ■ .1 ■• >■- ■ . :-■ ."ri ■•• ! ••m'-î *\ niaî <uavi poe- 

* I ■ » ■ « j. » ■ ■'. ! •■:* : -j-'.; "j •'•r'«.'.M pr" '■•ri ■•meniî. 

> ..i -l .■•.'.: •" 1: v'.v.'vaf'i !a -.'ein mai 

i ■ « ■ •• i. • : !.•.■■; T»ta: -i»? i»»i*rt ; 'i»* ia 

.-. . ■• I M'-. .1 ■. • 1; « 1. ■ ' ■■ "x '" in'."i:ă «te -.'ea mai 

■• j > I .1 •■. -. I •; : \ ■• X ■•-:■ ri.' ' p''?i'> i-'nni Cnstsa- 

,•■ » 11. i-i; .■- -: •!• nw: i^wcnle *i 'j^i- 

^ i ■/ > ■•:.?• ■ «■ ■■. ■ ii'.'iM»" 1 ■î:.'a " :;*! in a'-ystu 

• ■ : : I "■ i •' -x -« ■ ■•:"T;.'!>â. .u.e)j:''riiin 'inri. L»- 

II .. • ■ » • . : : ■•! : ■?:.'".• i'»ii!n»'ţâ. ■.iiiU V.;- 

■ . - I- :.a-«'.i'"i II.!.''.-:'!' riiurite ■ ud -.-ir- 

; • j .1 ! ■ .'.I ■ li -l . :i;.i a i#!iî»n aiipv4niliii rk- 

,. . t 1 II ■■! •< ■ -■:i- i Ji'i'fV'>riLe -«i lasă :«•■ 

. . I ■■ •■. 1 I- <ă "'1 T" •i'i»?vMr«i. l.'oiiiria mer- 

. . . i, ,- 1 , ,. I .■•■r.y.-\ L".a. 'iica ui Laban. 

. , , , ... • I- . ! -i larMUM Visi-niîi. -.'Sti? -jim- 

.1 :« -ix wKeuipianvi v.'»» -'st** r«- 



br^ 



ppujntatd in :âx*iîi* --dnr*?. -je R.icheia. 6" :iiun!«l jt rvaurtKi -.-u- 
TÎiueie <}ântuiiiî 'rf^st'^ru V""' •'■ *" L^m »*f*i tctu-'j. •••iu ^iţiUM^ui- 
'Mar. ;ib VIII. :ap. i.*» . :;i in pr'*-*i rjsu» l:i<;i i Jeiiioiis^tra ■-•u cu- 
vTnreic 'hiar iii» Fi»»ni:iii 5tiain:tk-an*a ace«fyî l.to. >^4«-^ ^* Mo^d. 
Eil mA impi>«ii")»î*:!V ii«:t; ^a. •» -NtinuV -i-it.*câL ou t'upte. ^prc anii 
piii:ea mie ^nsnmf. rlnii voia ti 'JsnaiDtea iui l^^^âi. Sora iii^si 
Rarhi*Ja an» merfl pre Li-ieft înainte I. *'u *nci «A/u.'d hj* a; Jc- 
p4r!fs>i .i#î it -l -f •h/f-'miâ. » fi pr«.»s*;;i;a îui l^^oii o MiArt^ţiie alltCi 
citii na are ;r»bii.nr.i .je fapte buue, Jv.» oarl amCi eCi ttvbuiină. 
p«atni a Lineleş'î -îterneii; frumu^eri. Ochii vru^^taroa Aţintita i»» 
C>-zert «unniî singur»!.; ■:rzaae -i-? plio^rt? pontru ca. pu\'Ai>J oft 
tr»baes«jft «â ni*'' tr: iescit. ou fjp'.ele -.u wJ»*..' |>eriUu a iiu^ a 
propra -Io i-t-î'iIu l>-r-?-'i . K<*Tr Jio-esta Vvvhi* Uv.'\'"»ii!k .ivrlMti 
*\£^mGfan' tu:'- <■' «' r '■• j ■; ■" .: ■ .■»■■' -iw •<■.•« i^'w^n 

Eosi iam:ri na:n:e io ■i'-'A -■•*î"^ î fi- u una pivoo.U' uuroiu. 
imprj^tie a-.va In "o-? visjutso. av.V.':t oinuvCl .luîoo. .Aooa -mi i-.'a 
şi ilulre r-îVfili'iuno simb.^iiol; hilusiecvoulCi tujio Jii» tv»to i»v»mt^' 
>i po^tn'i'i se .ie<0'.'pîa <i <e sv'i'ÎA. KlCl \<'Jo pcv* ooi .K'iu i»»i'-«m 
(pre staţia fi Virş:;!îii .ie^ia soiiaţl Y.rşţiliu iuun*i vU» ^aiu ' 
mormură aoelo versuri nomuritorc 

Quel «iiMce porno. oh«> por (aitti laiut 
CeroQn>1o va Ia «-ura i)o'iiu>rtali 
Cgsi pi^rrii iu paoo Io tuo fcimi. 

E <leri aoesta «jiua ooa maro; astA/i in lino \o) h luu'ţămihi, 
pre ileplinn mnlţ:)mitC). />m/«v.V ih«'»u »ioritn. in utatoa uiviluil tio 
toţi omenii: aoola duU-e wcVm. spni ouro tin»lrt toţi. »•**»»* !»•»' '^'t» 
satisracc, care tuturi^nt liA paoo. ui|i ohiar tu >n \v\ \i«>ii'aţi Iu 
vei avoa. TimpulA In fino a soMitCi. Ai trooutu pnnti .(tÂtoit lin 
rerl şi al avutu atâtea roxtri^to. (loninţinnou .lnlVrnuln> in luiti. 
puriiioaţiunca d^urgatoriulfi^ '(1 liafi ucnni «lioptuin l.i inautiairic, 
adecă Ia Heatrice, la parndisuin pAniontoni-n, Id puiu >\ Hiirvoidl.i 
cunoştinţă a Hunului >upr««nii1, Iu locif^nlu t'tuiritu >i p«iiiuiiU 
aift primului p.'irintc. .Şi aici 'nii piiiti o|iiiiluuu a u>liiii(ii- ia ttul 
rele wth-ii, nu aro, crodu i'U, nici pnto hm'ii ultA înM'înnHir lUti 
rele nutrii, pre «'urc I'ortulu "iu \ii vrdi-ii in urmsi ,ft iiintiu 'ţi 
avi'i şi visuin, nu pnt<* iinlii-ti du cAIu pif llniilriin, Hdn'A |Uiru 
şi aduv/^rata cnnu'xinţA a Hunului >upiiiuu \ iigdiu nu pr 
Iul Dant'; la intrariM puriidi^ului |)anii'uti-ni ii. pir I) /ihi, im r 
ciinţa Iul l)-/<'ii. I^nlunla^nlulu lui hiiud* c lutiif uicl mi 



50« 



fu priinitri \iyr iiiiu -iarO i]i- iiieva «-u atâ'a l>ucuriâ. Fu atunci 
atAM'i t\o .|.irit"rO -l'.' a nK-r-zv .-a^n. inrătri la lip<care pasQ 'şl sim. 
tia . r<%"»i'/>' /fvi- </»■ .ii-r.rti. \:\ .««uMtft la intrarea Paradisului p4- 
in«^nt«'.-i-il. -i Virpi'.iii siml-oinlft aiitr^ritâţii imperiale' <jioe Iul 
l>ant<* ultlnK-if" ■■nviiit*-. i/u mare solemnitate iri cu nft a<lev§rat& 
Mi:i«->l.'itt' ■■m*"Fi»'Mâ. nii.'inlfi iii.;.fi oare contitâ in a v^ arC-tâ feri- 
i-irr-n timpuralâ a •'•nieni'<>rO eiftr- lie a \^ coniluce aici, in para- 
'ii>ii!r: pârin'iitc-.oen. Ai-iiiii t-U nu mai am& nici uft autoritate: eQ 
IUI riini iJisi-cniA niniii-fi. Ijn-rurilo ce vel vc<lea. suntQ superiore 
rotiunr-i -i .«f» iiiţ'-lc'jril prin revlaţinn'^. Serele, care te lumina de 
uA partf'. n<iirnii 'ri &trAliii;*.- in frunte, te umple d*rrâ totultk cu 
îniiiina -a. <i fi 'Ifi aurr-ula >ul|i'tclorft pure ş' fAnţite. Es^cl In- 
tr'nmi ]"oi"i friini''-u; jiânii-ntulfi. cum ve^i. produce de «i ne acea 
»r!'â. ai-o!f tl'>ri. orei L'"pâ«-f-i. Acum derft fiindfi puriiîcatQ. puţi 
fa«f; ilnpo <-iini "i.î •lit'tt.-zâ plăierL-a. P'ăi-ei-ea îea-n tft'ră tirepiu rd- 
/îM.vi. Ac'ini p'ţi sin to p'.>U iHileli-tnifi cu viaţa contemplativă : 
pnţi tuT'r printre tl'irl. printre copăcei şi printre crburl, pentru 
a'(I fa<-c cu mâiiilo iiă ^Miirlan-la to poţi îndeletnici cu viaţa ac- 
tivă . i'i'jii' oe V'-r'i veiii./Vi'irti/M» f///r7. adecă r/ii/rWe m^riî, Reatrice. 
Visul a îMi.'pp'' a HO ailcvi-ii prin simpla dei<criere a locului «/au- 
r/K- !:i jirin iiilicn\iunL-a urUilorii frumoşi. Lipi^esca numai prota- 
<f>ini«til: /./". vr^Iutu in visA: 'Matiitla* şi liavhela indicată şi ea 
in \i.-0: 'H-olrir... Şi pri:>tas;>'ini:.til nu i«e lasă a H muItQ timpfi 
a^l('pt^ţi. f'.n iiâ ailiniral>ilri ^Ul'l■^^iun<' vinA ei dinaintea Poetu- 
In] in ti'itâ niâp'ta ticnrâ a realităţii KirO. cum a intratn acesta 
in puJuroo iii''lruii:'i. iân^ă apele I^teluî. care trebue tfă 'î ţt*'rgă 
memoria jtr •atvl"nl. Api'-lo limpeiji curg<>ndft spre stftnga suntfl 
p(.' •lintr^iŢii aoipcrite 'li.- ari.»>rî. printre ale cărora de^e fol nu p(- 
trnnilo ni<î i-liiar ra/^lu snrolul. l^>ntorQ de a merge nainte. şi 
n«-pnt«"n<lri ilin can-a rinlul Lete. pre care trebuia să-lO trccă. Po- 
ctuiri .-e <jpri'S'-(; pre ţ^rniulA stângo, uilăndu-sc turburatfi In cea- 
l-altă parte a riului. Şi pro cel(l-alt(l ţ^rmA alQ Letelul vede pre 
.Muti!>la. r.a i'i JJa ilrn viz>n. ea cântă .^i culege flori. Şi identita- 
tea infre •'(;le .l-^in' Jluniri f'^te atâtfl ile clară şi v<>dită. că Poetulfi 
nu ■•reâe necesarii revelaţiiinea numoluî. l'na preţueM.*e cfttft şi 
a'ta: ba chiar una este voa mai frum6:<ă c^plicaţiune a celei alte. 
Vi.-ulu T-Q fnipîJne.sce şi o.-t«> basâ evenimentelorO succesive. Lia 
nii>ră "fnimi'ir^ck' niuni a'şi face uă ghirlamlă» şi Matilda singură 
•"iKi cuie^'-uiiu flnre cu tlnre» dintr'acele ce umpIeaQ şi smălţiab